CURTEA DE  A P E L   C L U J
SECTIA PENALĂ ŞI DE MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 265/R/2008
Şedinţa publică din 22 aprilie 2008

Domenii: Penal - infracţiuni privind comerţul electronic. Efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos.

S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpata N. N. M. împotriva deciziei penale nr. 16/A din 21 ianuarie 2008 a  T r i b u n a l u l u i   C l u j, pronunţată în dosar nr(...), inculpata fiind trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă inculpata asistată de apărător ales, avocat E. J. B. din cadrul Baroului C, cu împuternicire avocaţială depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind partea vătămată U. T..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, se constată că s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul registratură la data de 17 aprilie 2008 un înscris de către partea vătămată U. T., solicitând judecarea cauzei în lipsa sa. De asemenea, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură la data de 17 aprilie 2008, motive de recurs de către inculpată  prin apărător ales, avocat J. B..

Curtea procedează, în temeiul art. 38514 alin. 11 C.pr.pen., la audierea inculpatei N. N. M., declaraţia acesteia fiind consemnată conform procesului verbal depus la dosarul cauzei.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat şi excepţii de invocat, instanţa acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

 Apărătoarea aleasă a inculpatei N. N. M. solicită, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d C.pr.pen., admiterea recursului declarat împotriva deciziei penale nr. 16/A/2008 a  T r i b u n a l u l u i   C l u j, casarea deciziei penale atacate şi rejudecând să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşite de către inculpată, din art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. în art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, fiind vorba de o singură infracţiune şi apoi să se dispună achitarea inculpatei în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen. rap. la art. 10 lit. b1 C.pr.pen., deoarece fapta săvârşită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

În subsidiar, în situaţia în care se va menţine soluţia instanţei de fond, solicită, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d C.pr.pen., admiterea recursului, casarea în parte a deciziei penale atacate şi rejudecând să se dispună, în baza art. 71 alin. 5 C.pen., ca pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei să se suspende executarea pedepselor accesorii atrase de drept de condamnarea la pedeapsa închisorii.

Apreciază că este vorba de o infracţiune simplă. A existat într-adevăr o pluralitate de acte de executare săvârşite la diferite intervale de timp, însă trebuie să fie fost făcute la intervale mai mari de timp. Inculpata a efectuat retrageri de la bancomate situate în acelaşi cartier în aproximativ o J de oră. Actele de executare se succed la intervale scurte de timp, astfel că nu poate fi vorba de o infracţiune săvârşită în formă continuată. Susţine că s-a produs o gravă eroare de fapt, care a avut drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri de condamnare a inculpatei, întrucât există o contradicţie evidentă între ceea ce reţin instanţele cu privire la împrejurările în care fapta a fost comisă şi consecinţele pe care aceasta le-a avut şi ceea ce atestă dosarul prin actele sale.

S-a reţinut ca şi stare de fapt că în data de 28 noiembrie 2006, inculpata N. N. M., fiind singură în biroul comun a luat cardul colegei sale U. T. şi codul pin al cardului şi în drum spre casă a sustras numerar de pe card de la mai multe bancomate, în total suma de 7650 lei. A sustras aceşti bani, însă nu i-a cheltuit. Când partea vătămată a observat că i-a dispărut cardul, inculpata i-a spus ce s-a întâmplat şi şi-a cerut scuze. A restituit suma în totalitate în două săptămâni. Inculpata şi partea vătămată lucrau însă într-o unitate militară. Aflându-se la conducerea unităţi că s-a produs un asemenea incident, s-a procedat la luarea unor declaraţii de la inculpată şi de la partea vătămată. Partea vătămată a arătat în declaraţia dată că va formula plângere doar dacă inculpata nu-i va restitui banii. Persoana de la care a sustras banii inculpata nu a procedat la formularea unei plângeri şi, deşi a plecat de la locul de muncă prin acordul părţilor, totuşi unitatea militară a procedat la sesizarea organelor de cercetare penală. Faţă de modalitatea de desfăşurare a faptei, precum şi raportat la aspectul că inculpata a recunoscut săvârşirea faptei în faţa întregului colectiv, iar partea vătămată nu a dorit tragerea la răspundere penală a inculpatei, apreciază că fapta săvârşită de inculpată nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. Inculpata nu are antecedente penale, a avut o conduită bună pe parcursul procedului penal, a sustras 76 milioane lei, însă nu i-a cheltuit pe toţi. Nu a vrut să fure această sumă de bani. Consideră că inculpata trebuie să beneficieze de dispoziţiile art. 181 C.pen. Solicită, în principal, admiterea recursului, cu consecinţa achitării inculpatului, iar în subsidiar să se dispună suspendarea pedepsei accesorii, în temeiul art. 71 alin. 5 C.pen.

Reprezentanta  M i n i s t e r u l u i   P u b l i c consideră că încadrarea juridică dată faptei este corectă şi apreciază că recursul declarat de inculpată este nefondat. S-a reţinut comiterea infracţiunii de către inculpată în formă continuată, pentru că după ce a sustras acel card a efectuat mai multe retrageri aşa cum rezultă din adresa depusă la dosar de către Banca Transilvania. Apreciază că încadrarea juridică dată faptei este corectă, infracţiunea fiind săvârşită în formă continuată. Inculpata după ce a sustras prima sumă de bani a persistat în activitatea infracţională, respectiv în sustragerea sumelor de bani. Critica adusă de apărătoarea inculpatei că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni de asemenea este fondată, pentru că fapta este foarte gravă. Din declaraţia martorei S. M. de la fila 23 din dosarul instanţei de fond rezultă că părţii vătămate i-a decedat tatăl, moment în care a aflat partea vătămată că i-a dispărut cardul, întrucât avea nevoie de bani. Partea vătămată a rămas fără bani datorită unui coleg de serviciu în care a avut încredere. Inculpata a comis această infracţiune în dauna unei colege de serviciu, astfel încât apreciază că fapte este gravă şi prezintă pericolul social al unei infracţiuni. Susţine că instanţa de fond a dat dovadă de multă clemenţă, aplicându-i pedeapsa de o lună închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, în condiţiile în care pedeapsa maximă este de 12 ani închisoare.

În concluzie, faţă de fapta comisă, persoana inculpatei, modalitatea de comitere a faptei apreciază că hotărârea pronunţată în cauză este legală şi temeinică şi solicită menţinerea acesteia.

Recursul declarat de inculpată este admisibil doar sub aspectul suspendării pedepsei accesorii în temeiul art. 71 alin. 5 C.pen.

Apărătoarea aleasă a inculpatei N. N. M., având cuvântul în replică, arată că inculpata nu avea de unde să ştie că tatăl părţii vătămate va deceda. Când a aflat acest aspect a înapoiat de îndată banii. Apreciază că nu se impune aplicarea unei pedepse, ci este suficientă aplicarea art. 181 C.pen.

Inculpata N. N. M., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta săvârşită şi achiesează la concluziile apărătoarei sale.  

C U R T E A

 Asupra recursului penal de faţă,

 În baza lucrărilor dosarului, constată că   J u d e c ă t o r i a   C l u j-N prin sentinţa penală nr.1047 din 30 octombrie 2007, a condamnat pe inculpata N. N. M., fiica lui B. şi N., născută la 23.03.1968, CNP (...) pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002 cu art.41 alin.2 C.pen. şi art.74-76 C.pen. la pedeapsa de 1 lună închisoare. În temeiul art.81 C.pen.a fost  suspendată condiţionat, pedeapsa aplicată ..

 Conform art.82 C.pen.s-a fixat termenul de încercare de 2 ani, care s-a adăugat cuantumului pedepsei aplicate, rezultând un termen total de încercare de 2 ani şi o lună.

 S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art.83 C.pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

 S-a constatat recuperat prejudiciul.

 În temeiul art.191 alin.1 C.proc.pen.inculpata a fost obligată la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

 Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:

 În anul 2006 inculpata lucra ca personal civil angajat la UM 02216 din municipiul C-N, comandamentul armatei fiind situat pe(...). Inculpata îndeplinea funcţia de contabil în compartimentul control financiar preventiv. La data de 28.11.2006 partea vătămată U. T. a lipsit din birou, participând la un examen de evaluare. Profitând de lipsa părţii vătămate, inculpata i-a sustras din poşeta cardul bancar şi biletul pe care avea memorat codul PIN, efectuînd în aceeaşi zi mai multe ridicări în numerar de la bancomate din municipiul C-N, cauzând un prejudiciu de 7.650 lei. La data de 4.12.2006 după ce partea vătămată i-a spus inculpatei ca va anunţa poliţia despre dispariţia cardului bancar, inculpata i-a comunicat că ea este persoana care i l-a sustras, ca îi pare rău de cele întâmplate, că a avut mare nevoie de bani pentru probleme familiale şi nu s-a putut abţine, obligându-se să îi restituie toţi banii.

 Fapta inculpatei a ajuns la cunoştinţa conducerii Corpului de armata care   i-a desfăcut contractul de muncă şi a sesizat organele de poliţie.

 Având în vedere că inculpata a procedat la ridicarea de numerar de la mai multe bancomate, instanţa în timpul cercetării judecătoreşti a schimbat încadrarea juridică, reţinând şi disp.art.41 alin.2 C.pen. ce reglementează infracţiunea săvârşită în forma continuată.

 Fapta inculpatei de a  folosi fără drept cardul bancar al părţii vătămate, card eliberat de Banca Transilvania întruneşte elementele constitutive prev.de art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002.

 Instanţa a reţinut vinovăţia inculpatei şi ţinând seama de criteriile generale de individualizare a pedepselor prev.de art.72 C.pen. a condamnat-o pentru infracţiunea săvârşită la pedeapsa de 1 lună închisoare.

 La stabilirea cuantumului pedepsei, instanţa a făcut aplicarea circumstanţelor atenuante facultative prev.de art.74, 76 C.pen.ţinând seama de atitudinea sinceră a inculpatei, de stăruinţa depusă de aceasta pentru recuperarea prejudiciului,de lipsa antecedentelor penale şi de faptul că a  suferit şi sancţiunea dministrativă, desfăcându-i-se contractul de muncă.

 Instanţa a apreciat ca scopul prevenţiei generale şi speciale poate fi atins şi dacă pedeapsa nu va fi executată în regim de detenţie, astfel că a făcut aplicarea art.81 C.pen. şi a dispus suspendarea condiţionată.

 Conform art.82 alin.2 C.pen. instanţa a fixat termenul de încercare de 2 ani care s-a adăugat cuantumului pedepsei aplicate.

 Potrivit art.83 C.pen.instanţa a atras atenţia inculpatei asupra cazurilor de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei, respectiv asupra consecinţelor ce rezultă din săvârşirea unei noi infracţiuni intenţionate în  perioada termenului de încercare care ar avea ca rezultat executarea în regim de detenţie atât a pedepsei stabilite în prezenta cauză cât şi a pedepsei ce se va hotărî pentru infracţiunea viitoare care nu se cumulează, ci se execută separat.

 Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat apel inculpata N. N. M. prin care a solicitat achitarea sa în baza art.181 C.pen.apreciind că fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, apel respins ca nefondat prin decizia penală 16 din 21 ianuarie 2008 a  T r i b u n a l u l u i   C l u j.

 Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de către inculpata N. N. M., solicitând în principal schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev.de art.27 alin.1 din Legea 365/2002 cu art.41, 42 C.pen.în forma simplă prev.de art.27 alin.1 din Legea 365/2002 fără a se reţine forma continuată apreciind că se impune achitarea sa în baza art.181 C.pen. rap.la art.10 lit.b1 şi art.11 pct.2 lit.a C.proc.pen.întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

 În subsidiar, apărătorul ales al inculpatei a solicitat ca în baza art.71 alin.5 C.pen.să se suspende şi executarea pedepselor accesorii, măsură asupra căreia instanţa nu s-a pronunţat.

 Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

 Instanţele de fond au administrat materialul probator indicat în rechizitoriul parchetului, pe baza căruia au reţinut judicios starea de fapt, vinovăţia inculpatei, elementele constitutive ale infracţiunii, încadrarea juridică aplicându-i o sancţiune legală şi temeinică.

 Dispoziţiile art.63 alin.3 C.proc.pen.exclud o ordine de preferinţă, nefăcându-se distincţie în ceea ce priveşte valoarea în stabilirea adevărului, în raport de faza în care au fost administrate, criteriul determinant în aprecierea probelor constituindu-l forţa acestora de a exprima adevărul, indiferent de momentul procesual căruia aparţine, sau de organul care le-a administrat.

 Dând sens şi dispoziţiilor art.3 din  C o d u l   d e procedură penală privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanţa a reţinut şi apreciat numai acele probe care reflectă adevărul, ţinând seama de întregul material administrat în cauză.

 Cum potrivit art.64 C.proc.pen.nu se face distincţie între valoarea probantă a mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale şi a judecăţii, se poate concluziona că nu există un temei legal pentru a se crea o ordine de preferinţă între declaraţiile inculpatului.

 Pe de altă parte, declaraţia inculpatei dată în faza judecăţii poate servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu alte probe, ceea ce  este cazul în speţă, declaraţiile acesteia din faţa instanţelor de fond coroborându-se perfect cu declaraţiile date în faza de urmărire penală, prin care recunoaşte comiterea faptei.

 În legătură cu primul motiv de recurs vizând schimbarea încadrării juridice, curtea reţine că în speţă, se impune reţinerea infracţiunii în formă continuată deoarece acţiunile inculpatei de însuşire a banilor de pe card, subsecvente consumării infracţiunii de furt, prezintă fiecare în parte, elementele constitutive prevăzute în art.27 alin.1 din Legea 365/2002 fiind vorba de acte materiale comise în baza unei unice rezoluţii infracţionale, inculpata prevăzând de la început în linii generale întreaga activitate infracţională ce urma să se desfăşoare apoi în detaliu, în ansamblul ei. 

 Aşa fiind, concluzia la care au ajuns instanţele de fond, a fost aceea că urmare administrării tuturor probelor, s-a reţinut o situaţie de fapt conformă cu realitatea, iar încadrarea juridică a faptei se circumscrie elementelor constitutive ale infracţiunii pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, aceea prev.de art.27 alin.1 din Legea 365/2002 cu art.41, 42 C.pen.

 Verificând probele existente în cauză şi ştiut fiind că o eroare gravă de fapt constă în esenţă în contradicţia evidentă şi esenţială între ceea ce spune dosarul prin actele lui şi ceea ce afirmă instanţa, se poate conchide că există concordanţă între probe şi hotărârea dată, că s-a acordat eficienţă deplină dispoziţiilor legale ce reglementează probele şi mijloacele de probă.

 Aşa fiind, primul motiv de recurs se va respinge, fapta inculpatei constituind infracţiune şi fiind prevăzută de legea penală.

 Referitor la aplicarea art.18/1 C.pen. curtea reţine că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă precum şi de persoana şi conduita infractorului.

 Atunci când se apreciază dacă fapta săvârşită prezintă sau nu gradul de pericol social al unei infracţiuni, trebuie să se aibă în vedere, printre altele, dacă urmările faptei sunt reduse.

 De altfel, sancţiunea aplicată, penală sau cu caracter administrativ, îşi poate îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, numai în măsura în care corespunde gravităţii faptei, potenţialului de pericol social pe care-l prezintă în mod real, persoana infractorului, cât şi atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa măsurii luate faţă de el.
 În speţă, fapta inculpatei nu întruneşte condiţiile cerute de art.18/1 C.pen.
 Astfel, în aprecierea gradului de pericol social concret, nu se poate face abstracţie de circumstanţele reale în care s-a comis fapta.

 Or, din probe rezultă că inculpata profitând de relaţiile de încredere existente între ea şi partea vătămată, victima lăsându-şi poşeta pe masa de birou, cele două fiind colege, i-a sustras din poşetă cardul de salarii, însuşindu-şi prin furt suma de 76.000.000 lei,(lei vechi) pe care până în prezent a restituit-o.

 Ceea ce este important, este că retragerile numerar de la bancomate le-a săvârşit în cursul aceleiaşi zile, în formă continuată, suma cu care a prejudiciat-o pe partea civilă fiind consistentă.

 Sub aspectul circumstanţelor personale, se constată că inculpata a dat dovadă de sinceritate, a recuperat integral prejudiciul cauzat victimei, însă doar la o anumită durată în timp de la data săvârşirii faptei, şi a dat dovadă de sinceritate oarecum constrânsă de împrejurări, în sensul că partea vătămată având un deces în familie şi având nevoie de bani era evident că va utiliza cardul de salarii, condiţii în care descoperirea faptei era mai mult decât evidentă.

 Din copia fişei de cazier, rezultă că aceasta nu este cunoscută cu antecedente penale.

 Aşa fiind, faţă de modul concret în care s-a derulat activitatea infracţională, valoarea prejudiciului, atitudinea inculpatei în cursul procesului penal, curtea apreciază că fapta prezintă un grad sporit de pericol social şi nu se impune achitarea sa în baza art.181 C.pen.

 În privinţa solicitării de a se suspenda executarea pedepselor accesorii curtea apreciază că nu se impune a se efectua această operaţie juridică întrucât prevederile art.71 alin.5 C.pen.sunt clare şi fără echivoc, în sensul că pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei se suspendă de drept şi executarea pedepselor accesorii. 

 Pentru motivele ce preced,  recursul inculpatei se va respinge ca nefondat în baza art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen.

 Văzând disp.art.192 alin.2 C.proc.pen.inculpata va plăti statului 100 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E

 Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata N. N. M. domiciliată în comuna G.,(...), împotriva deciziei penale nr.16/A din 21 ianuarie 2008 a  T r i b u n a l u l u i   C l u j.

 Obligă pe inculpată să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

 Definitivă.

 Dată şi pronunţată în şedinţa publică din 22 aprilie 2008.