CURTEA DE  A P E L   C R A I O V A
SECŢIA PENALĂ ŞI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANŢA DE APEL
DECIZIE PENALĂ  Nr. 226
Şedinţa publică de la 12 O. 2009

Domenii: Penal. Infracţiuni privind comerţul electronic: falsificarea instrumentelor de plată; efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos. 

    
Pe rol, soluţionarea apelurilor penale declarate de inculpaţii E. E. şi G. E. B. împotriva sentinţei penale nr. 329 din 24 iunie 2009, pronunţată în dosarul cu nr(...) al  T r i b u n a l u l u i   D o l j – Secţia Penală.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, a răspuns apelantul – inculpat E. E. asistat de avocat ales N. H. şi apelantul – inculpat G. E. B. asistat de avocat ales B. N. H.-P..

Procedura completă.

S-a efectuat referatul oral al cauzei, au fost audiaţi apelanţii (declaraţiile acestora fiind consemnate şi depuse la dosar), apărătorul angajat al apelantului G. E. B. depune la dosar motive de apel, după care, nefiind ridicate excepţii sau formulate noi cereri, instanţa de control judiciar constată dosarul în stare de judecată şi acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.

Avocat N. H., având cuvântul pentru apelantul – inculpat E. E., a solicitat admiterea apelului inculpatului, desfiinţarea în parte a sentinţei şi revocarea măsurii arestării preventive  prev.de art.145 Cod pr.penală, arătând că în cauză nu se mai justifică restricţionarea libertăţii de mişcare a inculpaţilor, faţă de stadiul procesual. A precizat că nu susţine critica referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei, întrucât aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării este de natură să realizeze scopul preventiv educativ al sancţiunii penale.

Avocat B. N. H.-P., având cuvântul pentru apelantul – inculpat G. E. B., a solicitat admiterea apelului în sensul revocării măsurii preventive, achiesând la criticile formulate de coinculpat, prin apărător, precizând totodată că nu susţine critica referitor la individualizarea pedepsei.

Reprezentantul Parchetului a solicitat respingerea apelurilor ca nefondate, arătând că măsura preventivă este justificată pentru a evita riscul săvârşirii altor infracţiuni, inculpaţii beneficiind de clemenţă atât ca urmare a înlocuirii arestării preventive cu obligaţia de a nu părăsi localitatea, cât şi prin aplicarea unor pedepse a căror executare a fost suspendată sub supraveghere.

În subsidiar, s-a solicitat admiterea apelurilor şi înlocuirea măsurii preventive prev.de art.145 Cod pr.penală, cu obligarea de a nu părăsi ţara, conform art.1451 Cod pr.penală.

Având cuvântul, în replică, apărătorii inculpaţilor au arătat că măsurile de supraveghere dispuse, conform  art.863   alin.1 Cod penal, sunt de natură a asigura prevenirea oricărui risc de comportament infracţional pentru inculpaţi.
Apelanţii inculpaţi E. E. şi G. E. B., având pe rând ultimul cuvânt, au solicitat admiterea apelurilor, însuşindu-şi concluziile formulate de apărători.
Dezbaterile fiind încheiate;

C U R T E A :

Asupra apelurilor penale de faţă;

Prin sentinţa penală nr. 329 din 24 iunie 2009 pronunţată în dosarul cu nr(...),  T r i b u n a l u l   D o l j – Secţia Penală a dispus, în baza dispoziţiilor art. 24  alin. 2 din Legea 365/2002, condamnarea fiecăruia dintre inculpaţii:- E. E. - fiul lui E. şi (...)ia B., născut la data de 23.09.1989, în C, domiciliat în C, str.  (...).(...) E. nr. 9, (...) 13,  .1,  .1, jud. D, fără forme legale în C, str. (...). (...) B., (...) 39,  .1,  .2, jud. D, CNP (...) şi  - G. E. B. - fiul lui N. şi N., născut la data de 04.09.1986 în C, domiciliat în C, str. (...). (...) E. nr. 15 ,(...) 17,  .1,  .9, jud. D, fără forme legale în C,(...),jud. D, CNP(...) - la câte 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II şi lit. b cod penal.

În baza dispoziţiilor art. 20 Cod penal rap. la art. 27 alin. 1 din Legea 365/2002, au fost condamnaţi aceeaşi inculpaţi la câte 2 ani închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a – 34 lit. b cod penal, fiecare inculpat va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II şi lit. b cod penal.
În baza dispoziţiilor art. 861 cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpaţilor, pentru o perioadă de 5 ani pentru fiecare inculpat, conform dispoziţiilor art. 862  cod penal.

În baza dispoziţiilor art. 863 cod penal, s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpaţii să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - se vor prezenta la datele fixate conform programului de supraveghere la Serviciul de probaţiune de pe lângă  T r i b u n a l u l   D o l j; - vor anunţa în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă, sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea; - vor comunica şi vor justifica schimbarea locului de muncă; - vor comunica informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

S-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 864  cod penal, privind condiţiile a căror nerespectare conduce la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza dispoziţiilor art. 88 cod penal, s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 martie 2009 la 12 mai 2009.

În baza dispoziţiilor art. 350 alin. 1 cod pr. penală şi art. 145 alin. 1 cod pr. Penală, s-a menţinut măsura obligării inculpaţilor de a nu părăsi localitatea C.

În baza dispoziţiilor art. 118 lit. f cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a 29 de card-uri contrafăcute, precum şi restituirea către inculpatul G. E.  B. a două bilete  de avion.

A fost obligat fiecare dintre cei doi inculpaţi la plata a câte 500 lei, cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă  T r i b u n a l u l   D o l j au fost trimişi în judecată - în stare de arest - E. E. şi G. E. B., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 24 alin. 2 din Legea 365/2002 aflată în concurs cu infracţiunea prev. de art. 20 cod penal rap. la art. 27 alin. 1 din Legea 365/2002.
În fapt, s-a constatat că în noaptea de 24/25.03.2009, organele de poliţie aflate în serviciul de patrule pe raza oraşului F, l-au depistat pe inculpatul G. E. B. în timp ce încerca să efectueze operaţiunea de extragere numerar cu ajutorul unui card contrafăcut, de la bancomatul B.R.D. situat pe Bulevardul S.. În această împrejurare, inculpatul G. E. B. a indicat autoturismul marca VW Golf cu nr. (...) parcat în apropiere, cu care efectuase deplasarea din municipiul C, autoturism în care au fost identificaţi inculpatul E. E. şi martorele I. E. şi D. J. D..

 Cu ocazia cercetărilor, în autoturismul respectiv au mai fost găsite ascunse 3 pachete de ţigări şi alte 29 de card-uri contrafăcute.

Inculpaţii au recunoscut în timpul urmăririi penale că au folosit cardurile găsite asupra lor la mai multe bancomate aparţinând diferitelor unităţi bancare de pe raza municipiului C şi a oraşelor B, S şi F, însă nu au reuşit să retragă nici o sumă de bani, cei doi inculpaţi menţinându-şi declaraţiile şi în faţa instanţei.

Instanţa de fond a constatat că faptele inculpaţilor – astfel cum au fost descrise mai sus - întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 24 alin. 2, art. 27 alin .1 din Legea nr. 365/2002, iar vinovăţia acestora a fost pe deplin dovedită cu recunoaşterile inculpaţilor, coroborate cu declaraţiile celor două martore şi conţinutul proceselor – verbale de percheziţie şi de depistare.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 cod penal, împrejurările în care au fost săvârşite faptele şi circumstanţele personale ale fiecărui inculpat.

Astfel, s-a avut în vedere că faptele săvârşite de cei doi inculpaţi prezintă un pericol social relativ ridicat – determinat pe de o parte de legiuitor,  prin limitele de pedeapsă stabilite pentru fiecare infracţiune, iar pe de altă parte, de împrejurările în care inculpaţii au săvârşit faptele şi perseverenţa acestora, în sensul că s-au deplasat cu autoturismul în mai multe oraşe din ţară, având asupra lor mai multe card-uri contrafăcute.

Relativ la persoana fiecărui inculpat, s-a avut în vedere că aceştia sunt tineri, la primul conflict cu legea penală şi au avut o atitudine procesuală sinceră şi de regret, iar conform concluziilor referatelor de evaluare întocmite în speţă, şansele lor de reintegrare în societate sunt medii, cu posibilităţi de creştere datorită sprijinului pe care familia îl acordă fiecăruia şi atitudinii pozitive la momentul actual, faţă de implicarea lor în alegerea unui stil de viaţă responsabil.

Astfel, prima instanţă a apreciat că stabilirea unor pedepse situate la minimul special prevăzut de lege pentru fiecare dintre infracţiunile săvârşite de inculpaţi, cu aplicarea dispoziţiilor art. 34 lit. b cod penal pentru pedepsele rezultante şi în final cu suspendarea executării sub supraveghere, în condiţiile în care inculpaţii au fost arestaţi preventiv o perioadă de 4 luni, care s-a considerat a fi suficientă  pentru contribuirea la procesul lor de reeducare şi reintegrare.

Însă, s-a apreciat de instanţa de fond că, pentru a se putea asigura îndeplinirea scopului general şi special al prevenţiei sociale, este necesară o perioadă de supraveghere a comportamentului şi evoluţiei inculpaţilor, prin impunerea respectării obligaţiilor prev. de art. 863 cod penal şi stabilirea termenului de încercare conform art. 862 cod penal.

Întrucât, printre bunurile ridicate de la domiciliul inculpatului G. E. B. se află şi două bilete de avion – bunuri ce nu au nici o legătură cu faptele săvârşite de inculpaţi – s-a apreciat că se impune restituirea acestora.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel – în termen lega

l – inculpaţii E. E. şi G. E. B., invocând critici de netemeinicie sub aspectul revocării măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, cu motivarea că există suficiente garanţii privitor la resocializarea inculpaţilor; de asemenea, s-a arătat că limitarea libertăţii de circulaţie îi împiedică să îşi desfăşoare activitatea la locul de muncă.

Ambii apelanţi inculpaţi au precizat că nu susţin critici referitoare la individualizarea pedepselor aplicate.

Curtea, analizând apelul promovat reţine:

Măsurile preventive, astfel cum sunt reglementate în art.136 Cod pr.penală, coroborat cu art.145 Cod pr.penală şi art.350 Cod pr.penală, pot fi dispuse în cursul procesului penal, atât în faza urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, scopul acestora fiind asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal şi împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei.

În cazul particular al măsurii preventive a obligării de a nu păsări localitatea, prev.de art.145 Cod pr.penală, legiuitorul nu a stabilit condiţii limitative concretizate în intervale fixe, respectiv 30 de zile, precum în situaţia măsurii arestării preventive, în  cazul luării sau menţinerii acestei măsuri în cursul judecăţii, ci doar a prevăzut obligaţia instanţei de judecată de a se pronunţa conform art.3001 Cod pr.penală şi art.350 alin.1 Cod pr.penală, asupra legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive la înregistrarea dosarului la instanţă şi respectiv, prin hotărârea prin care dispune asupra fondului cauzei, în sensul luării sau revocării obligării de a nu părăsi localitatea.

În speţă, se constată că tribunalul, pronunţând condamnarea inculpaţilor pentru infracţiuni recunoscute de aceştia şi dovedite în raport de întreg probatoriul administrat, în temeiul art.350 alin.1 Cod pr.penală, a dispus şi menţinerea măsurii obligării inculpaţilor de a nu părăsi localitatea, măsură care are ca termen limită data rămânerii definitive a hotărârii.

În  acest ultim sens, se reţine că prevederile art.350 alin.1 Cod pr.penală, se completează cu dispoziţiile art.383 alin.11 Cod pr.penală (privitor la conţinutul deciziei instanţei de apel), în sensul că atât în hotărârea primei instanţe, cât şi în decizia pronunţată de instanţa de apel trebuie să se dispună privitor la menţinerea sau revocarea măsurii preventive prev.de art.145 Cod pr.penală; pentru instanţa de recurs nu a fost prevăzută însă o asemenea obligaţie, cât timp dispoziţiile art.38517 alin.2 Cod pr.penală, trimit numai la prevederile art.382 alin.2 Cod pr.penală – respectiv deducerea din pedeapsa aplicată a perioadei de detenţie,  menţiune obligatorie în conţinutul dispozitivului deciziei - , ceea ce permite concluzia că prin rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare (prin care s-a menţinut obligarea de a nu părăsi localitatea), măsura preventivă încetează prin efectul legii, fără a fi necesară o dispoziţie în acest sens a instanţei care a soluţionat calea de atac.

De altfel, dată fiind natura măsurilor preventive, existenţa şi efectele juridice ale acestora sunt în mod necesar determinate de existenţa procesului penal, finalizat prin rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, situaţie în care măsura preventivă încetează prin efectul legii, pentru a deveni executorie pedeapsa aplicată prin hotărârea respectivă, intrată în putere de lucru judecat.

În speţă, prima instanţă a procedat la condamnarea inculpaţilor la câte o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare şi l an interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a şi lit.b Cod penal, dispunând suspendarea sub supraveghere a executării principale, conform art.861 Cod penal, menţinând totodată şi măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, pentru care a reţinut că subzistă temeiurile prev.de art.145 alin.1 Cod pr.penală, rap.la art.143 Cod pr.penală, tocmai în scopul bunei desfăşurări a procesului penal şi pentru a da ulterior eficienţă măsurilor de supraveghere stabilite conform art.863 Cod penal.

În aceste condiţii, prima instanţă a pronunţat o soluţie legală şi temeinică, criticile apelanţilor inculpaţi nefiind fondate, astfel că, în conformitate cu dispoziţiile art.379 pct.1 lit.b Cod pşr.penală, vor fi respinse, cu obligarea apelanţilor la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform art.192 alin.2 Cod pr.penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E : 

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii E. E. şi G. E. B. împotriva sentinţei penale nr. 329 din 24 iunie 2009, pronunţată în dosarul cu nr(...) al  T r i b u n a l u l u i   D o l j – Secţia Penală.

Obligă apelanţii la plata a câte 30 lei, fiecare, cheltuieli judiciare statului.
Cu recurs.

Pronunţată în şedinţa publică de la 12 O. 2009.