CURTEA DE  A P E L   G A L A Ţ I
SECŢIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 49/A
Şedinţa publică din data de 30 Aprilie 2009

Domenii: Infracţiuni privind comerţul electronic - falsificarea instrumentelor de plată electronică, deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos.  

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra apelurilor penale formulate de apelanţii-inculpaţi: N. M., în prezent deţinut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranţă G, E. (...), în prezent deţinut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranţă G, şi N. U., în prezent deţinut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranţă G, trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art.24, art.25, art.27 din Legea nr.365/2002, împotriva Sentinţei penale nr.17/16.01.2009, pronunţată de  T r i b u n a l u l   B r ă i l a în dosarul nr(...).

Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică din data de 22 aprilie 2009, fiind consemnate în incheierea de şedinţă de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, potrivit dispoziţiilor art.306 Cod procedură penală, Curtea a amânat pronunţarea la data de 28 aprilie 2009 şi, apoi, la 30 aprilie 2009.
Ulterior deliberării

CURTEA

Asupra apelului penal de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr.17 din 16.01.2009 a  T r i b u n a l u l u i   B r ă i l a, în baza art.24 alin.1 din Legea nr.365/2002, l-a condamnat pe inculpatul N. M. la 4 ani şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare a unui instrument de plată electronică şi la 3 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute de art.64 lit.”a” teza a II-a şi lit.”b” Cod penal, ca pedeapsă complementară.

În baza art.24 alin.2 din Legea nr. 365/2002, l-a condamnat pe inculpatul N. M. la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie, în orice mod, a instrumentelor de plată electronică falsificate sau deţinerea lor în vederea punerii lor în circulaţie.

L-a condamnat pe acelaşi inculpat la 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de  fabricarea ori deţinerea de echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, prev. de art.25 din Legea nr.365/2002 şi la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de utilizare a unui instrument de plată electronică, inclusiv a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia fără consimţământul titularului instrumentului, prev. de art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

În baza art.33 lit.”a”-34 lit.”b” Cod penal, a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului N. M., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 2 luni închisoare, sporită cu 4 luni închisoare, în total va executa 4 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzute de art.64 lit.”a” teza a  II-a şi lit.”b” Cod penal.

În baza art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002, l-a condamnat pe inculpatul N. U. la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie, în orice mod, a instrumentelor de plată electronică falsificate sau deţinerea lor în vederea punerii în circulaţie.

 În baza art.25 din Legea nr.365/2002 l-a condamnat pe acelaşi inculpat la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de instrumente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică.

În baza art.33 lit.”a”- 34 lit.”b” Cod penal, a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului N. U., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 2 luni, în total va executa 3 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.37 lit.”a” Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul E. N.  la o pedeapsă de  4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie, în orice mod, a instrumentelor de plată electronică falsificate sau deţinerea lor în vederea punerii în circulaţie.

În baza art.25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art.37 lit.”a” Cod penal l-a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de  deţinere de echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică.

În baza art.33 lit.”a”-34 lit.”b” Cod penal a dispus ca inculpatul E. N. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită cu 6 luni, în total va executa 4 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art.61 Cod penal a dispus revocarea liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 177 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.407/ 2005 a  J u d e c ă t o r i e i   F e t e ş t i, definitivă prin decizia penală nr. 23/A/2006 a  T r i b u n a l u l u i   I a l o m i ţ a, cu pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, urmând să execute pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, sporită la 4 ani şi 7 luni închisoare.

A interzis inculpaţilor N. M., N. U. şi E. N. drepturile civile prevăzute de art.64 lit.”a” teza a II-a şi lit.”b” Cod penal pe timpul prevăzut de art.71 Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
A dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor N. M., N. U. şi E. N.  timpul reţinerii şi al arestării preventive cu începere de la data de 28 aprilie 2008 şi menţine starea de arest a acestora.

În baza art.118 alin.1 lit.”f” Cod penal a dispus confiscarea următoarelor: un laptop U., model T., N. – T., seria (...)K, cu acumulator, hard-disk marca U., capacitate 80 Gb, seria K-(...), mouse optic M. şi cablu alimentare priză; un N., model 3HLR, seria (...), cu cablu alimentare priză cu transformator, cu cablu  conectare  PC (V.) şi cablu  conectare  PC  (SERIAL);  13  carduri blank, toate  aflate  la  camera  de  corpuri  delicte  a  E.  de Combatere a D. Organizate G, Serviciul de Combatere a D. Organizate B.

În baza art.109 alin.5 Cod procedură penală, a dispus ridicarea măsurii asigurătorii de aplicare a sechestrului asupra următoarelor bunuri: autoturism E. de culoare albă cu numărul de înmatriculare (...) ce prezintă pe şasiu numărul de identificare V.(...); un telefon mobil marca Nokia model N.73, J.(...), cu acumulator Nokia, model BP-6M; un telefon mobil marca Nokia, model F.-1, J. (...), cu acumulator Nokia; un telefon mobil Samsung, model T.-C-170, J. (...)0, cu acumulator Samsung; 7 cartele T., cât şi a sumei de 661 lei consemnată la CEC Bank cu chitanţa nr. (...)/1 şi a dispus restituirea acestor bunuri către inculpaţi.

A dispus restituirea către inculpaţi a bunurilor  personale ridicate de la  aceştia, astfel cum sunt evidenţiate în procesele verbale de predare-primire, aflate la filele 210-211 şi 212 de la dosarul de urmărire penală.

Restituirea bunurilor se va efectua la data rămânerii definitive a sentinţei.
A obligat inculpaţii N. M., E. N. şi N. U., în solidar, să plătească părţii civile SC E. SA B suma de 15.298,22 lei cu titlu de daune materiale, cu dobânzi legale de la data rămânerii definitive a prezentei.

În baza art.189-191 Cod procedură penală a obligat pe inculpaţii N. M., E. N. şi N. U. la câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 28.04.2008, orele 3,25, un echipaj de poliţie a oprit în trafic autoturismul marca E. 1320 cu numărul de înmatriculare (...), care se deplasa pe Bd. (...) din municipiul B.

Din primele verificări s-a constatat că la volanul autoturismului se afla inculpatul N. U., pe bancheta din faţă dreapta se afla inculpatul E. N., iar pe bancheta din spate, inculpatul N. M..

Asupra inculpatului N. U. s-au găsit două foi de hârtie pe care erau scrise numerele mai multor carduri bancare şi 78 lei RON, asupra inculpatului E. N. au fost depistate un număr de 13 carduri de plastic, ascunse în mâneca T. a hainei cu care era îmbrăcat, precum şi suma de 82 lei RON, iar asupra inculpatului N.  M. au fost găsite suma de 500 lei RON, un laptop marca U. seria (...)K şi două carduri personale.

De asemenea, pe bancheta din spate a autoturismului se afla, în afară de laptop, şi un aparat N. 206 E. UX 1 U. Standard, un mouse cu cablu şi mufă, un ca(...) precum şi un încărcător marca E..

Cele 13 carduri nu prezentau elementele specifice de siguranţă sau de identificare ale unei bănci, iar prezenţa acestora şi a aparatului tip N. 206 (cititor de carduri), au constituit indicii privind săvârşirea infracţiunilor prevăzute de Legea nr.365/07.04.2002, privind comerţul electronic.
La data de 28.04.2008 s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva inculpaţilor N. M., E. N. şi N. U. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.24 al.2 şi art.25 din Legea nr.365/2002 republicată.

Prin Ordonanţa din 28.04.2008 cei trei inculpaţi au fost reţinuţi, iar prin încheierea din 29.04.2008, în dosarul nr(...), Tribunalul, admiţând propunerea Parchetului de pe lângă  T r i b u n a l u l   B r ă i l a, a dispus arestarea preventivă a celor trei inculpaţi.

În cauză s-a efectuat o percheziţie a sistemelor informatice şi a suporţilor de stocare a datelor informatice aflate în memoria laptop-ului marca U. model T. M 105-T. cu seria (...)K, ce aparţinea inculpatului N. M..

Cu această ocazie, au fost identificate mai multe fişiere în care sunt surprinse discuţii referitoare la detalii bancare privind cărţile de credit aparţinând diferitelor persoane, precum şi codurile PIN, alte fişiere de tip imagine în care sunt reprezentate fotografii ale unor pagini web, asemănătoare cu cele ale unor bănci, fişiere componente ale unui website ce imită site-urile unor bănci şi un număr de 127 fişiere componente ale aplicaţiilor informatice „Mini 123”, E”xeba”, „Mini 400” şi „Mini 600”, cu ajutorul cărora pot fi citite şi scrise date de pe  E. magnetică a  cardurilor bancare – proces verbal (fila 166 dosar urm.pen.).

În continuarea cercetărilor, s-a efectuat citirea benzilor de culoare neagră ale celor 13 (treisprezece) carduri, care se prezintă sub forma unor bucăţi de foi de plastic cu dimensiunile unor carduri bancare autentice, de culoare albă, având pe una din feţe o bandă de culoare neagră care nu prezintă elemente de identificare şi de siguranţă, respectiv logo-ul companiei emitente, holograma, microprinting, numărul de identificare al emitentului sau al băncii, caracterul unic embasat, numărul de cont embasat, data limită de valabilitate, panou pentru semnătură, numărul de cont duplicat sau imprimare permanentă.

Citirea benzilor de culoare neagră s-a efectuat cu dispozitivul N. 120 D-33 B. al organelor de poliţie-proces verbal (fila 15 dosar urm.pen.).
Cele 15 bucăţi de plastic  suspecte de a fi carduri, au fost supuse expertizării tehnico-criminalistice.

Concluziile privind aceste verificări, cuprinse în Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică traseologică nr. 79769/2008 se referă la faptul că un număr de 11 bucăţi nu prezintă elemente de siguranţă sub forma unor şiruri de caractere alfanumerice sau sigle (fila 122 dosar urm.pen.).

Aparatul N. 206-3HLR seria (...), împreună cu alimentatorul pentru conectare la reţeaua publică de tensiune, cablul terminat cu  conector V. tip A şi conector RJ 45 şi cele 15 foi plastic de mărimea unor carduri găsite asupra inculpaţilor în momentul depistării lor, au făcut obiectul unei constatări tehnico ştiinţifice efectuate de S.R.I.

S-a stabilit că aparatul N. 206-3HLR seria (...) funcţionează conform specificaţiilor producătorului, el fiind un cititor sau inscriptor pentru carduri magnetice.

Pentru citirea sau scrierea de carduri cu ajutorul dispozitivului N. 206-3HLR este necesară conectarea acestuia la un computer personal prin intermediul unui cablu şi instalarea unei aplicaţii care să-i permită utilizatorului transmiterea de  comenzi şi respectiv primirea datelor.

Pentru citirea sau scrierea de carduri cu ajutorul dispozitivului N. 206 - 3HLR este necesară conectarea acestuia la un computer personal prin intermediul  unui cablu şi instalarea unei aplicaţii care să-i permită utilizatorului transmiterea de  comenzi şi respectiv primirea datelor.

Pe baza manualului de utilizare a N. 206-3HLR se pot scrie şi alte aplicaţii.
Din cele 15 bucăţi de plastic expertizate, numai două sunt autentice, iar 13 sunt contrafăcute, dar conţin date a căror structură este similară celei utilizate în sistemele bancare, ele fiind apte a fi folosite pentru operaţiuni financiar-bancare.

Cu ajutorul dispozitivului N. 206-3HLR aceste carduri pot fi citite, copiate, scrise sau şterse.

Concluzia expertizei se referă la faptul concret că informaţiile de pe cele 13 bucăţi de plastic aparţinând inculpaţilor au putut fi scrise de către dispozitivul N. 206-3HLR seria (...).

În baza celor constatate, s-a dispus, la data de 13.06.2008, prin ordonanţă, extinderea cercetărilor şi sub aspectul săvârşirii de către inculpatul N. M., a infracţiunilor de falsificare de instrumente de plată electronică şi utilizarea instrumentelor de plată electronică fără consimţământul titularului, efectuând retrageri de numerar, fapte prevăzute de art.24 al.1 şi art.27 al.1 din Legea nr.365/2002 privind comerţul electronic.

Pe baza informaţiilor de pe cele 13 bucăţi de plastic s-a solicitat tuturor băncilor din România efectuarea de verificări, constatându-se că inculpaţii au folosit cardurile pentru extragerea de sume prin E. SA, de la diferite persoane fizice care aveau cont deschis la această bancă-adresa din 19 mai 2008 (fila 252).

Din probele adminJ. în cauză prima instanţă a reţinut că inculpaţii N. M., E. N. şi N. U. se cunoşteau de circa 3 ani, fiind prieteni.

Inculpatul N. M. locuia de cele mai multe ori la inculpatul N. U., iar atunci când inculpatul E. N. s-a A în executarea unei pedepse privative de libertate, mergea la acesta cu pachete.

Inculpaţii N. M. şi N. U. au procurat cu suma de 3000 lei RON un aparat N. 206 de la o persoană neidentificată. Inculpatul N. M. a cumpărat mai multe blancuri (plastice) de la N. sau U. N..

Folosindu-se de internet, a creat mai multe variante de PIN-uri.

A la domiciliul său, sau, de cele mai multe ori, împreună cu inculpatul N. U. la domiciliul acestuia din urmă, cei doi conectau aparatul N. 206 la calculator şi folosindu-se de un program adecvat acestui dispozitiv, program ce  se afla instalat pe calculatorul inculpatului N. M., transmiteau prin acest program în memoria dispozitivului N. codurile PIN şi apoi, prin fanta magnetică a N.-ului, treceau E. magnetică a blancului şi inscripţionau codul transmis.

Cei doi inculpaţi mergeau împreună la bancomate, unde introduceau cardul falsificat, interogau ce sold exista în cont şi în raport de răspuns, scoteau banii.

Din declaraţiile inculpaţilor rezultă că în timp ce unul dintre ei  scotea banii, celălalt se aşeza în spatele lui pentru a-l proteja.

În seara zilei de 27.04.2008, inculpaţii N. M. şi N. U., deoarece nu mai aveau blancuri (carduri neinscripţionate), l-au sunat pe inculpatul E. N. şi au hotărât să se întâlnească pentru a face rost de ele.

Cum inculpatul E. N. se afla în oraşul S, inculpaţii N. M. şi N. U. s-au urcat în maşina unchiului lui N. U. (autoturism pe care acesta îl avea în folosinţă) şi s-au deplasat, având asupra lor instrumentele necesare falsificării cardurilor şi anume dispozitivul N. 206, laptop-ul şi două cabluri de conectare.

Ajunşi la S, cei doi inculpaţi l-au luat cu ei pe inculpatul E. N., dar nu înainte ca inculpatul N. M. să scoată cu cardul de la un bancomat suma de 600 lei.
Inculpaţii E. N. şi N. U. au declarat că inculpatul N. M. a luat legătura telefonic cu o persoană din B de la care  intenţionau să mai cumpere nişte blancuri.
Cu toţii s-au urcat în autoturism şi s-au deplasat către municipiul B, unde au fost opriţi de echipajul de poliţie.

Prima instanţă a considerat că această situaţie de fapt este dovedită prin următoarele mijloace de probă: proces verbal-fila 7; declaraţii inculpaţi-filele 23,29,34; declaraţii martori-filele 40,41; adrese  bănci-filele 53-100; raport de constatare ştiinţifică traseologică-fila 122; planşă fotografică autoturism E. nr. (...); adrese E. nr. 1760/2008 şi nr. 50.6/3647B/ 09.12.2008 dosar fond; raport de constatare tehnico-ştiinţifică (...)/2008-fila 210; declaraţii părţi civile-filele 268, 270, 275.

În drept, s-a reţinut că faptele inculpatului N. M., de a falsifica instrumente de plată electronică, de a le deţine şi a le pune în circulaţie, a deţine echipamente hardware sau software cu care a falsificat cardurile, de a efectua operaţiuni prin utilizarea instrumentelor de plată electronică, inclusiv date de identificare care permit utilizarea acestora fără consimţământul titularului de cont, constituie infracţiunile prevăzute de art.24 al.1 şi al.2, art.25 şi art.27 al.1 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal şi art.41 al.2 Cod penal raportat la art.27 al.1 din Legea nr. 365/2002.

Faptele inculpatului E. N., de a pune în circulaţie instrumente de plată electronică şi de a deţine aceste instrumente în vederea punerii în circulaţie, constituie infracţiunile prevăzute de art.24 al.2 şi art.25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art.33 lit.a C.pen. şi art.37 lit.a Cod penal.
Faptele inculpatului N. U., de a pune în circulaţie instrumente de plată electronică falsificate şi de a deţine aceste instrumente în vederea punerii în circulaţie, constituie infracţiunile prevăzute de art.24 al.2 şi art.25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.

Instanţa de fond a reţinut că inculpaţii N. M., E. N. şi N. U. au avut pe tot parcursul procesului penal o atitudine oscilantă în sensul că, dacă în faza de urmărire penală au recunoscut faptele, în faţa instanţei de judecată nu au mai recunoscut că au sustras  diverse sume de bani prin falsificarea unor instrumente de plată.

În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi martorii: G G, martor din acte şi F. M. (...), martor în apărare, propus de inculpatul N. M..

Martorul G G nu şi-a menţinut în totalitate declaraţia dată în faza de urmărire penală, susţinând că nu a fost prezent la momentul opririi în trafic a autoturismului în care se aflu cei trei inculpaţi, ci doar  a fost martor asistent al inventarierii bunurilor găsite în maşină. Cum inculpaţii nu au negat existenţa bunurilor găsite în maşină, declaraţia modificată a martorului G G nu a influenţat decizia instanţei, el menţinându-şi restul declaraţiei.
Martora F. M. (...) a relevat instanţei că a avut relaţii de prietenie cu inculpatul N. M., cu care s-a întâlnit în ziua sărbătoririi „T. Paşti”, a petrecut ziua  cu acesta, dar nu a adus nici un element din care să rezulte că avea sau nu cunoştinţă de activitatea infracţională a acestuia, ori întâlnirea cu ea l-ar fi împiedicat pe inculpat să comită vreo infracţiune.

Instanţa a considerat că motivarea poziţiei oscilante a inculpaţilor, respectiv că au fost forţaţi să declare în faza de urmărire penală, este combătută chiar de declaraţiile date în faţa instanţei de judecată la momentul luării măsurii arestării preventive, când inculpatul N. M. a arătat că ştia de mai mult timp procedura şi tot ce urma să facă pentru obţinerea cardurilor, a căutat şi achiziţionat aparatul de inscripţionat, a obţinut blancurile, etc. În cazul în care nu ar fi vrut să folosească aparatul de inscripţionat, nu s-ar explica motivul pentru care  l-a cumpărat şi nici de ce asupra  inculpatului E. N. au fost găsite, ascunse în mâneca hainei, un număr de 13 blancuri falsificate.

Susţinerea inculpaţilor N. U. şi E. N. că nu cunoşteau de existenţa aparatului de inscripţionat A asupra inculpatului N. M. şi că nu  ştiau ce are de gând să facă cu acesta, nu poate fi primită, având în vedere că din actele de la dosar rezultă că erau prieteni de mai mult timp şi asupra inculpatului E. N. au fost găsite 13 carduri de plastic.

Faţă de probele adminJ. în cauză şi declaraţiile de recunoaştere a faptelor, date în faza de urmărire penală şi care se coroborează cu celelalte probe, prima instanţă a constatat vinovăţia inculpaţilor  şi a dispus condamnarea  acestora pentru faptele deduse judecăţii, făcând şi aplicarea dispoziţiilor art.33-34 Cod penal.

Pentru inculpatul E. N. a reţinut şi starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art.37 lit.”a” Cod penal.

La individualizarea pedepsei şi a modalităţii de executare instanţa a avut în vedere poziţia procesuală oscilantă a inculpaţilor, care nu au colaborat cu instanţa de judecată şi nici nu şi-au manifestat disponibilitatea de a acoperi paguba creată părţii civile. Totodată, instanţa a avut în vedere şi gradul de pericol social concret al faptelor care, prin periclitarea fondurilor cetăţenilor, pot induce acestora nesiguranţă şi neîncredere în folosirea cardurilor bancare.
Împotriva Sentinţei penale nr.17 din 16.01.2009 a  T r i b u n a l u l u i   B r ă i l a au declarat apel inculpaţii N. M., N. U. şi E. N..

Inculpatul N. U. a invocat, în principal, nulitatea absolută a hotărârii apelate, determinată de faptul că prima instanţă nu a fost legal sesizată.

Sub acest aspect, s-a susţinut, în primul rând, că au fost încălcate prevederile art.264 alin.3 din  C o d u l   d e procedură penală, deoarece rechizitoriul nu a fost verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de către prim-procurorul Parchetului de pe lângă  T r i b u n a l u l   B r ă i l a, fapt ce impune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, conform art.332 alin.2 Cod procedură penală.

Aceeaşi soluţie se impune, în opinia apărătorului inculpatului N. U., şi pentru motivul că au fost încălcate prevederile art.29 alin.1, cu referire la art.17 din Legea nr.365/2002 privind comerţul electronic, potrivit cărora infracţiunile prevăzute de această lege se constată de Autoritatea de reglementare în comunicaţii şi tehnologia informaţiei.

Inculpatul a susţinut că neefectuarea constatării de către autoritatea prevăzută de lege a făcut ca situaţia de fapt să fie confuză şi neclară cu privire la întinderea şi personalizarea pe inculpaţi a activităţii infracţionale.
De asemenea, inculpatul N. U. a invocat motivul că nu este vinovat de niciuna dintre cele două infracţiuni reţinute în sarcina sa şi a susţinut că el l-a însoţit pe inculpatul N. M. doar în calitate de şofer fără a participa la activitatea infracţională a acestuia.

Pentru aceste motive, inculpatul a solicitat să fie achitat în temeiul art.11 pct.2 lit.a ref. la art.10 lit.a din  C o d u l   d e procedură penală.
În  subsidiar, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice, urmând a fi reţinută în sarcina sa numai complicitatea la infracţiunea prev. de art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002.

Pentru această infracţiune apărătorii inculpatului au solicitat să fie reţinute circumstanţe atenuante judiciare, conform art.74 din Codul penal şi să se dispună condamnarea lui la o pedeapsă situată sub limita minimă specială prevăzută de lege, cu suspendarea condiţionată a executării.
Motivele de apel invocate de inculpatul N. U., privind nelegala sesizare a instanţei şi lipsa unor probe certe de vinovăţie  au fost însuşite şi de inculpatul E. N.. De asemenea, acest inculpat a solicitat să fie achitat în temeiul art.11 pct.2 lit.a ref. la art.10 lit.c din  C o d u l   d e procedură penală, susţinând că nu a avut cunoştinţă de activitatea infracţională a celorlalţi doi inculpaţi şi nu a participat la săvârşirea acesteia.

Aceleaşi motive de apel, privind nelegala sesizare a instanţei şi lipsa unor probe concludente privind vinovăţia au fost invocate şi de inculpatul N. M..
De asemenea, inculpatul N. M. a invocat greşita încadrare juridică a faptelor, susţinând că în mod nelegal a fost reţinută în sarcina sa şi infracţiunea prevăzută de art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002, deoarece activitatea de retragere de numerar prin utilizarea unui instrument de plată falsificat întruneşte doar elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art.24 alin.2 din lege, nu ale ambelor infracţiuni.

Inculpatul a criticat hotărârea primei instanţe şi sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor, susţinând că acestea sunt prea aspre în raport cu gradul concret de pericol social al faptelor săvârşite şi cu circumstanţele personale.

Pentru acest motiv, inculpatul a solicitat reţinerea în favoarea sa a unor circumstanţe atenuante judiciare, conform art.74 din Codul penal, având in vedere lipsa antecedentelor penale şi atitudinea sinceră pe care a manifestat-o.

Apelurile declarate de inculpaţii N. M. şi N. U. sunt nefondate, în timp ce criticile formulate de inculpatul E. M. sunt întemeiate doar cu privire la greşita reţinere în sarcina sa a infracţiunii prevăzute de art.25 din Legea nr.365/2002.

1. Examinând primul motiv de apel invocat de inculpaţi, privind nelegala sesizare a instanţei, Curtea reţine că această critică este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art.264 alin.3 din  C o d u l   d e procedură penală, rechizitoriul trebuie verificat sub aspectul legalităţii şi al temeiniciei de către procurorul ierarhic. Pentru interpretarea unitară a acestei dispoziţii legale,  Î n a l t a   C u r t e de Casaţie şi Justiţie a statuat, prin Decizia de recurs în interesul legii nr.9 din 18.02.2008, că inexistenţa menţiunii „verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei” este de natură să atragă neregularitatea actului de sesizare, în condiţiile art.3002 alin.2 din  C o d u l   d e procedură penală.

Din examinarea considerentelor deciziei rezultă că inexistenţa menţiunii privind verificarea rechizitoriului de către procurorul ierarhic, sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, nu atrage nulitatea absolută a actului de sesizare, ci  constituie o neregularitate care poate fi invocată la prima înfăţişare, conform art.300 alin.2 raportat la art.197 alin.4 din  C o d u l   d e procedură penală, şi care poate fi înlăturată, după caz, fie de îndată, fie prin acordarea unui termen în acest scop.

Or, în speţă, inculpaţii nu au invocat în faţa instanţei de fond, la prima înfăţişare, nerespectarea prevederilor art.264 alin.3 din  C o d u l   d e procedură penală, astfel că nulitatea relativă care decurge din această împrejurare a fost acoperită.

Pe de altă parte, se reţine că în adresa de înaintare a dosarului de urmărire penală către instanţă (fila 3 fond), prim procurorul Parchetului de pe lângă  T r i b u n a l u l   B r ă i l a a făcut menţiunea că rechizitoriul a fost verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, astfel că, în opinia Curţii, sunt satisfăcute exigenţele art.264 alin.3 Cod procedură penală, precum şi ale deciziei de recurs în interesul legii.

Nulitatea actului de sesizare nu este atrasă nici de împrejurarea invocată de inculpaţi, privind nerespectarea prevederilor art. 29 alin.1 cu referire la art.17 alin.1 din Legea nr.365/2002 – texte potrivit cărora infracţiunile prevăzute în această lege se constată de către Autoritatea de reglementare în comunicaţii şi tehnologia informaţiei.

Din conţinutul prevederilor legale mai sus menţionate rezultă că autoritatea de reglementare nu se substituie organelor de urmărire penală, ci este abilitată doar să supravegheze respectarea de către furnizorii de servicii a prevederilor legale, să constate şi să sancţioneze contravenţiile.

Ori de câte ori se constată încălcarea legii penale, Autoritatea de reglementare este obligată să sesizeze organele de urmărire penală (conform dispoziţiilor art.17 alin.10 din lege).

Această obligaţie a autorităţii de reglementare nu exclude însă posibilitatea ca organul de urmărire penală să fie sesizat prin oricare dintre modurile prevăzute de art.221 din  C o d u l   d e procedură penală.

În speţă, organele de urmărire penală s-au autosesizat cu prilejul prinderii inculpaţilor, constatând că sunt indicii privind săvârşirea de către aceştia a unor fapte incriminate ca infracţiuni prin Legea nr.365/2002. În aceste condiţii, s-a dispus începerea urmăririi penale, care a fost efectuată cu respectarea normelor de competenţă prevăzute de lege, astfel că nu se constată nicio încălcare de natură să atragă restituirea cauzei pentru refacerea urmăririi penale, conform art.332 din  C o d u l   d e procedură penală, aşa cum se susţine prin motivele de apel.

2. Motivele de apel invocate de inculpaţi cu privire la lipsa unor probe certe care să facă dovada vinovăţiei lor sunt neîntemeiate, cu excepţia celor care vizează reţinerea în sarcina inculpatului E. N. a infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică.
Astfel, din declaraţiile date de inculpaţi în cursul urmăririi penale (filele 23 – 35 şi 126 - 136), menţinute în faţa instanţei, când au fost prezentaţi pentru luarea măsurii arestării preventive (filele 144 - 146) rezultă că dispozitivul N. 206 – 3 I., folosit pentru falsificarea instrumentelor de plată, a fost cumpărat în luna februarie 2008 de către inculpaţii N. M. şi N. U. de la o persoană domiciliată în B, cunoscută sub numele de „H.”, căruia primul inculpat i-a plătit suma de 3000 RON.

După cumpărarea dispozitivului N., cei doi inculpaţi s-au deplasat în localitatea Hârşova şi au stat împreună circa 2 săptămâni la domiciliul inculpatului N. U., care a avut în permanenţă reprezentarea asupra scopului ilicit pentru care a fost procurat respectivul dispozitiv.

În această perioadă, cât şi ulterior, după ce a revenit în municipiul C, unde îşi avea domiciliul, inculpatul N. M., conectând dispozitivul N. 206 – 3 I. la computerul personal, tip laptop, pe care avea instalată o aplicaţie care permite transmiterea de comenzi şi respectiv primirea datelor necesare, a imprimat informaţiile obţinute în mod fraudulos pe E. magnetică a unor „blancuri”, obţinând astfel, prin falsificare, instrumente de plată electronică tip carduri.

Aşa fiind, în mod corect a fost reţinută în sarcina inculpaţilor N. M. şi N. U. infracţiunea de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art.25 din Legea nr.365/2002.
De asemenea, în mod corect a fost reţinută în sarcina inculpatului N. M. infracţiunea de falsificare a instrumentelor de plasă electronică, prevăzută de art.24 alin.1 din Legea nr.365/2002.

În ce-l priveşte pe inculpatul E. N., Curtea consideră că în mod greşit a fost reţinută în sarcina sa infracţiunea de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art.25 din Legea nr.365/2002.

Din probele adminJ. în cauză rezultă că inculpatul E. N. s-a A în executarea unei pedepse privative de libertate până la data de 08.04.2007, când a fost liberat condiţionat (fişă cazier judiciar – fila 103 urmărire penală), perioadă de detenţie suprapunându-se, în mare parte, cu perioada în care se reţine că ceilalţi doi inculpaţi au procurat, deţinut şi utilizat echipamentele de falsificare a instrumentelor de plată electronică (fapte consumate în perioada februarie – 27 aprilie 2008).

Deşi după eliberarea condiţionată inculpatul E. N. s-a întâlnit cu ceilalţi doi inculpaţi, nu s-a făcut dovada, prin probele adminJ. în cauză, a faptului că, mai înainte de ziua de 27 aprilie 2008, ar fi fost în vreun fel implicat în activităţile infracţionale ale acestora.

Potrivit situaţiei de fapt care rezultă din ansamblul materialului probator, în ziua de 27.04.2008, inculpaţii N. M. şi N. U. l-au sunat pe inculpatul E. N., care se afla în oraşul S, localitatea sa de domiciliu, şi au hotărât să se întâlnească pentru a face rost de blancuri (carduri neinscripţionate).

Inculpaţii N. M. şi N. U. s-au deplasat până în oraşul S cu autoturismul condus de acesta din urmă, având asupra lor instrumentele necesare falsificării cardurilor.

După ce au retras de la un bancomat din S o sumă de bani, cei trei inculpaţi s-au deplasat cu autoturismul până în oraşul B, unde au fost opriţi în trafic de către organele de poliţie.

Chiar dacă inculpatul E. N. a avut cunoştinţă despre faptul că în autoturismul cu care călătoreau se află instrumentele necesare falsificării cardurilor, această împrejurare nu justifică reţinerea în sarcina lui a calităţii de deţinător atâta vreme cât inculpatul nu a avut niciun moment puterea de dispoziţie faptică asupra respectivelor bunuri.

Aşa fiind, urmează a dispune, în temeiul art.11 pct.2 lit.a ref. la art.10 lit.c din  C o d u l   d e procedură penală, achitarea inculpatului E. N. pentru infracţiunea de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art.25 din Legea nr.365/2002.

Contrar criticilor formulate prin motivele de apel, Curtea reţine că infracţiunea de punere în circulaţie a instrumentelor de plată falsificate sau deţinerea lor in vederea punerii în circulaţie, prevăzută de art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002, a fost în mod corect reţinută în sarcina celor trei inculpaţi.
Astfel, prin declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi menţinute în faţa judecătorului, atunci când au fost prezentaţi pentru luarea măsurii arestării preventive, inculpaţii N. M. şi N. U. au recunoscut că au folosit instrumentele de plată falsificate pentru a retrage sume de bani din bancomate.

În ce-l priveşte pe inculpatul E. N., acesta a recunoscut prin declaraţiile date în cursul urmării penale (filele 131 şi 146) că în ziua de 27.04.2008 s-a întâlnit cu ceilalţi doi inculpaţi în S (localitatea sa de domiciliu) şi s-a deplasat împreună cu aceştia până în oraşul B, pentru a procura „plastice” (carduri neimprimate) de la o persoană numită „H.”, de la care ştia că  inculpatul N. M. cumpărase un dispozitiv de copiat carduri.

Cu prilejul percheziţiei corporale efectuate de către organele de poliţie, în momentul prinderii inculpaţilor, asupra inculpatului E. N. au fost găsite un număr de 13 carduri falsificate, ascunse în mâneca T. a gecii. Unele dintre aceste carduri sunt cele pe care inculpaţii le folosiseră în aceeaşi zi pentru a retrage sume de bani din bancomate.

Folosirea de către inculpaţi a instrumentelor de plată electronică falsificate pentru a retrage sume de bani din bancomate este dovedită în mod indubitabil prin probele adminJ. în cauză.

Astfel, printre cardurile falsificate găsite asupra inculpaţilor au fost identificate copii (clone) ale cardurilor emise de E. – Sucursala Tg. M pe numele titularilor de cont D. F., D. G, D. N. şi E. F., care au reclamat că le-au fost retrase din conturi, fără ştirea lor, diferite sume de bani.

Din extrasele de cont emise de E. Tg. M, coroborate cu declaraţiile părţilor vătămate (filele 272 - 291) rezultă că toate sumele de bani reclamate au fost retrase în ziua de 27.04.2008, din localităţi aflate pe traseul parcurs de inculpaţi în acea zi sau apropiate de acest traseu.

Astfel, în intervalul cuprins între orele 15.32 – 17.20 au fost retrase sume de bani din conturile părţilor vătămate D. G, D. F. şi D. N., retrageri care au fost efectuate la bancomate din municipiul C, localitate în care inculpaţii recunosc că s-au A în prima parte a acelei zile.

În intervalul de timp cuprins intre orele 22.16 – 22.40 au fost retrase sume de bani din conturile părţilor vătămate D. G, D. F. şi E.u F., operaţiuni efectuate la bancomate din oraşul S, localitate în care, de asemenea, inculpaţii recunosc că s-au A, înainte de a pleca spre B.

În intervalul 18.34 – 18.39 au fost retrase sume de bani din conturile părţilor vătămate D. N. şi D. F., operaţiuni efectuate la un bancomat (B. (...)) din municipiul B, localitate situată în apropierea traseului dovedit a fi parcurs de inculpaţi în acea zi.

Având în vedere că asupra inculpaţilor au fost găsite cardurile falsificate, cât şi împrejurarea că din conturile celor două părţi vătămate, care domiciliază în Tg. M şi nu au nicio legătură cu ele, au fost retrase sume de bani de la acelaşi bancomat situat în B – operaţiuni efectuate într-un interval de numai 5 minute – Curtea îşi formează convingerea că şi aceste sume au fost retrase tot de inculpaţi.

Este foarte posibil ca inculpatul N. M. să fi falsificat în dublu exemplar cardurile celor două părţi vătămate, situaţie în care, împărţindu-şi sarcinile, inculpaţii puteau retrage simultan bani din bancomate situate în localităţi diferite.

Constatând că s-a făcut în mod indubitabil dovada că cei trei inculpaţi au deţinut instrumente de plată falsificate, pe care le-au pus în circulaţie, folosindu-le pentru retragerea din bancomate a sumei totale de 15.298,22 lei, în mod corect prima instanţă a reţinut în sarcina lor infracţiunea prevăzută de art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002.

În consecinţă, sunt nefondate criticile formulate de inculpaţi, privitor la această infracţiune.

De asemenea, este neîntemeiată critica formulată de inculpatul N. M., cu privire la infracţiunea prevăzută de art.27 din Legea nr.365/2002.
Acest text de lege incriminează efectuarea uneia dintre operaţiunile prevăzute de art.1 pct.11 din lege (între care se regăsesc şi retragerile de numerar) prin utilizarea unui instrument de plată electronică, inclusiv a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, fără consimţământul titularului.

Întrucât legea nu distinge, Curtea consideră că această infracţiune trebuie reţinută nu numai atunci când făptuitorul foloseşte instrumentul de plată original (ajuns în posesia sa prin furt, pierdere, împrumutat, etc) ci şi atunci când făptuitorul, folosind elementele de identificare obţinute în mod fraudulos, falsifică instrumentul de plată electronică, pe care ulterior îl foloseşte, evident, fără consimţământul titularului.

Întrucât latura obiectivă a acestei infracţiuni este diferită de cea a infracţiunii prevăzute de art.24 alin.2 din aceeaşi lege, în mod corect au fost reţinute în sarcina inculpatului N. M. ambele infracţiuni.

3. Operaţiunea de individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor N. M. şi N. U. a fost judicios efectuată, fiind respectate criteriile prevăzute de art.72 din Codul penal.

Astfel, prima instanţă a avut în vedere gradul concret de pericol social al faptelor, importanţa relaţiilor sociale lezate, vizând încrederea pe care cetăţenii trebuie să o aibă în instituţiile bancare şi în instrumentele de plată electronică, gradul de participare a fiecăruia dintre inculpaţi la săvârşirea faptelor, precum şi aspectele referitoare la persoana inculpaţilor, care au avut o poziţie procesuală oscilantă şi care nu şi-au manifestat disponibilitatea de a acoperi prejudiciul cauzat prin activitatea infracţională.

Având în vedere toate aceste criterii de individualizare a pedepsei, Curtea apreciază că nu se justifică reţinerea în favoarea inculpaţilor N. M. şi N. U. a unor circumstanţe atenuante judiciare, şi nici stabilirea unei modalităţi de executare a pedepselor fără privare de libertate.

Curtea consideră însă că este greşit individualizată pedeapsa aplicată inculpatului E. N., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002.

Aşa cum s-a arătat, în comparaţie cu ceilalţi doi inculpaţi, inculpatul E. N. a avut o contribuţie mai redusă la activitatea infracţională, fiind dovedită doar participarea acestuia în ziua de 27.04.2008 la săvârşirea faptelor de deţinere şi de punere în circulaţie a instrumentelor de plată electronică falsificate.
Chiar dacă se are în vedere că inculpatul E. N. este recidivist, pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată acestuia este prea aspră şi apare ca inechitabilă în raport cu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată pentru aceeaşi infracţiune inculpatului N. U., care a avut o activitate infracţională mai amplă.
4. La examinarea din oficiu a hotărârii penale apelate, în limitele prevăzute de art.371 alin.2 Cod penal, se constată că prima instanţă, deşi a stabilit în mod corect că infracţiunile prevăzute de art.24 alin.1 şi art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002 au fost săvârşite prin acte materiale repetate, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a omis să reţină în încadrarea juridică dispoziţiile art.41 alin.2 din Codul penal.

Întrucât hotărârea primei instanţe a fost atacată cu apel numai de către inculpaţi, această nelegalitate nu poate fi înlăturată, deoarece ar fi încălcat principiul „neagravării situaţiei în propriul apel”, prevăzut de art.372 din  C o d u l   d e procedură penală”

Faţă de aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, urmează a fi admis apelul declarat de inculpatul E. N., va fi desfiinţată în parte Sentinţa penală nr. 17/16.01.2009 a  T r i b u n a l u l u i   B r ă i l a, numai în ceea ce priveşte latura penală a cauzei şi aceasta numai referitor la inculpatul E. N., iar în rejudecare:

Urmează a dispune, în baza art. 11 pct. 2 lit. a în referire la art. 10 lit. c Cod pr. penală achitarea inculpatului E. N. pentru infracţiunea de „deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică” prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.

Va reduce de la 4 ani închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului E. N. pentru infracţiunea prevăzută de art. 24 al. 2 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.

În baza art. 61 Cod penal va contopi pedeapsa mai sus stabilită cu restul de pedeapsă de 177 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 407/2005 a  J u d e c ă t o r i e i   F e t e ş t i inculpatul E. N. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare sporită la 3 (trei) ani şi 7 (şapte) luni închisoare.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
 

În baza art.379 pct.1 lit.b din  C o d u l   d e procedură penală, vor fi respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii N. M. şi N. U..

Având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a celor trei inculpaţi nu au dispărut şi că ele impun în continuare privarea acestora de libertate, urmează a dispune, în temeiul art.383 alin.11 ref. la art.350 din  C o d u l   d e procedură penală, menţinerea măsurii arestării preventive a acestora.

Conform dispoziţiilor art.383 alin.2 Cod procedură penală, se va deduse din pedepsele aplicate inculpaţilor durata măsurii reţinerii şi a arestării preventive.

Văzând şi dispoziţiile art.192 alin.2 Cod procedură penală

PENTRU ACESTE MOTIVE
         ÎN NUMELE LEGII
    DECIDE:

ADMITE apelul declarat de inculpatul E. (...) (CNP:(...), fiul lui O. şi N., născut la data de 02.11.1975 în B, judeţul B, cu domiciliul în localitatea S, strada C.D. (...), (...) 5, scara B, apartament 45, judeţul I, în prezent deţinut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranţă G)  împotriva Sentinţei penale nr.17 din data de 16.01.2009 pronunţată de  T r i b u n a l u l   B r ă i l a în dosarul nr(...).

Desfiinţează  în parte sentinţa penală nr. 17/16.01.2009 a  T r i b u n a l u l u i   B r ă i l a, numai în ceea ce priveşte latura penală a cauzei şi numai referitor la inculpatul E. N. şi în rejudecare:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 7 luni închisoare aplicată inculpatului E. N. în pedepsele componente înlăturând sporurile aplicate.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a în referire la art. 10 lit. c Cod pr. penală achită pe inculpatul E. N. pentru infracţiunea de „deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică” prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.

Reduce de la 4 ani închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului E. N. pentru infracţiunea prevăzută de art. 24 al. 2 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.

În baza art. 61 Cod penal contopeşte pedeapsa mai sus stabilită cu restul de pedeapsă de 177 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 407/2005 a  J u d e c ă t o r i e i   F e t e ş t i inculpatul E. N. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare sporită la 3 (trei) ani şi 7 (şapte) luni închisoare.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

RESPINGE ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii N. M. (CNP:(...), fiul lui E. şi B., născut la data de 03.06.1986 în C, judeţul C, cu domiciliul în C,(...), (...) 1, apartament 11, judeţul C, în prezent deţinut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranţă G) şi N. U. (CNP:(...), fiul lui N. şi N., născut la data de 07.04.1984 în localitatea Hîrşova judeţul C, cu domiciliul în oraşul Hîrşova, strada (...), (...) 9 B, scara A, apartament 2, judeţul C, în prezent deţinut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranţă G) împotriva sentinţei penale nr.17/16.01.2009 a  T r i b u n a l u l u i   B r ă i l a pronunţată în dosarul nr(...).
 

Menţine măsura arestării preventive a inculpaţilor N. M.,  N. U. şi E. N. şi deduce din pedepsele aplicate acestora durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 28.04.2008 până la zi – 30.04.2009.

În baza art. 192 al. 2 Cod pr. penală obligă pe apelanţii inculpaţi N. M. şi  N. U. la plata sumei de 100 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. 

Suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpatul E. N., se va vira către  B a r o u l   G a l a ţ i din fondurile Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor D..   

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru: apelantul-inculpat N. M., în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranţă G, apelantul-inculpat E. N., în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranţă G, apelantul-inculpat N. U., în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranţă G, şi pentru intimata-parte civilă SC E. Post SA B, cu sediul în B, sector 3, D. E. nr.6 – 6A, Cod poştal (...).

 Pronunţată în şedinţă publică azi 30.04.2009.