Probleme juridice privind continuturile negative din Internet 

Dr Horatiu Dan Dumitru
Articol publicat in Revista "Pandectele Romane" nr. 1/2004



9. Modalitati speciale de diseminare a continuturilor negative 

9.1. Punem punct studiului de fata prin cateva consideratii referitoare la anumite cai specifice de raspandire a continuturilor negative in mediul virtual. Nu ne vom referi, in acest context, la folosirea postei electronice, concentrandu-ne, in schimb, asupra unor procedee tot mai frecvent intalnite in practica, menite tocmai sa inlesneasca accesul la resursele virtuale si la multiplicarea acestora. Avem in vedere, in principal, modalitatile de Linking si Framing.

Literatura juridica din ultimii ani, consacrata Internetului, contine numeroase si valoroase contributii la problematica operatiunilor de Linking si Framing, cu accent pe aspectele litigioase care izvorasc adesea din folosirea lor, cu precadere, in ceea ce priveste dreptul de proprietate intelectuala si concurenta neloiala (1). Intr-un asemenea context, cele doua tipuri de diseminare sunt analizate, de regula, impreuna cu un al treilea ce vizeaza utilizarea asa-numitelor Metatag-uri. In esenta, toate trei tipurile sunt menite sa puna mai bine in valoare continuturile existente in teritoriul electronic, fixarea de legaturi intre acestea din urma, precum si atragerea unui flux tot mai mare de utilizatori spre ele. 

Trebuie precizat, de la bun inceput, ca recursul la asemenea modalitati tehnice nu este, in sine, ilicit. Dimpotriva, in absenta acestor mecanisme de diseminare, Internetul nu ar mai putea fi considerat o resursa atat de bogata in informatii, ceea ce ar duce la privarea utilizatorilor de accesul confortabil si rapid la tematicile variate pentru care manifesta interes. Mai ales, in domeniul comertului electronic, in dezvoltarea formelor de E-Business, in marketing-ul produselor si al serviciilor oferite online, folosirea acestor tehnologii de legatura devine indispensabila.

Fara nici o exagerare, se poate sustine ca operatiunile de Linking, Framing si Metatagging contribuie, in felul lor specific, la afirmarea libertatii de exprimare in Internet. Asa cum am subliniat pe tot parcursul acestui studiu, probleme juridice apar numai atunci cand se manifesta abuzul, nesocotirea unor reguli si prejudicierea unor persoane, astfel cum vom incerca sa aratam, in cele ce urmeaza, si in legatura cu aceste mijloace tehnice inseparabil atasate mediului virtual, cu referire stricta la subiectul continuturilor negative.

Subliniem faptul ca, si in cadrul acestei sub-tematici, nu urmarim realizarea unei analize exhaustive, ci numai conturarea unei introduceri, pe baza unor aspecte de ordin juridic, pe care le consideram relevante.

9.2. Internetul nu ar fi de conceput in conditiile inexistentei link-urilor (al hyperlink-urilor, pentru a folosi denumirea riguros exacta), care asigura conexiunea continua a resurselor virtuale intre ele. 

9.2.1. Definirea precisa a notiunii de link implica perceperea legaturii electronice ca un vehicul de transport de la o pagina la alta, in World Wide Web. (2) Atunci cand o persoana construieste o pagina Web, o face cu stiinta si dorinta ca utilizatorii din intreaga lume sa poata afla de existenta ei si sa o poata accesa. Ceea ce, in absenta conexiunilor electronice, ar fi imposibil. Intr-o asemenea abordare, link-ul reprezinta un mijloc de accesare facila a unor continuturi virtuale. (3)

Exista tendinta de a califica link-ul prin analogie cu o nota bibliografica de subsol sau cu un citat. (4) Calificarea nu este tocmai corecta, deoarece, din perspectiva dreptului de proprietate intelectuala, citatul implica preluarea unui fragment dintr-o opera in corpul altei creatii, cu indicarea operei originale. De aceea, link-ul poate fi considerat, mai degraba, o mentionare a locului unde se gaseste o anumita sursa de informatii. 

Raportata la tehnologia Internetului, conexiunea electronica este un element al limbajului HTML, care incorporeaza un text sau o grafica, a carui atingere, prin intermediul mouse-ului de la computer, realizeaza saltul catre tinta link-ului respectiv. Codul HTML al paginii indica browser-ului incorporat in computerul utilizatorului catre ce pagina sa se indrepte. Mult mai adecvata ar fi, in contextul dat, o asimilare cu cadranul unui aparat de radio clasic, pe care sunt indicate diferite posturi radiofonice. (5)

9.2.2. Extraordinara mobilitate care se creeaza in Internet prin recursul la link-uri mareste riscul raspandirii materialelor avand un continut negativ. (6) Ce probleme de raspundere juridica se pun intr-un astfel de context? Vom incerca sa raspundem la aceasta intrebare prin evocarea unor solutii din practica judecatoreasca relativ apropiata in timp.

S-a retinut, de pilda, ca autorul unei pagini Web va raspunde pentru instalarea unei conexiuni catre site-ul unui tert ce contine publicitate ilicita, numai daca acest site va fi incorporat, in mod efectiv, in propria sa oferta comerciala. (7)

Intr-o alta cauza, paratul a fixat pe propria sa pagina conexiuni catre un alt site in care reclamantul era insultat. Instanta a considerat ca paratul si-a insusit aceasta formula insultatoare, cat timp nu s-a disociat in suficienta masura de continutul ei. (8)

Un caz ce a generat multiple discutii l-a constituit asa-numita “Afacere Radikal”. In speta, inculpata a asezat pe propria sa pagina un link spre site-ul revistei extremiste “Radikal”, dar, cu toate acestea, nu a fost retinuta raspunderea sa penala, intrucat s-a demonstrat ca nu cunoscuse continutul real al acestui din urma site. (9) Este de precizat faptul ca inculpata realizase conexiunea electronica alaturand-o unei declaratii exprese de delimitare fata de caracterul general extremist al publicatiei. Intentia ei fusese aceea de a protesta asupra efectuarii transporturilor de deseuri nucleare. In rechizitoriu, aspectul delimitarii a fost considerat ca fiind irelevant, cat timp link-ul continua sa existe, facilitand accesul oricarui utilizator la revista incriminata. (10)

9.2.3. Este de necontestat faptul ca titularul paginii Web catre care se realizeaza legatura electronica (pagina-tinta) va raspunde penal, in masura in care continutul acesteia are un caracter ilegal si sunt indeplinite toate conditiile cerute de lege pentru antrenarea raspunderii. Problema sensibila o constituie tratamentul juridic al autorului link-ului plasat pe propriul sau site Web (pagina de plecare). Raspunsul graviteaza, in esenta, in jurul urmatorului aspect: stabilirea masurii in care titularul paginii de plecare a inteles sa isi insuseasca, din punct de vedere subiectiv, continutul regasibil pe pagina-tinta. 

9.2.3.1. Pentru a putea stabili acest element de fapt, este mai intai necesar ca autorul link-ului sa fi cunoscut cu precizie continutul de pe pagina-tinta. Trebuie avuta in vedere situatia in care, la momentul instituirii legaturii electronice, autorul acesteia stia ca trimite spre un continut licit. Daca link-ul sau era menit sa existe pentru o perioada de timp indelungata, iar, dupa o vreme, caracterul continutului se modifica intr-unul ilicit, atunci este nevoie sa se examineze faptul daca titularul paginii de plecare avea obligatia sa se informeze periodic in legatura cu acel continut, spre a interveni si a inlatura legatura, de indata ce aceasta ajungea sa indice catre un site cu materiale ilegale. Raspunsul la aceasta intrebare ar putea sa fie variabil, in sensul ca diligenta autorului conexiunii sa fie apreciata mai sever in cazul presei electronice profesioniste si mai putin riguros in situatia paginilor Web din sfera presei electronice neconventionale. (11)

9.2.3.2. O alta chestiunea vizeaza criteriile si standardele pe baza carora o persoana care urmareste sa fixeze un link trebuie sa evalueze continutul catre care va face trimitere. Problema aceasta strabate ca un fir rosu intregul studiu de fata, deoarece priveste limitele – tot mai relative si incerte – ale libertatii de exprimare in spatiul virtual. 

9.2.3.3. Apoi, privit din perspectiva inversa, cat de mult trebuie sa se disocieze administratorul paginii de plecare, in raport cu ceea ce se gaseste pe pagina-tinta? Bineinteles, ne gandim la situatia in care administratorul nu inlatura efectiv link-ul, iar modul in care legatura electronica continua sa fie prezenta pe site-ul de plecare este apt sa indice nivelul de “atasament” fata de continutul nociv. 

Simpla existenta a conexiunii, intr-un colt al paginii, cu trimitere doar catre Homepage-ul resursei-tinta poate sugera o anume indiferenta din partea administratorului, o neaderare la informatiile sau activitatile electronice din acel loc. In schimb, daca link-ul este amplasat intr-un zona centrala, si este marcat foarte vizibil pe pagina de pornire, fiind insotit de un comentariu favorabil cu privire la continutul catre care trimite, incurajand in felul acesta utilizatorii sa il acceseze, iar legatura nu se opreste la Homepage, ci merge in profunzimea paginii-tinta, atunci ne gasim in fata unei cu totul alte conduite, susceptibila sa ridice, in mod serios, problema raspunderii penale a administratorului paginii de plecare. 

Tot la acest punct, ne putem intreba ce forta exoneratorie are un text de delimitare fata de faptul mentinerii unui link indreptat spre un continut ilegal? In acest caz, desi autorul legaturii se pronunta net impotriva acelui continut, vizitatorii site-ului sau au posibilitatea sa il acceseze folosindu-se de legatura electronica existenta.

9.2.3.4. Intr-un alt context, este interesant felul in care participantii la BBS-urile cu tematica pornografica ezita sa fixeze link-uri pe pagina unde este gazduit respectivul BBS, limitandu-se doar la a incarca adresa URL unde se gaseste un continut aflat in pericol sa fie calificat drept ilegal. Neexistand, prin urmare, un link, ceilalti participanti la grupul de stiri nu pot efectua saltul catre site-ul-tinta decat daca recurg la comenzile “copy” si “paste”, trecand adresa URL in rubrica corespunzatoare a browser-ului. Oare si acest tip de conduita cade sub incidenta legii penale? Nemaivorbind de tratamentul juridic ce ar trebui aplicat administratorului grupului de stiri, in functie de faptul daca acesta poate cunoaste, in fiecare moment, ce adrese sau ce link-uri sunt postate pe Board, precum si continuturile spre care asigura deschiderea. 

9.2.3.5. De asemenea, exista semne de intrebare cu privire la calificarea juridica a amplasarii unei legaturi electronice spre un site ce nu este impartit in subdiviziuni de adancime, dar al carui continut este, deopotriva, licit, cat si ilicit. In aceste cazuri, link-ul va indica pagina Web respectiva, in ansamblul ei, fara posibilitatea de a opera o distinctie intre cele doua tipuri de continuturi. In astfel de situatii va trebui determinata intentia reala a autorului conexiunii, pentru a se stabili daca a dorit sa indice utilizatorilor acea parte ilegala a paginii-tinta. Este cert ca, nu in toate cazurile, o asemenea determinare va putea fi facuta cu usurinta. 
Iata, asadar, o multitudine de aspecte si intrebari, in legatura cu care par sa nu existe, actualmente, solutii juridice unitare in practica.

9.2.4. Principial, nu poate fi ocolita tema centrala a prezentului studiu, si anume, modul de optiune in favoarea anumitor idei, informatii si activitati, subsumat exigentelor constitutionale ale libertatii de exprimare. Solutiile de echilibru si flexibilitate trebuie sa primeze, intrucat demonizarea continuturilor pe baza unor standarde rigide descurajeaza comunicarea electronica, restrange increderea in mediul electronic, afecteaza afacerile online si pericliteaza dezvoltarea pe termen mediu si lung a Internetului. Teama de a nu trimite catre un continut aflat in relativa coliziune cu legea este de natura sa inhibe linking-ul, inclusiv prin consacrarea unui principiu de tipul: “decat sa intampin probleme legale, mai bine ma abtin sa mai creez conexiuni.” Aceasta cu atat mai mult, cu cat o indrumare juridica precisa este greu de obtinut, nu din pricina nepriceperii consultantilor, ci din cauza incertitudinii legale ce continua sa planeze asupra acestui subiect.

In orice caz, problematica pe care o discutam nu poate fi sustrasa cadrului legal al comertului electronic, in ceea ce priveste raspunderea specifica a furnizorilor de servicii. De aceea, nu putem ignora dispozitiile cuprinse in art.15 din Legea romana privind comertul electronic nr.365/2002:

“(1) Furnizorul unui serviciu al societatii informationale care faciliteaza accesul la informatia furnizata de alti furnizori de servicii sau de destinatarii serviciilor oferite de alti furnizori, prin punerea la dispozitie destinatarilor serviciului sau a unor instrumente de cautare a informatiilor sau a unor legaturi cu alte pagini de web, nu raspunde pentru informatia in cauza, daca este indeplinita oricare dintre urmatoarele conditii:
a) furnizorul nu are cunostinta despre faptul ca activitatea sau informatia la care faciliteaza accesul este nelegala si, in ceea ce priveste actiunile in daune, nu are cunostinta despre fapte sau circumstante din care sa rezulte ca activitatea ori informatia in cauza ar putea prejudicia drepturile unui tert;
b) avand cunostinta despre faptul ca activitatea sau informatia respectiva este nelegala ori despre fapte sau circumstante din care sa rezulte ca activitatea sau informatia in cauza ar putea vatama drepturile unui tert, furnizorul actioneaza rapid in vederea eliminarii posibilitatii de acces oferite sau a blocarii utilizarii acesteia.
(2) Furnizorul de servicii raspunde pentru informatia in cauza atunci cand caracterul nelegal al acesteia a fost constatat printr-o decizie a unei autoritati publice.
(3) Prevederile alin.1 nu se aplica in situatia in care destinatarul actioneaza din ordinul sau sub comanda furnizorului de servicii.” 

Dispozitia legala citata ofera o baza principiala in tratarea juridica a situatiilor problematice derivate din operatiuni de linking, in ceea ce priveste exigentele necesare pentru a opera exonerarea. Desigur, rapiditatea” interventiei furnizorului de servicii implica o apreciere de la caz la caz, tinandu-se seama si de capacitatile de ordin tehnic de care dispune. In toate situatiile, furnizorul trebuie sa probeze ca a depus toate diligentele pentru eliminarea sau blocarea operativa a continturilor negative accesibile pe baza conexiunii electronice.

Cauza de exonerare nu va fi aplicabila, atunci cand link-ul face trimitere la continuturi proprii ale autorului sau, dar care sunt situate pe pagina-tinta. Cu atat mai putin va avea incidenta, in situatia in care realizatorul conexiunii isi afirma fara echivoc adeziunea la continutul in cauza. Aceasta adeziune poate imbraca, desigur, forme diverse. (12)

9.2.5. Practica a scos la iveala o serie de modalitati cu ajutorul carora se pot minimize riscurile juridice realizarea conexiunilor informatice. Este drept, cele mai multe recomandari in aceasta privinta vizeaza evitarea problemelor juridice ce pot rezulta pe terenul concurentei neloiale si al dreptului de proprietate intelectuala. (13)

Din perspectiva stricta a analizei noastre, esential ramane modul de cunoastere si evaluare cat mai corecta, sub aspect juridic, a continutului regasibil pe pagina-tinta. Cadrul constitutional privitor la libertatea de exprimare ramane, bineinteles, in toate cazurile, reperul principal destinat evaluarii.

Apoi, s-ar putea avea in vedere abtinerea de la Deep-linking, legatura urmand a se face numai catre Homepage, stiut fiind faptul ca subdiviziunile de profunzime au un continut mult mai amplu si mai explicit decat pagina introductiva. Daca aceasta din urma contine avertismente suficiente, atunci utilizatorul care a ajuns in acel loc navigheaza in adancime pe propria sa raspundere. 

Site-ul de plecare ar trebui sa includa un avertisment cu privire la paginile catre care face conexiuni, atragand atentia utilizatorilor asupra faptului ca respectivele continuturi ar putea fi apreciate ca negative. Evident, atunci cand este vorba despre continuturi vadit ilegale, insasi realizarea link-ului, cu sau fara avertisment, poate atrage raspunderea juridica. Avertismentul ar mai putea cuprinde si mentiunea conform careia, autorul link-ului a vizitat, initial, site-ul tinta al carui continut este pozitiv, fara a se obliga, totodata, sa monitorizeze acest continut de-a lungul timpului.

9.3. Framing-ul reprezinta o varietate tehnica a linking-ului, constand in crearea unei pagini Web composite, ce contine imaginea a doua sau mai multor site-uri distincte, despartite prin cadre sau aparand in ferestre diferite. Prin intermediul acestui procedeu, utilizatorul poate vedea, in acelasi timp, continutul mai multor resurse electronice. 

Spre deosebire de linking, framing-ul este mult mai penetrant, in sensul ca accesul utilizatorilor la site-urile-tinta se produce instantaneu, iar intentia autorului de frame-uri de a-si manifesta adeziunea fata de continturile acestora este mult mai evidenta. In afara acestui aspect, cel ce a creat frame-urile are el insusi un acces permanent la continuturile pe care le-a integrat in propria sa pagina Web, stiind intotdeauna daca acestea au fost modificate, dobandind, pe parcursul timpului, un caracter negativ.

De aceea, credem ca dispozitiile art.15 din Legea nr.365/2002 privind comertul electronic, referitoare la exonerarea furnizorului de servicii si-ar putea gasi destul de greu aplicarea in ipoteza utilizarii acestei mecanism de legatura si diseminare de continuturi.

9.4. In sfarsit, metatag-ul reprezinta un cod informatic plasat intr-un fisier HTML al unei pagini Web, dar care nu este vizibil pentru utilizator. In schimb, el este apt sa furnizeze informatii codificate despre continutul paginii respective. In acest context, metatag-urile sunt folosite in scopul identificarii acestor pagini de catre motoarele de cautare, in functie de solicitarile formulate de utilizatori. 

Astfel, de exemplu, daca motoarele de cautare sunt chestionate in legatura cu anumite continuturi negative, metatag-urile le vor putea semnala existenta si localizarea, in World Wide Web, a resurselor electronice de acest tip. 

In aceste cazuri, se pune, in principiu, problema daca administratorii motoarelor de cautare care preiau informatia stocata in metatag-uri, asigurand diseminarea ei in rindul a milioane de utilizatori, pot fi trasi la raspundere pentru punerea la dispozitie a unei asemenea facilitati. Raspunsul trebuie raportat la dispozitiile art.15 din Legea nr.365/2002 privind comertul electronic, care ii au in vedere si pe furnizorii de servicii constand in instrumente de cautare a informatiilor. Astfel, daca sunt intrunite conditiile prevazute de textul legal, va opera exonerarea. 

Este de subliniat faptul ca, din punct de vedere tehnic, intr-o prima etapa – cea de detectare a metatag-ului – acesti furnizori nici nu pot interveni, deoarece preluarea si clasificarea paginii Web identificate in baza de date a motorului de cautare se produce in mod automat. Din punct de vedere tehnologic, cel putin in momentul de fata, software-ul masinii de cautare nu poate opera diferentieri si selectii, in functie de anumite valori legale, atunci cand sesizeaza existenta paginii respective, pe baza informatiilor transmise de metatag-uri.

Intr-o faza ulterioara, atunci cand trimiterea la continutul negativ se gaseste deja in arhiva instrumentului de cautare, putand fi gasita si accesata de orice utilizator interesat, furnizorii de servicii vor fi obligati, potrivit art.15 alin.1 lit.b), coroborat cu prevederea cuprinsa in alin.2 al aceluiasi text legal, sa elimine trimiterea respectiva sau sa blocheze, in orice alt mod realizabil din punct de vedere tehnic, accesul la pagina incriminata. Numai in acest mod ei nu vor putea fi trasi la raspundere. 

Note : 

(1) A se vedea, de exemplu, Chr. J. Volkmer, Hyperlinks to and from Commercial Websites, studiu disponibil in format pdf la adresa www.smu.edu/csr/articles/2002/fall/volkmer.pdf  , Cl.M. Waß, Think Before You Link – Zur Verantwortlichkeit für fremde Inhalte, auf die mittels Hyperlink verwiesen wird, studiu disponibil in format pdf la adresa www.rechtsprobleme.at/doks/clemens-wass-verantwortlichkeit-links.pdf  , H. Krassnigg, Wettbewerbsrechtliche Probleme bei Domains, Links und dem Search-Engine Spamming, studiu disponibil in format pdf la adresa http://www.rechtsprobleme.at/doks/krassnigg-UWG-Internet.pdf  , Fr. Schmidbauer, Die Zulässigkeit des Linkens aus urheberrechtlicher und wettbewerbsrechtlicher Sicht, Vortrag beim IRIS 2003, am 22.2.2003, Internet & Recht – aktuell, studiu disponibil la adresa www.internet4jurists.at/news/aktuell41a.htm  

(2) Intr-o decizie de speta, seafirma ca “Link-urile indeplinesc eminamente o functie de “deschizator de usi”, prin intemediul lor inlesnindu-se doar accesul la resurse Internet straine” (a se vedea Landgericht Frankenthal-Pfalz, Urteil vom 28.11.2000, Az.: 6 O 293/00, mentionata la adresa www.jura.uni-sb.de/projekte/online/ )

(3) A se vedea Fr. Schmidbauer, loc.cit. 

(4) A se vedea Hyper-Links, articol disponibil la adresa http://www.rechtsprobleme.at/doks/diss-hyper_L.html 

(5) A se vedea Fr. Schmidbauer, loc.cit.

(6) A se vedea Buchanan Ingersoll Attorneys, Avoiding Web Site Liability – Online on the Hook?, FindLaw for Legal Professionals, articol disponibil la adresa http://library.lp.findlaw.com/articles/file/00323/005736/title/Subject/topic/Computers%20%20Technology%20Law_ Freedom%20of%20Expression/filename/computerstechnologylaw_1_77 si LL Rich, Internet Legal Issues: Linking, The Publishing Law Center, 1999, articol disponibil la adresa www.publaw.com/linking.html 

(7) A se vedea Pandectele Romane nr.2/2001, p.200, speta nr.18. 

(8) A se vedea Pandectele Romane nr.1/2001, p. 174, speta nr.V.

(9) A se vedea Pandectele Romane nr.2/2002, p.235-236, speta nr.121 si nota alaturata.

(10) A se vedea Hyper-Links, loc.cit.

(11) Cu privire la distinctia dintre presa electronica profesionista si cea neconventionala, a se vedea H.D. Dumitru, Probleme juridice privind continuturile negative din Internet, partea a III-a, Pandectele Romane nr.5/2003, p.141-144.

(12) A se vedea H. Krassnigg, loc.cit., p.55-57.

(13) A se vedea L.L. Rich, loc.cit.

© Copyright 2001-2003. Toate drepturile rezervate. Bogdan MANOLEA