CURTEA DE  A P E L   P I T E Ş T I
SECŢIA PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE
DECIZIE nr.66/A/MF
Şedinţa publică din 27 Octombrie 2009

Domenii: penal - infracţiuni privind comerţul electronic. Deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică. Falsificarea instrumentelor de plată. Efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos.

  S-au luat în examinare, după repunerea cauzei pe rol pentru soluţionare în complet de divergenţă, apelurile penale declarate de Parchetul de pe lângă  T r i b u n a l u l   V â l c e a şi de inculpaţii E. E., E. D. D., E. N. E., Ţ. G P., S. H. B., E. P. E. şi N. E. N., împotriva sentinţei penale nr.201/F din 21 noiembrie 2007, pronunţată de  T r i b u n a l u l   V â l c e a - secţia penală în dosarul nr(...).

  La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns apelantul inculpat E. E. asistat de avocat ales E. E., apelantul inculpat E. D. D., asistat de avocat E. D.escu, lipsă fiind  apelantul inculpat E. P. E., reprezentat de acelaşi avocat, a răspuns pentru apelantul inculpat  N. E. N., avocat ales P. N., lipsă fiind acesta şi apelanţii inculpaţi E. (...) E.,  S. H. B. şi Ţ. G P., reprezentaţi de avocat din oficiu B. N., în baza delegaţiei de la dosar nr.132/2008, emisă de  B a r o u l   A r g e ş.

  Procedura este legal îndeplinită.

  S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

  Reprezentantul parchetului, avocat E. E., avocat D.escu E., avocat  P. N. şi  avocat B. N. având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat nici excepţii de invocat.

  Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, nici excepţii de invocat curtea  în complet de divergenţă constată apelurile în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra acestora.

  Reprezentantul parchetului având cuvântul pune concluzii de admiterea apelului, casarea  sentinţei penale nr.201/F din 21 noiembrie 2007, pronunţată de  T r i b u n a l u l   V â l c e a - secţia penală în dosarul nr(...) ca fiind nelegală şi netemeinică şi trimiterea cauzei spre rejudecare  la instanţa de fond, apreciind că  instanţa nu s-a pronunţat cu privire la toate   faptele şi infracţiunile care au fost deduse judecăţii.

  În susţinerea motivelor de apel,  arată că în mod greşit instanţa de fond a dispus  confiscarea a numai 10 legitimaţii electronice de călătorie emise de N., întrucât în fapt trebuiau confiscate 19 legitimaţii şi  nici nu s-a precizat de la cine trebuiau confiscate aceste legitimaţii, apreciind că acestea trebuiau confiscate de la inculpatul S. H..

  De asemenea arată că în mod greşit  s-au interzis drepturile prev. de art.64 lit. c Cod penal pentru inculpaţii E.  D. D.  şi E. E., întrucât aceştia nu au săvârşit infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată în timp ce ocupau funcţie sau exercitau o profesie de care să se fi folosit pentru săvârşirea infracţiunii pentru care au fost condamnaţi, nu se impunea această pedeapsă accesorie.

 Instanţa de fond în mod greşit l-a condamnat pe inculpatul S. H. B. pentru două fapte în concurs prev. de art. 24 alin. 2 din  Legea 365/2002. Acesta a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 24 alin. 1 din  Legea 365/2002 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal şi art. 24 al. 2 din Legea 365/2002 ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, de altfel instanţa în considerente a reţinut în mod corect infracţiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, dar în dispozitiv trece  de două ori aceeaşi infracţiune.

  Al patrulea motiv de apel ar fi acela că greşit s-a făcut contopirea pedepselor aplicate inculpatului minor E. (...) E., reţinându-se  şi disp. art.33 lit. c Cod penal, care nu trebuia reţinută.

  Apreciază de asemenea că pedepsele aplicate inculpaţilor sunt greşit individualizate, având în vedere gravitatea faptelor, numărul mare de inculpaţi şi de fapte.

  Cu privire la motivul de incompatibilitate, apreciază că  instanţa se putea pronunţa întrucât nu este vorba de o cauză de incompatibilitate,  având în vedere că motivul de abţinere invocat de către judecător  era  acela  că nu era investit  să judece cauze cu minori,  în condiţiile în care ulterior prin hotărârea de colegiu acesta a fost desemnat să judece din nou cauze cu minori.

  Apreciază că  nu este vorba de o cauză de incompatibilitate, chiar şi în condiţiile în care iniţial cererea de abţinere  fusese admisă, în condiţiile în care dispăruseră motivele care  au dus la incompatibilitate.

  Avocat E. E. pentru inculpatul E. E. având cuvântul arată că atâta timp cât magistratul căruia i s-a admis cererea de abţinere, acesta nu mai poate  participa la soluţionarea cauzei, odată ce a fost declarat incompatibil, nu  putea trece peste această situaţie. În acest dosar magistratul s-a pronunţat asupra fondului deşi, avea cererea de abţinere admisă, apreciază că în cauză este vorba de nulitate absolută.

  Potrivit art.379 pct. 2 lit. b  Cod procedură penală cu referire la art. 3859 pct. 3 Cod procedură, penală este caz de casare care priveşte nulitatea absolută.

  În situaţia în care instanţa  trece peste aceste susţineri, solicită a se constata că cercetarea penală s-a făcut pentru inculpatul  E. E. pentru trei fapte, iar trimiterea în judecată s-a făcut numai pentru două fapte.
   

Apreciază că se impune restituirea dosarului la  procuror, pentru refacerea actului de sesizare, altfel se va judeca  pentru instigare pentru E. separat în altă cauză şi pe autorat în ceea ce-l priveşte pe E. în acest dosar, fiind indivizibilitate absolută.

  Instanţa în mod greşit a reţinut de bune probele  de la parchet şi nu cele administrate în mod direct de către instanţă.

  Solicită achitarea inculpatului în baza art. 11 rap. la art.10 lit. d Cod procedură penală, întrucât nu s-a dovedit activitatea infracţională a acestuia.

  Avocat E. D.escu având cuvântul pentru inculpatul E. D. D. solicită admiterea apelului, apreciază că hotărârea primei instanţe este lovită de nulitatea absolută, întrucât judecătorul care a soluţionat fondul, a avut  admisă cererea de abţinere şi deci nu mai putea  participa  la soluţionarea cauzei, acesta  era incompatibil. Instanţa  după  admiterea cererii de abţinere a numit un alt judecător în cauză.

  Avocat din oficiu B. N. pentru apelanţii inculpaţi E. (...) E.,  S. H. B. şi Ţ. G P. având cuvântul îşi însuşeşte  concluziile puse de antevorbitorii săi şi solicită admiterea apelului şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

  Sentinţa pronunţată de  tribunal este nulă, întrucât magistratul care a  soluţionat cauza,  nu avea calitatea să judece cauze cu minori.

  Se impune casarea cu trimitere spre rejudecare.

  De asemenea solicită a se constata că,  inculpatul E. E. a fost cercetat pentru trei infracţiuni, iar trimiterea în judecată prin  rechizitoriu s-a făcut numai pentru două.  Se impune restituirea cauzei la parchet pentru a se  reface cercetarea judecătorească.

  Dacă se trece peste aceste aspecte, solicită achitarea  pentru inculpatul  Ţ.  G în baza art. 10 lit. c  Cod procedură penală, iar pentru inculpaţii E. (...) E. şi  S. H., achitarea în baza art. 10  lit. d  Cod procedură penală, urmând a  dezvolta în concluziile scrise pe care le va depune până la pronunţare.

  Avocat P. N. pentru apelantul inculpat N. E. N. având cuvântul arată că achiesează la concluzii  antevorbitorilor săi întrutotul,  solicitând admiterea  apelului şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru motivele arătate de către  antevorbitorii săi.

  În ceea ce priveşte  apelul declarat de inculpat arată că la fila 46 din dosar are depuse motivele de apel expuse pe larg în scris pe  care le susţine  şi oral, solicitând  achitarea inculpatului potrivit disp. art.11 rap. la art.10 lit.d C.p.p., apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

  În subsidiar  în situaţia în care se va trece peste   celelalte susţineri  ale sale solicită  reducerea pedepsei făcând aplicarea  art.76 C.p. şi reindividualizarea pedepsei şi reducerea acesteia.

  Reprezentantul parchetului  având cuvântul pe apelurile inculpaţilor pune concluzii de admiterea apelurilor, în condiţiile în care va fi admis apelul parchetului, iar în situaţia în care nu se va admite apelul parchetului pune concluzii de respingerea tuturor apelurilor inculpaţilor ca nefondate, având în vedere că instanţa de fond  în mod corect a apreciat cu privire la vinovăţia inculpaţilor, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care s-a  dispus trimiterea în judecată a acestora.

  Apelanţii inculpaţi E. E. şi  E.  D. D.  având pe rând ultimul cuvânt potrivit disp. art..377 alin ultim Cod procedură penală arată că achiesează la concluziile apărătorilor aleşi şi solicită  admiterea apelurilor.

C U R T E A

     
 Constată că, prin sentinţa penală nr.201/F din 21 noiembrie 2007, pronunţată de  T r i b u n a l u l   V â l c e a a dispus următoarele:

 1.- În baza art.25 rap.la art.24 alin.1 din Legea nr.365/2002 cu aplic.art.41 alin.2 C.p., a condamnat pe inculpatul E. E., fiul lui J. şi N., născut la data de 4 iulie 1964, în comuna P., jud.V, cu acelaşi domiciliu, cetăţean român, studii 10 clase şi şcoala profesională, fără ocupaţie, căsătorit, cu antecedente penale, CNP (...), la 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.b Cod penal, pe o perioadă de 2 ani.

 În baza disp. art.24 alin.2 din  Legea nr. 365/2002, a condamnat pe acelaşi inculpat la 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b C.p., pe o perioadă de 2 ani.

 În baza  disp.art.25 din Legea nr.365/2002, a condamnat pe acelaşi inculpat la 2 ani închisoare.

 În baza disp.art.33 lit.a rap.la art.34 lit.b Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare  şi interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b pe o perioadă de 2 ani.

 I-au fost aplicate dispoziţiile  art.57 C.p.

 În baza disp.art.71 C.p., i s-au aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a,b,c Cod penal.

 În baza disp.art.88 C.p., s-a scăzut din durata pedepsei aplicate perioada reţinerii şi arestării preventive cuprinsă între 21 februarie 2006 şi 11 aprilie 2007, inclusiv.

  2.- În baza disp.art.24 alin.1 din legea 365/2002 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, a condamnat pe inculpatul E. D. D., fiul lui D. şi F., născut la data de 27 octombrie 1982, în Mun.D, jud.V, cu domiciliul în comuna P., jud.V, cetăţean român, studii 10 clase, fără ocupaţie, necăsătorit, cu antecedente penale, CNP (...), la  4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b C.p., pe o perioadă de 1 an.

 În baza disp.art. 24 alin.2 din Legea nr.365/2002, a condamnat pe acelaşi inculpat la 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b Cod penal,  pe o perioadă de 1 an.

 În baza disp.art.25 din  legea nr.365/2002, a condamnat pe inculpat la 2 ani închisoare.

 În baza disp.art.20 Cod penal rap.la art.27 alin.2 din Legea nr.365/2002, a condamnat pe inculpat la 2 ani şi 6 luni închisoare.

 În baza disp.art.33 lit.a rap.la art.34 lit b Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b Cod penal, pe o perioadă de 1 an.

 În baza disp.art.71 Cod penal, i-au fost aplicate inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,c C.p.
 În baza disp.art.88 Cod penal, a computat din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive cuprinsă între 11 februarie 2006 şi 11 aprilie 2007, inclusiv.

  3.- În baza disp.art.24 alin.1 din  Legea 365/2002 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal şi art.99 şi urm.Cod penal, a condamnat pe inculpatul E. N. E., fiul lui E. şi J., născut la data de 15 mai 1988, în D, jud.V, domiciliat în comuna P., sat E., jud.V, cetăţean român, fără antecedente penale, CNP (...), la 2 ani închisoare.

 În baza disp.art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.91 şi urm.Cod penal, a condamnat pe inculpat la 2 ani închisoare.

 În baza disp.art.25 din Legea 365/2002 cu aplicarea art.99 şi urm. Cod penal, a condamnat pe inculpat la 1 an închisoare.

În baza disp.art.33 lit.a şi art.34 lit.b,c Cod penal, inculpatul
urmând să  execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

În baza disp.art.71 Cod penal, i-au aplicat inculpatului pedeapsa
accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a,b Cod penal.

 În baza disp.art. 861 C.p. şi art.862 C.p., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind  un termen de încercare de 4 ani.

 În baza art.863 C.p., pe durata termenului de încercare a fost obligat  inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
 a.- să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea sau la Serviciul de Probaţiune;
 b.- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
 c.- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
 d.- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

 În baza disp.art.71 alin.5 C.p., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

 S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.864 cod penal.

  4.- În baza disp.art.24 alin.1 din legea nr.365/2002 cu aplic.art.41 alin.2 C.p. şi art.18 din Legea nr.508/2004 modificată, a condamnat pe inculpatul N. E. N., fiul lui N. şi E., născut la data de 7 martie 1986 în  Mun.D, jud.V, cu domiciliul în Rm.V,(...), (...).6,  .A,  .34, jud.V, studii 11 clase, fără ocupaţie, fără antecedente pen ale , CNP (...), la 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b pe o perioadă de 1 an.

 În baza disp.art.24 alin.2 din legea nr.365/2002 cu aplic.art.18 din legea nr.508/2004 modificată, a condamnat pe inculpat la 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a,b C.p., pe o perioadă de 1 an.

 În baza art.25 din legea nr.365/2002 cu aplic.art.18 din Legea nr.508/2004 modificată, a condamnat pe inculpat la 8 luni închisoare.

 În baza art.26 comb. cu art.20 C.p. rap.laart.27 alin.2 din Legea nr.365/2002 cu aplic.art.18 din Legea nr.508/204 modificată, a condamnat pe inculpat la 8 luni închisoare.

 În baza disp.art.33 lit.a rap.la art.34 lit.b C.p., inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a,b C.p., pe o perioadă de 1 an.

 În baza disp.art.71 C.p., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a,b Cod penal.

  În baza disp.art.81 şi 82 Cod penal, a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei stabilind un termen de încercare de 4 ani.

 S-a atras atenţia inculpatului asupra disp.art.83 Cod penal.

 În baza disp.art71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

  5.- În baza disp.art.24 alin.1 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, a condamnat pe inculpatul Ţ. G P., fiul lui D. şi F., născut la data de 18 noiembrie 1984, în D, jud.V, cu domiciliul în comuna P., sat E., jud.V, fără ocupaţie, fără antecedente penale, CNP (...), la 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a,b pe o durată de 2 ani.

 În baza disp.art.24 alin.2 din legea nr.365/2002, a condamnat pe inculpat la 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b C.p.

 În baza disp.art.27 alin.2 din Legea nr.365/2002 cu aplic.art.41 alin.2 C.p., a condamnat pe inculpat la 3 ani închisoare.

 În baza disp.art.25 din legea nr.365/2002, a condamnat pe inculpat la 2 ani închisoare.

 În baza disp.art.33 lit.a şi art.34 lit.b C.p., inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a,b  pe o perioadă de 2 ani.

 I-au fost aplicate dispoziţiile art.57 C.p.

 În baza disp.art.71 C.p., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a şib C.p., pe o perioadă de 2 ani.

  6.- În baza disp.art.24 alin.1 din Legea nr.365/2002 cu aplic.art.41 alin.2  Cod penal, a condamnat pe inculpatul E. P. E., fiul lui P. şi (...), născut la data de 7 octombrie 1982 în C, jud.D, cu domiciliul în F, str.(...),  .13,  .B,  .4, jud.B, CNP (...), la  4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a,b Cod penal, pe o perioadă de 2 ani.

 În baza disp.art.24 alin.2 din Legea nr-. 365/2002, a condamnat pe inculpat la 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a,b Cod penal, pe o perioadă de 2 ani.

 În baza  disp.art.25 din legea nr.365/2002, as condamnat pe inculpat la 2 ani închisoare.

 În baza disp.art.27 alin.2 din Legea nr.365/2002 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, a condamnat pe inculpat la 1 an şi 6 luni închisoare.

 În baza disp.art.33 lit.a şi art.24 lit.b Cod penal, inculpatul urmând să  execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b Cod penal.

 I-au fost aplicate dispoziţiile  art.57 Cod penal.

 În baza disp.art.71 C.p., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a,b C.p.

  7.-În baza disp.art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002 cu plic.art.41 alin.2 C.p., a condamnat pe inculpatul S. H. B., fiul lui G. şi D., născut la data de 7 februarie 1984, în B, cu domiciliul în Târgovişte, str.(...) (...),  .10,  .A,  .1, jud.D, fără antecedente penale, CNP (...), la 3 ani  închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b Cod penal, pe o perioadă de 2 ani.

 În baza disp.art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002, a condamnat pe acelaşi inculpat la 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b Cod penal,  pe o perioadă de 2 ani.

 În baza disp.art.33 lit.a şi 24 lit.b C.p., inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a,b Cod penal, pe o durată de 2 ani.

 În baza disp.art.71 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de rt.64 lit.a, b C.p., pe o durată de 2 ani.

 În baza art.861 C.p. şi art.862 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind un termen de încercare de 5 ani.

 În baza disp.art.863 C.p., a dispus ca inculpatul să se supună pe toată durata termenului de încercare următoarelor măsuri de supraveghere:
 a.să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea sau la Serviciul de Probaţiune;
 b.să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
 c.să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
 d.să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

 S-a atras atenţia inculpatului asupra disp.art. 864 C.p.

 În baza disp.art.71 alin.5 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

 În baza disp.art.118 Cod penal, a dispus confiscarea a 10 legitimaţii electronice de călătorie emise de N., cardul ce a aparţinut lui E. G. N. şi un card blanc flate la dosarul cauzei ( fila 187), precum şi a hardware şi software care conţin date de identificare şi de securizare ale cărţilor de credit aflate în custodia T. al I.P.J.V.

 S-a dispus disjungerea cauzei cu privire la infracţiunea prev. de art.25 rap.la art.27 alin.2 din  Legea nr.365/2002 cu aplic.art.41 alin.2 C.p., în ceea ce-l priveşte pe inculpatul E. E. şi restituie cauza la procuror pentru refacerea urmării penale.

 În baza disp.art.191 Cod de procedură penală, a obligat pe fiecare dintre inculpaţi la câte 500 lei cheltuieli judiciare statului, sume în care sunt incluse şi onorariile avocaţilor din oficiu ce se achită din fondurile Ministerului  Justiţiei.

 Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că începând cu lunile noiembrie-decembrie 2004, inculpaţii au desfăşurat o intensă activitate infracţională materializată în următoarele fapte:

  În declaraţie de la filele 136-138, dosarul UP, vol II, inculpatul E. P. E. a declarat că la sfârşitul verii 2004, într-o discotecă din Municipiul Sibiu l-a cunoscut pe inculpatul E. E.. Ulterior s-au întâlnit în Rm. V şi  a fost întrebat de acesta dacă se pricepe la calculatoare. Întrebarea a fost repetată şi la celelalte întâlniri ,iar inculpatul E. i-a relatat că a făcut liceul de informatică şi are cunoştinţe în materie de tehnică de calcul. A început să-l viziteze pe inculpat la început sporadic, iar din luna decembrie a aceluiaşi s-a mutat efectiv în apartamentul din zona P.. În acel apartament l-a cunoscut şi pe inculpatul Ţ. G P..

 La început în apartament era un singur calculator, dar ulterior inculpatul E. E. a mai adus încă unul şi l-a sugestia inculpatului E. E. un E. numit „U.” l-a iniţiat în efectuarea de licitaţii în sisteme electronice.

 În luna ianuarie, numitul U. a părăsit locuinţa inculpatului E. E. şi după plecarea acestuia inculpatul E. a mai efectuat câteva licitaţii electronice, până când pe un site de internet a observat că erau informaţii privitoare la cărţi de credit.

 Inculpatul E. E. le-a cerut inculpaţilor E. şi Ţ. să găsească cât mai multe informaţii cu privire la cărţile de credit.

 Acelaşi inculpat a mai declarat că în cursul lunii februarie 2005, inculpatul E. E. a adus în apartament un aparat denumit N. „E.”, iar pe un site de pe internet inculpatul a găsit aplicaţii cu privire la acest aparat prin intermediul căruia se inscripţionează cărţile de credit.
 
 Împreună cu Ţ. G P. şi la cererea inculpatul E. E., a intrat pe internet în programul de conversaţii-discuţii, luând legătura cu diverse persoane care foloseau nume codificate şi au solicitat să li se pună la dispoziţie date de identificare referitoare la cărţi de credit. În acest mod le-au fost puse la dispoziţie cu titlu gratuit 7 date de identificare compuse din numărul de cont şi codul PIN pe care le-au transferat prin intermediul N.-ului pe cartele N..

 Au încercat să retragă banii din bancomate prin intermediul acestor cartele, însă nu au reuşit.

 Inculpatul E. E. le-a adus 6 blancuri cu ajutorul cărora au contrafăcut alte şase cărţi de credit. Ce cele şase blancuri au retras la sfârşitul lunii februarie şi începutului lunii martie din bancomate de pe raza localităţilor Rm. V şi Curtea de A, circa 12,5 milioane lei. Această sumă a fost înmânată lui E. E..
 Când nu s-a mai putut scoate sume de bani cu cele şase carduri falsificate, au reluat activitatea de licitaţii electronice pe internet, banii fiind ridicaţi de alte persoane sub coordonarea lui E. E..

 În luna aprilie 2005, inculpatul E. E. s-a speriat de cercetările care se făceau împotriva cercetărilor care se efectuau împotriva persoanelor care se ocupau cu licitaţii fictive pe internet şi  le-a cerut inculpaţilor E. şi Ţ. să părăsească locuinţa sa, ascunzând totodată N.-ul şi calculatoarele.

 În luna iunie 2005, inculpatul E. E. i-a rechemat în locuinţa sa pe cei doi inculpaţi, dar nu a mai adus şi aparatul N..

 Cei doi au mai efectuat licitaţii fictive prin sisteme informatice până la jumătatea lunii iunie 2005.

 Din raportul de constatare grafică şi expertizele efectuate în dosar, a rezultat că scrisul cifric de pe unele din instrumentele de plată descoperite în locuinţa inculpatului E. E., respectiv legitimaţiile N. au fost executate de către trei dintre inculpaţi, astfel cum s-a arătat mai sus.

 La domiciliul inculpatului N. E. N., în urma percheziţiei domiciliare, s-au descoperit echipamente hardware şi software deţinute în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică ,iar în urma percheziţiei informatice s-a stabilit că pe unul din harduri au fost identificate nouă fragmente de text reprezentând date de identificare şi securizare referitoare la cărţi de credit aparţinând unor bănci din SUA, create chiar şi după data prinderii în flagrant a inculpaţilor.

 În ziua de 23 sept.2005, în jurul orelor 10:00, inculpaţii E. D. D. şi N. E. N. au fost surprinşi în faţa B.-ului 3902 al Băncii Transilvania, situat pe str. (...) (...) din municipiul Rm. V, încercând să scoată banii de la bancomat cu un instrument de plată electronică ce s-a dovedit ulterior a fi falsificat. Acest card a fost pierdut de titularul său E. G. N. în luna martie 2005, iar pe E. sa magnetică s-au înscris în mod fraudulos datele de identificare şi securizare ale unui instrument de plată electronică emis de E. Bank din SUA.

 Din analiza probelor administrate în cauză, prima instanţă a apreciat că inculpaţii se fac vinovaţi de faptele reţinute în sarcina lor.

 Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă  T r i b u n a l u l   V â l c e a şi inculpaţii: E. E., E. D. D., E. (...) E., Ţ. G P., S. H. B., E. P. E. şi N. E. N., criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Inculpatul E. E., prin intermediul apărătorului ales invocă ca motiv de apel prioritar nelegala compunere a completului de judecată care a soluţionat cauza la  T r i b u n a l u l   V â l c e a.

Astfel, se învederează faptul că prin încheierea nr.32 din 2 aprilie 2007 pronunţată de  T r i b u n a l u l   V â l c e a în acest dosar, s-a admis cererea de abţinere formulată de judecătorul investit iniţial cu soluţionarea acestei cauze.

Cu toate acestea, acelaşi magistrat s-a pronunţat asupra fondului cauzei prin sentinţa supusă apelului.

Apelantul consideră că magistratul era incompatibil să soluţioneze această cauză, având în vedere că anterior instanţa admisese cererea de abţinere pe care o formulase.

Examinând cu prioritate acest motiv de apel, curtea constată următoarele:
Magistratul investit cu soluţionarea acestei cauze la  T r i b u n a l u l   V â l c e a, doamna judecător E. M. a formulat cerere de abţinere (fila 285), motivând că nu este compatibilă să soluţioneze această cauză, deoarece nu este nominalizată printre magistraţii ce pot soluţiona cauze cu minori.

 T r i b u n a l u l   V â l c e a, prin încheierea nr.32 din 2 aprilie 2007, pronunţată în dosarul nr(...) a admis declaraţia de abţinere formulată de doamna judecător E. M.. Prin aceeaşi încheiere, a desemnat ca judecător al cauzei pe magistratul E. E.. Au fost menţinute actele îndeplinite şi măsurile dispuse în prezenta cauză.

Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa a reţinut că doamna judecător E. M. nu este desemnată pentru a soluţiona cauze cu minori şi totodată s-a mai constatat că toţi judecătorii ce au fost desemnaţi să soluţioneze cauze cu minori şi care formează completele speciale din cadrul secţiei penale a tribunalului  sunt incompatibili să soluţioneze prezenta cauză.

În aceste condiţii a fost desemnat să soluţioneze această cauză domnul judecător E. E., membru al completului P.1, primul complet specializat pentru minori şi familie din cadrul secţiei civile  a  T r i b u n a l u l u i   V â l c e a.
Prin încheierea pronunţată la 16 mai 2007 în dosarul nr(...)  T r i b u n a l u l   V â l c e a a dispus „ întoarcerea dosarului spre secţia penală la completul specializat pentru minori şi familie F.9 –N. din cadrul acestei secţii, urmând ca în completul respectiv să intre un judecător din cadrul secţiei penale care este compatibil să soluţioneze cauza”.

Pentru a  pronunţa această încheiere s-a avut în vedere că în completele specializate pentru soluţionarea cauzelor cu minori ale secţiei penale poate intra orice alt judecător al acestei secţii.

Ca urmare, începând cu termenul de judecată din data de 30 mai 2007, judecarea acestei cauze s-a realizat din nou de către magistratul M. E..
Sentinţa penală nr.201/F din 21 noiembrie 2007 care formează obiectul prezentului apel a fost pronunţată de acelaşi magistrat, respectiv doamna judecător M. E..

Dispoziţiile art.46/48 din  C o d u l   d e procedură penală, reglementează cauzele de incompatibilitate ale magistraţilor. În situaţia în care există o astfel de situaţie judecătorul devine incompatibil să soluţioneze cauza cu care a fost investit.

Potrivit dispoziţiilor art.50 din  C o d u l   d e procedură penală, judecătorul incompatibil este obligat să facă o declaraţie în acest sens. Declaraţia de abţinere se soluţionează potrivit art.52 din  C o d u l   d e procedură penală. În cazul în care această declaraţie este admisă, judecătorul  nu mai poate soluţiona cauza respectivă.

Potrivit dispoziţiilor art.52 alin.6  din  C o d u l   d e procedură penală, încheierea prin care s-a admis abţinerea nu este supusă nici unei căi de atac.
În raport cu aceste dispoziţii procedurale se constată că în speţă, a fost admisă cererea de abţinere a doamnei judecător M. E., pentru motivele mai sus arătate, însă, acelaşi magistrat a soluţionat şi fondul cauzei.

Argumentarea instanţei de fond potrivit căreia dispariţia motivelor de incompatibilitate care au determinat admiterea declaraţiei de abţinere, justifică reinvestirea aceluiaşi magistrat cu soluţionarea cauzei este nelegală.
Din conţinutul şi interpretarea textelor procedurale  mai sus amintite, rezultă că incompatibilitatea magistratului odată constatată, inclusiv prin admiterea unei declaraţii de abţinere, produce consecinţe juridice în sensul că magistratul în cauză în nici o împrejurare nu poate să participe la soluţionarea cauzei în raport de care a devenit incompatibil.

 C o d u l   d e procedură penală nu reglementează posibilitatea  reinvestirii magistratului pentru care s-a admis declaraţia de abţinere cu soluţionarea aceleiaşi cauze pe considerentul că motivele care au determinat incompatibilitatea au încetat. Dispoziţiile procedural penale sunt de strictă interpretare.  Caracterul definitiv al încheierii prin care s-a admis  cererea de abţinere reprezintă un alt argument pentru a nu admite posibilitatea reinvestirii magistratului care a formulat declaraţia de abţinere cu soluţionarea aceleiaşi cauze.

În consecinţă, se constată că judecătorul care a pronunţat sentinţa penală nr.201/F/2007 a  T r i b u n a l u l u i   V â l c e a era incompatibil să soluţioneze această cauză.

În conformitate cu dispoziţiile art.197 alin.2 din  C o d u l   d e procedură penală, nerespectarea dispoziţiilor privind compunerea instanţei sunt sancţionate cu nulitatea absolută a actelor juridice întocmite.
Prin urmare, sentinţa penală supusă apelului fiind pronunţată de un magistrat incompatibil, este lovită de nulitate absolută, cu toate consecinţele juridice.

În baza acestor argumente şi în conformitate cu disp.art.379 pct.2 lit.b Cod procedură penală, se vor admite apelurile declarate împotriva sentinţei penale nr.201/F/21 noiembrie 2007 pronunţată de  T r i b u n a l u l   V â l c e a în dosarul nr(...).

Se va desfiinţa sentinţa penală şi se va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu va fi avansat din fondurile M.J.L.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
ÎN COMPLET DE E.
- CU MAJORITATE -

  Admite apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ  T R I B U N A L U L   V Â L C E A şi de inculpaţii S. H. B., E. D. D., E. E., E. N. E., E. P. E., N. E. N., Ţ. G P. împotriva sentinţei penale nr. 201/F/21 noiembrie 2007, pronunţată de  T r i b u n a l u l   V â l c e a Secţia penală în dosarul (...).

  Desfiinţează sentinţa penală menţionată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

  Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu în cuantum de câte 150 lei pentru inculpaţii S. H. B., Ţ. G P. şi E. (...) E. şi de câte 100 lei (onorariul parţial) pentru inculpaţii E. E., E. D. D., E. P. E. şi N. E. N. se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor D..

  Cu recurs.

  Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 octombrie 2009, la Curtea de  A P E L   P I T E Ş T I - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

                                                         
OPINIE  SEPARATĂ

Nu împărtăşesc soluţia adoptată de completul majoritar şi consider că excepţia de nulitate absolută a sentinţei atacate trebuia respinsă, ca neîntemeiată, întrucât cazul de nulitate invocat, nelegala compunere a completului de judecată, nu se regăseşte în speţă.

Este adevărat că judecătorul care a pronunţat această sentinţă formulase anterior, la data de 02.04.2007, o declaraţie de abţinere, în care preciza că nu a fost desemnat prin hotărâre a C.S.M. să soluţioneze cauze cu minori - aşa cum este prezenta cauză -, şi că, la aceeaşi dată,  T r i b u n a l u l   V â l c e a a admis acea declaraţie, pentru motivul invocat (f. 287 vol. I dosar fond).

În continuare, s-a constatat că toţi judecătorii din cadrul secţiei penale a tribunalului erau incompatibili să soluţioneze dosarul, astfel încât acesta a trecut la unul dintre judecătorii Secţiei civile din cadrul aceleiaşi instanţe, ce avea specializarea respectivă şi învestirea de a soluţiona cauze cu minori.
După mai multe termene de judecată, magistratul desemnat în modalitatea mai sus descrisă a soluţiona dosarul a constatat că, prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii, s-a stabilit că în completele specializate pentru soluţionarea cauzelor cu minori ale secţiei penale poate intra orice alt judecător al secţiei penale.

Cum magistratul respectiv făcea parte din secţia civilă a tribunalului, iar nu penală fiind, deci, specializat în dreptul civil, la data de 16.05.2007 a pus în discuţie excepţia de nelegală constituire a completului de judecată şi, prin încheierea pronunţată la aceeaşi dată (f. 380, 381 vol. II dosar fond), a admis această excepţie, dispunând trimiterea dosarului la completul iniţial învestit din cadrul secţiei penale, singurul care era compatibil a soluţiona dosarul, întrucât faţă de ceilalţi judecători se constatase cauza de incompatibilitate prevăzută de art. 48 alin. 1 lit. a) din  C o d u l   d e procedură penală.

Acest complet este şi cel care a pronunţat sentinţa penală nr. 201/F din 21.11.2007, atacată cu apel.

Contrar opiniei majoritare exprimate de către membrii completului de divergenţă, consider că pentru judecătorul care a soluţionat cauza nu exista, din punctul de vedere al textelor de lege ce se invocă (art. 46 – 48 Cod de procedură penală), niciun impediment pentru ca acesta să pronunţe o hotărâre în dosar.

Aceasta, întrucât faţă de el nu s-a constatat existenţa vreunui caz de incompatibilitate din cele prevăzute de dispoziţiile legale în materie.
Este adevărat că, în momentul în care s-a pus problema specializării sale în soluţionarea cauzelor cu minori, constatând că nu era nominalizat potrivit legii, a adus la cunoştinţă această situaţie, printr-o cerere pe care a intitulat-o „declaraţie de abţinere”.

A fost aleasă, din punct de vedere formal, atare cale, singura pe care  C o d u l   d e procedură penală o prevede, pentru a se trece cauza la un alt complet, fără însă a se invoca vreun caz de incompatibilitate dintre cele strict prevăzute de art. 46, 47 şi art. 48 alin. 1 lit. a) – i) Cod de procedură penală, din simplul motiv că nu exista nicio incompatibilitate.

Cum ulterior au fost învestiţi toţi judecătorii secţiei penale cu soluţionarea dosarelor cu inculpaţi minori, dându-se astfel prioritate principiului specializării magistraţilor, apreciez că în mod corect cauza a trecut la magistratul care, în final, a şi pronunţat sentinţa.

La data pronunţării sentinţei, acesta dobândise calitatea cerută de lege, în art. 483 alin. 1 Cod de procedură penală, aşa încât compunerea instanţei era legală, iar excepţia se impunea a fi respinsă.

Trecându-se la analiza apelurilor, apreciez că cel declarat de procuror era fondat, în ceea ce priveşte critica vizând greşita restituire a cauzei la procuror.
Acţiunea penală a fost pusă în mişcare faţă de inculpatul E. E. prin ordonanţa nr. 167B/P/2005 din 21.02.2006 (f. 74 dosar urm. penală) şi, cum urmărirea penală se efectua de către procuror acesta, descoperind fapte noi în sarcina celui cercetat, a extins la data de 03.04.2006 cercetările şi pentru acestea; atâta vreme cât celui în cauză i-a fost adusă la cunoştinţă acuzaţia şi a avut posibilitatea de a formula apărări faţă de aceasta, iar prin actul de sesizare a instanţei procurorul l-a trimis în judecată şi pentru fapta respectivă, consider că restituirea cauzei la procuror nu se justifică, întrucât nu ne regăsim în vreuna din ipotezele prevăzute de art. 332 alin 1 şi 2 Cod de procedură penală.

Cum soluţia de condamnare a celor patru inculpaţi este temeinică, întemeindu-se pe probele administrate în faza de urmărire penală şi pe cele administrate nemijlocit de către judecătorul fondului (declaraţii de inculpaţi, declaraţii de părţi vătămate, expertiză grafică, etc.), se impunea ca ea să fie menţinută, prin respingerea apelurilor declarate de inculpaţi.

În concluzie, opinez pentru admiterea apelului declarat de procuror, pentru desfiinţarea, în parte, a sentinţei penale nr.201/F din 21.11.2007 a  T r i b u n a l u l u i   V â l c e a, cu consecinţa înlăturării dispoziţiei de restituire a cauzei la procuror şi continuarea judecăţii, în vederea pronunţării unei soluţii şi cu privire la fapta pentru care a fost dispusă restituirea.