3. Controversa din jurul materialelor de „erotica infantila”

 

3.1. Deschizator de drumuri intr-o serie de controverse care au trecut dincolo de teritoriul strict estetic, romanul Lolita publicat de Vladimir Nabokov in 1955 a generat o veritabila subcultura axata pe puterea de seductie a adolescentelor si pre-adolescentelor.

Anii ‘80 si mai ales ’90 ai secolului XX au consacrat valentele erotice ale fetelor din grupa de varsta 10-14 (1), prin recursul constant la cele mai diverse forme de promovare sociala si mediatica: vestimentatie, cosmetica, muzica, cinematografie, reviste si emisiuni pentru adolescenti si copii. Toate acestea laolalta au condus, treptat, la de-tabuizarea unor subiecte cum sunt problemele afective si sexuale ale acestei varste, precum si la tematizarea - atat la nivelul unei abordari serioase, intemeiata stiintitific, dar si prin modalitati triviale – a felului in care se manifesta o anumita perioada de dezvoltare biologica si mentala din viata tinerilor, marcata de reflexul detasarii de parinti, conflictele de personalitate, descoperirea si afirmarea sexualitatii, si, nu in utlimul rand, de cautarea unei identitati proprii. Nu a fost si nu este vorba despre o moda trecatoare, ci despre un efect obiectiv al modernizarii societatii occidentale, sub impulsul, mai ales, al industrializarii si urbanizarii.

Dintr-o alta perspectiva, problematica aceasta s-a conturat inclusiv in prelungirea unui fenomen ce a luat nastere in jurul anului 1930, si pe care filozofia culturii a acelei perioade l-a denumit mitul tineretii. Dinamica acestui curent cultural ce punea in evidenta juvenilul, cu toate elementele sale de prospetime, vigoare si frumusete, a favorizat, incepand cu anii ’70 ai secolului trecut, aparitia si amplificarea unui tip de Lifestyle axat pe asemenea valori menite sa creeze  aparenta stoparii timpului biologic la o varsta cat mai tanara.

Factorii sus-aratati au conturat un fenomen aparte care s-a facut remarcat in plan cultural, social si biologic: acela al tendintei maturizarii tinerilor de la o varsta tot mai frageda.(2) Cu alte cuvinte, tinerii, adolescentii, pre-adolescentii societatii contemporante au ajuns sa fie priviti, in pofida varstei lor biologice reale, ca dispunand de capacitatea de a parcurge mai rapid treptele evolutiei spre maturitate, din perspectiva oricarei dimensiuni a personalitatii lor, fie ca este vorba despre aspectul comportamental, cel afectiv sau chiar cel sexual, inclusiv in ceea ce inseamna relationarea lor cu adultii.

Constientizarea acestei realitati de catre cei ce fixeaza trendurile societatii de consum a avut ca efect situarea mai pregnanta a copiilor (si, in special, a fetelor) din grupa de varsta 10-14 ani in prim-planul productiilor industriei culturale. Crearea, cu instrumentarul specific acestei industrii, a unor mici celebritati in lumea cinematografiei, a modeling-ului sau a muzicii pop are insa un pret. De aici si pana la a constata o exploatare materiala, in general, si chiar o pornire spre exploatarea sexuala a copiilor, in particular, nu a mai fost decat un pas. Industria culturala opereaza, in mod predilect, cu instrumentul erotismului, acesta fiind un element demult consacrat in portofoliul de gusturi, trebuinte si optiuni ale publicului consumator. Prin urmare, in procesul de “comercializare” a tinerilor (oricat de tare ne-ar deranja o astfel de formulare), stimulul erotic predomina in raport cu alte valente de promovare. in cazul lansarii pe piata a lui Britney Spears, de exemplu, conteaza mai putin talentul ei vocal si inspiratia compozitorului Max Martin; menirea de a castiga interesul publicului o au elemente precum: efortul de a impune imaginea de eterna liceeana a interpretei, faptul ca titlul unui cantec al ei este Hit Me Baby One More Time (fiecare fiind liber sa-i interpreteze intelesul dupa cum doreste), precum si interviurile prin care vedeta marturiseste cu sfiala ca tine la virginitatea ei. Din punctul de vedere al temei pe care o abordam in prezentul studiu, picanteriile de acest gen si-au pierdut relevanta juridica (eventual, de natura penala), de indata ce Britney Spears a atins varsta majoratului.

Aceste coordonate de manifestare publica se regasesc, tot mai mult, in zona unui alt domeniu in care copiii sunt protagonisti, si anume, modeling-ul si, in general, fotografia erotica. Sunt doua elemente pe care le vom subsuma notiunii de erotica sau erotografie infantila. Iar mediatizarea unor asemenea productii este asigurata, pe scara larga, de Internet.

3.2. Constatarea, la nivel pur semantic, a unei diferente intre pornografia infantila si erotografia infantila nu epuizeaza discutiile in jurul problemei daca cea din urma notiune reflecta realmente un fenomen pentru care s-ar impune un tratament juridic special. Ceea ce nu trebuie sa pierdem din vedere este faptul ca, in privinta ambelor notiuni, esentiala este protectia copilului; a unui copil care nu se poate exprima si apara singur, care este constrans sau manipulat cu subtilitate de un adult, si a carui ipostaziere uneori de-a dreptul degradanta este diseminata, cu ajutorul mijloacelor electronice, printre milioane de utilizatori ai Internetului.

Pentru a putea stabili, din punct de vedere juridic, delimitarea celor doua notiuni, este necesar, dupa parerea noastra, sa le raportam pe amandoua la expresia de comportament sexual explicit, utilizata, in legislatita romana, in art.35 alin.1 lit.i) din Titlul III – Prevenirea si combaterea criminanlitatii informatice al Legii nr.161/2003.(3) Prevederea legala contine, de fapt, definitia notiunii de “materiale pornografice cu minori”, referindu-se, in esenta, la orice material care prezinta un minor avand un comportament sexual explicit. Legea romana nu defineste aceasta din urma expresie, cum nu o face, de alfel, nici Conventia Consiliului Europei din 2001 privind combaterea criminalitatii informatice, ratificata de Romania prin Legea nr.64/2004.(4) In orice caz, atat Conventia, cat si Legea nr.161/2003 subliniaza ca, pentru a opera raspunderea penala, este necesar sa ne gasim in prezenta unui comportament sexual explicit; prin urmare, nu este vizata conduita sexuala care nu are acest caracter manifest, si care este, eventual, doar sugerata.

Pentru scopul studiului nostru, apreciem ca este util recursul la dispozitiile legislatiei penale americane care stabilesc cu precizie coordonatele comportamentului sexual explicit. Potrivit Titlului 18 din U.S. Code, Partea I, Capitolul 110, Sectiunea 2256, alin.2, acesta reprezinta actiunea reala sau simulata constand in:

<typolist type="1">

contactul sexual, incluzand contactul genital-genital, oral-genital, anal-genital sau oral-anal, dintre persoane de sex diferit sau de acelasi sex;

bestialitate;

masturbare;

sadism si masochism sau

infatisarea lasciva a organelor genitale ori a zonei pubiene apartinand unei persoane.(5)

</typolist>

Este evident ca aceste repere legale pot fi asociate exclusiv pornografiei infantile, neputandu-se extinde aria lor de cuprindere si asupra imaginilor de erotografie infantila. De aceea, am putea spune ca aceasta din urma categorie vizeaza, in esenta, materiale in care minorii sunt reprezentati in ipostaze cu incarcatura erotica, fara sa existe tendinta de reflectare a unui comportament sexual explicit. in absenta unei reglementari legale precise a acestui aspect, creatorii si furnizorii unor astfel de continuturi opereaza, daca nu sub protectia legii, atunci, cel putin intr-o asa-numita „zona gri”, relativ admisibila. Ea poate fi considerata admisibila si din unghiul de vedere al faptului ca dimensiunea erotica poate fi doar sugerata, mai mult sau mai putin accentuat, destinatarul materialelor avand, in rest, libertatea de a-si crea orice fantezii pornind de la ceea ce vede.

In principiu, fanteziile care se nasc in mintea unei persoane nu pot fi supuse nici unei constrangeri penale, cat timp ele nu au ajuns sa se materializeze, de exemplu, prin acte de coruptie sexuala, ori prin alte abuzuri sexuale efectiv savarsite asupra minorilor. Productii cinematografice precum Lolita sau American Beauty sunt, pentru acest motiv, legale. Sanctionarea fanteziei nu e posibila decat in limitele unui sistem penal de tipul celui imaginat de Orwell in romanul 1984.

De asemenea, site-uri de modeling in care minorii nu sunt expusi in ipostaze sexual explicite nu pot, nici ele, sa suporte sanctiunea legii. Modeling-ul este, prin insasi esenta lui, marcat de o doza de erotism, in aceeasi masura in care erotismul este, in prezent, masiv utilizat intr-un numar imens de productii publicitare asociate celor mai variate produse si servicii.

Cu toate acestea, poate fi formulata intrebarea fireasca: este social, moral si juridic acceptabil ca un copil cu varsta cuprinsa intre 10-14 ani sa fie si numai pus in legatura cu atributul de “erotic”? Consideratiile exprimate la punctul 3.1. de mai sus, axate pe realitatile incontestabile ale vietii moderne, par sa ofere – insa numai pana la un punct – un raspuns afirmativ. Dar chiar daca acesti minori isi afirma, uneori, in public, cu destul curaj, fatetele unei personalitati in evolutie, prin vestimentatie, gesturi, mentalitati si atitudini ce pot fi subsumate dimensiunii erotice, iar aceasta afirmare nu e prohibita de lege, nu mai putin credem ca o examinare a potentialului juridic subordonat asigurarii protectiei copilului, in contextul unui astfel de comportament dezinhibat si care il anunta deja pe viitorul adult, nu poate fi ocolita, in special pentru a pastra fenomenul in niste cadre firesti si a descuraja abuzul si victimizarea minorilor.

3.3. De aceea, consideram ca erotografia infantila pretinde si ea anumite limitari, tocmai in legatura cu impulsul ce poate fi dat fanteziei de catre autorii de continuturi, tocmai pentru ca persoanele au grade diferite de a-si crea si dezvolta fantezii, tocmai pentru ca acest tip de erotica are scopul manifest de a atrage segmente largi de consumatori si, in cele din urma, tocmai datorita modului inegal in care fantezia este ulterior tinuta sub control.

Evocam intr-o sectiune anterioara (6) studiile pe baza carora anumiti specialisti afirma existenta unui raport de cauzalitate intre vizionarea pornografiei infantile si trecerea la act. Desi tema este extrem de controversata, se poate, cu temei, discuta si despre ideea daca acelasi proces cauzal este de conceput si in privinta consumului de erotica infantila. In absenta unei baze empirice solide, axata pe cercetari comportamentale, evaluarea statisticilor din cartotecile organelor penale, precum si pe valorificarea unor cercetari colaterale preexistente, formularea de argumente in favoarea sau impotriva acestei teze, in scopul fundamentarii unei solutii juridice, ni se pare hazardata.

 S-ar putea discuta, in schimb, despre eforturile deja observabile ale unor creatori de continuturi erotice concentrate pe minori, de a impinge frontiera - si asa, adesea, destul de fina – dintre erotica infantila si pornografia infantila catre un teritoriu mult mai apropiat acesteia din urma. Scopul acestor eforturi il constituie sporirea atractiei pentru productiile erotice online, cat timp vorbim despre site-uri si alte resurse Internet cu acces platit, generatoare de venituri importante. Creatorii respectivi incearca - straduindu-se, totodata, a nu depasi limitele impuse de coordonatele penale ale comportamentului sexual explicit - sa amplifice, intr-o anumita masura, sugestia erotismului, contribuind, in acest mod, la extinderea ariei de fantezie a privitorului. Astfel, ei recurg la procedee de tipul urmator:

<typolist type="1">

minorii imprumuta gestica si mimica de seductie specifica adultilor;

vestimentatia este mai sumara;

minorii sunt fotografiati in vestimentatii obisnuite sau sumare, dar in pozitii erotic-sugestive;

minorii apar in vestimentatii obisnuite sau sumare, avand asupra lor obiecte comune, carora li se pot atribui conotatii sexuale;

utilizarea, in prezentarea modelelor, a unor formulari erotic-sugestive, fara a fi neaparat vulgare;

insistenta asupra indicarii varstei modelelor, sau prezentarea, de exemplu, a unui model cu varsta reala de 17 ani, ca avand, de fapt, 12 ani, mai ales atunci cand fizionomia si celelalte date fizice ale minorului chiar par sa sugereze o asemenea varsta mai coborata;

introducerea, in succesiunea unei multitudini de materiale continand erotica infantila, a unor imagini pornografice, creatorii mizand, in acest caz, pe faptul ca legea penala nu este nesocotita, cat timp covarsitoarea majoritate a materialelor este licita.

</typolist>

Deosebit de aceste elemente fortate de comercializare, exista creatori de continuturi care urmaresc vadit incalcarea legii, dar procedeaza la inducerea in eroare a utilizatorilor, la nivelul de pre-vizionare a modelelor, intrucat lasa sa se inteleaga faptul ca opereaza un site de modeling, dar, in realitate, de indata ce se efectueaza plata abonamentului online, iar utilizatorul a devenit membru cu drept de acces in adancimea paginii Web, el constata ca este vorba despre pornografie. Este o metoda prin care se incearca formarea unui segment captiv de utilizatori care, odata edificati asupra continutului real, vor prefera sa-si pastreze statutul de abonati, cu toate ca, in principiu, erau in cautarea unor materiale soft.

Am putea atribui materialelor supuse proceedelor expuse mai sus, la lit.a) – g), denumirea de erotica infantila avansata, si apreciem ca aceasta categorie de continuturi online ar trebui,     intr-advar, supusa unor restrictii legale. in sprijinul acestei optiuni ar putea fi adus un argument ce priveste raportarea eroticii infantile avansate la diferite modalitati de diseminare.

Astfel, daca modeling-ul este operat atat pe suport online, dar si in reviste obisnuite, ori in emisiuni TV (ce-i drept, pe o scara mai redusa), nu acelasi lucru se poate afirma despre materialele de erotica infantila avansata. Realizatorii acestora din urma sunt, ei insisi, constienti de fortarea limitelor legale, si stiu ca productii cu minori avand caracteristicile mentionate mai sus nu sunt si nici nu vor putea fi reproduse in reviste sau la televiziune.

3.4. In ultima vreme, se constata o preocupare a juristilor cu privire la aceasta categorie de erotografie aflata mult prea aproape de caracteristicile pornografiei. Un interesant studiu semnat de Martin Dörner reliefeaza particularitatile acestui nou tip de continuturi online, precum si masurile legislative adoptate deja in Germania, avand ca scop ocrotirea minorilor si descurajarea fenomenului. Articolul semnat de autorul german examineaza problema calificarii juridice a materialelor postate pe Internet in care minorii sunt infatisati in asa-numite pozitii nefiresti, accentuate sexual.(7) Este vorba despre materiale care, intr-adevar, nu pot fi incadrate in categoria pornografiei si nici nu reproduc un abuz fizic asupra minorilor, dar care, prin crearea si transmiterea lor in Internet, detin un potential semnificativ de lezare a acestora.

Astfel, in anul 2003, Germania a adoptat Legea privind protectia demnitatii umane si  a tinerilor in mediile electronice(8) (cunoscuta indeosebi sub forma acronimului JMStV), reglementare care, in articolul 4 alin.1 pct.9, contraventionalizeaza fapta furnizorilor de continuturi si servicii electronice, ce ofera materiale cu tineri si copii aflati in pozitii nefiresti, accentuate sexual. Amenzile ce se pot aplica in asemenea cazuri au un maxim de 500.000 Euro, la care se adauga si sanctiunea blocarii accesului la resursele Internet de acest tip.

Scopul legii a fost triplu. in primul rand, s-a urmarit impiedicarea stimularii interesului utilizatorilor cu inclinatii pedofile si reducerea impulsului lor de a savarsi abuzuri asupra minorilor. in al doilea rand, s-a dorit evitarea formarii, in mentalul tinerilor si copiilor, a unei imagini de normalitate si de acceptare in ceea ce priveste expunerea lor ca obiecte de stimul erotic. Cel de-al treilea motiv pentru introducerea reglementarii se refera tot la modul in care ar putea tinerii sa perceapa o astfel de conduita ilicita, existand pericolul ca aceasta sa le confere un sentiment de nesiguranta in ceea ce inseamna normalitatea in relatia cu un adult, si sa le reduca potentialul de aparare, atunci cand sunt confruntati cu situatii ce pot duce la victimizarea lor.(9)

Pentru a ne afla in prezenta faptei prohibite de lege, se impune intrunirea cumulativa a doua conditii in privinta continutului materialului online: a) minorul trebuie sa fie expus intr-o pozitie corporala nefireasca pentru varsta sa, iar b) aceasta pozitie trebuie sa fie accentuata sexual. Aspectele ce tin de nuditate sau semi-nuditate nu au, in principiu, relevanta, cele doua conditii putand fi indeplinite chiar si atunci cand minorul poarta o vestimentatie obisnuita. Pentru a determina caracterul „nefiresc” al pozitionarii corpului, este necesar sa se examineze in ce masura acest aspect contrasteaza cu tinuta cotidiana obisnuita a unui minor, in sensul ca pozitia ar parea ca a fost impusa de un adult sau ca sugereaza o disponibilitate a minorului pentru un adult si pentru fanteziile acestuia.(10) Dincolo de aceasta prima conditie, legea impune si existenta accentuarii sexuale a pozitiei nefiresti a corpului. Atragem atentia ca nu este avuta in vedere o dimensiune pornografica a imaginii, deoarece, intr-o astfel de ipoteza ar deveni incidente prevederile legale referitoare la combaterea pornografiei infantile. Astfel, manifestari ale acestei a doua conditii pot consta in atitudini lascive, un gest sau o mimica menita sa stimuleze sexual si, in general, genul de seductie care este, in orice caz, adecvata comportamentului unui adult. Nu este neaparat necesar ca imaginea sa fie focalizata pe zona genitala a minorului, indiferent de vestimentatia acestuia. De asemenea, conditia accentuarii sexuale a tinutei minorului este intrunita, in cazul fetelor, atunci cand acestea pozeaza in imbracaminte de piele, mulata pe corp, sau in costumatia specifica asistentelor medicale.(11)

Interesant este un element de aplicare a legii scos in evidenta de Döring, si anume, faptul ca nu este sanctionata agentia de modeling online care, desi prezinta pe site-ul propriu imagini izolate cu minori in pozitii nefiresti, accentuate sexual, totusi, prin oferta de ansamblu adresata publicului intr-o maniera neutra sexual, indica elementele unei conduite serioase si legale. Cu atat mai putin va fi retinuta raspunderea juridica, in cazul in care agentia subliniaza faptul ca reprezentantii legali ai copilului trebuie sa fie prezenti la sesiunile de fotografiere.(12)

3.5. In mediul juridic anglo-saxon, tematica erotografiei infantile avansate a fost si ea abordata, in scopul instituirii unor masuri legale de protectie a minorilor. Spre deosebire de optiunea legislativa germana, atent nuantata si relativ mai permisiva, legislatia din Marea Britanie, precum si incercarile de legiferare din Congresul S.U.A. sunt mai sever orientate.

3.5.1. Astfel, in Regatul Unit, Sex Offences Act din 2003, care a suportat modificari si completari importante in anul 2004, incrimineaza, cu privire la fotografii sau pseudo-fotografii indecente cu minori, fapta de a le realiza, a permite realizarea lor, a le distribui, a le expune, a le detine in scopul raspandirii, sau a le face publicitate.(13)

3.5.2. In Statele Unite, un numar important de membri ai Camerei Reprezentantilor au introdus, in anul 2003, un proiect de lege intitulat Child Modeling Exploitation Prevention Act.14 in expunerea de motive a proiectului sunt retinute urmatoarele aspecte:

<typolist type="1">

folosirea copiilor in productiile de modeling cu scop de exploatare, inclusiv pe pagini Web, fotografii, filme, productii video si in alte forme de reproducere, reprezinta un abuz asupra copiilor, ce poate duce la traumatizarea fizica si psihica a acestora;

modeling-ul copiilor realizat in scop de exploatare difera de modeling-ul legitim, intrucat implica o comercializare a copilului pozat in atitudini si gesturi lascive, si nu reprezinta o comercializare specifica produselor destinate consumatorului american mediu;

modeling-ului copiilor realizat in scop de exploatare este destinat satisfacerii cererii pedofililor;

altfel decat modeling-ul legitim, modeling-ul copiilor realizat in scop de exploatare poate implica o interactiune directa intre copil si pedofil. Adesea, pedofilul cunoaste numele copilului si dispune de mijloace capabile a-i facilita comunicarea cu acesta;

aceasta interactiune il poate determina pe copil sa acorde incredere pedofililor si sa creada ca este normal si sigur sa se intalneasca cu pedofili;

peste 70% din pedofilii condamnati au folosit pornografia infantila si imaginile de modeling infantil realizat in scop de exploatare, pentru a-si satisface dorintele sexuale. Utilizarea copiilor in astfel de productii ii poate pune pe acestia in pericolul de a fi rapiti, abuzati sau ucisi de pedofilii care vad astfel de imagini;

aceste expuneri ale copiilor facute in scop de exploatare sunt inacceptabile din punct de vedere al standardelor sociale si produc un rau nemijlocit copiilor implicati.

</typolist>

Remarcam faptul ca autorii initiativei legislative americane recunosc un modeling infantil legitim, in sensul admisibilitatii acestuia numai daca urmareste comercializarea unor produse sau servicii. De aceea, proiectul legii incrimineaza doar modeling-ul care are ca scop comercializarea exclusiva a imaginii minorului, fara legatura cu vreun bun sau serviciu. Initiatorii legii au simtit totusi nevoia de a opera o delimitare, in acest cadru, astfel incat un text al proiectului subliniaza ca nu intra in sfera notiunii de “modeling al copiilor in scop de exploatare” acele imagini care, considerate in ansamblu, au o serioasa valoare literara, artistica, politica sau stiintifica. Desi delimitarea este utila, ea nu reuseste totusi sa fixeze cu precizie criteriile pe baza carora poate fi determinata o astfel de valoare serioasa a unei imagini cu minori.

3.5.3. Pana la urma, legislatiile din Marea Britanie si cea Statele Unite raman vulnerabile in privinta definiri precise a unor notiuni esentiale, cum sunt “indecent” si “obscen”, motiv pentru care nici nu intentionam sa punem un semn de egalitate intre acesti termeni sau sa ii deosebim. De cele mai multe ori, determinarea caracterului indecent sau obscen al unei imagini reprezinta o chestiune de fapt, lasata la aprecierea judecatorului. Aceasta este ratiunea pentru care cele doua notiuni au primit anumite determinari de continut in practica judecatoreasca anglo-saxona.

Curtea Suprema a Statelor Unite, pronuntandu-se in speta Miller v. California, 413 U.S. 15 (1973)(15), a consacrat un test pe trei coordonate, in stabilirea calitatii unei imagini ca fiind obscena. Astfel, trebuie verificat in ce masura o persoana medie ar aprecia ca imaginea, privita in ansamblu, in lumina unor standarde ale societatii contemporane, tinteste interesul privitorului pentru ceea ce este lasciv. Apoi, tot pe baza standardelor societatii contemporane, se examineaza in ce masura imaginea infatiseaza un comportament sexual evident, si, in sfarsit, daca imaginea, privita in intregime, este lipsita de o valoare serioasa literara, artistica, politica sau stiintifica.(16)

In Regatul Unit, standardele de apreciere a indecentei au fost conturate in deciziile de speta Regina v. Stanley (1965), Knuller v. DPP (1973) si Regina v. Graham-Kerr (1988).(17) In aceste cauze nu se face, in principiu, o distinctie semantica si juridica intre cele doua formule – obscen si indecent -, esential fiind faptul ca o imagine de acest tip lezeaza standardele recunoscute de moralitate ale unei comunitati. Totusi, se apreciaza ca indecenta e mai putin grava decat obscenitatea, si ca include tot ceea ce o persoana decenta va considera ca este socant, dezgustator ori revoltator. Tot ca o abatere de la principiu, jurisprudenta a consemnat teza potrivit careia, pot exista situatii in care nu tot ceea este indecent este, totodata si obscen, dar, in schimb, intotdeauna, ceea ce este obscen intruneste si caracteristica indecentei.

Nici aceasta abordare nu este de natura sa ofere un criteriu infailibil, iar aceasta tocmai pentru ca, ori de cate ori, ne raportam la standarde ale unei comunitati medii, sau la trasaturile societatii moderne, avem in vedere o situatie dinamica, supusa unei continue schimbari, ceea ce relativizeaza, pina la urma, orice criteriu de calificare juridica.

Increderea acordata de legiuitor judecatorului in a evalua calitatea obscena/indecenta/pornografica a unei imagini, nefurnizandu-i criterii obiective de apreciere, nu este intotdeauna justificata. Sa luam, spre pilda, speta Regina v. O’Carroll (2002), in care inculpatul a fost acuzat pentru detinerea unor fotografii infatisand copii jucandu-se dezbracati pe o plaja. Curtea Regala din Southwark l-a condamnat la 9 luni inchisoare, apreciind ca imaginile, desi compatibile cu cele infatisate la o expozitie de arta fotografica organizata la Galeriile Saatchi, in 2001, de fotograful Tierney Gearon, “devin sinistre raportate la trecutul inculpatului, acela al unei persoane obsedata de pedofilie”. Prin urmare, in opinia instantei, natura imaginilor ar putea depinde nu de continutul intrinsec al acestora, ci de elemente care tin de conduita sau de fanteziile persoanei care le detine, aspect pe care nici legislatia si jurisprudenta britanica, si nici Conventia Consiliului Europei din 2001 privind combaterea criminalitatii informatice nu il consacra. Pentru acest motiv, Curtea de Apel a desfiintat hotararea primei instante, considerand, ca “desi imaginile in cauza erau indecente in contextul in care fusesera detinute, totusi ele nu difereau de fotografiile pe care parintii obisnuiesc sa le faca propriilor lor copii, iar, in speta, nu poate fi vorba de pornografie infantila.”(18). Surprinde, si in acest caz, motivarea instantei, in sensul ca indecenta ar putea fi retinuta in functie de faptul daca pozele respective au fost sau nu realizate de parintii copiilor - un element, de asemenea, exterior continutului imaginii, confuz si neconsacrat de lege.

Note

 

  1.Faptul ca pe parcursul acestei sectiuni ne vom referi cu precadere la victimele abuzurilor din acest segment de varsta, nu inseamna ca ansamblul consideratiilor noastre juridice exclude celelalte categorii de minori.
  2. A se vedea Jugend, Jugend Mythos, in Wikipedia, text disponibil la adresa http://de.wikipedia.org/wiki/Jugend 
  3. Publicata in Mon.Of., Partea I, nr.279 din 21 aprilie 2003.
  4. Publicata in Mon.Of., Partea I, nr.343 din 20 aprilie 2004.
  5. A se vedea U.S. Code Collection, Legal Information Institute, material disponibil la adresa http://www4.law.cornell.edu/uscode/18/2256.html
   6. A se vedea supra, pct.2.3.
  7. A se vedea M. Döring, Minderjährige in unnatürlich geschlechtsbetonter Körperhaltung. Probleme der jugendschutzrechtlichen Bewertung so genannter Posen-Angebote am Beispiel des Internets, JMS-Report – Dezember  6/2004, studiu disponibil in format pdf la adresa www.jugendschutz.net/pdf/jms_posen.pdf
  8. Textul legii este disponibil la adresa http://www.artikel5.de/gesetze/jmstv.html
  9. A se vedea M. Döring, loc.cit., p.8.
  10. Ibidem.
  11. Ibidem.
  12. Ibidem, p.9.
  13. A se vedea, pentru detalii, modificarile aduse legii, disponibile la adresa www.iwf.org.uk/police/page.22.13.htm
 14.  A se vedea textul proiectului, disponibil la adresa http://thomas.loc.gov/cgi-bin/query/C?c108:./temp/~c108h43HR    
  15. A se vedea, pentru un rezumat al deciziei, http://www.oyez.org/oyez/resource/case/247/
  16. A se vedea, pentru un comentariu referitor la limitele libertatii de exprimare, raportate la imagini obscene, www.usdoj.gov/criminal/ceos/obscenity.html
  17. A se vedea, pentru o prezentare larga a tematicii indecentei si pronografiei infantile in Marea Britanie, studiul Indecent Acts – Child Pornography in the UK, accesibil la adresa www.geocities.com/pca_1978
 18. Ibidem, p.36-37.