. Aspecte actuale ale monitorizarii angajaþilor la locul de munca in ceea ce priveste utilizarea Internet-ului: Legi internet
Legi Internet Legi Internet
Legi Internet
 

Aspecte actuale ale monitorizarii angajaþilor la locul de munca in ceea ce priveste utilizarea Internet-ului

Bogdan Manolea

4 06 2004

Internetul devine pe zi ce trece un mijloc de comunicare din ce in ce mai comun, facand parte din viaţa noastra de toate zilele. Implicaţiile juridice ale utilizarii acestuia sunt inca puţin cunoscute. Desi exista o serie de legi care sunt dedicate in mare parte acestui nou mediu de comunicare (1), puţini iau in considerare faptul ca majoritatea legilor aplicabile in viaţa reala sunt destinate si mediului virtual numit Internet. 

Un domeniu mai puţin luat in seama in ceea ce priveste utilizarea Internetului il reprezinta scopul pentru care acesta este folosit la locul de munca – scop profesional sau personal. In practica, utilizarea accesului la Internet la locul de munca numai in scop profesional nu este nicidecum o regula. Pentru cei care folosesc in mod curent aceasta modalitate de comunicare la locul de munca, aserţiunea anterioara nu este o surpriza. Mai mult, putem considera ca „ in condiţiile vieţii moderne, sfera publica si privata se extind simultan, fara ca una dintre ele sa se dezvolte pe seama celeilalte”. (2)

Desi s-ar putea crede ca problema mai sus amintita nu ar avea inca o insemnatate deosebita in Romania, acest lucru nu este in totalitate adevarat. Astfel, desi rata penetrarii Internet-ului in Romania este de aproximativ 17 % , un sfert dintre acestia acceseaza Internet-ul de la locul de munca .(3) Destule companii romanesti folosesc soluţii de banda larga ( broadband ) pentru a oferi acces Internet nelimitat pentru angajaţii lor (ajutand astfel la reducerea costurilor si eficientizarea activitaţii), iar unele au si impus anumite proceduri ce trebuiesc respectate de angajaţi pentru utilizarea acestuia. Desi inca nu cunoastem cazuri concrete de probleme indicate in literatura de specialitate in legatura cu acest aspect, suntem siguri ca ele deja exista. Prezentarea unui astfel de caz a aparut ca urmare a unui mesaj (4) trimis in cadrul Listei Romane de Drept (LiRD) (5) referitor la un angajat al unei companii romanesti care a fost concediat pentru folosirea unor cuvinte jignitoare la adresa superiorilor intr-o conversaţie pe Yahoo Messanger (6). Problema ridicata era de confidenţialitate a mesajului respectiv si daca se putea face concedierea din punct de vedere juridic.

Intr-unul din raspunsurile postate pe lista (7) referitoare la aceasta chestiune se considera ca : 

„ Discuţia in aceasta speţa trebuie sa porneasca de la faptul
ca sunt incidente atat norme de dreptul muncii, cat si norme de drept penal.
Normele de dreptul muncii privesc instituţia concedierii, care este
guvernata de dispoziţiile noului cod. M-as lega in aceasta privinţa de doua
aspecte: pe de o parte de faptul ca trebuia indeplinita procedura cercetarii
disciplinare prealabile (art.63 alin.1), iar pe de alta parte, decizia de
concediere se emite in scris, cu motivarea in drept si in fapt si cu
termenul in care poate fi contestata, si instanţa competenta, sub sancţiunea
nulitaţii absolute (art.62 alin.20)! lipsa unuia din aceste aspecte duce la
o concediere abuziva.
In privinţa motivelor concedierii, consider ca angajatul respectiv putea
fi concediat numai daca fie prin regulamentul intern / contractul colectiv
se interzicea navigarea pe Internet in timpul programului, fie a savarsit
acest lucru in dauna sarcinilor de serviciu si ar putea fi considerata o
abatere disciplinara grava (discutabil). De aceea, apreciez ca respectiva
concediere nu poate avea ca motivare in fapt conţinutul mesajului, ci fapta
angajatului de a trimite mesaje in timpul programului.
Cat priveste dreptul penal, consider ca sunt pe deplin incidente aici
prevederile art.195 alin.1 si 2 C.pen. pentru ca este cat se poate de evident
ca seful ierarhic nu are nici un drept nici sa intercepteze, nici sa divulge
conţinutul unei corespondenţe care nu ii era adresata. El are un drept de
control doar asupra sarcinilor de serviciu ale angajatului.
In fine, luand impreuna interpretarile normelor incidente, totul e cat se
poate de clar: concedierea nu putea fi motivata de conţinutul mesajului
pentru ca altfel s-ar savarsi infracţiunea de la art.195 C.pen. Este vorba de o
aplicaţie particulara a principiului nemo auditur propriam turpitudinem
allegans.„

Un alt aspect insa mai puţin luat in considerare in discuţiile ce au urmat, si in general in Romania, il reprezinta in ce masura se aduce atingere vieţii private a angajaţilor printr-o monitorizare a accesului la Internet. (8) Ne propunem in cele ce urmeaza o scurta prezentare a acestui aspect din punct de vedere a situaţiei internaţionale. (9)

In Statele Unite ale Americii, monitorizarea folosirii Internet-ului si a postei electronice, in special, a devenit o regula. Astfel, conform Privacy Foundation (10) in 2001 , 40 de milioane din cei 140 de milioane de muncitori din SUA au avut acces sau au utilizat in mod regulat e-mailul sau Internet-ul la locul lor de munca. (11) Mai mult decat atat, conform unui studiu (12) al American Management Association in 2003 mai mult de jumatate din companiile americane au monitorizat e-mail-ul angajaţilor si au avut Proceduri referitoare la utilizarea acestuia in cadrul companiei. De fapt 22% dintre acestea au concediat cel puţin un angajat pentru incalcarea acestor Proceduri. Trei patrimi din totalul companiilor au proceduri scrise cu privire la posta electronica, insa mai puţin de jumatate instruiesc angajaţii cu privire la acestea. Mare parte din acesta monitorizare se realizeaza pe baza unui control inopinat, decat in mod continuu, insa ramane ingrijorator faptul ca tot mai mulţi angajatori apeleaza la diverse forme de monitorizare. Acest lucru este reflectat in vanzarile de software specializat de supraveghere a angajaţilor care sunt estimate la 140 milioane USD pe an numai in SUA. In aceste condiţii nu este deloc surprinzator faptul ca sunt numeroase cazurile (13) in care angajaţii si-au dat in judecata angajatorii care le-au monitorizat activitaţile, invocand diverse reglementari la nivel federal sau statal. (14)

In unele cazuri angajaţii au incercat sa demonstreze ca se asteptau la un anumit grad de intimitate ca urmare a faptului ca accesul la casuţa de e-mail era protejat printr-o parola. Totusi instanţele americane nu au fost de acord cu acest argument. Astfel in cazul Bourke vs. Nissan Motor Corp.(15) o instanţa din California a decis ca nu exista acest grad de intimitate pentru ca reclamanţii cunosteau ca mesajele de e-mail “erau citite din cand in cand si de alte persoane in afara de adresantul acestuia” . 

In cazul McLaren vs. Microsoft Corp. (16) Curtea de Apel din Texas in 1999 a respins plangerea unui angajat in care argumenta ca reprezinta o incalcare a vieţii private accesarea si trimiterea de catre angajator a unui mesaj stocat in calculatorul de la locul de munca. Angajatul susţinea ca trebuia sa existe un anumit grad de intimitate pentru ca mesajul era pastrat intr-un dosar protejat de parola din calculatorul sau. Instanţa insa a considerat argumentul neconvingator pentru ca e-mail-ul a fost trimis prin reţeaua angajatorului. 

Un document deosebit de valoros referitor la acest domeniu il reprezinta Raportul “ Relaţiile de munca si Internet-ul “ (17) realizat de Forumul Drepturilor pe Internet (18) din Franta. Acest raport cerceteaza modalitaţile in care tehnologia informaţiilor modifica raportul de munca tradiţional, aspecte privind utilizarea Internetului de catre salariaţi la locul de munca si problemele legate de dialogul social.

In cea de-a doua parte a documentului, abordand tema utilizarii Internetului de catre salariaţi la locul de munca, autorii raportului formuleaza cateva idei care credem ca trebuie menţionate : 

Astfel se constata ca exista o asteptare din partea salariaţilor de a utiliza Internetul in scopuri personale. Pe de alta parte, angajatorii nu pot renunţa la controlul lor asupra utilizarii Internetului de catre salariaţi – incluzand cazul cand acesta este utilizat in scopuri personale. Acest control este considerat util din partea angajatorilor pentru ca prin utilizarea de catre angajaţi a Internetului se poate aduce atingere sistemelor informatice ale intreprinderii, sisteme devenite esenţiale in activitatea economica. Mai mult, angajatorii iau in considerare posibilitatea angajarii raspunderii lor in solidar cu angajaţii in cazul unei activitaţi ilicite in spaţiul Internet sau posibilitatea dezvaluirii secretelor comerciale ale intreprinderii. De asemenea unii angajatori pot lua in considerare acest aspect pentru controlarea productivitaţii salariaţilor lor. In aceste condiţii se impune o clarificare intre logica salariaţilor si a angajatorilor. 

Se considera ca Internetul ramane insa , inainte de toate, o unealta pusa la dispoziţia salariatului de catre angajator in vederea unei utilizari profesionale. In acelasi timp se constata ca este dificil de a refuza ca principiu orice fel de utilizare personala a Internet-ului la locul de munca. O asemenea interdicţie absoluta existenta, ar fi dificil de pus in aplicare din punct de vedere juridic si tehnic, dar ar aparea si dificil de acceptat socialmente, luand in considerare caracteristicile Internetului. Ca atare, intreprinderea trebuie sa admita o utilizare a Internetului in scopuri personale de catre salariaţii sai care au acces. Dar aceasta utilizare personala trebuie sa fie rezonabila si ca atare angajatorul are dreptul de a o controla. 

Forumul propune 3 modalitaţi esenţiale care sa ghideze acest control al utilizarii personale a Internetului de catre angajat pentru ca acesta sa fie eficace : 
- Salariatul trebuie sa distinga documentele personale de cele profesionale ;
- Modalitaţi de control loiale si transparente trebuiesc sa fie definite ;
- Administratorul reţelei trebuie sa protejeze datele personale. 

De asemenea Forumul propune si instrumentele juridice de a pune in practica aceste principii. Astfel se considera ca definirea regulilor de utilizare a Internet-ului trebuie sa fie consacrate printr-o anexa la regulamentul interior al intreprinderii, ca angajatorul trebuie sa informeze salariaţii de modalitaţile de control ale utilizarii Internetului si ca angajatorul trebuie sa respecte obligaţiile de declarare la CNIL.(Comisia Naţionala de Informatica si Libertaţi) (19)

Aceste idei sunt reunite in mod succint in Recomandarile (20) pe care Forumul le propune ca urmare a raportului mai sus menţionat : 

  • Forumul recomanda ca salariaţii sa distinga mesajele electronice si fisierele personale de mesajele electronice si fisierele profesionale ;

  • Forumul recomanda definirea unui control loial si proporţionat de angajator asupra activitaţilor electronice ale salariaţilor sai ;

  • Forumul recomanda realizarea unui statut particular pentru administratorul de reţea in cadrul intreprinderii pentru a proteja confidenţialitatea tuturor informaţiilor de natura personala pe care le-ar putea cunoaste in cadrul muncii sale. Legea va trebui sa recunoasca un adevarat secret profesional pentru administratorii de reţea ;

  • Forumul recomanda ca regulile de utilizare a Internetului sa fie integrate ca anexa a Regulamentului de Ordine Interioara al intreprinderii pentru a li se da cea mai mare transparenta si eficienta.

Dovada importanţei date si la nivelul Uniunii Europene subiectului monitorizarii angajaţilor de catre angajatori din punct de vedere al protecţiei vieţii private il reprezinta si Documentul de lucru asupra supravegherii comunicaţiilor electronice la locul de munca (21) adoptat pe 29 Mai 2002 de catre Grupul de Lucru pentru Protecţia Datelor (22) care prezinta modul cum directivele europene privind protecţia datelor private au fost implementate in statele membre in cazul monitorizarii angajaţilor.

Acest document subliniaza foarte bine conflictul dintre protecţia vieţii private si supravegherea la locul de munca : 
“ In considerarea problemei supravegherii, trebuie avut in vedere faptul ca, in timp ce angajaţii au un anume grad de intimitate la locul de munca, acest drept trebuie pus in balanţa cu dreptul angajatorului de a controla funcţionarea afacerii sale si de a se apara impotriva acţiunii angajaţilor ce poate aduce atingere drepturilor legitime ale angajatorului, ca de exemplu raspunderea angajatorului pentru acţiunea angajaţilor sai . 
Mai mult, trebuie sa accentuam faptul ca devine din ce in ce mai dificil astazi sa separi clar orele de munca de viata privata, cand condiţiile de munca au evoluat intr-o asemenea masura. In particular, pe masura ce “biroul de acasa” se dezvolta, mulţi angajaţi isi continua munca acasa folosind calculatoarele oferite de angajator in acest scop sau nu .“ (23)

In cadrul documentului mai sus menţionat au fost prezentate cateva principii care trebuie sa guverneze monitorizarea utilizarii Internet-ului si a postei electronice, rezultand din Directiva 95/46/EC, directiva implementata in dreptul romanesc prin legea 676/2001 privind protecţia datelor personale. In acest context consideram mai mult decat utila prezentarea succinta a acestor principii : 

a) Principiul necesitaţii – angajatorul trebuie sa verifice daca monitorizarea angajaţilor este necesara pentru un scop definit, inainte de a trece la orice activitate in acest sens. De asemenea datele colectate trebuie pastrate nu mai mult decat este necesar pentru indeplinirea scopului propus ;
b) Principiul finalitaţii – datele trebuiesc colectate pentru un scop specific, explicit si legitim si ele nu pot fi folosite in vreo activitate dincolo de scopul menţionat ;
c) Principiul transparenţei – angajatorul trebuie sa fie clar si deschis in ceea ce priveste activitaţile sale. Aceasta include obligaţia de a furniza angajaţilor toate informaţiile cu privire la monitorizarea acestora in ceea ce priveste utilizarea Internet-ului ;
d) Principiul legitimitaţii – operaţiunile de procesare a datelor pot avea loc numai in cazul unui scop legitim conform articolului 7 din Directiva 95/46/EC ;
e) Principiul proporţionalitaţii – datele personale, inclusiv cele incluse in monitorizare, trebuie sa fie relevante si adecvate in raport cu scopul specificat. De exemplu monitorizarea e-mail-urilor ar trebui limitata la datele de trafic si la perioada cand s-a facut comunicarea si sa nu priveasca conţinutul comunicarii ; 
f) Principiul acurateţei si pastrarii datelor – datele care au fost colectate trebuie sa fie corecte, actualizate si sa nu fie pastrate mai mult decat este necesar ;
g) Principiul securitaţii – angajatorul este obligat sa ia toate masurile de securitate pentru ca datele colectate sa nu fie disponibile terţilor. Este important in acest sens si rolul pe care il are administratorul de sistem in ceea ce priveste accesul la datele colectate. 

Ţinem sa subliniem faptul ca in concluziile Grupului de Lucru se recomanda un conţinut minim al Procedurii unei companii in ceea ce priveste utilizarea Internetului. Aceasta ar trebui sa includa informaţii clare cu privire la condiţiile in care o utilizare personala a Internet-ului este permisa, ca si specificarea tipului de material care nu poate fi vazut sau copiat. Condiţiile si limitarile utilizarii trebuiesc explicate angajaţilor. De asemenea, angajaţii trebuie sa fie informaţi cu privire la sistemele care sunt implementate atat pentru interzicerea accesului la un anumit tip de conţinut, cat si cu privire la detectarea unui asemenea acces. 

O data cu noile tipuri de aplicaţii care se dezvolta pe Internet apar si noi probleme din punct de vedere juridic, inclusiv in ceea ce priveste utilizarea Internetului la locul de munca. Astfel, aplicaţiile de tip “ File Sharing” (24) utilizate de la locul de munca ridica probleme in ceea ce priveste raspunderea, atat a angajatului, dar si a angajatorului, cu privire la dreptul de autor asupra fisierelor care sunt fie obţinute, fie trimise prin intermediul acestor programe. (25) Companiile din SUA utilizeaza in aceste cazuri mijloace ca Proceduri de utilizare a Internetului la locul de munca, mecanisme pentru implementarea acestor proceduri si raspunsul rapid la infracţiunile ce le sunt aduse in atenţie pentru limitarea sau exonerarea de raspundere. 

Observam, de asemenea, in ultimele luni o prezenţa din ce in ce mai frecventa a cazurilor legate de utilizarea Internet-ului la locul de munca in practica judiciara internaţionala. Pentru a menţiona doar cateva cazuri recente : 

  •  Intr-un caz adus in faţa Comisiei de Relaţii din Industrie – Queensland, Australia s-a considerat ca e-mail-ul folosit pentru corespondenţa privata nu poate fi restricţionat a fi accesat din cadrul intreprinderii doar pentru ca acel calculator reprezinta proprietatea companiei. Comisia a atras atenţia asupra faptului ca angajatorii ar putea raspunde pentru comunicaţiile private ale angajaţilor trimise prin e-mail sau vazute pe Internet (26)

  • Intr-o decizie recenta Curtea Regionala din Madrid a susţinut ca utilizarea echipamentelor sau programelor de calculator pentru a permite accesul la posta electronica constituie o infracţiune de violare a secretului corespondenţei, chiar daca acestea sunt utilizate de catre un angajator pentru a controla modul de utilizare a e-mail-ului companiei . (27)

  • Intr-un caz din Coreea de Sud un angajat al unei Agenţii de turism a interceptat conversaţiile unui coleg pe Yahoo Messenger si le-a raportat directorului companiei. Angajatul a utilizat un program de calculator pentru monitorizarea conversaţiilor. (28)

Consideram ca se impun cateva concluzii in ceea ce priveste supravegherea angajaţilor la locul de munca pentru utilizarea Internetului, luand in considerare si realitaţile romanesti:

In primul rand ar trebui sa amintim dispoziţiile constituţionale romanesti care fac referire la subiectul acestui articol. Este vorba de art. 26 din Constituţie care prevede ca „Autoritaţile publice respecta si ocrotesc viaţa intima, familiala si privata.”. Intr-o referire la acest articol din Constituţia Romaniei se considera ca “ aceasta obligaţie trebuie sa fie respectata si de catre cetaţeni, instituţii si mijloace de informare in masa”. (29)  De asemenea interes pentru subiectul prezentului articol il are si art.28 care stipuleaza : “Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale, al convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.” Cele doua articole reprezinta un fundament esenţial in protejarea sferei private a salariaţilor la locul de munca.

In ceea ce priveste rezolvarile de ordin juridic ale problemei monitorizarii angajaţilor la locul de munca pentru utilizarea Interne.-ului, achiesam la opinia exprimata de catre Centrul de Resurse Juridice conform careia aceasta trebuie sa porneasca de la „necesitatea realizarii unui echilibru intre interesele legitime ale angajatorului si credinţa salariaţilor ca mesajele lor private transmise prin sistemul e-mail isi conserva caracterul confidenţial.„ (30)

Astfel remarcam faptul ca unele firme romanesti au inceput sa introduca un Regulament de utilizare a Internet-ului – in special companiile care ofera acces nelimitat angajaţilor sai. Totusi sunt multe cazurile de firme importante care nu au un astfel de regulament – ceea ce le face vulnerabile la acţiuni in justiţie – atat din partea angajaţilor, cat si din partea altor persoane. Consideram ca problema supravegherii angajaţilor in ceea ce priveste utilizarea Internetului trebuie sa faca obiectul unei dispoziţii speciale din Regulamentul de Ordine Interioare sau Contractul Colectiv de Munca, in caz contrar orice interceptare putand fiind considerata o incalcare a legislaţiei in vigoare. Aceasta chestiune poate face si obiectul unei Proceduri separate privind utilizarea Internetului. (31)

O eventuala supraveghere a modului cum sunt utilizate comunicaţiile electronice trebuie sa fie in concordanta cu legislaţia romaneasca privind protecţia vieţii private si privind protecţia datelor personale. Supravegherea trebuie sa fie facuta la nivelul unor verificari periodice si nu ar trebui sa implice stocarea informaţiilor electronice traficate . De asemenea consideram ca Avocatul Poporului, in calitate de autoritate de supraveghere a aplicarii legii 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulaţie a acestor date, ar trebui sa aiba un rol mai activ in modul de interpretare si aplicare a legii amintite anterior. 

De asemenea, angajaţii trebuie sa fie constienţi ca orice utilizare a Internetului poate fi usor interceptata si verificata de catre angajator si ar trebui sa susţina stabilirea unei proceduri clare si ne-echivoce in acest sens.

Note : 

(1) A se vedea pagina web Legile Internetului - www.legi-internet.ro  unde sunt disponibile majoritatea dispoziţiilor legale care se refera in mod expres la Internet 

(2) A se vedea Centrul de Resurse Juridice din Bucuresti, “ Protecţia Sferei Private in Internet” - Revista de Drept Comercial nr. 7-8/2001 pag.260

(3) Conform Studiu GfK pentru perioada Ianuarie – Iunie 2003 – rezulta deci ca aproximativ 1 milion de romani acceseaza Internet-ul de la locul de munca – a se vedea si www.gfk.ro 

(4) A se vedea mesajul in arhiva Listei Romane de Drept ( LiRD) la adresa http://groups.yahoo.com/group/lird/message/9845 

(5) Lista Romana de Drept (LiRD) reprezinta cea mai mare comunitate virtuala a celor ce practica sau studiaza dreptul romanesc. Gazduita la http://groups.yahoo.com/group/lird / ca o lista de discuţii prin e-mail, ea cuprinde peste 1 000 de membri si are o activitate de peste 3 ani de zile.

(6) Program gratuit de tip Instant Messaging (IM) care permite schimbul de mesaje instantanee intre 2 persoane aflate pe Internet in acelasi timp. Mai multe informaţii despre acest program pot fi gasite la adresa http://messenger.yahoo.com/ 

(7) Vezi mesajul in arhiva Listei Romane de Drept ( LiRD) la adresa : http://groups.yahoo.com/group/lird/message/9860 

(8) O interesanta abordare a acestui subiect poate fi intalnita in articolul “ Protecţia Sferei Private in Internet “ – Secţiunea a IV-a “ Posta electronica la locul de munca “– Centrul de Resurse Juridice din Bucuresti, - Revista de Drept Comercial nr. 9/2001 pag.96-107

(9) Pentru o imagine extinsa a acestui subiect a se vedea si Raportul EPIC ( Electronic Privacy Information Center) – Privacy and Human Rights 2003, Capitolul Viata privata la locul de munca pag. 114 –131. Raportul poate fi consultat pe Internet la adresa http://www.privacyinternational.org/survey/phr2003/ 

(10) A se vedea http://www.privacyfoundation.org/workplace/technology/extent.asp  pentru mai multe detalii

(11) Acest procent este cu siguranţa mai mare astazi. Astfel, un raport recent din Marea Britanie arata ca in 89% din afacerile din aceasta ţara , angajaţii aveau acces la Internet. A se vedea in acest sens – varianta online ziarului Guardian din 20 Aprilie 2004 - http://money.guardian.co.uk/work/story/0,1456,1195864,00.html    

(12) A se vedea http://www.amanet.org/research/pdfs/Email_Policies_Practices.pdf 

(13) A se vedea cateva cazuri interesante in Doug Isenberg – The Gigalaw Guide to Internet Law - Capitolul 35 – Privacy Issues and Employee Monitoring , pag 351-359, 2002, Random House Trade Paperback Edition

(14) Temeiurile constituţionale si legale invocate in cazurile care implica controlul intimitaţii la locul de munca in SUA pot fi gasite la Centrul de Resurse Juridice din Bucuresti - “ Protecţia Sferei Private in Internet “ – Secţiunea a IV-a “ Posta electronica la locul de munca “Revista de Drept Comercial nr. 9/2001 pag.99

(15) A se vedea cazul la http://www.loundy.com/CASES/Bourke_v_Nissan.html 

(16) A se vedea cazul la http://normative.zusammenhaenge.at/faelle/mclaren_v_microsoft.html 

(17) A se vedea intreg raportul la http://www.foruminternet.org/telechargement/documents/rapp-RTI-20020917.htm 

(18) Forumul Drepturilor pe Internet (Forum de droits sur l’Internet) este un organism specific realizat in Franţa pentru a reflecta asupra chestiunilor juridice puse de Internet. Forumul este compus din persoane juridice din sectorul public si privat. Pentru mai multe detalii a se vedea pagina web a Forumului la adresa http://www.foruminternet.org/ 

(19) CNIL (Commision Nationale de l’Informatiques et des Libertes) este o autoritate administrativa independenta insarcinata cu supravegherea protecţiei datelor personale. A se vedea www.cnil.fr  pentru mai multe informaţii .

(20) Disponibile pe Internet la adresa http://www.foruminternet.org/telechargement/documents/reco-RTI-20020917.pdf 

(21) Raportul este disponibil pe Internet la adresa : http://europa.eu.int/comm/internal_market/privacy/docs/wpdocs/2002/wp55_en.pdf 

(22) Acest Grup de Lucru a fost infiinţat in conformitate cu articolul 29 al Directivei 95/46/EC. El este un organ consultativ european independent pe probleme de protecţia datelor si a vieţii private. Sarcinile sale sunt descrise in Articolul 30 al Directivei 95/46/EC si Articolul 14 al Directivei 97/66/EC.

(23) A se vedea pag. 6 a „ Documentului de lucru asupra supravegherii comunicaţiilor electronice la locul de munca„ citat mai sus 

(24) Aplicaţiile de tip „File Sharing” permit partajarea de fisiere utilizand Internetul pentru oricine foloseste un software specific. Aplicaţii de acest tip celebre in Internet : Napster, Kazaa, Morpheus, etc. Pentru mai multe informaţii referitoare la acest tip de aplicaţii a se vedea : http://en.wikipedia.org/wiki/File_sharing 

(25) A se vedea Articolul “ Noi probleme juridice : Muzica piratata se muta la locul de munca ” de Tim Sprinkle – 1 Dec 2003 – disponibil la http://news.findlaw.com/csmonitor/s/20031201/01dec2003083511.html/t_new 

(26) A se vedea decizia Comisiei in intregime pe pagina web: http://www.austlii.edu.au/au/cases/qld/QIRComm/2003/452.html 

(27) Caz menţionat in E-Law Alert din 22 02 2004 - https://www.lawincontext.com/Gateway/default.aspx 

(28) Pentru detalii a se vedea ziarul online Digital Chosunilbo (Ediţia in limba engleza) – 18 Februarie 2004 disponibil la adresa : http://english.chosun.com/w21data/html/news/200402/200402180019.html 

(29) A se vedea V. Duculescu, C. Calinoiu, G. Duculescu, Constituţia Romaniei. Comentata si adnotata, Lumina Lex, 1997, p.105 

(30) A se vedea Centrul de Resurse Juridice din Bucuresti, “ Protecţia Sferei Private in Internet “ – Secţiunea a IV-a “ Posta electronica la locul de munca “–- Revista de Drept Comercial nr. 9/2001 pag.105

(31) Pentru cateva sugestii referitoare la conţinutul unui asemenea document intern in cazul utilizarii postei electronice este util a se vedea si referirile la autoreglementare din articolul + Centrul de Resurse Juridice din Bucuresti, “ Protecţia Sferei Private in Internet “ – Secţiunea a IV-a “ Posta electronica la locul de munca “–- Revista de Drept Comercial nr.9/2001, pag. 105

Legi Internet Legi Internet