Jurisprudenta CEDO - Cazul - Copland vs Regatul Unit

CEDO Jurisprudenta Curtea Europeana a Drepturilor Omului – Consiliul Europei

Traducerea in Romana facuta de jud. Emil Lukacs. Licentiata sub licenta Creative Commons - Attribution-NonCommercial-ShareAlike 3.0

Vezi textul oficial in limba engleza

Procedura

1.  Cazul isi are originea in plangerea (no. 62617/00) formulata de Dna. Lynette Copland  impotriva Regatului Unit al Marii Britanii si al Irlandei de Nord, adresata Curtii in temeiul Articolului 34 al Conventiei pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, denumita in continuare “Conventia”.

2.  Petitionara a fost reprezentata in fata Curtii de catre domnul James Welch din partea organizatiei non-guvernamentale pentru drepturi civile Liberty, cu sediul in Londra. Guvernul Regatului Unit, denumit in continuare (“Guvernul”) a fost reprezentat de catre Agentul sau guvernamental, Domnul J. Grainger .

3.  Petitionara a reclamat  monitorizarea convorbirilor ei telefonice, corespondentei electronice (e-mail) si  traficului de internet, contrar dispozitiilor  Articolelor 8 and 13.

4.  Prin Decizia din data de 7 Martie 2006, Curtea a declarat plangerea ca partial admisibila.

5.   Petitionara, dar nu si Guvernul, a depus observatii scrise suplimentare (Regula 59 § 1).

STAREA DE FAPT
I. CIRCUMSTANTELE CAUZEI

6.  Petitionara s-a nascut in anul 1950 si locuieste in Llanelli, Wales.

7.  In anul 1991 petitionara a fost angajata de catre/la “Carmarthenshire College” (de numit in continuare “Colegiul”). Colegiul este o organizatie  administrata de Stat si este /imputernicita cu atributiile prevazute de sectiunile 18 si 19 ale “Legii Educatiei (the Further and Higher Education Act 1992)” cu privire la reglemenatrea invatamantului superior.

8.  In anul 1995 petitionara a devenit asistentul personal al directorului colegiului  (College Principal (“CP”)) iar de la sfarsitul anului 1995 ea a fost solicitata sa lucreze indeaproape cu noul numit Adjunct (Deputy Principal (“DP”).)

9.  In cursul lunii iulie 1998, in timpul concediului anual, petitionara a vizitat un alt campus al Colegiului cu un director - barbat. Ulterior ea a devenit constienta ca  DP a contactat acel campus in scopul de a se interesa de vizita ei si a inteles ca el sugerase despre o relatie necorespunzatoare dintre ea si director.

10.  Pe perioada angajariui ei, telefonul, corespondenta electronica (e-mail) si traficul de internet al petitionarei au constituit subiectul monitorizarii la solicitarea DP. Conform sustinerilor Guvernului, aceasta monitorizare a avut loc in scopul de a se stabili daca nu cumva petitionara obisnuia sa utilizeze excesiv facilitatile oferite de Colegiu in scopuri pur personale.

Guvernul a declarat ca monitorizarea utilizarii telefonului a constat in analiza facturilor telefonice emise pe contul Colegiului, care mentionau numerele telefonice apelate, datele si orele apelurilor cat si durata si costul acestora.  

Petitionara credea de asemenea se intocmeau jurnale/ detaliate si cuprinzatoare a duratei convorbirilor efectuate, a numarului apelurilor telefonice primite si efectuate de ea, cat si a numerelor telefonice a persoanelor individuale care o apelau.

Ea a declarat ca cel putin intr-o ocazie  DP a fost informat despre numele unei persoane cu care aceasta efectuase convorbiri telefonice, atat ca persoana apelata cat si ca persoana apelanta.

Guvernul a stabilit ca monitorizarea convorbirilor telefonice a avut loc intr-un interval de cateva luni, incheiata la data de 22 noiembrie 1999. Petitionara a sustinut in contradictoriu ca traficul ei telefonic a fost monitorizat de-a lungul unei perioade de circa 18 luni pana in luna noiembrie 1999.

11.  Utilizarea internetului de catre petitionara a fost de asemenea monitorizata de catre DP. Guvernul a acceptat ca aceasta monitorizare a avut loc prin analiza site-urilor vizitate,  a orelor si a datelor acestor vizite, precum si durata acestora, si ca aceasta monitorizare a avut loc din luna octombrie pana in luna noiembrie 1999. Petitionara nu a comentat maniera in care a fost monitorizat traficul ei de internet dar a sustinut ca aceasta monitorizare a durat o perioada mult mai mare de timp decat a admis Guvernul.

12.  In luna noiembrie 1999 petitionara a devenit constienta de efectuarea unor cerecetari privitoare la utilizarea e-mail-ului la serviciu de catre ea,,  atunci cand fiica sa vitrega a fost contactata de catre Colegiu si chestionata pentru a furniza informatii despre e-mailurile pe care ea le-a expediat catre Colegiu. Petitionara a scris atunci  lui CP  pentru a intreba daca are loc o investigatie generala  sau daca au fost investigate doar  e-mailurile ei. Prin intermediul unui e-mail datat 24 noiembrie 1999,  CP a informat petitionara ca, in conditiile in care intregul trafic de e-mailuri  a fost  inregistrat, departamentul de informatii al Colegiului a investigat doar e-mailurile acesteia, respectand intocmai solicitarea efectuata de DP.

13.  Guvernul a  declarat ca monitorizarea e-mailurilor a avut loc sub forma analizei adreselor de e-mail, a datelor si orelor la care au fost expediate e-mailurile si ca monitorizarea a avut loc timp de cateva luni anterior datei de 22 noiembrie 1999. Conform cu sustinerile petitionarei, monitorizarea e-mailurilor a avut loc pentru cel putin timp de sase luni, incepand cu luna mai 1999 si pana in luna noiembrie 1999. Ea a  depus probe scrise sub forma unor listinguri detaliate referitoare la utilizarea e-mailului din data de 14 mai 1999 si pana  in data de 22 noiembrie 1999 in care se mentionau datele si orele e-mailurilor expediate din contul ei de e-mail impreuna cu adresele destinatarilore-mail-urilor.
14.  Printr-un memorandum datat 29 Noiembrie 1999 CP a scris lui  DP confirmand continutul conversatiei pe care ei au avut-o in urmatorii termeni:

“In scopul evitarii ambiguitatii pe care am resimtit-o, cred ca este bine de a confirma opiniile mele exprimate fata de dvs. in cursul saptamanii trecute, cu privire la investigatiile traficului de e-mail (ale petentei).
Ulterior de a deveni constienta [petenta] ca cineva din [Colegiu] a urmarit corespondenta ei electronica, eu am vorbit cu [ST] care a confirmat ca acest lucru este adevarat si a fost efectuat la cereera  dvs.
Datorita legislatiei  care urmeaza sa apara care dispune ca ilegala fapta unei organizatii de a examina fara permisiune e-mailurile oricarei persoane, eu ma simt implicat in aceste evenimete recente si am dispus lui [ST] ca sa nu mai desfasoare in continuare nici un fel de analiza.
Mai mult, Va solicit sa procedati in acelasi mod si va cer ca orice asemenea informatie pe care o aveti [cu privire si in legatura cu petitionara] sa mi-o remiteti  ca o chestiune de maxima prioritate. Ati precizat ca veti raspunde pozitiv la ambele solicitari, reafirmand in acelasi timp preocuparile  dvs. cu privire la aceasta  [privind petitionara].”

15.  Nu au existat  la acea data reguli/ in vigoare in cadrul Colegiuluicu privire la monitorizarea telefoanelor, e-mailurilor sau a internetului utilizate de catre angajati.

16.  In cursul lunilor martie sau aprilie 2000 petitionara a fost informata de catre alti membrii aiconducerii Colegiului cu privire la faptul ca in perioada dintre 1996 si cel tarziu pana in 1999 cateva dintre activitatile ei au fost monitorizate de catre  DP ori s-a actionat in numele acestuia. Petitionaracrede de asemenea ca persoane pe care ea le apelase telefonic, au fost ulterior sunate de catre DP, sau in numele acestuia, pentru a identifica apelantii cat si scopul convorbirii. Ea crede si ca   DPa aflat despre un fax care constituia secret profesional si care a fost expediat personal de ea avocatilor ei , si despre actiunile ei personale, deopotriva la serviciu cat si pe timpul concediului anual sau medical, toate acestea constituind subiect al supravegherii.

17.  Petitionara a furnizat Curtii declaratii ale altor membrii ai conducerii, de buna credinta, referitoare la monitorizarea necorespunzatoare si intruziva a activitatilor si miscarilor ei. Petitionara, care este inca angajata Colegiului, intelege ca DP a fost suspendat.

II.  LEGEA INTERNA RELEVANTA

A.  Legea cu privire la viata privata

18.  In perioada relevanta nu existaun drept general privind viata privata in dreptul englez.

19.  Incepand cu  implementarea Actului privind Drepturilor Omului din 1988 (The Human Rights Act 1998) pe 2 October 2000, instantelor li s-a solicitat sa interpreteze si sa dea eficienta legislatiei primare intr-o maniera compatibila cu drepturile prevazute in Conventie atit cit este posibil. De asemenea actul, a prevazut ca ilegala – in ceea ce priveste orice fel de autoritate publica, incluzand si instantele judecatoresti, orice activitate care poate fi interpretata ca incompatibila cu vreun drept din Conventiecu exceptia cazului cind este ceruta de legislatia primara, astfel incat sa contribuia la dezvoltarea dreptul comun (common law) in concordanta cu drepturile prevazute in Conventie.

 In cauza Douglas v Hello! Ltd ([2001] 1 WLR 992), Sedley LJ a indicat ca el a fost pregatit sa precizeze ca exista un drept calificat privind viata privata in dreptul englez, dar Curtea de Apel nu s-a pronuntat asupra acestui punct de vedere.

20. Legea de reglementare a puterilor de investigare (The Regulation of Investigatory Powers Act 2000 )(“the 2000 Act”) prevede printre dispozitiile sale, printre altele, interceptarea comunicatiilor. Reglementarile privind telecomunicatiile (The Telecommunications (Lawful Business Practice) Regulations 2000 )a fost promulgat in temeiul the 2000 Act si a intrat in vigoare in data de 24 Octombrie 2000. 
Reglementarile prevad circumstantele in care angajatorii au posibilitatea legala sa inregistreze sau sa monitorizeze comunicatiile angajatilor  (precum e-mail-urile sau telefoanele) fara a fi necesar consimtamantul,  angajatului sau a celeilalte parti cu care acesta comunica.
Angajatorii sunt obligati sa ia masurile necesare si rezonabile, in scopul informarii angajatilor despre faptul ca pot fi interceptate comunicatiile acestora. 

B.  Daune contractuale pentru nerespectarea angajamentului de incredere si confidentialitate de catre angajator

21.  Camera Lorzilor in cauza Malik v Bank of Credit and Commerce International SA [1997] IRLR 462 a confirmat ca, din punct de vedere legal, o clauza generala este considerata a fi inserata in fiecare contract de munca, potrivit careia nici un angajator nu va putea  “fara un motiv rezonabil si oportun, sa se comporte intr-o maniera deliberata in scopul de a urmari sa distruga sau sa provoace daune serioase relatiilor confidentiale si de incredere  dintre angajator si angajat ”.
In Malik,  Camera Lorzilor a fost preocupata de acordarea/despagubirea  unei asa-numite   „compensatii de rusine” cand un fost angajat nu este in masura sa gaseasca un loc de munca datorita asocierii sale cu un fost angajator lipsit de onestitate. 
In considerarea daunelor care pot fi acordate pentru nerespectarea obligatiei de incredere si confidentialitate,  Camera a fost preocupata exclusiv  de plata unor compensatii pentru pierderile financiare rezultate din acest handicap manaifestat pe piata muncii.
Lordul Nicholls a subliniat in mod special ca, “Pentru aceste motive  eu nu sunt preocupat de excluderea acordarii daunelor  morale, prezentul caz bazandu-se exclusiv pe pierderile financiare.”

22.  In vederea limitarii eficientei scopului clauzei de incredere si confidentialitate implicata in cauza Malik, Lordul Steyn a declarat urmatoarele:
“obligatia mutuala implicita, de incredere si confidentialitate, se aplica doar acolo unde nu exista unmotiv rezonabil si specificpentru conduita angajatorului, precum si, nu in ultimul rand, numai daca aceasta conduita are drept scop distrugerea sau vatamarea grava a relatiilor de incredere si confidentialitate. Acestea se circumscriu nivelului si scopului obligatiei implicite.”

C.Raspunderea civila delictuala in cazul abuzului de putere in cadrul institutiilor publice

23.  Raspunderea civila delictuala in cazul  abuzului de putere in cadrul institutiilor publice reiese din conduita unei oficialitati publice care fie, (a)  si-a exercitat  atributiile cu care a fost investit intentionand in mod direct sa vatame pe reclamant, sau (b) a actionat cunoscind , sau din nepasare crasa,  ilegalitatile actelor sale, facute in cunostinta de cauza sau cu grava eroare si neglijenta reprezinta principala cauza a vatamarilor suferite de reclamant sau de o categorie de persoane a carei membru este reclamantul (Three Rivers D.C. v. Bank of England (No.3) (HL) [2000] WLR 1220).

D.  Legea privind protectia datelor 1984 (Data Protection Act 1984)

24.  In perioada actiunilor pe care le-a invocat reclamanta, Legea privind protectia datelor din 1984 (“ 1984 Act”) reglementa modalitatea in care persoanele si organizatiile care detineau date, cunoscute ca „detinatoare de date” /, puteau procesa sau utiliza aceste date. 
Erau reglementate modalitati de actiune sigure aflate la indemana persoanelor in scopul remedierii erorilor cauzate de utilizarea gresita sau abuziva a acestor date cu caracter personal.
The 1984 Act a fost acum inlocuit cu Legea privind protectia datelor din 1998.

25.  Sectiunea 1 a Actului din 1984 /of the 1984 Act definea  termenii :
“(2) 'Data' inseamna/se refera la informatia inregistrata intr-o forma in care poate fi procesata cu ajutorul echipamentelor care le pot opera/ procesa automat ca raspuns la instructiunile introduse in acest scop.
(3) '' ‚Date cu caracter personal’ inseamna date constand in informatii aflate in corelationare cu o persona fizica(in viata) care poate fi identificata  plecand de la acele informatii
(4) Subiectul datelor' ? inseamna o persoana ce constituie subiect al datelor personale.
(5) „Utilizatorul datelor’ insemna o persoana care detine date, si o persoana ‚ detine’ date daca –
(a) forma datelor care constituie parte a unei colectii de date procesate sau destinate a fi procesate de catre sau in interesul acelei persoane definita dupa cum se mentioneaza in subsectiunea (2) de mai sus; si
(b) acea persoana. controleaza continutul acestor date si utilizarea datelor cuprinse in acea colectie / baza de date ; si
(c) datele se afla in forma in care ele au fost sau pot fi procesate intentionat dupa cum se mentioneaza in paragraful (a)...
(7) '' ‚Prelucrare’  legatura cu datele inseamna adaugarea,  dezvoltarea/ , stergerea  sau rearanjarea datelor sau extragerea informatiilor din care sunt constituite datele si, in cazul datelor cu caracter personal, insemna executarea oricarora dintre aceste operatiuni cu referire ‚subiectul datelor’ .
(9) '' ‚Dezvaluirea’ referitoare la aceste date, include dezvaluirea informatiilor extrase/prelucrate din aceste date.”

   26.   ‚Principiile protectiei datelor’ care trebuie respectate de catre detinatorii de date au fost  reglementate prin  Parrtea1 dupa cum urmeaza:
“1. Informatiile ce urmeaza sa se constituie in date cu caracter personal vor fi obtinute, iar datele cu caracter personal vor fi procesate, impartial si cu indeplinirea conditiilor legale.
2. Datele cu caracter personal vor fi detinute doar pentru unul sau mai multe scopuri specificate si legale
4. Datele cu caracter personal detinute cu orice titlu trebuie sa fie adecvate, relevante si sa nu fie colectate in volum excesiv raportat  la acele scopuri.”
  
 27.  Sectiunea  23 din the 1984 Act prevede dreptul la compensatii cuvenite subiectilor acestor date n situatiile in care datele cu caracter personal sunt dezvaluite in mod neautorizat:
“ (1) O persoana care constituie subiect al retinerii datelor cu caracter personal de catre un utilizator de date cu caracter personal...si care a suferit vatamari datorita unor motive precum  -
(c) ...dezvaluirea datelor cu caracter personal sau , accesul care a fost obtinut la aceste date, fara a avea o asemenea autoritate sau o numire de catre o asemenea autoritate, va putea fi indreptatita la o compensatie de la utilizatorul datelor…pentru vatamarile suferite si pentru orice neplacere pe care persoana a suferit-o datorita unor motive precum ...dezvaluirea datelor sau accesul la acestea.”

28.  The 1984 Act de ne a instituit pozitia de Autoritate privind protectia datelor  ( Data Protection Registrar), avand indatorirea de a promova/ de a se preocupa de supravegherea respectarii principiilor protectiei datelor de catre utilizatorii de date . In sectiunea 10 este incriminata o infractiune dupa cum urmeaza :
“(1) Daca tAutoritatea este siguraca o persoana inregistrata a contravenit sau contravine oricareia dintre principiile protectiei datelor, aceasta are posibilitatea de a-i trimite o notificare oficiala solicitandu-i sa indeplineasca ... asemenea masuri care sa fie susceptibile de a duce la  indeplinirea principiului sau principiilor aflate in chestiune.
(2) In decizia sa referitoare la utilizarea unei notificari oficiale, Autoritatea va avea in vedere imprejurarea daca acea contraventie a cauzat sau este pe cale de a a cauza vatamari sau neplaceri oricarei persoane.
...

(9) Orice persoana care evita sa se supuna obligatiilor stabilite prin notificarea oficiala se poate face vinovata - contraventional ... “

LEGEA

I.  PRETINSA VIOLARE A ARTICOLULUI 8 DIN CONVENTIE

29.  Reclamanta a pretins ca monitorizarea activitatii ei , a echivalat cu o interferenta la dreptul de respectarea a vietii ei private, incalcare prevazuta in  Articoluli 8, care dispune dupa cum urmeaza :
1. Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale.
2. Nu este admis amestecul unei autoritati publice in exercitarea acestui drept decit in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care, intr-o societate democratica, este necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei, ori protejarea drepturilor si libertatilor altora.
30.  Guvernul a contestat aceste argumente.

A.  Sustinerile partilor

1.  Guvernul
31.  Guvernul a admis ca acel Colegiu era o structura publica pentru ale carei actiuni Statul era direct responsabil din punctul de vedere al Conventiei.
32.  Cu toate ca au avut loc o serie de monitorizari ale apelurilor telefonice ale reclamantei, lae e-mail-urilor cat si a traficului de internet i, anterior lunii noiembrie 1999, aceasta monitorizare nu a fost extinsa la interceptarea convorbirilor telefonice sau la analiza continutului website-urilor vizitate de catre aceasta.  Monitorizarea s-a rezumat la nimic mai mult decat la analiza informatiilor generate automat in scopul de a determina daca facilitatile oferite de Colegiu au fost utilizate pentru scopuri personale care, din punctul propriu de vedere (al Guvernului), nu a constituit o incalcare in respectarea vietii private sau a corespondentei.
Cauza  P.G. si J.H. v. the United Kingdom, no. 44787/98, ECHR 2001‑IX, poate fi fi diferentiat datorita  interceptarii efective a convorbirilor telefonice..
Exista diferente semnificative si cu  cazul  Halford v. the United Kingdom, judecat in 25 Junie 1997, conform Raportului Judecatii si Deciziei 1997‑III, unde apelurile telefonice ale reclamatului au fost interceptate de pe un aparat telefonic destinat utilizarii private si, in particular, litigiul dintre ea si angajatorul ei.

33.  In eventualitatea ca analizarea inregistrarilor telefonice, a e-mail-urilor si a utilizarii internetului sunt apreciate ca ar constitui o interferenta in respectarea vietii private si a corespondentei, Guvernul contesta ca aceasta intruziune nu ar fi justificata.

34.  In primul rand, se urmarea un scop legitim de protejare a drepturilor si libertatilor altor persoane prin luarea unor masuri prin care se asigura ca facilitatile oferite de catre un angajator cu caracter de institutie publica nu sunt utilizate in mod abuziv.
In al doilea rand, ingerinta este intemeiata pe  dispozitiile legale aplicabile in acel Colegiu,  ale carei atributii o indrituiau sa asigure o educatie  superioara si sa faca orice este necesar si oportun in realizarea acestor scopuri, avea posibilitatea legala  de a lua masuri rezonabile de control al facilitatilor oferite pentru a se asigura ca era capabila sa respecte atributiile sale statutare.
Este rezonabil a se prevedea imprejurarea ca facilitatile furnizate de o institutie sustinuta din fonduri publice nu pot fi utilizate excesiv in scopuri personale si ca, Colegiul putea intreprinde o analiza a propriilor evidente pentru a determina daca exista vreo posibilitate de utilizare in scopuri personale susceptibila de a necesita investigatii.
Din acest punct de vedere, situatia era similara cu cea din Peck v. the United Kingdom, no. 44647/98, ECHR 2003‑I.

35.  In sfarsit, actiunile erau necesare intr-o societate democratica fiind proportionale astfel ca orice ingerinta sa nu depasesca cadrul necesar pentru a stabilidaca au avut loc asemenea utilizari excesive in scop personal a facilitatilor pentru a se justifica o investigatie in acest sens. 

2.  Reclamanta

36.  Reclamanta nu a sustinut ca e-mail-urile ei  au fost citite si ca au fost interceptate convorbirile ei telefonice dar a concluzionat ca, chiar daca imprejurarile au fost cele prezentate de Guvern, era evident ca unele dintre activitatile de monitorizare au avut loc t in asemenea conditii care echivalau cu o ingerinta in drepturile ei privind respectarea vietii private si a secretului corespondentei.

37.   Ea s-a referit la legislatia subsecventa violarilor invocate, invocand the Regulation of Investigatory Powers Act 2000 si the Telecommunications Regulations 2000 (a se vedea paragraful 20 de mai sus) care, sustinea ea reprezenta o recunoastere explicita de catre Guvern ca desfasurarea unor asemenea monitorizari constituiau o ingerinta in sensul dispozitiilor Articolului 8 si necesitau o autorizare in sensul de a se incadra in dispozitiile legale.
Incepand cu aceste reglementari  care au intrat in vigoare in 2000, bazele legale pentru aceste ingerinte legitimeaza ulterior  evenimentele in prezentul caz.
Astfel, ingerintele nu aveau o baza legala  in dreptul comun  si erau pe de-a intregul diferite fata de starea de fapt din cauza Peck (a se vedea paragraful 34 de mai sus) in care autoritatea locala a fost in mod special imputernicita de statut sa inregistreze imagini vizuale ale unor evenimente ocazionate in zona sa de competenta.
In prezentul caz nu au existat asemenea imputerniciri exprese care sa fi fost acordate Colegiului in sensul de a se ingriji de supravegherea propriilor angajati iar  atributiile statutare nu prevedeau asemenea supravegheri ca previzibile si rezonabile.

38.  Reclamanta a sustinut, privind conduita Colegiului, ca aceasta nu era nici necesara si, cu atat mai putin proportionala
.
Puteau exista metode mai rezonabile si mai putin intruzive pe care Colegiul le-ar fi putut utiliza, precum elaborarea si publicarea unui regulament referitor la monitorizarea utilizarii de catre angajati a telefoanelor, internetului si a e-mail-ului.

B.  Concluziile Curtii
39.  Curtea ia act de acceptul Guvernului referitor la faptul ca acel Colegiu este o structura publica de ale carui actiuni este responsabil sub aspectul dispozitiilor prevazute in Conventie.
Astfel, va considera ca in prezenta cauza intrebarea care trebuie analizata din punctul de vedere al dispozitiilor Articolului 8 se refera la obligatia negativa a Statului de a nu interfera / de a se abtine de la orice ingerinta in viata privata si in secretul corespondentei reclamantei si canu se pune in discutie respectarea viata familiala sau domiciliul

40.  Curtea observa in continuare ca partile nu sunt de acord asupra naturii monitorizarii desfasurate si asupra perioadei de timp de-a lungul careia aceasta a avut loc.
Totodata, Curtea nu apreciaza ca necesara implicarea intr-o disputa asupra acestei chestiuni derivate din dispozitiile Articolului 8 avand in vedere starea de fapt recunoscuta de catre Guvern. 

1. Scopul vietii private

41.  In concordanta cu jurisprudenta Curtii, convorbirile telefonice efectuate de la locul de munca sunt, prima facie , /incadrate in   notiunea de  “viata privata” si de “corespondenta” datorita dispozitiilor Articolului 8 § 1 (a se vedea Halford, citat mai sus, § 44 si Amann v. Switzerland [GC], no. 27798/95, § 43, ECHR 2000‑II).
Pe cale de consecinta, se poate deduce logic ca si e-mail-urile expediate de la serviciu pot fi protejate in mod similar de dispozitiile Articolului 8, la fel  ca si informatiile care pot fi obtinute din monitorizarea utilizarii personale a internetului .

42.  Reclamanta, in prezentul caz, nu a fost avertizata asupra faptului ca propriile ei convorbiri pot fi subiect al monitorizarii, astfel ca ea a avut o presupunere rezonabila asupra faptului ca i se respecta intimitatea vietii private si in privinta convorbirilor efectuate prin intermediul telefonului ei de la serviciu (a se vedea Halford, § 45).
Aceleasi presupuneri sunt de asemenea aplicabile si in ceea ce priveste referirile la e-mail-uri si la utilizarea  internetului de catre reclamanta.

2. Daca a existat vreo ingerinta in drepturile garantate de Articolul 8.

43.  Curtea reaminteste ca utilizarea informatiilor referitoare la data si la durata conversatiilor telefonice iar in particular la numerele telefonice apelate pot cadea sub incidenta  dispozitiilor Articolului 8 intrucat asemenea informatii constituie „elemente esentiale ale comunicatiilor efectuate prin intermediul telefonului” “integral element of the communications made by telephone” (a se vedea Malone v. the United Kingdom, judecat in 2 August 1984, Series A no. 82, § 84).
Simplul fapt ca aceste date puteau fi obtinute legal de catre Colegiu, sub forma facturilor telefonice, nu constituie o piedica in a aprecia ca exista o ingerinta in drepturile garantate de Articolul 8 (ibidem).
Cu atat mai mult, stocarea datelor cu caracter personal referitoare la viata privata a unei persoane  se afla sub incidenta dispozitiilor Articolului 8 § 1 (a se vedea Amann, citat mai sus, § 65).
Astfel, este irelevant daca datele detinute de catre colegiu nu au fost dezvaluite sau utilizate  in defavoarea reclamantei in vreo actiune disciplinara sau vreo alta procedura.

44.  Prin urmare, Curtea considera colectarea si stocarea informatiilor personale referitoare la convorbirile telefonice ale reclamantei, la fel ca si cele referitoare la e-mail-urile ei si la utilizarea de catre aceasta a internetului, fara incunostintarea ei, reprezinta o ingerinta in drepturile ei privitoare la respectarea vietii private si la secretul corespondentei in sensul dispozitiilor Articolului 8.

3. Daca ingerinta era “in concordanta cu legea”

45.  Curtea reaminteste ca este clar stabilit in jurisprudenta ca  sintagma “in concordanta cu legea” implica – si aceasta deriva din obiectul si din scopul Articolului 8 – imprejurarea ca trebuie sa existe o limita a protectiei legale in dreptul national aplicabil impotriva ingerintelor arbitrare ale autoritatilor publice in privinta drepturilor protejate prin Articolul 8 § 1.
Aceasta este cu atit mai mult aplicabile  in materia unei asemnea monitorizari precum cea in chestiune, in vederea lipsei unei cercetari publice minutioase si avand in vedere riscul unui abuz de putere (a se vedea Halford, citat mai sus, § 49).

46.  Aceasta notiune nu numai ca necesita concordanta cu dreptul comun, dar de asemenea se refera la calitatea normelor legale , fiind necesar sa fie compatibila un stat de drept (a se vedea, printre altele, Khan v. the United Kingdom, judecata in 12 Mai 2000, Raportul Judecatii si Deciziile 2000-V, § 26; P.G. si J.H. v. the United Kingdom, citat mai sus, § 44).
In vederea indeplinirii cerintelor  de previzibilitatea  , legea trebuie sa fie suficient de clara in continutul sau pentru a da persoanelor fizice indicatii adecvate asupra circumstantelor in care, cat si a conditiilor ce trebuie indeplinite de catre autoritatile care sunt imputernicite sa recurga la orice fel de astfel de masuri (a se vedea Halford, citat mai sus, § 49 si Malone, citat mai sus, § 67).

47.  Curtea nu este convinsa de catre declaratia Guvernului privind presupusa autorizare a Colegiului, derivand din atributiile sale stautare,  de a face “orice ar fi necesar sau /expedient” in vederea realizarii scopurilor de a asigura educatia , si gaseste argumentul ca neconvingator .
Mai mult decat atat, Guvernul nu a avut in vedere sa argumenteze imprejurarea ca in perioada respectiva ar fi existat vreo reglementare , deopotriva cu referire la dreptul comun in general sau in  documentele guvernamentale privitoare la Colegiu, care sa prevada circumstantele in care angajatorii pot monitoriza utilizarea telefoanelor, e-mail-urilor si a internetului de catre angajati.
Mai mult decat atat, este foarte explicit faptul ca the Telecommunications (Lawful Business Practice) Regulations 2000 (adoptat sub the Regulation of Investigatory Powers Act 2000) care contine asemenea prevederi nu era in vigoare in perioada relevanta cauzei.

48.  In consecinta, cum nu a existat in dreptul comun o reglementare referitoare la monitorizare in perioada respectiva, ingerinta in acest caz nu era “in concordanta cu legea” asa cum este reglementata cerinta de catre Articolul 8 para 2 din Conventie.
Curtea nu poate exclude imprejurarea ca monitorizarea utilizarii de catre un angajator a telefonului, e-mail-ului sau a internetului la locul de munca pot fi considerate ca “necesare intr-o societate democratica” in anumite situatii in vederea indeplinirii unui scop legitim.
Cu toate acestea, avand in vedere concluziile sale aratate mai sus, apreciaza ca nu este necesar sa se pronunte in aceasta chestiune in prezenta cauza.

49.  Pentru aceste motive se apreciaza ca a existat o violare a Articolului 8 din acest punct de vedere.

II. PRETINSA VIOLARE A  ARTICOLULUI 13 IN LEGATURA CU ARTICOLUL 8 DIN CONVENTIE

50.  Reclamanta a declarat ca  lipsa unui remediu legal efecient  pentru  incalcarile Articolului 8 pentru  care ea a formulat plangere duce, pe cale de consecinta la o violare a Articolului 13 care dispune dupa cum urmeaza:
Orice persoana, ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate, are dreptul sa se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cind incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale.

51.  Avand in vedere decizia pe care a adoptat-o in ceea ce priveste Articolul 8 (a se vedea  paragraful 48 de mai sus), Curtea nu va considera ca necesara examinarea plangerii reclamantei si sub aspectul dispozitiilor Articolului 13.

III.  APLICAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENTIE
52.  Articolul 41 din Convention prevede:
Daca hotarirea Curtii declara ca o decizie luata sau o masura dispusa de o autoritate judiciara sau de orice alta autoritate a unei parti contractante este in intregime sau partial in opozitie cu obligatiile ce decurg din prezenta conventie si daca dreptul intern al acelei parti nu permite decit o inlaturare incompleta a consecintelor acestei decizii sau ale acestei masuri, prin hotarirea Curtii se acorda, daca este cazul, partii lezate o reparatie echitabila.

A.  Vatamari
53.  Reclamanta nu a solicitat daune pentru prejudicii financiare dar, totodata, nu a cuantificat o suma solicitata cu titlul de pierderi non-pecuniare cum ar fi stress-ul, anxietatea, stari de proasta dispozitie si  insomniile provocate.
Ea a depus un raport medical datat in iunie 2006 care mentiona ca aceasta suferise de stress si precaritatea somnului datorita mediului de la serviciu.
54.  Guvernul a declarat ca raportul prezentat de catre reclamanta nu mentiona indicatii referitoare la faptul ca stressul de care aceasta se plange a fost generat  de catre factori aflati in legatura cu plangerile ei.
Cu atat mai mult, cum Curtea a statuat in numeroase alte cazuri aflate in legatura cu plangeri implicand interceptari ale comunicatiilor ale unor infractori suspectati de catre politie, din punctul lor de vedere, constatarea unei violari (a drepturilor) poate constitui prin ea insasi o satisfactie suficienta (a se vedea Taylor-Sabori v. the United Kingdom, no. 47114/99, § 28, 22 Octombrie 2002, Hewitson v. the United Kingdom, no. 50015/99, § 25, 27 Mai 2003 si Chalkley v. the United Kingdom, no. 63831/00, § 32, 12 Junie 2003).
Cu atat mai mult, cat timp conduita adoptata consta in monitorizare si nu in interceptare, natura unei asemenea  intruziuni este indiscutabil de o gravitate legala mult redusa, incalcarea fiind cu mult mai putin serioasa decat cazul mentionat mai sus.
55.  Curtea ia act ca anteriorul caz citat de Guvern in acest sens, in Halford (citat mai sus, § 76) care implica interceptarea unei convorbiri telefonice private a unui angajat de catre angajatorul ei, au fost acordate  10,000 lire sterline cu titlul de daunelor morale.
Facand o apreciere pe baze echitabile in presentul caz, Curtea acorda reclamatei EUR 3,000cu titlu de daune morale.

B.  Costuri si cheltuieli

56.  Reclamanta a solicitat plata costurilor si cheltuielilor legale totalizand 9,363  Lire sterline inclusiv TVA.  Acestea includ onorariile platite avocatului si avocatului consilier in suma de 7,171.62,lire sterline , alte sume achitate in valoare de GBP 1,556.88 lire sterline iar restul sumei constand in costuri viitoare previzibile.

57.   Guvernul a declarat ca onorariul orar solicitat de catre avocati cat si rata cresterilor de-a lungul perioadei in care a fost instrumentata cauza sunt excesiv de mari.
Mai mult , cererea initiala a reclamantei includea un numar de capete de cererepe care Curtea le-a declarat inadmisibile si in consecinta, partea din cheltuieli care corespunde acestor cereri nu poate fi acoperita/recuperata pe aceasta cale.
Din punctul de vedere al Guvernului suma de 2,000lire sterline poate acoperi in mod adecvat costurile si cheltuielile angajate.

58.  In deplina concordanta cu propria jurisprudenta, Curtea va acorda costurile si cheltuielile efectuate in masura in care acestea au fost ocazionate de violarea (dreptului constatata si in masura in care acestea sunt actuale si necesare cauzei  , fiind totodata rezonabile din punctul de vedere al cuantumurilor acestora. (a se vedea, in ceea ce priveste alte autoritati, Schouten si Meldrum v. the Netherlands, judecata in 9 Decembrie 1994, Series A no. 304, pp. 28-29, § 78 si Lorsé si Altii v. the Netherlands, no. 52750/99, § 103, 4 Februarie 2003).
Luand in considerare toate aceste circumstante, se acorda reclamantei  6,000 euro pentru costuri si cheltuieli legale, cat si, suplimentar, orice suma care ar putea fi platita cu titlu de TVA

C.  Dobanda stabilita
59.  Curtea considera adecvat ca dobanda cuvenita sa fie bazata pe rata marginalade creditare  practicata de Banca Central Europeana, la care sa se adauge trei puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE CURTEA, IN UNANIMITATE

1.   Hotararste ca a avut loc o violare a Articolului 8 din Conventie;
2.   Hotararste ca nu este necesar sa se examineze cauza sub aspectul dispozitiilor Articolului 13 din Conventie.
3.   Hotaraste
(a)  ca Statul este responsabil si trebuie sa platesca reclamatei, in termen de trei luni de la data de la care hotararea a devenit definitiva in concordanta cu Articolul 44 § 2 al Conventiei, urmatoarele sume, ce urmeaza a fi convertite in valuta britanica (lire sterline) la cursul aplicabil de la data tranzactiei / platii :
 (i) EUR 3,000 (trei mii de euro) cu titlu de daune morale;
 (ii) EUR 6,000 (sase mii de euro) cu titlul de costuri si cheltuieli;
 (iii) orice taxa sau impozit care poate decurge din sumele mai sus mentionate;

(b)  ca de la expirarea celor trei luni mentionate mai sus acordate pentru plata sumelor la care Statul a fost obligat, se va plati totodata o dobanda simpla calculata la sumele de mai sus la un curs egal cu rata marginala de creditare  practicata de Banca Central Europeana pe timpul perioadei stabilite la care se vor adauga trei puncte procentuale;
4.  Respinge celelalte pretentii ale reclamantei in scopul justei satisfactii.

Data in Engleza, si notificata in scris in 3 April 2007, in concordanta cu Regula/ 77 §§ 2 si 3 din Regulamentul Curtii.

Traducerea in Romana facuta de jud. Emil Lukacs licentiata sub licenta Creative Commons - Attribution-NonCommercial-ShareAlike 3.0