2. Modalitati ale abuzurilor savarsite asupra minorilor in Internet. Aspecte criminologice.

 

2.1. Pornografia infantila nu mai este astazi singura amenintare care se profileaza in mediul virtual la adresa minorilor. Fenomenul care a cunoscut, indeosebi dupa 1990, o dezvoltare ascendenta, a receptionat in ultimii ani o riposta juridica si politieneasca destul de coerenta si concentrata, dar inca insuficienta pentru a se putea vorbi despre o descurajare decisiva a acestui pericol la scara mondiala. (1)

Tehnologia a avansat la randul ei, punand la dispozitia celor interesati sistemele de file sharing (de tipul KaZaA, Morpheus sau Grokster), care ingaduie accesarea de imagini cu continut pedofil in mod gratuit si intr-o maniera ce asigura anonimitatea utilizatorilor.(2) Mai mult decat atat, specialistii sunt ingrijorati in legatura cu perspectiva folosirii, de catre infractorii sexuali, a tehnologiei de telefonie mobila din generatia a treia, ce confera, de asemenea, avantajul anonimizarii traficului cu astfel de imagini.(3) Jocurile online parasesc si ele neutralitatea utilizarii pentru care au fost gandite - in special cele care asigura interactiunea dintre mai multi utilizatori si care sunt axate pe fantezii si interpretarea de roluri -, facilitand contactul cu minori si, in acest fel, posibilitatea de a-i atrage in relatii periculoase. (4)

Din punct de vedere criminologic, este semnificativa constatarea potrivit careia, mediul electronic a devenit un autentic furnizor de legitimare pentru pedofili si pentru conduita lor, fara ca aceasta sa insemne ca tehnologia poarta vina proliferarii acestui fenomen. Cum bine s-a spus, nu tehnologia, ci utilizatorii ei comit abuzuri impotriva copiilor. Daca pana la aparitia Internetului, persoanele cu inclinatii pedofile erau indivizi singuratici, relativ izolati de comunitatile sociale reale si incapabili sa-si impartaseasca interesul pentru savarsirea de infractiuni impotriva minorilor, in prezent exista largi grupuri in care asemenea persoane interactioneaza cu dezinvoltura, lipsite de inhibitii si cu o capacitate remarcabila de a-si reprima orice sentimente de vinovatie, beneficiind, totodata, de stimulentul incurajarilor reciproce in a-si reproduce continuu comportamentul aberant. Ideea apartenentei la asemenea comunitati, constiinta faptului ca mai exista multi altii ca ei, la care se adauga posibilitatea de a-si exprima gandurile in aceste grupuri, fara a suporta vreo cenzura, reprezinta factori de natura sa le amplifice impulsul infractional.(5)

 2.2. In orice caz, reactia de combatere a criminalitatii de acest tip a generat anumite “reorientari” ale faptuitorilor, in sensul conceperii si al impunerii, cu ajutorul tehnologiilor informatiei, a unor noi modalitati de abuzuri orientate asupra minorilor in Internet. Noul trend in domeniu, insidios si periculos deopotriva, este asa-numitul grooming (6), un mod de actiune prin care, o persoana cu inclinatii pedofile, pregateste transferul relatiei cu un minor, de pe ecranul calculatorului, in lumea reala, in scopul savarsirii, fata de acel minor, a unei infractiuni privind viata sexuala.(7) in acest mod,

Internetul e folosit ca un mediu de socializare, subsumat unor scopuri de natura infractionala. Acele trasaturi ale Internetului care faciliteaza comunicarea intre persoane ce nu se cunosc, formand si consolidand, intr-un interval relativ scurt de timp, relatii de incredere altminteri greu de conceput in viata reala, sunt exploatate cu abilitate de faptuitori, pentru a crea noi amenintari la adresa minorilor. Dupa cum se afirma in studiul ECPAT International, pornografia este ea insasi o modalitate de socializare, usor de folosit pentru a incita minori, indeosebi atunci cand este mediata electronic si are loc intre persoane care nu se cunosc, avand ca efect crearea dependentei, desensibilizarea si trecerea la act. (8)

Legislatia penala britanica ofera o calificare juridica penru grooming-ul sexual, vazut ca  fapta savarsita de o persoana  A care, cu intentie, s-a intalnit sau a comunicat cu o alta persoana B in varsta de sub 16 ani, de cel putin doua ori in prealabil, pentru a savarsi o infractiune in legatura cu persoana B (art.15 din Legea din 2003 privind infractiunile la viata sexuala).(9) intrucat acest proces doloziv, de ademenire si de captare a increderii minorului implica o anumita durata de timp, cu un scop bine stabilit, fapta nu se poate savarsi decat cu intentie. Important de subliniat este faptul ca, desi legea in cauza vizeaza cu precadere fapte infractionale comise in lumea reala, textul incriminator, in ceea ce priveste notiunea de „a comunica”, isi gaseste aplicabilitatea si in spatiul cibernetic. Nu este hazardat sa afirmam ca, desi acest mod de abordare nu presupune o intalnire fizica intre victima si faptuitor (acesta fiind, in realitate, obiectivul urmarit prin mijlocirea grooming-ului), totusi, el are aptitudinea de a-l aduce pe potentialul infractor sexual in dormitorul copilului, acolo unde, de regula, se afla computerul conectat la Internet.(10) 

 In studiul sau citat mai sus, John Carr, explicand modul de operare al faptuitorului, accentueaza latura pregatitoare a contactului real, care permite o amanare a intalnirii propriu-zise cu victima, pana in momentul in care legatura de incredere s-a fortificat intr-o asemenea masura, incat minorul, odata prezent fizic alaturi de pedofil (11), nu-i va putea nici macar reprosa ca a fost indus in eroare asupra identitatii, varstei si intentiilor acestuia din urma. Procesul de manipulare si ademenire pe cale virtuala poate fi, de la caz la caz, extrem de compex, parcurgand trasee sinuoase ce ating latura intima, afectiva si sexuala a copilului, inlaturand treptat toate barierele firesti de protectie ale acestuia, pana in punctul la care victima se ofera, practic, adultului pedofil.(12) Acesta este motivul pentru care grooming-ul savarsit prin mijloace tehnologice reprezinta un pericol social in sine, necesitand a fi incriminat distinct de alte fapte aflate in legatura cu pedofilia mediata electronic. 

Intr-un alt studiu de referinta, Rachel O’Connell identifica cinci etape ale grooming-ului. Mai intai, se realizeaza legatura de amicitie cu minorul. Ocazional, faptuitorul ii poate solicita o fotografie obisnuita a sa, fara nici un fel de conotatii sexuale. Apoi, se incearca stabilirea unei veritabile relatii de prietenie, minorul fiind indemnat sa vorbeasca despre problemele lui, ori despre faptul ca cei din jurul lui nu-i inteleg aspiratiile si felul de a fi. in a treia etapa, faptuitorul efectueaza o evaluare a riscului de a fi descoperit de terti, chestionand copilul asupra localizarii computerului in apartamentul sau, precum si in legatura cu faptul daca si alte persoane au acces la el. Etapa a patra marcheaza o consolidare a relatiei de prietenie si incredere, in care minorul si faptuitorul simt ca pot discuta despre orice subiect. in fine, ultimul stadiu este cel in care faptuitorul ii va cere copilului sa-i transmita o imagine a sa, intr-o ipostaza sexual explicita. Un raspuns favorabil la o asemenea solicitare il va indemna pe faptuitor sa-i transmita, la randul sau, minorului seturi intregi de pornografie infantila, spre a-i sonda interesul si a-l face sa perceapa situatia ca fiind una perfect normala.(13) Este, totodata, momentul in care se va incerca organizarea unei intalniri cu minorul.(14)

 2.3. in randul specialistilor s-a nascut de curand o disputa cu privire la pretinsa legatura cauzala ce ar exista intre download-ul de pornografie implicand minori si abuzul fizic propriu-zis asupra acestora.

In Marea Britanie, de pilda, cazuistica existenta, precum si rezultatele unor riguroase cercetari criminologice le-au oferit reprezentantilor politiei engleze prilejul sa afirme ca nu se poate proba o legatura de la cauza la efect intre vizionarea unor astfel de materiale si comiterea de fapte sexuale impotriva minorilor.(15) Afirmatia – desigur, discutabila – necesita o validare in timp, pe baza unei extinse investigatii emprice in plan criminologic, sociologic si psihologic. in plan juridic, ea nu este, bineinteles, de natura sa determine, in acest moment, o reorientare in privinta tratamentului penal al ambelor categorii de fapte, dar, in orice caz, apreciem ca se impune prudenta in investigarea psiho-soicologica a fenomenului si in formularea, pe acest temei, a solutiilor de reglementare penala, pentru a nu se ajunge la o criminalizare nejustificata a utilizatorilor Internetului.

Mai degraba, se poate naste o anumita legatura intre constatarea specialistilor britanici si ideea potrivit careia, dincolo de intentia vadit ilicita a adultului angajat in procesul de grooming (si care nu este, in mod necesar, dependent de colectionarea de pornografie inantila)(16) exista un comportament al minorului care are darul de a facilita, in cele din urma, abuzul asupra sa, inlesnind misiunea faptuitorului. Se vorbeste, in aceste sens, despre o pretinsa predispozitie a pre-adolescentilor de a se angaja, prin temperament, prin teribilismul caracteristic varstei, ca si prin ignorarea riscurilor, in relatii periculoase chiar si in lumea reala. in alti termeni, minorii care devin victime online datorita trasaturilor specifice varstei lor, s-ar fi expus oricum, si dincolo de computer, unor situatii de natura sa le pericliteze integritatea fizica sau chiar viata. in  opinia lui John Carr, o asemenea abordare transforma copilul, pe nedrept, in complice al faptuitorului(17) si, am adauga noi, tinde sa desconsidere faptul esential ca vorbim despre o (potentiala) victima ale carei slabiciuni obiective sunt speculate cu abilitate de autorul faptei in teritoriul electronic mult mai nesigur decat cel din curtea scolii, din parcuri sau din jurul casei. De aceea, chiar daca putem accepta ideea unor predispozitii - la nivelul grupei de varsta 10-14 ani - de a intra in rolul victimei, gasim ca nu este admisibila o teorie a “impartirii culpei” intre faptuitor si minor, si, cu atat mai putin o reconsiderare a reglementarilor penale in aceasta materie, pornind de la o asemenea constatare.

Totusi, rolul activ al minorilor in contextul accesului la instrumentarul tehnologic al Internetului poate duce, in anumite imprejurari, la forme de autovictimizare. Aceleasi trasaturi care caracterizeaza pre-adolescenta si adolescenta favorizeaza fapte de genul celor in care tinerii reproduc propriile lor imagini, evidentiind adesea un comportament sexual explicit, diseminandu-le pe Web, in modalitati care ii fac identificabili si reperabili la distanta. Internetul abunda in site-uri destinate fotografiilor erotice (nu neaparat pornografice) in care apar expusi reprezentanti ai grupei de varsta 10-14 ani, prin care acestia, fara sa realizeze, se ofera practic potentialilor infractori sexuali. Deosebit de autopericlitarea care rezulta dintr-un asemenea comportament, in cazuri determinate se poate vorbi si de savarsirea de infractiuni, atunci cand imaginile respective reproduc un comportament sexual explicit al minorilor respectivi.

2.4. Practica inregistreaza, tot mai des, si fenomenul de Cyberbulling sau Cyberstalking, o modalitate agresiva de hartuire electronica. Ea se deosebeste de grooming care, desi reprezinta tot o forma intruziva de abordare prin Internet, are ca scop obtinerea bunavointei minorului abordat, in vederea pregatirii abuzului fizic, fiind, mai degraba, un mod subtil, gradual si, in principiu, neagresiv de confruntare cu tematica sexuala, in general, si cea pornografica, in particular. Hartuirea sexuala electronica este, in schimb, manifest amenintatoare, cu consecinte care au dus chiar la sinuciderea celor vizati, acestia percepand agresiunea mediata electronic mult mai intens, cu un sentiment sporit de disconfort si insecuritate.(18) 

In S.U.A., unde fenomenul inregistreaza o extindere ingrijoratoare, legislatia pare sa nu ofere suficiente instrumente de combatere. Astfel, prevederile 18 USC 875(c) incrimineaza un anumit tip de amenintare cu un rau, adresat unei persoane, dar fara a acoperi si fenomenul de hartuire cibernetica. Un alt text de lege, 47 USC 223, care sanctioneaza penal amenintarile proferate prin telefon sau alte mijloace de comunicatii, nu se aplica decat comunicatiilor directe dintre faptuitor si victima. in consecinta, un Cyberstalking realizat prin postarea amenintarii pe un BBS sau intr-o camera de conversatie scapa, deocamdata, oricarui tratament penal.(19)

In 1998, a fost introdus 18 USC 2425, o reglementare care vizeaza in mod expres protectia copiilor impotriva hartuirii online, antrenand raspunderea penala pentru cei care, prin telefon sau Internet, incita un minor la practiarea de activitati sexuale. Criticii acestei prevederi au remarcat ca ea nu acopera, in schimb, hartuirea minorilor prin mijloace electronice, atunci cand nu este facuta in scopuri sexuale.


 2.5. O alta modalitate specifica de abuzuri savarsite asupra minorilor in Internet priveste confruntarea fatisa a acestora cu continuturi pornografice.(20)

Problema este una deosebita, in sensul ca numarul tot mai ridicat de pagini Web continand pornografie amplifica probabilitatea de a fi accesate de copiii pentru care navigarea in Internet nu mai are secrete. Ca si in cazul lejeritatii de a se expune actiunilor de grooming, si in privinta navigarii nestingherite prin mediul virtual minorii au o anume contributie la facilitarea propriului lor abuz. Contactul cu continuturile pornografice nu reprezinta, de accea, doar rezultatul unor ciocniri accidentale, ci si urmarea unei cautari avizate si chiar perseverente.

Distinct de intentia manifesta a unor minori de a accesa asemenea materiale, este de notat ca anumite servicii gratuite de posta electronica utilizate de copii inlesnesc spam-ul constand in mesaje cu caracter pornografic, si furnizeaza inclusiv conexiuni catre pagini Web ce cuprind pornografie infantila.

2.6. Extremul Orient ofera o contributie particulara la galeria abuzurilor comise asupra minorilor prin Internet. Fenomenul este intalnit cu precadere in Japonia si Coreea de Sud, si se numeste Enjo Kossai.(21) Este vorba despre un serviciu online de prostitutie infantila, in care sunt angrenati copii din diverse medii sociale, incepand cu segmentul populatiei pauperizate si culminand cu minori din familii respectabile.

 Enjo kossai reuseste, din nefericire, sa potenteze o veritabila sub-cultura a “scolaritelor” asiatice, o emblema care este amplu mediatizata si chiar sexualizata, in mod licit, in Asia Orientala. Tot particulartatile civilizatiei din aceasta zona a lumii determina plasarea blamului, si chiar a raspunderii penale, de la barbatii care solicita asemenea servicii, la minorii insisi. Abordarile de acest tip ajung, practic, sa supravictimizeze minorii implicati si sa reduca impactul legislativ penal asupra fenomenului.

 2.7. Un ultim aspect pe care dorim sa-l analizam in contextul fenomenologiei abuzurilor comise asupra minorilor prin intermediul sistemelor informatice priveste insasi raspandirea materialelor pornografice avand ca subiect copii.(22)

 Faptul ca in World Wide Web si Usenet continua sa fie regasibile numeroase locuri care prezinta materiale de acest gen nu mai constituie o noutate. Cel mult, organele de ancheta au putut constata efortul administratorilor acestor resurse informatice de a le camufla cat mai eficient, in modalitati tot mai rafinate. Exista, de pilda, comunitati inchise de utilizatori in care participantii sunt admisi numai daca aprovizioneaza “albumele” existente cu un anumit numar de imagini; odata acceptati, ei primesc o parola si poarta dialoguri criptate cu privire la asemenea activitati infractionale, schimband pareri, sfaturi si, bineinteles, materiale ilicite (23). Mascarea acestor zone din teritoriul virtual a determinat chiar formarea unui veritabil jargon al infractorilor pedofili in cadrul comunicatiilor electronice, tocmai pentru a evita ca tertii care, eventual, asista la transmiterea acestor mesaje sa nu le perceapa adevaratul inteles. Prin urmare, exista o preocupare marcanta si, de altfel, explicabila a faptuitorilor de a nu iesi in evidenta si de a-si pastra anonimatul in legatura cu preocuparile pe care le au in Internet.

In ultima vreme insa, se constata tot mai frecvent o tendinta de a invada cu pornografie infantila zone ale spatiului virtual care se situeaza in arii tematice cu totul diferite si, in orice caz, licite. Asa, de exemplu, pagini Web (de regula, nemoderate) care sunt rezervate utilizatorilor interesati sa incarce fotografii din domenii extrem de diverse – de la poze de familie, pana la imagini cu peisaje montane – sunt uneori inundate cu materiale pornografice avand ca subiect copii. in cazul site-urilor care impun reguli privind incarcarea imaginilor si care, in acelasi timp, modereaza contributiile utilizatorilor, riscul plasarii si mentinerii materialelor ilicite este mai redus.

Anumite probleme juridice se ivesc in cazul unor site-uri ce gazduiesc fotografii, dar care nu sunt moderate (sau sunt slab moderate) si nu dispun de un motor propriu de cautare, cu ajutorul caruia vizitatorii paginii sa poata tinti o anumita categorie de imagini. Totusi, administratorul paginii a fixat anumite reguli privind upload-ul, avertizand ca orice materiale ilegale postate de utilizatori vor fi raportate autoritatilor. in plus, sub fiecare imagine, exista un buton pe care cei ce vad imaginile pot da klick, pentru a sesiza existenta unui reprezentari grafice ilegale. in mod practic, imaginile sunt plasate in pagina, intr-o succesiune aleatorie, pe baza unui numar de ordine, iar rasfoirea lor se face prin parcurgerea respectivei succesiuni de numere, inainte sau inapoi. in felul acesta, vizitatorii nu stiu niciodata ce fotografie urmeaza, iar, de aceea, nu de putine ori, in alternanta unor fotografii obisnuite, ce reproduc automobile, peisaje, festivitati de absolvire, dar si pornografie adulta, apar strecurate materiale continand pornografie infantila. Descarcarea acestor imagini se produce fara a exista o intentie a vizitatorului care se vede astfel confruntat cu un continut ilegal. Autorii unor asemenea continuturi tintesc in mod premeditat site-uri de acest tip, tocmai datorita imposibilitatii ca materialele sa fie detectate prin motoare de cautare, pentru a fi astfel radiate de administratori. in aceste conditii, nu s-ar putea angaja raspunderea penala a celor care acceseaza continuturile respective, intrucat: a) nu exista intentia de a le procura; b) site-ul este destinat, prin chiar obiectul si regulilor prezentate, numai materialelor licite; c) vizitatorii cunosc, astfel, imprejurarea ca site-ul nu este unul de pedofilie si ca pot, cel mult, sa vizioneze pornografie adulta; d) existenta unei alternante aleatorii a imaginilor (fara indicii de recunoastere prealabila), care poate da la iveala inclusiv pornografie infantila, nu le poate fi imputabila.

Situatii de acelasi gen se intalnesc si in sistemele BBS (inclusiv cele sunt orientate spre pornografie adulta) care, chiar daca sunt moderate, nu asigura blocarea sau stergerea materialelor ilegale, deoarece postarea lor are loc foarte rapid, fara ca cei ce incarca imaginile sa ofere vreun indiciu asupra naturii imaginii (nici cel putin prin adresa URL a link-ului), continutul acesteia putand fi vazut numai odata ce se produce operatiunea de descarcare, prin accesarea conexiunii respective. 

Acest mod de diseminare a pornografiei infantile pune in evidenta o alta latura a comportamentului infractional din acest domeniu, constand in aceea ca faptuitorii tind sa treaca de barierele comunitatilor virtuale din care fac parte, invadand zone ale Internetului care se incadreaza in sfera legalitatii. (24) in felul acesta, diseminarea produce efecte si mai periculoase decat atunci cand se rezuma la locurile din Internet ocupate deja de pedofili, intrucat se incearca atragerea de noi adepti, fie si numai pentru a-i determina pe utilizatori astfel tintiti sa-si satisfaca un impuls de curiozitate.

Probabil ca acest tip de  prozelitism se manifesta si datorita unui anumite gratificatii de ordin psihologic pe care o urmareste faptuitorul, legata de capacitatea de a controla alte grupuri virtuale, impunandu-le oferta de continuturi si “infestandu-le” cu materiale pentru care componentii grupurilor respective nu au, in principiu, nici o apetenta.

Note

1.Potrivit unui studiu din 2003, elaborat de Internet Watch Foundation si preluat de Internet Service Providers Association, se estima ca in Internet circulau aproximativ 1 milion de imagini infatisand abuzuri savarsite asupra minorilor, numarul acestor imagini inregistrand o rata de crestere de 200 pe zi. De asemenea, se pare ca peste 30 de mii de utilizatori din intreaga lume acceseaza zilnic asemenea imagini. Studiul citeaza si evaluari ale UNICEF, conform carora 80% din cercetarile penale privind pornografia infantila implica mai mult decat o singura tara, relevand astfel caracterul transfrontalier al operatiunilor de producere, distributie, posesie si localizare pe Net a imaginilor de pedofilie (a se vedea Internet Service Providers Association, Child Abuse Images and the Internet, articol disponibil in format word la adresa www.ispa.org.za/iweek/2003/presentations/ichetty.doc ).
 Statisticile intocmite de alte centre de cercetari in domeniu releva ca numai la o singura persoana au fost gasite pe computer, in anul 2003, peste 1.000.000 de imagini de pornografie infantila (a se vedea J. Carr, Child abuse, child pornography and the internet, NCH the children’s  charity, studiu disponibil in format pdf la adresa www.make-it-safe.net/eng/pdf/Child_pornography_internet_Carr2004.pdf )


2. Potrivit unor cercetari desfasurate in 2003, dintr-un numar de 1.286 de titluri si denumiri de fisiere cu imagini identificate in operatiuni de cautare in KaZaA, 42% vizau pornografie infantila, 34% se concentrau asupra pornografiei adulte si numai 24% se refereau la continuturi fara caracter pornografic (a se vedea United States General Accounting Office, Testimony Before the Committee on Government Reform, House of Representatives, File-Sharing Programs, Child Pornography is Readily Accessible over Peer-to-Peer Networks, Statement of Linda D. Koontz, Director, Information Management Issues, material disponibil in format pdf la adresa www.gao.gov/new.items/d03537t.pdf , p.9).

3. A se vedea Internet porn “increasing child abuse”, Guardian Unlimited, Monday, January 12, 2004, articol disponibil la adresa http://society.guardian.co.uk/children/story/0,1074,1121332,00.html 

4. A se vedea ECPAT International, Violence against Children in Cyberspace, A contribution to the United Nations Study on Violence against Children, studiu disponibil la adresa http://www.ecpat.net/eng/publications/Cyberspace/index.asp , p.11.

5. A se vedea Internet Service Providers Association, citat supra nota nr.2. Autorii articolului pun in relief disponibilitatea Internetului de a facilita relationarea de acest tip, impartasirea interesului sexual pentru copii, sugestii despre modul in care sa-si atraga victimele, conturarea unor motivatii “legitime” pentru abuzul asupra copiilor (cum ar fi faptul ca este fireasca o dezvoltare sexuala a minorilor, inca de la varste mici), accesul la potentiale victime de pe tot mapamondul, deprinderea unui comportament apt sa induca in eroare minorii, in special in camerele de conversatie rezervate acestora din urma, pentru a planui si initia apoi contactul infractional in lumea reala. La adapostul acestor facilitati, dintr-o data, status-ul social de pedofil nu mai reprezinta ceva reprobabil sau situat in afara legii, ci un fundament “legitim” de a relationa sexual cu minori. 
 John Carr adauga la aceste elemente si crearea unui sentiment de solidaritate intre pedofili, sporirea autorespectului lor, ceea ce le imprima o tendinta de a considera ca a crea, disemina si stoca fotografii si imagini video de pornografie infantila reprezinta un comportament “normal”, situat in afara vreunui conflict cu legea. Ei ajung sa devina un soi de “eroi” in universul virtual mediat de computere (loc.cit.,p.12). In opinia noastra, toti acesti factori usureaza trecerea la act, spulbera ultimele resorturi de autocenzura si amplifica numarul abuzurilor savarsite in Internet asupra copiilor.

6. A se vedea ECPAT International, loc.cit., p. 46-51.

7. Ministerul de Interne britanic defineste grooming-ul ca fiind o conduita manifestata de un posibil pedofil, despre care o persoana rezonabila ar avea motive sa creada ca orice intalnire cu un copil, ca efect al unei asemenea conduite, ar fi facuta intr-un scop ilegal (a se vedea J. Davidson, E. Martellozzo, Policing The Internet And Protecting Children From Sex Offenders Oline: When Strangers Become “Virtual Friends”, comunicare expusa la Cybersafety Conference, University of Oxford, 8-10 September 2005, si disponibila in format pdf la adresa www.oii.ox.ac.uk/research/cybersafety/extensions/pdfs/papers/julia_davidson.pdf , p.4).
 Intr-o alta incercare de definire, formulata intr-un studiu al organizatiei neguvernamentale Save the Children, grooming-ul constituie o strategie utilizata de un infractor sexual pentru a manipula copilul, astfel inca abuzul sexual sa poata avea loc ulterior, in imprejurari apte sa asigure controlul total al infractorului asupra copilului. Este un proces in care are loc o reducere graduala a mecanismelor de protectie de care dispune copilul, printr-o succesiune de acte manipulative, si care vizeaza inclusiv determinarea copilului de a tainui faptul abuzului, odata ce acesta s-a consumat (a se vedea Save the Children Europe Group, Position Paper regarding online images of sexual abuse and other Internet-related sexual exploitation of Children, updated August 2005, studiu disponibil in format pdf la adresa http://www.savethechildren.it/2003/download/pubblicazioni/Stop-It/SC_Europe_Group_PositionPaper2005.pdf , p. 7 nota nr.2). 

8. A se vedea ECPAT International, loc.cit., p. 13.

9. A se vedea, pentru textul integral al legii, Sexual Offence Act of 2003, www.opsi.gov.uk/ACTS/acts2003/20030042.htm

10. Interesant este insa faptul ca sondajele efectuate in randul unor pre-adolescenti initiati in Internet, si care participa frecvent la discutii in camerele virtuale de conversatie, au indicat ca 70% dintre cei chestionati isi dau seama atunci cand sunt abordati online de catre adulti, avand in vedere dificultatea faptuitorilor de a se adecva limbajului unor copii din grupa de varsta 10-14 ani (a se vedea J. Davidson, E. Martellozzo, loc.cit., p.7). Cu toate acestea, pericolul acestei conduite online nu poate fi subestimat, deoarece insusirea argoului pre-adolescentilor nu constituie un obstacol insurmontabil, iar represiunea penala trebuie sa fie consacrata legal si in acest caz.

11. Este poate momentul sa precizam ca, din punct de vedere criminologic, incadrarea in categoria de “pedofil” se restrange doar la un segment redus de faptuitori si, in principiu, nu include barbati adolescenti cu varsta sub 16 ani care descarca si distribuie imagini de pornografie infantila in Internet (a se vedea Save the Children Europe Group, loc.cit., p. 25)

12  A se vedea J. Carr, loc.cit., p.2.

13 In legatura cu acest aspect, este demna de retinut o opinie a profesorului Max Taylor, director al proiectului COPINE, la Departamentul de Psihologie Aplicata din cadrul Universitatii Cork/Irlanda. Aparent, nu doar in aceasta a patra etapa a grooming-ului, dar si in general, anumiti minori ajung sa isi procure singuri imagini de pornografie infantila. Daca pozele respective infatiseaza minori de varste apropiate, fenomenul ar putea fi inteles ca o manifestare a interesului pentru sexualitate, existent la adolescenti si chiar pre-adolescenti, in evolutia lor mentala si biologica. Daca insa fotografiile expun copii de varste foarte mici, situatia este mai ingrijoratoare. Profesorul Taylor considera ca, in aceste cazuri, o punere a semnului de egalitate intre un asemenea minor si infractori adulti, sub aspectul raspunderii penale, este cel putin hazardata. Acesti minori, chiar daca ajung sa detina materiale electronice ilegale, trebuie sa fie priviti mai degraba ca victime, decat ca niste infractori (a se vedea Teenage paedophiles are victims too, Guardian Unlimited, July 18, 2002, articol disponibil la adresa http://society.guardinan.co.uk/children/comment/0,,756822,00.html) Discutia se poate realiza, desigur, in plan criminologic, distinct de temeiurile ce pot determina inlaturarea caracterului penal al faptei, datorita minoritatii faptuitorului, in functie de legislatia fiecarui stat.

14.  A se vedea D. Batty, Internet grooming: the five stages, Guardian Unlimited, July 17, 2003, articol disponibil la adresa http://society.guardian.co.uk/children/story/0,,1000260,,00.html . Pentru detalii referitoare la etapele grooming-ului, a se vedea Rachel O’Connell, A Typology of Child Exploitation and Online Grooming Practices, University of Central Lancashire, studiu disponibil an format pdf la adresa http://image.guardian.co.uk/sys-files/Society/documents/2003/07/24/Netpaedoreport.pdf 

15. A se vedea No link between child porn and sexual abuse, in Life Sty http://www.lse.co.uk/ShowStory.asp?story=HF1520736Z&news_headline=no_link_between_child_porn_and_sexual_abusele  Extra - UK News, 15th December 2005, articol disponibil la adresa http://www.lse.co.uk/ShowStory.asp?story=HF1520736Z&news_headline=no_link_between_child_porn_and_sexual_abuse . In sens contrar, J. Carr, loc.cit.,p.7. A se vedea, pentru o opinie contrara - categorica si, in mod surprinzator, lipsita de orice nuante -  Testimony of Michael J. Heimbach, Crimes Against Children Unit, Criminal Investigation Division, FBI, before the Subcommittee on Crime, Terrorism, and Homeland Security, Committee on the Judiciary United States House of Representatives May 1, 2002, “Internet Child Pornography”, material disponibil la adresa www.fbi.gov/congress/congress02/heimbach050102.htm Probabil ca impactul politic deloc neglijabil al fenomenului determina exprimarea, de catre profesionistii FBI-ului, a unor opinii atat de transante in public, mai ales atunci cand sunt chestionati de comisii ale Congresului S.U.A.

16.Este chiar posibil ca “jocul” de pregatire si ademenire declansat de faptuitor sa-l determine sa fie mult mai atasat de o asemenea preocupare decat de vizionarea si traficarea imaginilor de pornografie infantila. Tocmai caracteristicile procesului de grooming, cu tot cortegiul de manipulari gradual incitante, i-ar putea aduce o gratificatie sexuala superioara, nemaivorbind de faptul ca la capatul acestui demers va avea posibilitatea de a abuza fizic un minor.

17.A se vedea J. Carr, loc.cit., p. 4.

18. A se vedea ECPAT International, loc.cit., p.60-61.

19. Pentru detalii, a se vedea 1999 Report on Cyberstalking: A new challenge for law enforcement and industry. A report from the Attorney General to the Vice President, August 1999, raport disponibil pe site-ul Departamentului de Justitie al S.U.A., la adresa www.usdoj.gov/criminal/cybercrime/cyberstalking.htm 

20. A se vedea J. Stanley, Child Abuse and the Internet, National Child Protection Clearinghouse, Child Abuse Prevention Issues Number 15 Summer 2001, articol disponibil la adresa www.aifs.gov.au/nch/issues/issues15.html 

21. A se vedea A. McCoy, Blaming Children for their own Exploitation: The Situation on East Asia, studiu disponibil in format pdf la adresa www.ecpat.net/eng/A4A02-03_online/ENG_A4A/Regional_Blaming_Children.pdf , p.39 si urm.

22. Pentru un studiu realizat de curand, ce trateaza aspecte crimonologice ale producerii pornografiei infantile, a se vedea J. Wolak, D. Finkelhor and K.J. Mitchell, The Varieties of Child Pornography Production, Dorset, UK: Russell House Publishing, 2005, disponibil in format pdf la adresa http://www.unh.edu/ccrc/pdf/jvq/CV100.pdf 

23. Instantele din Marea Britanie au avut a se pronunta, nu cu mult timp in urmp, in privinta calificarii unor imagini electronice ca intrand in sfera pornografiei infantile. Astfel, in anul 2002, in speta Regina v. Oliver and others, Curtea de Apel a decis ca exista urmatoarele categorii de imagini ce implica abuzuri asupra copiilor, stabilind o scara ascendenta a gravitatii lor: a) fotografii erotice fara infatisarea unei activitati sexuale; b) activitati sexuale implicand numai copii; c) activitati sexuale implicand copii si adulti; d) sadism si bestialitate. Mai departe, curtea a statuat gradele de pericol social si circumstantele agravante asociate traficului unor astfel de imagini, referindu-se, printre altele, la natura propriu-zisa a abuzului, calitatea speciala a faptuitorului in raport cu copilul abuzat, diseminarea imaginilor in scop comercial, implicarea unui cerc mai larg de participanti la activitatea infractionala. Pe de alta parte, in privinta atenuantelor, s-a apreciat ca localizarea in Internet a imaginilor este mai putin periculoasa decat descarcarea, iar aceasta din urma prezinta un pericol mai redus comparativ cu producerea sau stocarea. In ceea ce priveste tratamentul sanctionator, instanta britanica a recomandat un regim mai bland in cazul imaginilor trucate, care, in mod efectiv, nu au fost realizate prin savarsirea de abuzuri asupra unui copil, precum si in situatia doar a vizionarii materialelor, fara ca acestea sa fi fost, totodata, stocate sau transmise si altor persoane (a se vedea J. Carr, op.cit., p.13-14). A se vedea si The Panel’s Advice to the Court of Appeal on Offences Involving Child Pornography, document disponibil la adresa www.info.org.uk/documents/20041019_sentencing_advisory_panel_child_abuse_images_on_the_internet.pdf , in care sunt cuprinse recomandari privind individualizarea judiciara a pedepselor in cazul infractiunilor referitoare la pornografia infantila.

24. Se remarca desfasurarea unor veritabile batalii virtuale intre
administratorul site-ului care intelege sa se incadreze in prevederile legale
si invadatorul care incearca sa preia controlul. De regula, disputa este
precedata de amenintarile proferate, pe BBS, de catre invadator, fiind urmate
de plasarea, pentru inceput, a unui numar mic de imagini pornografice.
Administratorul le indeparteaza relativ repede, dupa care are loc tentativa
propriu-zisa de inundare masiva a paginii cu materiale ilegale, dublata de
amenintarile transmise continuu, in scris, de catre atacant. Uneori, acesta
din urma incearca si reuseste sa blocheze site-ul, inclusiv postarea, de
catre membrii existenti, a materialelor cu continut legal. In functie de
riposta administratorului sau de dorinta acestuia de a mai pastra pagina,
aceasta este mentinuta sub controlul invadatorului, fie blocata, fie
accesibila, dar cuprinzand materiale ilegale. Nu de putine ori,
administratorul care decide sa cedeze, construindu-si o pagina noua, are
surpriza sa faca obiectul unui nou atac, din partea aceluiasi agresor, pe
noul site. Din punct de vedere criminologic, aceste dispute indica
perseverenta utilizatorului sau, dupa caz, a furnizorului de servicii
Internet, de a incalca legea si de a se plasa in raporturi vadit antagonice
cu alti utilizatori sau furnizori.
Transpusa in mediul real, o asemenea confruntare derulata pe ecranul
computerului ar putea fi asemanata cu luptele violente duse de bande rivale
de huligani, pentru controlul unor strazi sau cartiere. Pe baza acestei
analogii – ce-i drept, simpliste -, s-ar putea ca, in cadrul unei cercetari
criminlogogice de profunzime, sa se preia, din lumea reala, anumite elemente
ce tin de tipul de conduita si profilul infractional al bandelor de cartier,
pentru a construi modele corespondente - bineinteles, adaptate – ale
comportamentelor deviante din teritoriul virtual.