CURTEA DE A P E L P I T E Ş T I
SECŢIA PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 28/A.
Şedinţa publică din 31 martie 2009
Domenii: Infracţiuni privind comerţul electronic - falsificarea instrumentelor de plată electronică, deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos.
S-a luat în examinare apelul declarat de inculpatul U. E. N., împotriva sentinţei penale nr. 155/F din 8octombrie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l V â l c e a, în dosarul nr(...).
La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu au răspuns părţile
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de şedinţă, după care:
Curtea, constată că dezbaterile asupra apelului au avut loc la data de 17 martie 2009, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezente decizie, pronunţându-se următoarea soluţie.
C U R T E A:
Asupra apelului penal de faţă:
Prin sentinţa penală nr.155/F din 8 octombrie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l V â l c e a, în dosarul nr(...), în temeiul art. 24 alin. 1 din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, a condamnat pe inculpatul U. E. N. , fiul lui D. şi (...), născut la data de 08.09.1980 în Rm.V, domiciliat în Rm.V,(...), (...) 38/1, . A, . 5, judeţul V, CNP (...), cetăţean român, fără ocupaţie, fără antecedente penale, la pedeapsa principală de 5 ani închisoare şi la pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a şi b Cod penal, cu excepţia dreptului de a alege.
În temeiul art. 24 alin.2 din Legea nr. 365/2002, a condamnat pe inculpat la pedeapsa principală de 5 ani închisoare şi la pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a şi b Cod penal, cu excepţia dreptului de a alege.
În temeiul art. 25 din Legea nr. 365/2002, a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
În temeiul art. 27 alin. 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 33 lit. a şi 34 lit. b din Codul penal, a dispus ca inculpatul U. E. N. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a şi b Cod penal, cu excepţia dreptului de a alege.
A aplicat inculpatului dispoziţiile prevăzute de art. 57 şi 71 Cod penal.
În temeiul art. 88 alin.1 Cod penal, a computat din durata pedepsei închisorii pronunţate, timpul reţinerii de o zi (12.09 – 13.09.2006).
În baza art. 350 alin.1 Cod procedură penală, a dispus menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului luată în lipsa acestuia.
În baza art. 118 alin. 1 lit. c Cod penal, a dispus confiscarea specială de la inculpat a bunurilor utilizate la comiterea infracţiunii, aflate <?xml:namespace prefix = st1 ns = "urn:schemas-microsoft-com:office:smarttags" />la Camera de corpuri delicte a I.P.J. V:
- două CD-uri inscripţionate „F.” şi „N. T.”;
-hard disk-ul marca „I.” seria 11S92P6592Z1Z88ZJTELDH capacitate 40 Gb;
- carduri de plată cu bandă magnetică;
- cartele de reîncărcare P.;
- dispozitiv de citit şi scris carduri N. 206-3HL;
- dispozitiv de citit cardurile inscripţionat N.;
- modem E.;
- rolă de bandă magnetică;
- memory T. marca Sony identificat într-un adaptor marca T..
În temeiul art. 118 alin.1 lit. e Cod penal, a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 58.180 lei aflată la Camera de corpuri delicte a IPJ V şi-l obligă să o plătească la bugetul statului.
A dispus restituirea către inculpat a sumei de 5.220 lei şi 1100 Euro, precum şi la restituirea celorlalte bunuri ridicate de la inculpat cu ocazia percheziţiei domiciliare, care nu interesează cauza.
A dispus anularea celor 5 carduri şi 3 cartele P. falsificate de inculpat.
În temeiul art.191 alin.1 Cod procedură penală, a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că în ziua de 4 iulie 2006, poliţiştii judiciari din cadrul Serviciului de Combatere a D. Organizate V, s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că învinuitul E. D. F. din comuna E.-N., judeţul V, prin Serviciul de D. rapid E. a primit un colet expediat de cetăţeanul australian E. O. din Sydnei, colet care conţine echipamente de falsificare a instrumentelor de plată electronică, respectiv un dispozitiv de scris şi citit carduri bancare, tip N. 206, un card tip Blanc prevăzut cu bandă magnetică şi un CD de instalare a softului pentru utilizarea aparatului N. 206.
Învinuitul E. D. F., a declarat că la solicitarea inculpatului U. E. N., fost coleg la un liceu de informatică, a comandat prin internet aceste echipamente. Astfel, în urmă cu circa 2 ani, la solicitarea inculpatului, învinuitul a comandat de trei ori prin internet echipamente electronice ( aparate WT şi N. 206 etc.) fiind răsplătit de către acesta „ cu câte un suc în oraş” sau cu piese electronice ( filele 58-59 vol. I).
Cu ocazia percheziţiei locuinţei inculpatului, din 12 septembrie 2006, la domiciliul acestuia au fost descoperite şi ridicate următoarele obiecte: un dispozitiv N. 206 utilizat la contrafacerea instrumentelor de plată electronică, 13 instrumente de acest gen falsificate, un alt dispozitiv de citire a cardurilor, o rolă începută de bandă magnetică pe care inculpatul o aplica pe carduri, iar ulterior scria pe bandă datele din cărţile de credit, un laptop precum şi un modem E. prin intermediul căruia inculpatul se conecta la internet, două memory-stick-uri, 40 CD-uri, o cameră şi o casetă video, 63.400 lei şi 1100 Euro, sume a căror provenienţă licită nu a putut fi justificată, cerere de furnizare a serviciilor informatice, precum şi facturi fiscale emise de Compania E. pe numele de Ţ. N. din judeţul N etc.
E. informatică autorizată de judecător, asupra hard-discului marca „I.”, precum şi a mai multor CD-uri aparţinând inculpatului, relevă faptul că s-au descoperit două fişiere cu denumirea „ E.-urile mele” (nn. Bank J. O.) a căror analiză atestă existenţa unor date potrivit cărora inculpatul ţinea o evidenţă computerizată a tipurilor de operaţiuni prevăzute de art. 1 pct. 10 din Legea nr. 365/2002, respectiv transfer de fonduri şi retragere de numerar pe care le efectua în mod fraudulos şi a sumelor obţinute din aceste operaţiuni ( vol.II).
Din transcrierea acestui fişier, a rezultat, spre exemplificare, că de la Banca N. G. din Statele Unite ale Americii, bancă al cărui număr de identificare (codul E.) este (...), inculpatul a retras suma de 51 200 lei de la unul sau mai multe B.-uri din B.
Tot percheziţia informatică a hard-disck-ului a evidenţiat existenţa unui fişier în memoria calculatorului cu denumirea „E.” care conţine 20 date complete de securizare şi de identificare ale unor instrumente de plată electronică emise de bănci din străinătate, dar şi o evidenţă a retragerilor de numerar din B.-uri , efectuate de inculpat.
De asemenea, în acelaşi context, percheziţia informatică a mai descoperit aproximativ 1000 de date de identificare şi de securizare ale unor instrumente de plată electronică, emise de bănci din străinătate. În posesia acestor date, de regulă, se intră prin lansarea unor atacuri informatice gen „spam” şi pe baza metodei denumită „phising” sau „ pharming”. În spaţiul virtual al comunicaţiilor informatice, virulenţa şi multitudinea atacurilor de acest gen, însoţite de credulitatea excesivă a unor utilizatori ai internetului, au drept consecinţă prejudicierea a numeroase victime de pe întreg mapamondul.
Atât raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de Institutul de Tehnologii B. B, cât şi expertiza judiciară informatică efectuată de expert –inginer S. G concluzionează că dispozitivul N. 206 este funcţionabil, că din cele 13 carduri găsite şi ridicate din domiciliul inculpatului, 5 carduri magnetice sunt funcţionale , putând fi citite cu ajutorul unei interfeţe standard şi conţin date de securizare şi de identificare ale unor cărţi de credit emise de bănci din străinătate.
De asemenea, s-a stabilit că dispozitivele (aparatele N. 206 şi marca N. au fost cu siguranţă destinate realizării de operaţii asupra cardurilor magnetice , cu precizarea că ultimul dispozitiv permite doar citirea tuturor celor trei piste ale cardurilor magnetice, în timp ce primul dispozitiv permite în plus ştergerea , copierea sau înscrierea cardurilor magnetice.
Faptele inculpatului de a falsifica instrumente de plată electronică, cu sunt cardurile, de a deţine astfel de instrumente falsificate şi de a retrage sume de bani în numerar cu ajutorul acestora, în mod repetat, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 24 alin.1 din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal şi ale infracţiunii prevăzute de art. 24 alin. 2 din aceeaşi lege.
Fapta inculpatului de a deţine echipamente electronice , inclusiv hardware sau software , apte să citească şi să memoreze date din cărţile de credit, în scopul obţinerii acestor date, care permit retragerea sumelor de bani din cărţile de credit , întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 25 din Legea nr. 365/2002, referitoare la deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică.
Fapta inculpatului de a efectua una dintre operaţiunile prevăzute la art. 1 pct. 10 din aceeaşi lege, respectiv transferuri de fonduri, altele decât cele ordonate şi executate de către instituţii financiare, retrageri de numerar, precum şi încărcarea şi descărcarea unui instrument de monedă electronică , prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare, în mod repetat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 27 alin.2 din legea nr. 365/2002 referitoare la efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos.
Vinovăţia inculpatului este pe deplin dovedită, fiind confirmată de probele administrate, respectiv procesul-verbal de sesizare din oficiu, proesele-verbale de percheziţie domiciliară, procesele-verbale de percheziţii informatice împreună cu raportul F. şi cu suportul magnetic pe care a fost copiat, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de Institutul pentru Tehnologii B. B , expertiza judiciară informatică efectuată de inginer S. G declaraţia martorului E. N., declaraţia învinuitului E. D.- F., adresa S. SA, precum şi cu mijloacele materiale de probă aflate la camera de corpuri delicte a IPJ V , respectiv dispozitiv de citit şi de scris carduri denumit N. 206 , alt dispozitiv prin care se citesc cardurile, inclusiv cele bancare, laptop, modem E., 13 instrumente de plată electronică falsificate, rolă de bandă magnetică.
Apărarea inculpatului care , în principal, a solicitat pronunţarea unei soluţii de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, întrucât dispozitivele electronice găsite şi ridicate din domiciliul său nu erau destinate în scopul desfăşurării activităţii infracţionale informatice, că printr-o încheiere a Curţii de A P E L P I T E Ş T I dată în faza urmăririi penale, s-a statuat irevocabil că nu există date şi indicii temeinice privind vinovăţia sa , că sumele de bani găsite şi ridicate din domiciliul aparţin părinţilor săi care începuseră construcţia unei case şi solicitaseră un credit , este irelevantă şi subiectivă şi nu poate fi luată în considerare, întrucât nu există temeiuri pentru achitarea sa în sensul celor solicitate.
În subsidiar, în situaţia reţinerii vinovăţiei sale, inculpatul a solicitat să fie condamnat la o pedeapsă individualizată corect, potrivit dispoziţiilor legale.
Probele administrate în cauză atestă în mod cert faptul că inculpatul a achiziţionat echipamente de citire şi memorare, componente electronice şi un calculator în memoria căruia au fost stocate numere de identificare a circa 1000 cărţi de credit, introduse cu ajutorul echipamentelor, iar expertiza echipamentelor a relevat că acestea erau apte să citească şi să memoreze date din cărţi de credit.
Din adresa emisă de S. SA rezultă că în perioada 8 mai – 8 iulie 2006, numai cu cinci instrumente de plată electronică, contrafăcute de către inculpat, au fost efectuate 21 de retrageri de numerar din diferite B.-uri situate pe raza municipiului Rm.V, suma totală retrasă fiind de 6980 lei, la care se adaugă sumele retrase de la mai multe B.-uri din B în cuantum de 51200 lei.
Referitor la sumele de bani ridicate din domiciliul inculpatului, rezultă că într-adevăr părinţii inculpatului, la 19 mai 2006 au contractat de la BCR un credit bancar de 22.000 lei, iar tatăl acestuia fiind disponibilizat la 15 mai 2003, a beneficiat de 8880 venituri de completare .
Cu privire la aceste sume de bani, însă, inculpatul, în declaraţia dată în dosarul nr(...) a învederat faptul că banii ridicaţi cu ocazia percheziţiei provin dintr-un împrumut acordat de un prieten de al său , pe nume N., din C cu care intenţiona să îşi cumpere un apartament sau o garsonieră, deoarece locuieşte cu părinţii, iar acest împrumut a fost de circa 250.000.000 lei. A mai susţinut că părinţii lui ar fi contractat un împrumut la o bancă, însă nu ştie exact ce sumă şi când au făcut împrumutul, pentru finalizarea unei case în construcţie din localitatea T..
Probele sus-menţionate, infirmă această apărare a inculpatului.
Soluţia pronunţată de Curtea de A P E L P I T E Ş T I, ca instanţă de recurs , în faza de urmărire penală, când s-a respins propunerea luării măsurii arestării preventive faţă de inculpat şi înlocuirea cu măsura de a nu părăsi localitatea, este de asemenea irelevantă, întrucât aspectele privind vinovăţia , în faza procesuală a urmăririi penale , nu pot fi examinate de instanţa de recurs . Aceste aspecte sunt atributul instanţei ce judecă fondul cauzei care, pe baza probelor administrate, stabileşte vinovăţia sau nevinovăţia inculpatului.
De precizat că prin ordonanţa nr. 122/D/P/2006 din 12 septembrie 2006, procurorul a dispus reţinerea inculpatului pe o perioadă de 24 de ore, însă propunerea arestării preventive a inculpatului a fost
respinsă de judecători care au apreciat că inculpatul poate fi cercetat şi judecat în stare de libertate,luându-se măsura obligării de a nu părăsi localitatea numai că inculpatul nerespectând obligaţiile prevăzute de art. 145 prin Încheierea nr. 151 din 8 noiembrie 2006, T r i b u n a l u l V â l c e a a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, mandatul de arestare nefiind executat deoarece inculpatul a dispărut, sustrăgându-se de la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească.
Ca atare, în baza textelor incriminatoare sus-menţionate, tribunalul a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate, orientată spre jumătatea limitelor prevăzute de acestea.
La individualizarea judiciară a pedepsei, tribunalul a ţinut seama de dispoziţiile art.52 şi 72 din Codul penal, pericolul social concret al infracţiunilor, gravitatea faptelor săvârşite, datele ce caracterizează persoana infractorului, conduita bună înainte de săvârşirea infracţiunilor , dar şi atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunilor, rezultând din neprezentarea sa în fata autorităţii, comportarea nesinceră în cursul procesului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul U. E. N. care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Se susţine de către inculpat că, potrivit dispoziţiilor art.228 şi urm. Cod procedură penală, împotriva sa nu s-a început urmărirea penală pentru nici una dintre faptele pentru care a fost trimis în judecată şi apoi condamnat, sentinţa apelată fiind, astfel, lovită de nulitate absolută.
În continuarea acestei opinii, se arată că dispoziţiile art.238 Cod procedură penală care reglementează extinderea cercetării penale nu sunt aplicabile dacă urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror.
Al doilea motiv de apel vizează individualizarea judiciară a pedepsei.
În acest sens, reducerea pedepsei la care a fost condamnat este justificată de lipsa antecedentelor penale, vârsta inculpatului dar şi de împrejurarea că, la data săvârşirii faptei, inculpatul era student.
Examinând hotărârea apelată, atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, astfel cum impun dispoziţiile art.371 Cod procedură penală, curtea constată caracterul fondat al apelului, dar nu pentru criticile aduse de inculpat.
Primul motiv de apel este nefondat.
Astfel, procurorul, fie că supraveghează urmărirea penală, fie că o efectuează personal, poate să dispună orice act procedural necesar în desfăşurarea urmăririi penale.
În cazul în care procurorul efectuează urmărirea penală proprie, dispune, prin ordonanţă, din oficiu, extinderea cercetărilor penale atunci când constată existenţa uneia dintre situaţiile enumerate în art.238 Cod procedură penală.
Dacă s-ar împărtăşi opinia inculpatului, ar însemna că, niciodată procurorul , în absenţa unei propuneri din partea organului de cercetare penală, să nu poată dispune extinderea cercetărilor şi, pe cale de consecinţă, nici să pună în mişcare acţiunea penală sau trimiterea în judecată.
Dispoziţiile art.238 Cod procedură penală reglementează cadrul juridic în limitele căruia, după începerea urmăririi penale, se continuă procesul penal în ipoteza în care există date cu privire la participarea şi a unei alte persoane la săvârşirea acelei fapte.
Pornind de la ideea avansată de acest text de lege, a obligativităţii formulării de către organul de cercetare penală a propunerii pentru extinderea cercetării penale, ar fi exagerată concluzia că dispoziţiile art.238 Cod procedură penală se aplică numai în cazul în care procurorul supraveghează cercetarea penală şi nu atunci când urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de procuror.
Curtea mai reţine că primul motiv de apel se referă la nulitatea absolută a sentinţei, însă dispoziţiile art.197 al.2 Cod procedură penală au fost analizate anterior prin decizia penală nr.66/R/29.01.2008 pronunţată de Curtea de A p e l P i t e ş t i.
Prin acea hotărâre, a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă T r i b u n a l u l V â l c e a, a fost casată, în întregime, sentinţa recurată şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.
În considerentele deciziei, s-a arătat că hotărârea primei instanţe prin care s-a dispus restituirea cauzei privind pe inculpatul U. E. N., pentru refacerea urmăririi penale este nelegală.
Aceasta, deoarece, şi faţă de inculpatul U. a fost începută urmărirea penală, prin procesul-verbal de sesizare din oficiu şi, o dată începută urmărirea penală, procurorul putea dispune extinderea cercetărilor, apoi punerea în mişcare a acţiunii penale.
În raport de aceasta, invocarea aceleiaşi nelegalităţi echivalează cu analizarea ab iniţio a problemei de drept care a fost tranşată anterior, cu autoritate de lucru judecat, prin decizia mai înainte precizată.
Prin casarea sentinţei pronunţată în primul ciclu procesual, s-a apreciat că este legală sesizarea primei instanţe cu judecarea cauzei, prin rechizitoriu.
Motivul de apel care vizează individualizarea judiciară a pedepsei este nefondat.
Prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în baza unor probe concludente, legal administrate şi corect interpretate, în sensul săvârşirii de către inculpat a trei infracţiuni privind comerţul electronic, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art.24 alin.1 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art.24 alin.2, art.25, art.27 alin.2 din aceeaşi lege cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.
Această operaţiune judiciară a fost realizată în raport de criteriile prevăzute de disp.art.72 Cod penal în acord cu dispoziţiile art.52 Cod penal.
O eventuală reducere a pedepsei aplicate echivalează cu ignorarea gravităţii infracţiunilor săvârşite de inculpat şi a dispoziţiilor art.52 Cod penal.
Scopul pedepsei trebuie să fie atât cel al prevenţiei generale, dar şi cel al prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni de către inculpat.
Prin aplicarea unei pedepse reduse nu se poate atinge scopul prevenţiei generale în sensul preîntâmpinării săvârşirii de infracţiuni şi de către alte persoane şi nici reeducarea inculpatului.
Cu ocazia individualizării judiciare a pedepsei realizată de prima instanţă, a fost valorificată lipsa antecedentelor penale.
Vârsta inculpatului şi faptul că la data săvârşirii infracţiunii era student nu constituie, în sine, argumente suficiente pentru a se proceda la reducerea pedepsei. Forma continuată a unora din infracţiunile săvârşite este un alt motiv în raport de care nu se justifică reducerea pedepselor aplicate.
Singura critică ce poate fi adusă hotărârii primei instanţe vizează interzicerea tuturor drepturilor prevăzute de dispoziţiile art.64 Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
În mod constant, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, s-a pronunţat în sensul interzicerii exercitării drepturilor ce nu au legătură cu infracţiunea săvârşită de inculpat.
În caz contrar, se pune problema încălcării dreptului la viaţa privată, prevăzut de art.8 din Convenţie, fiind sancţionată această ingerinţă prin hotărârile pronunţate.
Aşadar, interzicerea drepturilor părinteşti, a dreptului de a fi tutore, echivalează cu o ingerinţă în viaţa privată şi de familie a inculpatului şi, totodată, o încălcare a Convenţiei.
Este nelegală şi interzicerea dreptului prevăzut de art.64 alin.1 lit.c Cod penal, întrucât infracţiunile nu au fost săvârşite de inculpat în exercitarea vreunei profesii sau într-o activitate de natura celei de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunilor.
Aşadar, drepturile a căror exercitare va fi interzisă sunt cele prevăzute de art.64 alin.1 lit.a şi b Cod penal.
Aceasta, deoarece, prin tranzacţiile frauduloase şi cauzarea de pagube titularilor cărţilor de credit falsificate, inculpatul a dovedit pe deplin lipsa de consideraţie faţă de semenii săi, dorinţa sa de a-i înşela şi de a le produce prejudicii, fiind astfel nedemn de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii electorale publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
Pentru acest motiv de nelegalitate, prin prisma celor ce preced, în baza art.379 alin.1 pct.2 lit.a Cod procedură penală, va fi admis apelul declarat de inculpatul U. E. N., va fi desfiinţată, în parte sentinţa apelată, în sensul că, în baza art. 71 interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b Cod penal.
Vor fi menţinute în rest dispoziţiile sentinţei.
Se va menţine măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului, în lipsa acestuia.
Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelul declarat de inculpatul U. E. N., împotriva sentinţei penale nr. 155/F din 08 octombrie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l V â l c e a, în dosarul nr(...).
Desfiinţează, în parte sentinţa apelată, în sensul că, în baza art. 71 interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b Cod penal.
Menţine în rest dispoziţiile sentinţei.
Menţine măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului, în lipsa acestuia.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 martie 2009, la Curtea de A P E L P I T E Ş T I - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
M.G.S. R.E.Ş.D.
Grefier,
Red.R.E.Ş.D.
Tehn.R.P.
Jud.fond:E. N.
3 ex.
