7. Strategii normative

7.1. Consideratii introductive

Dupa ce precedentele doua capitole ale studiului nostru au abordat tematica actiunilor coercitive ale organelor specializate si, respectiv, analiza modului in care instantele judecatoresti au inteles sa se pronunte asupra unor cauze adesea controversate, vom examina in cele ce urmeaza orientarile normative prin care se incearca - atat la nivelul legislatiei unor state, cat si din perspectiva dreptului international – contracararea victimizarii minorilor in spatiul virtual.

Demersul nostru vizeaza, cu precadere, surprinderea deficientelor ce caracterizeaza, in prezent, diversele strategii legislative aflate in dezbaterea specialistilor, si care tind sa creeze dificultati in combaterea fenomenului sub un dublu aspect: pe de o parte, ele nu contribuie, in suficienta masura, la descurajarea pornografiei infantile si a altor forme de abuz asupra minorilor savarsite in mediile electronice, iar, pe de alta parte, esueaza in efortul de a trasa limite precise de tratament penal in cazul feluritelor continuturi si conduite din Internet care implica minori.(1)

Abordarea acestui subiect in prelungirea prezentarii actiunii politienesti si a practicii judecatoresti - ambele marcate, dupa cum am vazut, de destule neajunsuri, inconsistente si, pe alocuri, chiar confuzie – se justifica tocmai pentru nevoia de a incerca fixarea unor repere juridice  coerente, situate, pe cat posibil, in afara controverselor si, in ultima instanta, eficiente in procesul de aplicare a legii. Faptul ca organele de politie si justitie din numeroase state raporteaza frecvent (nu de putine ori, printr-o mediatizare exagerata) despre succesul unor operatiuni de anvergura, urmate de condamnari ale celor care atenteaza la siguranta minorilor, reprezinta doar nota fireasca intr-un efort concertat de impunere a legii, dar care, pana astazi, nu a epuizat nici pe departe cazuistica infractionala specifica si nu a eliminat riscurile la care copiii sunt expusi in si in legatura cu Internetul. in acelasi timp, limitele acestor succese se traduc si in afectarea deloc neglijabila a libertatii de expresie in teritoriul virtual, precum si in perpetuarea incertitudinii asupra legalitatii unor continuturi si comportamente ce pot fi intalnite in acest spatiu.

7.2. Provocari adresate legislatorilor

7.2.1. Exista o serie de factori obiectivi care par sa submineze rigoarea si coerenta demersului legislativ in aceasta materie. intr-o lucrare remarcabila care realizeaza o trecere in revista a diferitelor abordari normative din domeniul criminalitatii informatice la nivel national, supranational si international, juristul egiptean Mohamed Chawki, membru al Consiliului de Stat si profesor la Universitatea din Lyon III, crede ca principala dificultate in articularea unei legislatii functionale rezida in chiar caracterul global al acestui tip de infractionalitate.

In evolutia sa istorica, fapta penala era initial prezenta la o scara redusa, locala, intr-un teritoriu precis delimitat, in granitele caruia legislatia si autoritatile puteau sa opereze fara restrictii. Infractiunile erau comise cel mai adesea in contextul unor relatii sociale caracterizate prin proximitatea dintre autor si victima, ceea ce avea darul sa faciliteze o activitate de investigare si reprimare relativ rapida. Spre deosebire de acest model traditional, criminalitatea informatica depaseste, in spatiu, granitele politice si perimetrul diferitelor sisteme de drept, dand nastere la conflicte de competenta jurisdictionala, provocand concursuri de legi penale, ridicand totodata obstacole in procesul de investigare a infractiunilor. La acest nivel, infrastructura informatica globala ingaduie savarsirea faptelor penale din orice punct de pe planeta, impotriva unui numar nedeterminat de victime situate la mii de kilometri departare unele de altele si in raport cu locul in care se gaseste computerul infractorului.(2) Datorita unor cauze binecunoscute a caror prezentare nu o mai reluam aici, pretentia de a cuprinde un fenomen infractional de o asemenea amploare intr-un model normativ unitar global reprezinta, pentru moment, doar un deziderat.

7.2.2. Legat direct de tema studiului nostru, Chawki constata dificultatea aproape insurmontabila a legislatiilor din diferite tari de a atinge un consens in privinta definirii unor concepte fundamentale, precum „pornografie” si „copii”. Daca in ceea ce priveste prima notiune am evocat deja in precedentul capitol opiniile rezultate din jurisprudenta americana, cel de-al doilea concept prezinta o complexitate cu totul speciala. Astfel, simpla plasare a semnului de egalitate intre notiunea de “copil” si cea de „minor”, desi perfect concordanta juridic cu viziunea exprimata de Conventia ONU privind drepturile copilului, risca sa oblitereze distinctiile marcante de ordin fiziologic, cultural si social dintre un copil si o persoana care nu ar mai putea fi subsumata acestei categorii, cu toate ca nu a implinit inca 18 ani.(3) Avem, in primul rand, in vedere adolescentii cu varste cuprinse intre 16 si 18 ani, carora, datorita unor trasaturi psiho-fizice si de dezvoltare culturala manifestate nu doar in cadrul civilizatiei occidentale, le-ar putea fi atribuit statutul de adult. Este o realitate pe care actele normative nu o mai pot reflecta corect prin simplul recurs la criterii si bariere cifrice, ceea ce accentueaza dificultatea trasarii liniei de demarcatie in interiorul unui intreg complex de circumstante si situatii juridice, in functie de care avem sau nu de a face cu un copil, si in legatura cu care exista sau nu o fapta cu caracter penal.

7.2.3. O alta deficienta semnalata de specialistul egiptean vizeaza lipsa de unitate in definirea notiunii de “cyber-criminalitate”, din perspectiva realizarii unei sinteze a celor mai importante trasaturi care particularizeaza acest tip de fapte penale, precum si din punctul de vedere al unei deosebiri fata de termenul de „infractionalitate informatica”.(4) Nu impartasim intru totul aceasta optica si credem ca elementele definitorii care se desprind din textul Conventiei Consiliului Europei pentru combaterea criminalitatii informatice, semnata la Budapesta, la data de 23 noiembrie 2001, sunt suficiente, desi nu perfecte, pentru a oferi legiuitorilor o orientare fundamentala in procesul de adaptare si armonizare a reglementarilor penale nationale. in plus, consideram ca diferentierea conceptuala formulata de Mohamed Chawki, privita in raport cu subiectul lucrarii noastre, nu vine necesarmente in sprijinul identificarii unor principii normative capabile sa asigure protejarea echilibrata a valorilor constitutionale aflate in concurs, in Internet.
S-ar putea totusi discuta nevoia includerii unei definitii, intr-un act de drept international, a notiunii generice de “criminalitate informatica”, prin care sa se sintetizeze valorile sociale ce pot fi periclitate de infractorii online. in conditiile identificarii exacte a acestor valori care beneficiaza de protectia legii penale, ar fi posibila determinarea mai corecta a limitelor diferitelor drepturi si libertati fundamentale, a caror exercitare abuziva poate duce la savarsirea de fapte penale in spatiul virtual.
7.2.4. Asa cum aratam in capitolul anterior, exista in unele state reflexul aproape irepresibil de a supune Internetul unor reglementari juridice, fie cu instrumentarul legislatiei telecomunicatiilor, fie pe baza principiilor audiovizualului.

In Australia, cenzura teritoriului cibernetic este deja o realitate(5), iar in S.U.A. subiectul este dezbatut de aproape 10 ani, existand suspiciunea ca autoritatea nationala din domeniul comunicatiilor – Federal Communications Commission (FCC) – intentioneaza sa instituie un regim de supraveghere similar celui din audiovizual.(6) Temerile vizeaza tendinta statului de a cenzura continuturile electronice, cu efecte negative in privinta exercitarii libertatii de exprimare. Distinct de acest pericol care ramane prezent, apreciem ca un anumit tip de reglementare, la nivelul unor principii concordante cu prevederile constitutionale, nu ar trebui respins in mod absolut, in special daca un astfel de model normativ se va putea completa cu sisteme de autoreglementare la nivelul furnizorilor de servicii Internet si chiar in interiorul unor comunitati de utilizatori.

Exista insa si abordari radical opuse, cum este cazul in Canada, unde comisia nationala pentru radio, TV si comunicatii – Canadian Radio-television and Telecommunications Commission (CRTC) – s-a pronuntat inca din 1999 impotriva reglementarii noilor servicii media din Internet.(7) Institutia canadiana a formulat cu acest prilej o opinie interesanta cu privire la faptul daca tipul de continut transmis prin mediul virtual se subsumeaza sau nu legislatiei nationale in materie de audiovizual. in acest sens, urmatoarele aspecte au fost subliniate:

<typolist type="1">

continuturile din Internet sunt, in mod predominant, texte alfanumerice situate in afara legii audiovizualului;

continuturile din Internet sunt adaptabile in functie de nevoile si dorintele utilizatorilor, deosebindu-se prin aceasta de programele radio si TV difuzate catre public;

continuturile din Internet care nu se incadreaza in sfera celor de la lit.a) si b) ar putea fi subsumate notiunii de programe difuzate sub legea audiovizualului, fiind insa exceptate de la prevederile legii, in principal, deoarece:

noile medii de informatii completeaza si nu inlocuiesc mediile clasice deja reglementate;

legislatia canadiana generala, autoreglementarea industriei Internetului, precum si existenta soft-urilor de filtrare reprezinta instrumente adecvate cu ajutorul carora pot fi reprimate continuturile ilegale si ofensatoare transmise prin spatiul virtual.

</typolist>

7.2.5. O ultima provocare notabila adresata celor care construiesc legislatia penala consacrata combaterii abuzurilor din Internet asupra minorilor vizeaza potentarea functiei preventive a legii. De regula, reglementarile legale din acest domeniu vorbesc despre actiunile de constientizare a tuturor celor implicati in traficul de continuturi online, inclusiv parintii, copiii si factorii educationali, precum si despre adoptarea codurilor de conduita si alte masuri cu caracter de autoreglementare in sfera furnizorilor de servicii Internet.
Ni se pare ca aceasta abordare este mult prea generala, insuficienta din punct de vedere practic si lipsita de substanta juridica. Mai mult, credem ca in acest perimetru normativ deosebit de sensibil legiuitorul incurajeaza mai degraba latura represiva, oferind organelor de politie motivatia recurgerii la metode discutabile, cum este cazul Entrapment-ului, apte sa provoace conduita infractionala a unor utilizatori care au cel mult doar predispozitia de a se angaja in actiuni ilicite.

In aceste conditii, suntem de parere ca dimensiunea preventiva a legii s-ar putea materializa si in adoptarea, de catre ministerele de justitie si alte autoritati de impunere a legii, a unor linii directoare prin care sa se incerce – evident, cu respectarea dispozitiilor constitutionale si legale relevante – o orientare:

a)a destinatarilor legii (cu precadere, utilizatorii si furnizorii de servicii online), in ceea ce priveste conduita lor concreta in spatiul cibernetic;
b)a organelor de impunere a legii, cu privire la modalitatile de actiune in plan procesual-penal, precum si in legatura cu interpretarea dispozitiilor de drept substantial.

In primul caz, necesitatea existentei unor linii directoare s-ar justifica datorita generalitatii normei penale, ce ofera o imagine insuficient de clara asupra conditiilor in care poate fi retinuta raspunderea juridica a celor ce comit infractiuni in Internet impotriva minorilor. Asemenea guideline-uri pot contine explicitari ale textelor de lege, inclusiv precizarea situatiilor ce nu atrag raspunderea penala.(8) O detaliere de acest gen a legii este apta sa descurajeze mai eficient trecerea la act, cat timp ea ar evoca marea majoritate a actelor omisive si comisive prin care se pot savarsi abuzuri asupra minorilor in mediul virtual, inlaturand incertitudinile legate de aceste aspecte. Credem ca tocmai formularea laconica a normei penale are darul - in special pentru persoanele fara pregatire juridica – de a mentine numeroase necunoscute care ajung sa reduca impactul descurajant al legii.

Limitarea acestui impact doar la accentul pus pe limita maxima a pedepsei cu inchisoarea nu poate dezactiva in suficienta masura resorturile care alimenteaza conduita ilicita in Internet. Orientarea acestei conduite si, ca o consecinta, constientizarea – dincolo de ponderea pedepsei – a imprejurarilor, a cailor si a mijloacelor concrete prin care se poate ajunge la nesocotirea legii confera o greutate mai mare optiunii in favoarea unui comportament licit, atunci cand aceasta este asezata in balanta alaturi de varianta trecerii la act. Inutil sa mai subliniem si faptul ca in acest mod utilizatorii si furnizorii de servicii Internet percep cu mult mai putina dificultate dimensiunile sferei reale de manifestare a libertatii de exprimare in mediul online.

In cel de-al doilea caz, stabilirea unor linii directoare vizeaza coordonarea actiunilor de investigare a infractiunilor informatice, modul de efectuare a perchezitiilor si de aplicare a unor masuri asiguratorii, in asa fel incat sa nu fie nesocotite drepturile si libertatile prevazute de constitutie. Ilustrative sunt in acest sens masurile adoptate de Departamentul de Justitie al S.U.A.(9), in legatura cu o arie extinsa de reglementari penale, de la ceea ce constituie dreptul comun in materia criminalitatii informatice, pana la legislatia speciala consacrata de USA Patriot Act.(10)

Din punctul de vedere al naturii lor juridice, aceste linii directoare nu sunt altceva decat acte normative subordonate legii, prin care se infaptuieste executarea si organizarea executarii legislatiei penale. Evident ca admisibilitatea acestor acte normative secundare, caracterul si continutul lor pot sa difere de la un sistem de drept la altul. Este insa important ca ele sa fie utilizate ori de catre ori constitutia si normele de legiferare o ingaduie.

O specie particulara de linii directoare poate fi intalnita in sistemul de drept al S.U.A., si priveste asa-numitele orientari de jurisprudenta penala (Sentencing Guidelines), cu ajutorul carora se tinde la pronuntarea unor solutii unitare in practica judecatoreasca americana, indeosebi sub aspectul individualizarii judiciare a pedepselor, in functie de anumite categorii de infractiuni. Autoritatea competenta in acest domeniu este United States Sentencing Commission, o agentie independenta a puterii judecatoresti care, distinct de emiterea directivelor sus-mentionate, furnizeaza avize consultative inclusiv pentru Congres si pentru ramura Executivului.(11) Un organism similar functioneaza si in Marea Britanie, sub denumirea de Sentencing Advisory Panel,(12)care a emis inca din anul 2002 un set de linii directoare adresate Curtii de Apel, in legatura cu infractiuni privind pornografia infantila.(13)

In opinia noastra, o asemenea abordare normativa are intr-adevar calitatea de a consolida preventia, dezvoltand, in mod transparent, continutul juridic al textelor legale incriminatoare, furnizand explicatii, precizari, recomandari si interpretari oficiale, toate aceste elemente fiind accesibile destinatarilor legii, pentru ca acestia sa-si poata evalua si modera propria linie de conduita in Internet, si pentru a face optiuni corecte in ceea ce priveste crearea, accesarea sau diseminarea anumitor continuturi electronice aflate, intr-un fel sau altul, in legatura cu minori.

 

7.3. Conventia Consiliului Europei privind criminalitatea informatica

 7.3.1. Fara a ne propune, in acest cadru, o analiza de fond a Conventiei(14), credem ca anumite referiri critice, bazate pe comentariile semnate de specialisti in domeniu, sunt de natura sa evidentieze punctele slabe ale acestui important document de drept international si sa atraga atentia asupra manierei de aplicare a normelor penale si procesual-penale care au rezultat din prevederile sale, la nivelul legislatiei statelor semnatare.

 Desigur, nu s-ar putea sustine ca autorii Conventiei si-au propus sa elaboreze un act juridic perfect, capabil sa impulsioneze represiunea eficienta impotriva criminalitatii informatice si, totodata, sa protejeze intr-un mod ireprosabil drepturile si libertatile fundamentale aflate in conexiune cu utilizarea serviciilor electronice. A fost de inteles si absolut legitima preocuparea Consiliului Europei de a crea un instrument juridic destinat organizarii efortului comun, al mai multor state, de a descoperi, investiga si sanctiona fenomene infractionale tot mai periculoase, iar faptul ca proiectul Conventiei a cunoscut peste douazeci de variante succesive in etapele negocierii sale indica atentia ce s-a dorit a fi acordata unei tematici juridice deosebit de largi. Dificultatea de a concilia toate interesele aflate in divergenta, riscul ca procesul de elaborare sa se extinda nejustificat de mult, continuand sa ofere astfel un avans infractorilor informatici, dar si realitatea ca statele ce urmau sa semneze Conventia(15) erau atasate unor convingeri democratice incontestabile, ceea ce era de natura sa consolideze increderea in capacitatea lor de a ocroti valorile constitutionale prin parghiile puse la dispozitie de dreptul lor intern, au reprezentat factorii ce au grabit adoptarea unui document final a carui menire principala era aceea de a descuraja noile trenduri infractionale. Se poate afirma ca strategia pentru care au optat autorii textului Conventiei s-a intemeiat pe o prioritate de politica penala la scara internationala cu adevarat legitima, mentinand intr-un plan secund celelalte aspecte care ar fi impus reglementarea riguroasa a eventualelor dezechilibre intre norme si valori juridice aflate in concurs.

7.3.2. In acest context, la fel de legitime si binevenite – indeosebi, in perspectiva unei viitoare imbunatatiri a textului Conventiei in toate dimensiunile obiectului sau de reglementare – sunt si observatiile de ordin critic formulate cu privire la o serie de deficiente ale acestui tratat, in legatura cu a caror solutionare sau tinere sub control prin mecanismele de drept intern ale tarilor semnatare au fost exprimate destule indoieli.
Astfel, de pilda, reputatul expert in cyberlaw, Yaman Akdeniz, profesor la Universitatea din Leeds si unul din cei mai competenti cercetatori in materia legislatiei de combatere a pornografiei infantile mediata electronic (16), a consacrat un studiu amplu limitelor Conventiei in ceea ce priveste atingerea unui echilibru dezirabil intre interesul de impunere a legii si respectul datorat drepturilor si libertatilor fundamentale inscrise in constitutiile statelor semnatare.(17) Principalele critici adresate Conventiei vizeaza:

a)absenta unui proces real de consultare cu sectorul neguvernamental, in perioada de elaborare a diferitelor variante ale proiectului;
b)insuficienta lamurire a intelesului unor norme cuprinse in Conventie, datorata atat generalitatii acestora, cat si esecului Raportului Explicativ (un document, de altfel, lipsit de autoritate juridica) de a furniza limpezirile necesare;
c)largirea nejustificata - dincolo de obiectul de reglementare pe care si l-a propus Conventia - a sferei dispozitiilor procesual-penale, in sensul ca masurile de perchezitie, interceptare, sechestrare si conservare vizeaza practic o arie nelimitata de infractiuni ce s-ar putea afla, intr-un fel sau altul, in legatura cu sistemele informatice;
d)relativa incompatbilitate dintre Conventie, pe de o parte, si prevederile documentului fundamental al Consiliului Europei – Conventia Europeana a Drepturilor Omului(18), precum si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, pe de alta parte;
e)inexistenta unui angajament juridic expres din partea statelor semnatare, de a respecta principiile referitoare la protectia datelor cu caracter personal;
f)ezitarea in a consacra, in mod exclusiv, controlul judecatoresc asupra modului de implementare a masurilor procesual-penale, precum si nedefinirea expresiei „sau alte forme de supervizare independenta”, utilizata in art.15 alin.2 din Conventie ca alternativa la supervizarea judiciara;
g)riscul ca, in aplicarea prevederilor art.18 alin.1 lit.a) si art.19 din Conventie:
i. sa se ajunga la solicitarea, de catre organele de politie, a cheilor private de criptare prin care au fost securizate datele stocate intr-un sistem informatic, ceea ce ar putea afecta siguranta computerelor, derularea comertului electronic si credibilitatea furnizorilor de servicii informatice;
ii.sa se determine autoincriminarea utilizatorilor de sisteme informatice, ceea ce este contrar art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, care reglementeaza dreptul la un proces echitabil;
h)pericolul ca furnizorii de servicii Internet sa fie constransi a utiliza cutii negre de tip Carnivore(19), pentru a efectua supravegheri secrete si interceptari neautorizate de instantele judecatoresti;
i)obligarea furnizorilor de servicii Internet de a pastra confidentialitatea asupra masurilor de supraveghere si interceptare a traficului electronic si atunci cand aceste demersuri nu privesc probleme de siguranta nationala, fapt ce poate determina abuzuri in absenta exercitarii unui control judiciar care sa limiteze astfel de masuri;
j)insuficienta reglementare a problematicii retentiei datelor de trafic electronic.(20)

In opinia noastra, observatiile de mai sus sunt, in principiu, intemeiate, iar argumentatia oferita in studiul citat pentru fiecare punct in parte se dovedeste a fi convingatoare. Totusi, consideram ca unele nuantari pot fi facute. Astfel, toate minusurile semnalate la nivelul prevederilor Conventiei pot si trebuie sa fie compensate prin recursul la reglementari internationale si nationale complementare. Faptul ca, spre exemplu, tematica conservarii datelor de trafic si subiectul ocrotirii sferei private nu s-au bucurat de un tratament juridic mai larg in cadrul Conventiei, nu inseamna ca actele normative de drept international si de drept intern care le guverneaza nu vor fi aplicabile in contextul impunerii masurilor procesual-penale de combatere a criminalitatii informatice. Nici o dispozitie inscrisa in Conventie nu exclude si nu limiteaza incidenta perimetrului legislativ conex. in pofida acestei realitati incontestabile, suntem insa de parere ca insuficienta abordare a problemelor ce tin de drepturile si libertatile fundamentale in corpul de prevederi al unui asemenea document juridic denota semnele unei strategii normative inadecvate din perspectiva dreptului constitutional si radicale din punctul de vedere al dreptului penal si al dreptului de procedura penala. Lipsa accentelor de drept constitutional intr-o reglementare care urmareste contracararea fenomenelor infractionale la scara internationala pe seama limitarii exercitiului unor drepturi si libertati poate genera, in constiinta celor abilitati sa o puna in executare, ideea ca represiunea prevaleaza in raport cu garantiile juridice consacrate de constitutie, ceea ce, pe termen lung, este de natura sa determine erori si abuzuri in aplicarea legii, mai cu seama atunci cand rolul autoritatii judecatoresti in acest proces nu este suficient de bine marcat.

7.3.3. O abordare critica usor diferita de cea expusa mai sus este promovata de Albert Aldesco intr-un articol publicat in revista de drept editata de Loyola Law School din Los Angeles.(21) Autorul american isi concentreaza argumentatia in jurul unei categorii juridice oarecum inedite - cea a anonimitatii in Internet – pe care o considera intemeiata constitutional si potential periclitata de tendintele represive manifestate de Conventie.
Distinct de corelatia cu dispozitiile criticabile ale Conventiei, subiectul in sine al admisibilitatii prezentei anonime in spatiul virtual este unul extrem de sensibil, datorita, in primul rand, disputelor ce inconjoara pretinsa intemeiere constitutionala a anonimitatii in Internet.(22) in paralel cu evolutia tehnologica a serviciilor Internet care – mai mult sau mai putin involuntar – inlatura o buna parte din mijloacele prin care utilizatorii isi puteau acoperi conduita in mediul electronic, legislatia din diferite state, inclusiv cea adoptata de organizatii internationale, imprima, in ultima vreme, o orientare ce urmareste limitarea, daca nu chiar negarea unui asa-zis „drept la anonimitate.” Chiar daca nu poate fi contestat un asemenea drept consacrat legal in mediul offline, cum ar fi, de pilda, protectia surselor ziaristilor, cazul consultatiilor medicale sau, in unele tari catolice, spovedania efectuata fara ca preotul sa poata vedea chipul persoanei, nu acelasi lucru pare sa fie valabil in Internet. Amenintarile de tip nou, criminalitatea informatica propriu-zisa, laolalta cu excrescentele sale avansate, de tipul cyber-terorismului, dar si utilizarea postei electronice pentru planuirea unor actiuni teroriste clasice, stimuleaza demersurile legislative care, explicit sau indirect, ajung sa conteste noua categorie a „drepturilor digitale”, privita ca specie a dreptului la viata privata.
in studiul sau, A. Aldesco subliniaza ca, pe masura ce creste gradul de utilizare a computerelor si a Internetului la scara globala, se amplifica in aceesi progresie si pretentiile privind protejarea sferei private in acest perimetru.(23) Conventia privind criminalitatea informatica ignora insa aceasta evolutie obiectiva. Autorul american este de parere ca modul in care Conventia a inteles sa reglementeze masurile de supraveghere electronica nu tine seama de dificultatea (daca nu chiar imposibilitatea, am adauga noi) operarii unei distinctii obiective intre infractorii cibernetici care actioneaza pe ascuns si utilizatorii legitimi ai instrumentelor de anonimizare electronica.(24)

Practic, masurile impuse furnizorilor de servicii pot determina, de la bun inceput, exercitarea unui control asupra tuturor clientilor lor, indiferent de conduita actuala sau viitoare a acestora din urma in teritoriul virtual, ceea ce, pana la urma, echivaleaza cu anularea deplina a dreptului constitutional la viata intima. Din aceasta cauza, concluzia lui Aldesco este ca statul trebuie sa identifice cai si mijloace legale de control al noilor tehnologii, in asa fel incat sa nu elimine utilizarea lor legitima.(25)

Este poate momentul sa subliniem ca drepturile si libertatile fundamentale consacrate de constitutiile democratice intr-un moment in care aparitia mediului online nici nu putea fi anticipata trebuie sa isi pastreze validitatea juridica si aplicabilitatea practica in orice tip de cadru social, in interiorul caruia cetatenii ajung sa interactioneze. Din punctul nostru de vedere, nu exista elemente intemeiate constitutional – cel putin, in principiu si in considerarea stadiului actual al teoriei dreptului – pentru a sustine ca unul si acelasi cetatean se bucura de recunoasterea dreptului la viata privata in spatiul offline, in vreme ce prezenta sa in lumea virtuala il lipseste de protectia legii fundamentale in privinta intimitatii. Ceea ce intr-adevar poate indica o mutatie profunda in abordarea acestei teme deriva din modificarea paradigmei diferitelor drepturi si libertati fundamentale, odata cu amplificarea si consolidarea relatiilor sociale mediate electronic. in ce directie, cu ce efecte, limitari, extinderi si innoiri se va produce aceasta alunecare paradigmatica, ramane, pe mai departe, obiectul unei reflectii prudente din partea juristilor si a specialistilor in comunicare.

Revenind la studiul elaborat de Albert Aldesco, remarcam argumentele pe baza carora, in dreptul american, anonimitatea este derivata din libertatea de exprimare prevazuta de Primul Amendament la Constitutia S.U.A.(26) Aceasta fundamentare isi gaseste izvorul in decizia pronuntata de Curtea Suprema in cauza McIntyre v. Ohio Elections Commission (1995),(27) in contextul libertatii de exprimare a opiniilor politice, aspect care – cel putin, pentru moment – pare sa limiteze aria dreptului la anonimitate. in schimb, corelarea acestei decizii cu hotararea Curtii Supreme in ACLU v. Reno (1997)(28), prilej cu care s-a afirmat transant ca exprimarea in Internet beneficiaza de acelasi nivel de protectie ca si in cazul forurilor publice traditionale, ar putea determina recunoasterea prezentei anonime si in teritoriul cibernetic. Pana in prezent insa, suprema instanta americana nu a avut ocazia de a se pronunta expres asupra acestui subiect, in conditiile in care unele tribunale inferioare au admis deja dreptul persoanelor la anonimitatea online.(29)

Fata de aceste consideratii, valabile, desigur, in dreptul S.U.A., juristul american crede ca prevederile Conventiei ar putea avea in viitor consecinta neintentionata a sanctionarii utilizatorilor de servicii Internet nu doar pentru ceea ce vorbesc, scriu si publica in regim online, dar si pentru felul in care isi declina identitatea in zona electronica, inainte de a ajunge sa se exprime.(30)
Apreciem, la randul nostru, ca asemenea efecte perverse se pot realmente produce datorita inabilitatii autorilor Conventiei de a gasi echilibrul firesc intre represiunea actelor infractionale si protectia conduitei licite in spatiul virtual, si de a acorda, in mod expres, inclusiv prin stabilirea unor mecanisme juridice speciale, un camp suficient de larg destinat aplicarii garantiilor constitutionale. in plus, strategia normativa promovata de Conventie comite eroarea de a opera cu presupozitia implicita potrivit careia, oricare utilizator al serviciilor electronice este un potential infractor, de unde necesitatea instituirii unor masuri prin care sfera privata si libertatea de exprimare a celor care se manifesta si interactioneaza in Internet este a priori marcata de limitari insuficient justificate. Este, de aceea, dezirabil ca practica de punere in executare a legilor derivate din Conventie, in sistemele juridice ale tarilor semnatare, sa evidentieze deficientele existente, sa previna abuzurile si sa impulsioneze adoptarea corectivelor necesare.

 

7.4. Confruntarea dreptului comunitar cu noile tehnologii informationale

 7.4.1. Preocupate, in aceeasi masura ca si alte organizatii internationale, de pericolele la care sunt expusi minorii in contextul dezvoltarii si utilizarii noilor tehnologii, institutiile Uniunii Europene nu au ezitat sa proiecteze un cadru normativ capabil sa completeze, in timp, demersurile similare ale altor entitati din sfera dreptului international, cum este bunaoara Consiliul Europei.
 Fara a urmari, desigur, o dublare a reglementarilor normative adoptate in plan regional, la diferite alte paliere, Consiliul Uniunii Europene a emis, la 24 septembrie 1998, Recomandarea nr.98/560/EC privind dezvoltarea cadrului concurential in industria europeana a audiovizualului si a serviciilor informationale, prin promovarea unor demersuri legislative nationale destinate atingerii unui nivel comparabil si eficient de protectie a minorilor si a demnitatii umane.(31) Astfel cum rezulta inca din titulatura documentului, obiectivul acestuia il constituie atat incurajarea concurentei in zona mediei clasice si a celei electronice, cat si adaptarea si coordonarea unor masuri apte sa asigure protectia unor valori sociale incontestabile.

Desi nu are un caracter obligatoriu din punct de vedere juridic (32), Recomandarea are darul sa impulsioneze statele membre pentru a gasi un numitor comun legislativ in aceasta materie sensibila. Continutul Recomandarii este unul echilibrat si corect, avand in vedere ca opereaza nuantele necesare intre continturile ilegale si cele legale, dar daunatoare pentru minori in ceea ce priveste dezvoltarea fizica, mentala si morala a acestora din urma. Aceasta distinctie impune, sub aspect normativ, abordari si solutii juridice diferite, inclusiv din perspectiva deosebirilor de ordin cultural, precum si a sensibilitatilor de natura nationala si locala, ce pot fi constatate in statele membre ale Uniunii Europene.

Strategia normativa utilizata in cadrul acestui izvor de drept comunitar vizeaza, distinct de demersul legislativ statal, incurajarea recursului operatorilor media la mecanismele auto-reglementarii, in scopul protejarii minorilor, dar, totodata, mentinerea unei flexibilitati in luarea masurilor de ocrotire, in contextul dezvoltarii impetuoase a serviciilor informationale audiovizuale si electronice. in opinia noastra, chiar daca Recomandarea se adreseaza ambelor mari domenii ale mediei, intentia nu este aceea de a crea o uniformitate normativa intre sfera audiovizualului si cea a Internetului.
Punctul II (1) al documentului contine sugestia adresata industriei si celorlalte parti implicate de a coopera, potrivit traditilori si practicilor nationale, cu autoritatile publice competente, pentru a concretiza obiectivele exprimate in preambulul Recomandarii. in acelasi timp, punctul III (3) realizeaza conexiunea cu spatiul geografic extra-comunitar, prin aceea ca invita Comisia Europeana si statele membre ale Uniunii Europene sa promoveze cooperarea cu parteneri din alte regiuni ale globului in tot ceea ce tine de aria tematica a Recomandarii, cu precadere prin impartasirea experientei si a bunelor practici ale operatorilor din aceste zone geografice.
Recomandarea are si o Anexa ce cuprinde orientari pentru implementarea la nivel national a schemelor autoregulatorii destinate protectiei minorilor in audiovizualul online si serviciile informationale.

Afirmam ca acest model normativ este unul pozitiv, prin faptul ca se dovedeste extrem de prudent si preocupat sa nu creeze accente neintemeiate din punct de vedere politic si juridic, cu privire la regimul sanctionator sau la alte masuri de tip coercitiv ce s-ar putea adopta in scopul protejarii minorilor fata de contactul necontrolat cu noile tehnologii. Evident ca si aceasta abordare poate fi considerata discutabila, daca este sa ne raportam la viteza propagarii pericolelor si la necesitatea descurajarii cel putin la fel de rapide a celor care le intretin. De asemenea, poate fi criticat recursul la un act fara forta juridica obligatorie (in locul adoptarii, de exemplu, a unui regulament (33)), precum si posibilitatea ca statele membre sa nu dea dovada de promptitudine, coeziune si coerenta in efortul de implementare. Totusi, suntem de parere ca o strategie bazata pe nuante in identificarea starilor de pericol ce necesita a fi reglementate, producerea unor reactii adecvate la avansul neintrerupt al tehnologiilor, ca si indemnul adresat sectorului public si celui privat de a colabora intr-un raport de forte echilibrat, constituie elemente ce pot fi reluate atat in ipoteza altor initiative normative la nivel international, cat si in elaborarea celui mai adecvat cadru legal in fiecare tara implicata. in cele din urma, dorinta de a edifica baza pentru o reglementare viabila in timp, in loc de a scrie istorie prin asumarea unor modele penale radicale, reprezinta distinctia de fond intre abordarea promovata de Recomandare si optiunea legislativa a Conventiei privind criminalitatea informatica.

7.4.2. Pornind de la cerintele expuse in Recomandare, European Internet Coregulation Network (EICN), o organizatie regionala neguvernamentala formata din entitati ce reprezinta furnizorii de servicii Internet, utilizatorii, ca si pe promotorii apararii drepturilor digitale, a formulat un document ce raspunde la o provocare tehnologica noua, si anume, riscurile existente pentru minori in legatura cu continturile ce pot fi diseminate prin telefoanele mobile.(34)

Ingrijorarile se refera la utilizarea retelei 3G de catre minori si la impactul ce poate fi produs asupra lor din pricina continuturilor nocive transmise prin acest mijloc de comunicatie, privit ca o alternativa de acces la Internet, deosebita din punct de vedere al producerii, vanzarii si folosirii, de cea realizata prin intermediul computerului. in afara continuturilor de pe World Wide Web, regasibile in acest mod, telefoanele mobile pot media si continuturi create de operatorii de retele 3G, precum si cele ale unor terti, a caror diseminare este facilitata de acesti operatori. Autorii documentului au sintetizat o comparatie intre cele doua cai de acces la continuturi electronice – via PC si prin retelele 3G -, concluzia fiind aparent aceea ca utilzarea telefoanelor mobile ar putea fi mai lesne controlata de operatori, ca si de persoanele care au obligatii de ocrotire fata de minori, desi aceasta noua tehnologie este totusi „mai privata” si mai greu de supravegheat, comparativ cu accesul prin computer la Internet.(35) Diferentele de natura strict tehnologica nu sunt insa perfect oglindite atunci cand se opereaza cu alte criterii. Cum pot fi supravehgeati, de pilda, in acest context, un minor de 8 ani si unul de 17 ani, atunci cand este vorba de accesarea unor continuturi virtuale, si, in general, cum poti controla folosirea, de catre minori, a telefoanelor mobile?

Constienti de aparitia unei problematici inedite, membrii EICN sugereaza o strategie de co-reglementare in materie de acces la continuturi, prin impartirea responsabilitatilor intre autoritatile publice si operatorii de retele 3G. Observam, de altfel, cum aceasta solutie tinde tot mai mult sa plaseze autoreglementarea propriu-zisa intr-un oarecare con de umbra, datorita, mai ales, incapacitatii sectorului privat de a furniza instrumente si proceduri eficiente de impunere a propriilor coduri de conduita.

Raportul EICN inventariaza solutiile de abordari normative din statele membre ale Uniunii Europene, constatand existenta, in principal, a trei modele:
a)cel german, in care exista o autoritate publica competenta sa stabileasca norme pentru orice specii de continuturi digitale, in scopul protectiei minorilor;
b)cel britanic, in cadrul caruia cei sase operatori de telefonie mobila au elaborat un cod de conduita cu acelasi scop;
c)cel italian si irlandez, caracterizat printr-o forma de cooperare inca  insuficient consolidata intre sectorul privat si autoritatile guvernamentale.

Optiunea EICN se indreapta catre abordarea britanica, remarcabila prin detalierea reglementarii si seriozitatea masurilor adoptate de operatori. (36)

Dintre sugestiile formulate de EICN, amintim initiativa de a imbina reglementarile nationale, adaptate modelelor lor culturale specifice, cu dezbaterea – daca nu chiar reglementarea efectiva - a acestei problematici la nivelul institutiilor europene. in aceelasi timp, organizatia nu omite sa sublinieze rolul pozitiv al Internetului in procesul educational, recreativ si cultural al minorilor, ca o realitate ce nu trebuie sa aiba de suferit in conditiile in care masurile de protectie vor imbraca si un caracter represiv.
La cele de mai sus ne permitem ca, in virtutea principiului neutralitatii tehnologice, sa adaugam necesitatea evitarii oricaror solutii de reglementare ce ar ridica obstacole artificiale in calea dezvoltarii tehnologiilor informationale, pe linia ideii ca astfel s-ar asigura o protectie mai eficienta a minorilor. Asa cum bine s-a spus de nenumarate ori, nu tehnologia este daunatoare, ci anumite modalitati de a o folosi.

7.4.3. Emergenta noilor tehnologii in relatie cu reglementarea clasica a audiovizualului a determinat, cu putin timp in urma, formularea, de catre Comisia Europeana, a unei propuneri de directiva ce se anunta ca un foarte sensibil subiect de dezbatere in randul tarilor membre.

Este vorba despre o propunere de reglementare menita sa modifice Directiva Consiliului nr.89/552/EEC privitoare la serviciile de televiziune(37), avand ca obiectiv, printre altele, protectia minorilor fata de continuturi audiovizuale mediate electronic, mai exact, prin Internet sau prin telefoane mobile. in viziunea autorilor propunerii, acest tip de continuturi (totusi, de natura audiovizuala) ar trebui sa faca obiectul unor principii de reglementare, pentru a asigura o ocrotire corespunzatoare a utilizatorilor din randul minorilor. Practic, in acest mod, se pregateste un pas important spre reglementarea continutului specific World Wide Web-ului, in corpul unui izvor de drept comunitar centrat pe audiovizual.

Optiunea normativa in cauza a generat o reactie negativa din partea guvernului Marii Britanii, ministrul pentru audiovizual si cel al culturii apreciind ca autoreglementarea furnizorilor de servicii Internet trebuie sa fie preferata in continuare interventiei legislative a statului.(38) Seria criticilor la adresa propunerii Comisiei Europene s-a extins in ultimul an cu opinii multiple exprimate in presa, prin care sunt infatisate efectele potential negative asupra serviciilor video la cerere, a televiziunii si a telefoniei mobile, a productiilor de tip home-video si a resurselor Internet din categoria video-sharing, oferite, de pilda, de catre furnizorul de servicii YouTube – Broadcast Yourself (39), pentru a numi doar cateva noi tipuri de platforme tehnologice din acest domeniu aflat la intersectia dintre serviciile audiovizuale si cele electronice. in cele din urma, opozitia Marii Britanii a avut succes, forma noua a proiectului de directiva excluzand reglementarea continutului video prin Internet.(40) Pe 13 decembrie 2006, Parlamentul European, intr-o prima lectura, a aprobat cu modificari propunerea de directiva, ramanand sa urmarim daca si ce modificari vor mai fi introduse pe parcursul procedurilor ulterioare de adoptare.(41) 

Cele de mai sus pun in evidenta dificultatea factorilor decizionali de a rezista impulsului de reglementare, ori de cate ori tehnologia produce un nou tip de media, in special atunci cand se ajunge la o intersectare a Internetului cu audiovizualul. Tendinta, intr-un asemenea caz, de a extinde normele juridice aplicabile mediei clasice si asupra celei electronice, fara a distinge diferentele de natura calitativa dintre ele, este contraproductiva, determinand de fiecare data mobilizarea industriei private si, dupa cum am vazut mai sus, chiar a sectorului guvernamental. Reflexele reglementatoare de acest gen ajung sa esueze de cele mai mult ori, dupa ce, in prelalabil, au creat susceptibilitati in randul furnizorilor si utilizatorilor de servicii online, suficiente pentru a-i indeparta pe acestia si mai mult de modelul normativ statal-coercitiv, si a mentine, in general, suspiciunea fata de orice fel de interventie a autoritatilor publice. in final, aceasta stare de lucruri are toate sansele sa zadarniceasca ideile generoase de co-reglementare si de cooperare intre stat si structurile neguvernamentale.

7.5. Solutii legislative in Australia

7.5.1. in ultimii sapte ani, autoritatile australiene si-au amplificat eforturile legislative, politienesti si judiciare pentru a tine sub control fenomenul pornografiei infantile mediata electronic. O serie de operatiuni de anvergura au scos la suprafata retele de pedofili de cea mai joasa extractie, abuzurile comise asupra minorilor cunoscand forme dintre cele mai grave, care au culminat chiar cu acte de sadism. Cazuistica rezultata, extrem de socanta, era departe de orice s-ar fi putut eventual incadra in asa-numita sfera “soft” – modeling, erotica infantila sau erotica infantila avansata -, interesul grupurilor de infractori neavand nimic comun cu erotismul sau cu propaganda bizara si imorala (atunci cand nu este pur si simplu ilegala) in favoarea inlaturarii restrictiilor sexuale dintre adolescenti si adulti. Curba ascendenta a infractionalitatii de acest tip deosebit de grav a determinat adoptarea unor prime masuri la nivel de lege, orientate, in principal, catre inasprirea regimului sanctionator penal si furnizarea de instructiuni severe pentru instantele de judecata in individualizarea pedepselor.

7.5.2. Intr-o faza ulterioara, legislatorii australieni au vizat aspecte particulare ale serviciilor Internet care facilitau forme noi de abuz, in primul rand grooming-ul.(42) Este, pe de alta parte, remarcabil faptul ca factorii de decizie la nivel de federatie si state componente admit ca o combatere eficace a fenomenelor infractionale indreptate asupra minorilor in Internet nu se poate rezuma doar la imbunatatirea legislatiei si dinamizarea actiunilor politiei. Demersul cel mai adecvat consta, in realitate, in combinatia coerenta dintre lege, existenta unor unitati tehnologizate de impunere a legii, implicarea unitatilor de invatamant, responsabilizarea parintilor in legatura cu supravegherea modului in care copiii folosesc Internetul, masurile de autoreglementare ale comunitatii furnizorilor de servicii online, crearea de programe informatice capabile sa contracareze materialele daunatoare de pe Web.(43)

Confruntarea cu situatii inedite generate de utilizarea noilor tehnologii impune identificarea celor mai adecvate reactii legislative si administrative, astfel incat actiunea de combatere sa nu afecteze libertatea de exprimare. in statul Queensland se manifesta un trend cu totul deosebit, intalnit mai cu seama in randul adolescentelor, de a-si crea pagini Web unde mentioneaza cadourile pe care si le doresc pentru diferite ocazii. Este vorba despre asa-numitele “wish-lists” de pe pagini de home shopping, unde minorele isi exprima disponibiltatea de a incarca imagini infatisandu-le in ipostaze cel putin neconventionale, in schimbul unor cadouri pe care le pot trimite cei ce acceseaza adresele respective. in masura in care, intr-o prima faza, cererea de cadouri este satisfacuta, adolescentele respective promit ca vor post imagini „mai relevante” menite a-i incuraja pe vizitatori sa le expedieze noi atentii. Ceea ce poate parea o joaca sau un teribilism izvorat din dorinta de a se exprima liber in relatie cu un public nedefinit ofera un spatiu de manevra nesperat pedofililor care, alaturi de grooming-ul clasic, dispun in felul acesta de noi posibilitati de a colecta date despre minori si de a le crea un profil electronic, incercand apoi un contact nemijlocit cu victimele. Cel putin pentru moment, vulnerabilitatile de acest gen pot fi cel mult prevenite prin instituirea unor “patrule electronice” ale unitatilor de impunere a legii, aflate in cautarea celor care acceseaza resursele respective avand intentii malefice. Dar un raspuns adecvat in cadrul legislatiei penale se lasa inca asteptat, deoarece s-ar ajunge, in cele din urma, la punerea sub semnul intrebarii a modalitatilor de comunicare/expunere/exprimare in teritoriul online.

7.5.3. Grooming-ul a fost intre timp incriminat printr-o lege penala speciala adoptata in statul Queensland, iar reglementarile procesual-penale au consacrat in favoarea autoritatilor politienesti prerogativa de a efectua misiuni sub acoperire in Internet. in privinta acestui din urma aspect, se insista insa asupra necesitatii ca agentul sa nu provoace comiterea unei infractiuni de catre un utilizator suspect care, altiminteri, nu ar fi fost tentat sa accepte angajarea intr-o conduita ilicita.

In plus, legea lamureste si faptul daca interactiunea online cu un minor, anterioara oricarui contact fizic, constituie un act preparatoriu ori o tentativa. Despre o infractiune in acest caz se va putea vorbi doar atunci cand o persoana utillzeaza mijloacele electronice cu intentia de a angaja minorul intr-o relatie sexuala. Proba intentiei va putea fi realizata prin logarea conversatiilor online dintre faptuitor si victima.(44)

7.5.4. O dezbatere interesanta cu potentiale reflexe in plan legislativ se poarta asupra raspunderii, in acest context, a Internet Service Provider-ilor. Acestia din urma sustin ca activitatea de monitorizare a utilizatorilor, efectuata in scopul identificarii unor comportamente ilegale, ii obliga la costuri considerabile, ceea ce, in ultima instanta, va avea consecinte nefaste in privinta dezvoltarii tehnologiilor IT&C si a viabilitatii afacerilor din acest domeniu. Exista economisti care, in replica la aceasta justificare obiectiva, afirma ca industria Internetului ar trebui totusi sa plateasca pentru efectele negative pe care le produce chiar si neintentionat, cum este cazul impactului pe care continuturile ilegale le au asupra minorilor.(45)

Practic, o asemenea teorie tinde sa aseze furnizorii de servicii electronice pe acelasi plan cu intreprinderile industriale care polueaza mediul inconjurator, fiindu-le aplicabil principiul „poluatorul plateste.” in aprecierea noastra, punerea semnului de egalitate intre cele doua situatii este destul de hazardata. Daca in ceea ce priveste industriile poluatoare, statele incurajeaza reducerea sferei lor, existand temeiuri pentru ca legea sa impuna chiar raspunderea lor obiectiva in caz de pagube provocate mediului, in schimb, in cazul domeniului IT&C, interesul public este orientat tocmai in sensul stimularii inovatiei tehnologice, orice supra-poveri de ordin financiar ajungand sa inhibe dezvoltarea unei industrii ale carei efecte preponderent benefice in societate nu pot fi contestate.

7.5.5. Legislatia penala a statului Queensland a acordat atentia cuvenita si problematicii continuturilor electronice periculoase pentru minori. Asa, de exemplu, au fost interzise jocurile de computer ce reproduc abuzuri asupra copiilor, mai exact, care expun o persoana care este sau pare a fi un copil sub 16 ani (indiferent daca este sau nu angajata intr-o activitate sexuala in acele jocuri), intr-o maniera susceptibila sa creeze un sentiment de respingere unui adult rezonabil.(46) Aria incriminarii este, prin urmare, mai extinsa, atat cu privire la natura imaginilor, cat si in legatura cu faptul ca include imagini create artificial, care infatiseaza minori abuzati, cum ar fi, de pilda, desenele animate ori reprezentarile tridimensionale.
Problemele ivite in practica, in ceea ce priveste interpretarea expresiei “materiale ce expun exploatarea unui copil”, au determinat intierea unei propuneri de amendare a codului penal din Queensland, in sensul clarificarii terminologiei respective. Astfel, este vorba despre materiale care contin date informatice generatoare de text, imagini sau sunet, infatisand o persoana care este sau pare a avea sub 16 ani, intr-un context sexual, respingator, umilitor, abuziv, crud sau de tortura, cu conditia de a produce un sentiment de respingere unui adult rezonabil. Aceasta din urma conditie, pe cat de utila poate fi considerata din perspectiva protejarii libertatii de exprimare, pe atat de problematica se poate dovedi in cazuri concrete, intrucat ne indoim ca ar putea fi determinat un criteriu absolut al rezonabilitatii si al modului in care un adult poate privi imagini de tipul mentionat, fara a se simti violentat psihic. in afara de aceasta, ce se intampla in cazul in care “media” privitorilor percepe imaginile respective nu pe fondul unei senzatii de dezgust, ci de placere normala? Ce inseamna in acest caz “placere” si in ce punct se trece limita catre “placerea perversa”, potential ilegala? Pe de alta parte, textul incriminator pare sa excluda imaginile pur si simplu erotice, reproduse intr-o maniera subtila, decontextualizata sexual si negeneratoare de respingere. in orice caz, studiul precizeaza ca definitia legala nu acopera acele imagini de tip home video, luate de parinti copiilor lor intr-un context familial, de pilda, la imbaiere sau pe plaja.(47) Asemenea nuante care delimiteaza situatiile de normalitate, de cele care trebuie sa atraga raspunderea penala sunt binevenite, deoarece, asa cum am vazut, in alte parti ale lumii, tendintele exagerate ale unora de a sexualiza aproape orice imagini cu minori ajung sa distorsioneze pana la nefiresc demersurile legislative si de aplicare a legii in acest domeniu.

 

7.6. Noua ofensiva legislativa in S.U.A.

7.6.1. Actualmente, dezbaterea publica din America pe marginea combaterii pedosexualitatii, inclusiv in relatia acesteia cu Internetul, cunoaste o noua efervescenta, similara cu cea inregistrata in a doua jumatate a anilor ’90 din secolul trecut. Congresul, Administratia si fortele de impunere a legii la nivel federal si statal aloca noi resurse in incercarea de a stopa un fenomen care profita in permanenta de pe urma progresului tehnologic in domeniul IT&C.

Dar, la fel ca si in urma cu zece ani, aceasta problematica este preponderent politizata, tratata emotional si introdusa in tipare legislative inguste, declansand conflicte inutile de uzura pe marginea limitelor Primului Amendament la Constitutie. in pofida stradaniilor Curtii Supreme de a avansa solutii echilibrate si nuantate, legislatia continua sa fie deficitara in explicitarea conceptelor juridice fundamentale, in trasarea precisa a liniilor de conduita in mediul online, precum si in intelegerea corecta a mecanismelor de functionare a Internetului. in ciuda acestor ratari, autorii unor reglementari legale cel putin controversate nu inceteaza sa pretinda (atunci cand nu este vorba de la bun inceput de o ipocrizie inabil mascata)(48) ca masurile inflexibile pe care le propun sunt singurele apte sa protejeze minorii in fata infractorilor din spatiul virtual.

7.6.2.  O propunere legislativa incadrabila in acest set de caracteristici este cea a senatorului american John McCain, introdusa la finele anului 2006. Marcat de titulatura pretentioasa Stop the Online Exploitation of Our Children Act of 2006, proiectul de lege stabileste in sarcina unei sfere extrem de largi de subiecti obligatia de a raporta autoritatilor existenta, in cadrul resurselor Internet pe care le creeaza sau administreaza, a oricaror continuturi ilegale.(49) Practic, o astfel de obligatia ar viza milioanele de pagini electronice comerciale, blogurile – si ele tot de ordinul milioanelor -, paginile Web care dispun de spatii pentru mesaje de la utilizatori, camerele de conversatie, site-uri de tip social networking, cum ar fi MySpace.com si Friendster, serviciile de posta electronica, serviciile de mesaje electronice in timp real, gen Yahoo Messenger, serviciile destinate gazdurii continuturilor online, serviciile de inregistrare a denumirilor de domeniu, motoarele de cautare in Internet, orice servicii de comunicatii electronice, orice servicii de tip file sharing. Foarte probabil, in modul acesta, a fost acoperita intreaga arie de servicii online, daca vrem sa folosim un termen generic atotcuprinzator. Prealabila raportarii este insa obligatia conservarii, pentru o perioada de sase luni, a oricaror informatii referitoare la continuturile ilegale. Sanctiunea nerespectarii obligatiei de raportare consta in amenzi ce pot atinge 300.000 USD. in plus, neraportarea va putea fi interpretata ca o favorizare a infractorilor din Internet, ceea ce ar atrage raspunderea penala si a celor obligati la conservarea datelor si informarea autoritatilor. Initiativa legislativa nu si-a propus sa aduca nimic nou, in sensul unei mai clare formulari, in legatura cu definirea continuturilor ilegale supuse raportarii, multumindu-se sa faca doar trimiteri la textele legale deja existente.

Extensia acestor obligatii are o consecinta fundamentala, si anume aceea ca, in viitor, nu va mai putea fi vorba de resurse Internet private, ci doar publice. Prin urmare, un blog limitat la un numar foarte restrans de utilizatori, tocmai pentru a i se prezerva natura privata, va fi tratat tot ca un loc accesibil publicului, in care orice conduita ilicita va trebui adusa la cunostinta politiei. Aceasta asimilare integrala a zonelor strict private sferei esentialmente publice a Internetului va putea avea ca efect, dincolo de descurajarea actelor infractionale indreptate contra minorilor, si o apreciabila rezerva in manifestarea ideilor si opiniilor in teritoriul electronic.

7.6.3. Revenirea asupra intelesului notiunii de “pornografie infantila” este si ea destul de probabila, in special datorita ofensivei autoritatilor publice impotriva site-urilor de modeling pentru adolescente. Recent, au fost pusi sub acuzare operatorii unei asemenea companii care comercializa in Internet imagini ale unor fete cu varste cuprinse intre 10 si 15 ani, fara nuditate, dar surprinse in pozitii erotic-sugestive.(50) Ceea ce este ciudat in acest caz a fost faptul ca site-urile erau de mai multi ani cunoscute si accesibile publicului, organele de impunere a legii fiind sesizate asupra lor inca din anul 2001, printr-un reportaj de investigatie postat pe pagina NBC6.net.(51) Motivul pentru care timp de 5 ani autoritatile nu au intreprins nimic, pentru ca brusc, in abenta oricaror modificari in legislatie si noi orientari in practica judiciara, ele sa decida ca se afla in fata unor continuturi de pedosexualitate nu este explicat.

In prima parte a acestui studiu, ne-am exprimat opinia ca imaginile de erotografie infantila avansata ar trebui intr-adevar supuse unor restrictii legale, tocmai pentru a se evita saltul relativ usor de facut catre pornografia infantila. Am oferit, totodata, un exemplu de reglementare, prin trimiterea la o lege germana recent adoptata, in care producerea si difuzarea unor astfel de continuturi era sanctionata cu amenzi contraventionale de pana la 500.000 Euro.(52) Abordari de acest gen fixeaza diferenta nu doar semantica, ci deosebirea juridica de esenta intre pornografia centrata pe minori si imagini daunatoare pentru minori. Profesoara Amy Adler de la New York University crede ca ignorarea acestor diferentieri de fond poate duce la efecte bizare in mediul offline, unde revistele de tip Vogue publica modele din randul minorelor, in limitele unui trend cultural acceptat si chiar incurajat de societate.(53) Sub un alt aspect, asimilarile de acest gen duc la aberatii semantice in ceea ce priveste intelesul juridic al notiunii de “pornografie”. Daca imagini lascive in care nu este prezenta nuditatea intra in sfera acestei notiuni, inseamna ca Vogue, Elle sau Cosmopolitan au devenit reviste pornografice per se.

7.6.4. Clarificari la nivel legal sunt, se pare, necesare si in relatie cu vizionarea de continuturi ilegale in Internet. Aceasta, deoarece, intr-o foarte recenta speta solutionata de instanta de apel a statului Pennsylvania, s-a considerat ca simpla vizionare a unor pagini Web de pornografie infantila, fara ca imaginile respective sa fi fost salvate in mod deliberat pe hard-disk-ul computerului, nu constituie infractiune.(54)
Cerinta legii penale in aceste cauze este aceea ca faptuitorul sa posede cu stiinta contintul electronic incriminat, iar in speta nu s-a putut dovedi ca apelantul avusese cunostinta de faptul stocarii imaginilor in fisierul cache al computerului sau. Judecatorii (care s-au pronuntat la unison in favoarea achitarii) au aratat ca, prin raportare la datele concrete ale dosarului, textul legal este marcat de ambiguitate si ar trebui ca Legislativul sa incrimineze expres simpla vizionare a materialelor ilicite in Internet.

7.6.5. In 2003, Congresul a adoptat PROTECT Act, o lege care, printre altele, inaspreste regimul sanctionator penal in cazul abuzurilor comise asupra minorilor, consacra utilizarea mijloacelor electronice de supraveghere a spatiului virtual in scopul reprimarii infractiunilor impotriva minorilor, inlatura prescriptia in cazul acestor infractiuni si interzice pornografia infantila generata electronic.(55)

Legea aduce o relativa noutate cu privire la tipurile de continuturi prohibite, in categoria aceasta intrand acum desenele si sculpturile ce infatiseaza minori, precum si imaginile electronice care reproduc asemenea desene si sculpturi.(56) Remarcam ca, desi Curtea Suprema constatase neconstitutionalitatea unei legi anterioare ce incriminase pseudo-imaginile pornografice (57), PROTECT Act, Congresul si Presedintele S.U.A. au nesocotit decizia instantei supreme. Ramane de vazut in ce masura o noua exceptie de neconstitutionalitate ridicata in legatura cu aceeasi solutie legislativa va beneficia de o abordare identica din partea Curtii Supreme.

 7.6.6. O initiativa legislativa notabila o constituie si Internet Safety and Child Protection Act of 2005, al carei obiect de reglementare il reprezinta fixarea unor standarde mai inalte de verificarea a varstei utilizatorilor de servicii electronice, pentru a bloca accesarea, de catre minori, a paginilor pornografice din Internet. Pe langa faptul ca proiectul impulsioneaza dezvoltarea unor soft-uri de verificare mai performante - ceea ce este benefic atat pentru industrie, cat si pentru eforturile de combatere a abuzurilor savarsite asupra minorilor in mediul virtual -, interesant este si faptul ca atributiile de impunere a legii vor fi conferite lui Federal Trade Commission, autoritatea autonoma in a carei competenta intra atat concurenta, cat si protectia consumatorilor. (58)

 

Note

(1) O privire asupra legislatiei actuale a statelor membre Interpol privind combaterea abuzurilor sexuale asupra copiilor (inclusiv in contextul utilizarii Internetului) poate fi gasita in documentul intitulat Legislation of Interpol member states on sexual offences against children, Interpol, 12 November 2006, material disponibil la adresa www.interpol.int/Public/Children/SexualAbuse/NationalLaws/Default.asp

(2) A se vedea M. Chawki, A Critical Look at the Regulation of Cybercrime. A Comparative Analysis with Suggestions for Legal Policy, Computer Crime Research Center, May 11, 2005, studiu disponibil in format pdf la adresa http://www.crime-research.org/articles/Critical/ , p.9-10.
 (3)  Ibidem, p.33. 
 (4) Asupra distinctiei operate de autor, a se vedea M. Chawki, Essai sur la notion de cybercriminalité, Challlenge – Liberty & Security, Tuesday 17 October 2006, articol disponibil la adresa www.libertysecurity.org/article1137,html . 
 (5) A se vedea G. Griffith, Censorship in Australia: Regulating the Internet and other recent developments, Parliament of New South Wales, Research Papers, Briefing Paper 4/2002, studiu disponibil la adresa http://www.parliament.nsw.gov.au/prod/parlment/publications.nsf/

0/49793FB0B8A24337CA256ECF00074D64 . A se vedea si Internet Censorship Laws in Australia, Electronic Frontiers Australia, material disponibil la adresa http://www.efa.org.au/Issues/Censor/cens1.html

 (6)  A se vedea R.L. Mitchell, Why the FCC will regulate the Internet, 19.12.2005, comentariu disponibil la adresa http://www.computerworld.com/blogs/node/1456 , Th.W. Hazlett, D.W. Sosa, Chilling the Internet? Lessons from FCC Regulation of Radio Broadcasting, Cato Institute, Cato Policy Analysis no.270, March 19, 1997, studiu disponibil la adresa http://www.cato.org/pubs/pas/pa-270.html

 (7) CRTC won’t regulate the Internet, CRTC, News Release, May 17, 1999, comunicat de presa disponibil la adresa www.crtc.gc.ca/ENG/NEWS/RELEASES/1999/R990517.htm 
 (8) Un exemplu de acest tip (chiar daca, pe alocuri, continutul sau este criticabil) il reprezinta Raportul Explicativ al Conventiei Consiliului Europei pentru combaterea criminalitatii informatice, semnata la Budapesta, la data de 23 noiembrie 2001, material disponibil la adresa http://conventions.coe.int/Treaty/en/Reports/Html/185.htm. Mentionam insa ca in pofida valorii sale orientative relativ acceptabile, Raportul nu are totusi natura juridica a unui document ce ofera interpretarea obligatorie a Conventiei.
 (9) A se vedea Electronic Evidence and Search & Seizure Legal Resources, United States Department of Justice, material disponibil la adresa http://www.usdoj.gov/criminal/cybercrime/searching.html#searchlaws1 
 (10) In legatura cu aceasta lege controversata, a carei denumire oficiala este Uniting and Strengthening America by Providing Appropriate Tools Required to Intercept and Obstruct Terrorism Act of 2001, a se vedea USA Patriot Act, From Wikipedia, the free encyclopedia, material disponibil la adresa http://en.wikipedia.org/wiki/USA_PATRIOT_Act
  (11) A se vedea pagina Web a acestei institutii la adresa http://www.ussc.gov/ Pentru o imagine privind natura juridica, sfera de competenta, organizarea comisiei, precum si modul de aplicare a directivelor acesteia de catre instante, a se vedea An Overview of the United States Sentencing Commission, material disponibil in format pdf la adresa http://www.ussc.gov/general/USSCoverview_2005.pdf . Este de retinut ca aceasta comisie a fost infiintata abia in anul 1984, printr-o lege speciala denumita Comprehensive Crime Control Act. Constitutionalitatea comisiei a fost de la inceput destul de controversata. Astfel, s-a considerat ca, prin infiintarea comisiei, Congresul ar fi incalcat sfera puterii Executive. In cele din urma, Curtea Suprema a constatat constitutionalitatea lui United States Sentencing Commission, cu ocazia judecarii spetei Mistretta v. United States (a se vedea, pentru acest aspect, United States Sentencing Commission, From Wikipedia, the free encyclopedia, material disponibil la adresa http://en.wikipedia.org/wiki/United_States_Sentencing_Commission)
  (12) A se vedea pagina Web a acestei institutii la adresa http://www.sentencing-guidelines.gov.uk/index.html 
  (13) A se vedea The Panel’s Advice to the Court of Appeal on Offences Involving Child Pornography, material disponibil in format pdf  la adresa http://www.sentencing-guidelines.gov.uk/docs/advice_child_porn.pdf 
  (14) Textul Conventiei privind criminalitatea informatica, adoptata la Budapesta, la 23 noiembrie 2001 poate fi gasit la adresa http://conventions.coe.int/Treaty/EN/Treaties/Html/185.htm. Romania a ratificat Conventia prin Legea nr.64/2004, publicata in Mon.Of., Partea I, nr.343 din 20 aprilie 2004. 
  (15) Este vorba de tarile membre ale Consiliului Europei, la care s-au adaugat Canada, Japonia, Africa de Sud si S.U.A. 
  (16) Pentru o lista a lucrarilor semnate de profesorul Akdeniz, a se vedea Dr. Yaman Akdeniz CV, material disponibil la adresa http://www.cyber-rights.org/yamancv.htm

  (17) A se vedea Y. Akdeniz, An Advocacy Handbook for the Non Governmental Organisations, The Council of Europe’s Cyber-Crime Convention 2001 and the additional protocol on the criminalization of acts of a racist or xenophobic nature committed through computer systems, December 2003, studiu disponibil in format pdf la adresa http://www.cyber-rights.org/cybercrime/coe_handbook_crcl.pdf 
  (18) Este avuta in vedere, in mod special, incompatiblitatea cu art.8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, care reglementeaza respectul vietii private. Pentru o prezentare a acestui document international, a se vedea European Convention on Human Rights, From Wikipedia, the free encyclopedia, material disponibil la adresa http://en.wikipedia.org/wiki/European_Convention_on_Human_Rights 
  (19) In legatura cu legalitatea si controversele juridice privitoare la sistemul de supraveghere Carnivore, utilizat de FBI, a se vedea Carnivore (FBI), From Wikipedia, the free encyclopedia, material disponibil la adresa http://en.wikipedia.org/wiki/Carnivore_(FBI) 
 (20)  Asupra subiectului extrem de controversat din punct de vedere juridic, al retentiei datelor in sectorul telecomunicatiilor, precum si pentru o prezentare a cadrului normativ aplicabil in Uniunea Europeana, Marea Britanie si Italia, a se vedea Telecommunications data retention, From Wikipedia, the free encyclopedia, material disponibil la adresa http://en.wikipedia.org/wiki/Telecommunications_data_retention

 (21) A se vedea A.I. Aldesco, The Demise of Anonymity: A Constitutional Challenge to the Convention on Cybercrime, Loyola of Los Angeles Entertainment Law Review, volume 23, number 1/2002, articol disponibil in format pdf la adresa http://elr.lls.edu/issues/v23-issue1/aldesco.pdf 
  (22) In legatura cu acest subiect, a se vedea, de exemplu, J. Palme, M. Berglund, Anonimity on the Internet, 2002, articol disponibil la adresa http://dsv.su.se/jpalme/society/anonymity.html, H.L. Dreyfus, Kierkegaard on the Internet: Anonymity vrs. Commitment in the Present Age, University of California, Berkeley, The Department of Philosophy, articol disponibil la adresa http://socrates.berkeley.edu/~hdreyfus/html/paper_kierkegaard.html, K. Rigby, Anonymity on the Internet Must be Protected, Paper for MIT 6.805/STS085: Ethics and Law on the Electronic Frontier, Fall 1995, articol disponibil la adresa http://www-swiss.ai.mit.edu/6095/student-papers/fall95-papers/rigby-anonymity.html, Anonimity, From Wikipedia, the free encyiclopedia, material disponibil la adresa http://en.wikipedia.org/wiki/Anonymity, H.D. Dumitru, Provocari constitutionale ale Internetului, Pandectele Romane, In honorem, Ion Deleanu, Supliment, 2004, p.108-111.  
  (23) A se vedea A.I. Aldesco, op.cit., p.87. 
 (24) Ibidem, p.92. 
 (25) Ibidem.
 (26) Ibidem, p.98-99. Baza constitutionala a dreptului la viata privata in S.U.A. este alcatuita insa si din alte amendamente la Constitutie (a se vedea, in acest sens, T. Bradley, Your Right of Privacy, articol disponibil la adresa http://netsecurity.about.com/od/newsandeditorial1/a/aaprivacyrights.htm). 
  (27) Decizia, opiniile concurente si opinia separata sunt disponibile la adresa http://supct.law.cornell.edu/supct/html/93-986.ZD.html. Fidel orientarii sale conservatoare, judecatorul Antonin Scalia nu a impartasit opinia majoritatii colegilor sai, sustinand ca unicul scop al anonimitatii il reprezinta facilitarea actiunilor ilicite, prin eliminarea raspunderii celor in cauza.
 (28) O prezentare generala a spetei – Reno v. American Civil Liberties Union, From Wikipedia, the free encyclopedia - poate fi accesata la adresa http://en.wikipedia.org/wiki/Reno_v._ACLU. Textul integral al deciziei de speta, rezumatul acesteia si opiniile concurente sunt disponibile la adresa www.law.cornell.edu/supct/html/96-511.ZS.html
  (29) A se vedea A.I. Aldesco, op.cit., p.103 si nota nr.200. 
  (30) Ibidem, p.111.
  (31) Textul Recomandarii Consiliului Uniunii Europene nr. 98/560/EC este disponibil in format pdf la adresa http://www.ebu.ch/CMSimages/en/leg_ref_ec_rec_protection_minors_240998_tcm6-4298.pdf
 (32) Asupra naturii juridice si a efectelor recomandarii, privita ca specie a legislatiei secundare din cadrul dreptului comunitar, a se vedea T. Stefan, Introducere in dreptul comunitar, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2006, p.22. 
 (33) Cu privire la natura juridica si efectele regulamentelor, a se vedea ibidem, p.20.
 (34) A se vedea Protecting Minors from Exposure to Harmful Content on Mobile Phones, EICN, July 2005, material disponbil in format pdf la adresa http://network.foruminternet.org/IMG/pdf/reco-mobile-20050728.pdf 
 (35) A se vedea ibidem, p.4-5.
 (36) Pentru detalii, a se vedea ibidem, p.8-10. Nu dispunem de date in legatura cu practica aplicarii codului de conduita britanic, dar ar fi interesant de vazut, printre altele, felul in care sunt moderate camerele de conversatie, eficienta filtrarii telefoanelor mobile, precum si inventivitatea unor minori mai experimentati care se vor stradui sa faca inoperante masurile de protectie fixate in favoarea lor. O vedere de ansamblu asupra modului in care statele membre ale Uniunii Europene au raspuns provocarilor tehnologiei 3G, prin introducerea de norme destinate ocrotirii minorilor, a se vedea Safer Internet Forum, 14 June, 2005, Country reports on Child safety and mobile phones, material disponibil la adresa http://europa.eu.int/information_society/activities/sip/docs/mobile_2005/

summary_table.doc    
 (37) Directiva mai fusese amendata in prealabil prin Directiva nr.97/36/EC, forma actualizata a reglementarii fiind disponibila, in format pdf la adresa http://europa.eu.int/eur-lex/en/consleg/pdf/1989/en_1989L0552_do_001.pdf. Continutul initial actualei propuneri de amendare este disponibil in format pdf la adresa http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/site/en/com/2005/com2005_0646en01.pdf
(38)  A se vedea Graeme Warden, UK battles Net TV regulation, CNET, January 31, 2006, articol disponibil la adresa http://www.cnet.co.uk/misc/print/0,39030763,49249137,00.htm 
 (39) Pe pagina Web a lui YouTube exista un valoros model de autoreglementare in privinta conditiilor de utilizare a serviciului, menit sa atraga atentia asupra interdictiilor in cazul anumitor categorii de continuturi, dar accentuand totodata ideea libertatii de exprimare de care se bucura utilizatorii. A se vedea regulile inscrise in subdiviziunile http://www.youtube.com/t/terms, http://www.youtube.com/t/safety si http://www.youtube.com/t/community_guidelines.  
 (40) In legatura cu evolutiile inregistrate in aceasta problematica, a se vedea TV Without Frontiers Directive, Orgwiki, material disponibil la adresa http://www.openrightsgroup.org/orgwiki/index.php/TV_Without_Frontiers_Directive 
 (41) Textul aprobat este disponibil la adresa http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+TA+P6

TA-2006-0559+0+DOC+XML+V0//EN&language=EN 
 (42) Pentru detalii asupra grooming-ului, a se vedea prima parte a studiului nostrum, H.D. Dumitru, Probleme juridice privind abuzurile savarsite asupra minorilor in Internet, Partea I, Pandectele Romane, nr.2/2006, martie-aprilie, p.166-169.
 (43) A se vedea, pentru o prezentare a preocuparilor din Parlamentul statului Queensland, in legatura cu imbunatatirea cadrului juridic destinat protectiei minorilor in mediul virtual, N. Dixon, Catching 'cyber predators': the Sexual Offences (Protection of Children) Amendment Bill 2002 (Qld), Brisbane, Qld: Queensland Parliamentary Library, 2002, 36p, (Research Brief No.2002/35), studiu disponibil in format pdf la adresa http://www.parliament.qld.gov.au/view/publications/documents/research/

ResearchBriefs/2002/2002035.pdf, p.1.   
 (44) Ibidem, p.12.
 (45) Ibidem, p.16.
 (46) A se vedea, pentru o prezentare mai amanuntita, N. Dixon, Strengthening child pornography laws: the Criminal Code (Child Pornography and Abuse) Amendment Bill 2004 (Qld), Brisbane, Qld: Parliamentary Library, Queensland Parliament, 2005, 26p (Research brief no.2005/04), studiu disponibil in format pdf la adresa http://www.parliament.qld.gov.au/view/publications/documents/research/

ResearchBriefs/2005/200504.pdf , p.13.
 (47) Ibidem, p.16.
 (48) Ne referim, in acest context, la scandalul din jurul congressman-ului american Mark Foley, unul din sustinatorii ferventi ai legislatiei de combatere a pornografiei infantile din Internet, inclusiv a paginilor Web de modeling pentru minori. In toamna anului 2006, Foley a trebuit sa demisioneze din cauza unor schimburi de mesaje electronice cu continut sexual, transmise unui minor care lucra ca stagiar in aparatul Camerei Reprezentantilor. A fost sfarsitul politic al unui pretins gardian al moralei si drepturilor minorilor, cazut victima propriei sale agende legislative. Pentru detalii legate de legislatia promovata de Mark Foley, profilul sau politic si imprejurarile ce au dus la demisia sa, a se vedea  Mark Foley, From Wikipedia, the free encyclopedia, material disponibil la adresa http://en.wikipedia.org/wiki/Mark_Foley , Mark Foley scandal, From Wikipedia, the free encyclopedia, material disponibil la adresa http://en.wikipedia.org/wiki/Mark_Foley_scandal 
 (49) A se vedea D. McCullagh, Senator: Illegal images must be reported, articol disponibil la adresa http://news.com.com/2102-1028_3-6142332.html?tag=st.util.print. Proiectul de lege este disponibil in format pdf la adresa http://politechbot.com/docs/mccain.child.sex.offender.120806.pdf. Senatorul John McCain este unul din candidatii Partidului Republican la nominalizarea pentru alegerile prezidentiale din anul 2008. A se vedea in acest sens John McCain, From Wikipedia – the free encyclopedia, material disponibil la adresa http://en.wikipedia.org/wiki/John_McCain#2008_presidential_race.
 (50) A se vedea D. McCullagh, Federal case may redefine child porn, articol disponibil la adresa http://news.com.com/Federal+case+may+redefine+child+porn/2100-1030_3-6139524.html 
 (51) Articolul este disponibil la adresa http://www.nbc6.net/nbc6investigates/1315942/detail.html 
 (52) A se vedea H.D. Dumitru, loc.cit., p.175-177.
 (53) A se vedea Why now?, Feminist Law Professors, blog accesibil la adresa http://feministlawprofs.law.sc.edu/?p=1340
 (54) A se vedea Out-law.com, Pennsylvania court says viewing child porn “not illegal”, November 10, 2006, articol disponibil la adresa www.theregister.com/2006/11/10/pennsylvania_court_ruling/print.html. Textul hotaririi judecatoresti este disponibil in format pdf la adresa http://www.superior.court.state.pa.us/opinions/a23036_06.PDF
 (55) Denumirea exacta a legii este Prosecutorial Remedies and Other Tools to end the Exploitation of Children Today. Pentru amanunte, a se vedea PROTECT Act of 2003, From Wikipedia – the free encyclopedia, material disponbil la adresa http://en.wikipedia.org/wiki/PROTECT_Act_of _2003
 (56) Cu privire la regimul penal aferent desenelor animate axate pe pornografia infantila, a se vedea Lolicon, Wikipedia, the free encyclopedia, material disponibil la adresa http://en.wikipedia.org/wiki/Lolicon
 (57) A se vedea hotararea Curtii Supreme pronuntata in speta Ashcroft v. Free Speech Coalition, decizie disponibila la adresa http://supct.law.cornell.edu/supct/html/00-795.ZS.html
 (58) In legatura cu aceasta institutie, a se vedea Federal Trade Commission, From Wikipedia, the free encyclopedia, material disponibil la adresa http://en.wikipedia.org/wiki/Federal_Trade_Commission