CURTEA DE  A P E L   C O N S T A N Ţ A
SECTIA PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ŞI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 77/P
Şedinţa publică de la 24 T. 2009

Domenii: Penal - Infracţiuni privind comerţul electronic - falsificarea instrumentelor de plată electronică, deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos.

S-au luat în examinare apelurile penale declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ  T R I B U N A L U L   C O N S T A N Ţ A şi inculpatul E. Ş. D. – domiciliat în C,(...), (...)  .D,  . 2  . 42, împotriva sentinţei penale nr.  164 din 22 aprilie 2009, pronunţată de  T r i b u n a l u l   C o n s t a n ţ a în dosarul penal nr(...), având ca obiect infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002).

În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în şedinţa publică, se prezintă apelantul inculpat şi intimat E. Ş. D., personal şi asistat de avocat ales D. T. în baza împuternicirii avocaţiale nr. 46082/2009, emisă de  B a r o u l   C o n s t a n ţ a – cabinet individual.

Procedura este legal îndeplinită, părţile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.

În conformitate cu disp. art. 318 cod pr. penală, se verifică identitatea apelantului inculpat şi intimat E. Ş. D., care prezintă cartea de identitate seria (...) nr. (...) – CNP. (...).

Curtea aduce la cunoştinţa apelantului inculpat  şi intimat E. Ş. D., dispoziţiile prev. de art. 70 al. 2 cod pr. penală, în sensul că are dreptul de a nu da nici o declaraţie în faţa instanţei de apel şi i se pune în vedere că ceea ce declară poate fi folosit în împotriva  sa, acesta precizând că nu doreşte să dea nici o declaraţie, aspect consemnat în procesul verbal ataşat la dosar.

În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părţile prezente, arată că nu au excepţii de ridicat şi nici cereri de formulat.

Curtea, nu are de ridicat excepţii din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerinţele art. 375-376 cod pr. penală, şi acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 377 cod pr. penală.
Procurorul având cuvântul, arată că, critică sentinţa pronunţată de instanţa de fond, cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului. F. oral situaţia de fapt reţinută prin actul de inculpare şi, apreciază că, in mod corect instanţa de fond a reţinut vinovăţia inculpatului in raport de actele dosarului, de rapoartele de constatare tehnico –ştiinţifică, însă,  apreciază că, fapta comisă de inculpat prezintă un grad sporit de pericol social concret, sens în care, solicită majorarea cuantumului pedepsei aplicate, menţinând aplicabilitatea dispoziţiilor art. 81 cod penal.

Avocat D. T. având cuvântul pentru apelantul inculpat şi intimat E. Ş. D., in conformitate cu disp. art. 379 alin. 1 lit. b cod pr. penală, solicită respingerea apelului declarat de Parchet ca fiind nefondat. Apelul inculpatului vizează în principal nelegalitatea condamnării inculpatului, în sensul greşitei condamnări a acestuia. La fila 6 a sentinţei de condamnare se reţine greşit de către instanţa de fond faptul că, sarcina probei să dovedească că nu el a fost cel care a clonat cardurile îi revine inculpatului. Conţinutul infracţiunii se referă la deţinerea echipamentelor în scopul falsificării cardurilor, aparatul, fiind singura condiţie. Nu s-a făcut de către organul de urmărire penală dovada scopului ilicit al acestor programe. La inculpat ar fi trebuit să se găsească cel puţin carduri goale, insă nu s-a găsit nimic. A solicitat la instanţa de fond să fie înlăturat procesul verbal de percheziţie informatică şi toate probele subsecvente care au fost administrate in mod neloial. Toate datele din calculator au fost stocate pe un suport CD însă, dispoziţiile art. 107 alin. 1 cod pr. penală, ne arată că bunurile ridicate se etichetează se sigilează pentru neschimbare, iar din actele dosarului, nu rezultă in nici un fel acest mod de lucru. O. se referă la faptul că nu a fost sigilat mijlocul de probă şi există un mare semn de întrebare cu privire la administrarea acestei probe.
Pentru motivele arătate, solicită ca in principal să se dispună achitarea inculpatului in conformitate cu disp. art. 10 lit. d cod pr. penală, iar în subsidiar, raportat la activitatea infracţională, la momentul la care se săvârşeşte infracţiunea, solicită respingerea apelului declarat de Parchet întrucât nu se impune agravarea pedepsei aplicate.

Procurorul având cuvântul cu privire la apelul declarat de inculpat, arată că, deţinerea programului este în scopul realizării instrumentelor de plată falsificate ( art. 25 din lege ). In mod corect instanţa de fond a apreciat că inculpatul se face vinovat de săvârşirea acestei infracţiuni, analizând în mod corect declaraţia martorului S. B. şi declaraţiile celuilalt coparticipant, N. D.. Apreciază că, sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii.
Apelantul inculpat şi intimat E. Ş. D. în ultimul cuvânt arată că, cineva i-a folosit calculatorul, el este nevinovat.

CURTEA:

 Asupra apelurilor penale de faţă;

  T r i b u n a l u l   C o n s t a n ţ a, prin sentinţa penală nr. 164 din 22 aprilie 2009,           a respins ca nefondate excepţia nulităţii absolute invocate de inculpat privind Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică  întocmit la 9.03.2007 de Institutul de Tehnologii B. şi cererea inculpatului de înlăturare a acestei probe.

În baza art. 25 din Legea 365/2002 privind comerţul electronic :

A condamnat pe inculpatul E. Ş. D. , fiul lui Ş. şi E., născut la data de 26.12.1974, domiciliat în C, bd.(...) nr.56, (...)S,  .D,  .2,  .42, judeţ C, la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare .

În baza art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei .

În baza art. 82 Cod penal, a fixat termen de încercare de 2 ( doi) ani şi 6 (şase) luni .

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal .

În baza art. 71 alin.1,5 Cod penal, a interzis inculpatului exerciţiul dreptului prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a , lit. b Cod penal.

Pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 118 lit. d  Cod proc.pen., a dispus confiscarea hard-disk-ului marca T. ,S/N 6DB1KP0V aparţinând inculpatului .

În baza art.348 Cod proc.pen, a dispus desfiinţarea (ştergerea electronică ) a datelor şi programelor care interesează cauza şi care au fost enumerate în procesul-verbal de la fila 25-26 , vol.I  dosar urmărire penală.
 

În baza art. 191 Cod proc.pen. a obligat pe inculpatul E. Ş. D. la suma de 1800 lei , cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul 46D/P/2006  din 18.09.2007 al Direcţiei de Investigare de Criminalitate  Organizată şi Terorism – Serviciul  T e r i t o r i a l   C o n s t a n ţ a , au fost trimişi în judecată inculpaţii  N. N. H. şi E. E. pentru săvârşirea infracţiunilor de deţinere de instrumente  de plată  electronică  falsificate în vederea  punerii în circulaţie şi efectuării de retrageri  de numerar cu instrumente de plată  electronică  falsificate , fapte prevăzute de art. 24 alin.2 şi art. 27 alin.1 din Legea 365/2002 privind comerţul electronic .

Prin  acelaşi rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor faţă de inculpatul E. Ş. D. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 din Legea 365/ 2002 , considerându-se că acesta se sustrăgea urmăririi penale .

În privinţa primilor doi inculpaţi se reţinuse că în noaptea de 12 mai 2006 aceştia au fost prinşi în timp ce sustrăgeau bani de la un bancomat , cu ajutorul a 18 carduri contrafăcute .

Inculpatul N. N. H.  a susţinut că cele 18 carduri îi aparţineau inculpatului E. E. care la rândul său le primise de la sora sa , acesteia fiindu-i predate de numitul „ D.” iar inculpatul E. E. a afirmat că instrumentele de plată electronică contrafăcute aparţineau inculpatului N.  N. H. , care le procurase de la un anume  „ D. „ , ce locuieşte în C , pe b-dul (...)  şi conduce autoturismul  marca „Audi” , cu număr de înmatriculare CT-…- T. .

 La domiciliul inculpatului E. Ş. D. s-a efectuat o percheziţie ( având în vedere autorizaţia 33/12.05.2006), acesta fiind prezent la ridicarea mai multor aparete electronice  ( calculator , hard-disk, compact-disk)  precum şi înscrisuri şi nefăcând nici un fel de obiecţiuni.

T r i b u n a l u l   C o n s t a n ţ a a autorizat la data de 24.05.2006 efectuarea percheziţiei informatice cu efectuarea de copii ,astfel că la data de 15.06.2006 , în prezenţa inculpatului E. Ş. s-a procedat la copierea  hard-disk-ului marca „ T. S/N 6DB1KPOV” ,capacitate 10 GB iar la data de 23.06.2006 i s-a prezentat  inculpatului rezultatul percheziţiei informatice , conform proceselor- verbale întocmite la dosar , semnate fără obiecţiuni de inculpatul E.  cât şi de martorul asistent .

Copia hard-disk-ului înregistrată pe un CD a fost pusă de organele de cercetare penală la dispoziţia Institutului de Tehnică B. al Serviciului Român de Informaţii  cu solicitarea efectuării unui raport de constatare  tehnico-ştiinţifică înregistrat ulterior sub nr.(...)/15.03.2007.

Printre datele informatice  ce se aflau în hard-disk-ul exista şi aplicaţia „N. 206” ce este destinată  realizării interfaţei grafice  pentru utilizatorul  unui dispozitiv de tip  „ N. 206”  cu ajutorul căruia pot fi citite , şterse ,copiate sau înscrise carduri magnetice .

Pe CD au mai fost identificate mai multe categorii de date  referitoare la carduri bancare prezentate în anexele 2,3,4 ale raportului şi date de tip bancar structurate pe mai multe  categorii .

În urma percheziţionării hard-disk-ului au mai fost identificate următoarele date informatice : E.-uri –date de identificare a băncilor emitente  după primele 6 cifre inscripţionate pe faţa cărţii de credit ; fişiere cu extensia „htm” ( ce reprezintă e-mailuri primite sau transmise şi date din spaţiul nealocat ce conţin date privind cărţi de credit ; fişiere cu extensia „ htm” reprezentând pagini web  vizitate pe Internet privind programe utilizate  la inscripţionarea datelor pe bandă magnetică a cardului ; date privind cărţi de drept în fişierul „ E..T.” ; fişiere „txt”  ce reprezintă mesaje în limba enegleză către clienţii „ Credit V. National B.” ; programul „ G. F. F.” care reprezintă un extractor de adrese de e-mail ; programul „ N.”  care reprezintă un program de trimitere mesaje în masă , cu menţiunea că în folderul N. din directorul  N. T.  se află cele două fişiere „txt” ce reprezintă  mesaje în limba engleză către clienţii „ Credit V. National B. „ ( conform procesului-verbal de la fila 25 , vol. I dosar urmărire penală ).

Din anexele raportului rezultă că utilizatorul pc-ului urmărea e-mailurile trimise clienţilor  unor bănci , a primit răspunsuri de la aceştia care cuprindeau datele de identificare ale clienţilor : nume , adrese , inclusiv codul PIN .    
 

Toate aceste date pot fi folosite   pentru a fi înscrise pe E. a doua a cardurilor magnetice ,creând astfel carduri cu conţinut similar  celor folosite în cadrul sistemelor de plată electronică.

S-a arătat în raportul de constatare tehnico- ştiinţifică destinaţia  aplicaţiei „ G. F. F.” constând în crearea de baze de date cu  adrese de email valide , prin extragerea acestora  din memoria  unor servere de e-mail Ť. .

Cu ajutorul  programului „ B. N. T. „ se pot tranasmite  în masă mesaje  electronice predefinite , precum cele de atenţionare identificate pe CD-ul analizat , către numeroase adrese de e-amil . În acest scop pot fi folosite  adresele de e-mail  obţinute  prin programul „ G. F. F.” .

Aplicaţia „ 206DAX21” este destinată utilizării unui dispozitiv electronic de tipul N. 206 .Prin intermediul   acesteia se pot citi , şterge , copia , înscrie carduri magnetice.

Singurul program prin intermediul căruia se poate executa în mod corect o operaţie de cloanre carduri  bancare este N. 206 ,acestea fiind trecute prin fanta  dedicată dispozitivului N. 206 , care se află conectat la un port serial al calculatorului  pe care rulează această aplicaţie. Acest program este destinat aşadar utilizării  împreună cu un dispozitiv hardwere.
 

Aceste aspecte au fost reiterate în suplimentul de expertiză solictat de apărare .S-a mai arătat că  numele unui deţinător  de căsuţă de e-mail  aflată la o anumită  adresă  nu se poate preciza deoarece informaţiile  introduse  în momentul creării  contului  nu sunt garantate ca fiind reale  ,dar chiar şi aşa ,aceste informaţii sunt confidenţiale şi nu se pot afla decât de la proprietarul serverului  de e-mail care găzduieşte acea căsuţă. Programele „ G. F. F.”, „ B. N. T.” se pot copia liber de pe internet . Acestea sunt adeseori  folosite în activităţi de fraudare bancară ce utilizează  metode de tip „ fishing „ cu scopul de colectare  de date bancare. Aceste date pot fi ulterior  înscrise pe bandă magnetică  a unor carduri bancare prin intermediului unui dispozitiv N. 206 sau echivalent , conectat la un calculator personal  pe care se află instalat programul „ 206DAX21”.

Având în vedere că inculpatul E. a fost plecat din ţară , după întoarcerea acestuia şi contactarea organelor judiciare , i s-a prezentat rezultatul percheziţiei informatice , dar inculpatul a susţinut că programele i-au fost introduse în PC de N.  N. H. , cu care s-a aflat în relaţii de amiciţie, cu ocazia vizitelor pe care cel din urmă le făcea inculpatului .

Inculpatul S. B.  a mai fost cercetat în acelaşi an în dosarul 26D/P/2006 al Serviciului  T e r i t o r i a l   C o n s t a n ţ a , trimis în judecată şi condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere şi folosire de instrumente de plată electronică contrafăcute , faptă prevăzută de art. 24 alin.2 şi art. 27 alin.1 din Legea 365/2002 , în fapt reţinându-se că a fost prins la data de 9.04.2006 având asupra sa 10 carduri contrafăcute  despre care a susţinut că le avea de la un anume „ D.”  care le inscripţionase   cu un aparat de scriere- citire carduri  N. 206 şi care locuia în blocul de deasupra cinematografului „ Republica” şi folosea numărul de telefon (...) ( fila 30 , vol. I ).

În declaraţia dată ( fila 58 vol. I dosar urmărire penală) inculpatul afirmă că în anul 2006 folosea acest număr de telefon.

Într-o altă declaraţie din dosarul 26D/P/2006 al Serviciului  T e r i t o r i a l   C o n s t a n ţ a ,dată de S.  B. acesta mai susţine că pentru cardurile primite de la numitul D. nu a plătit acestuia nici o sumă de bani , fiind de fapt serviciu contra serviciu , având în vedere că anterior S.  i-a transportat pe D. şi pe numitul I. până la B unde au sustras suma de 700.000.000 lei ROL cu ajutorul a 50 de carduri ,plătindu-i pentru serviciul de taximetrie şi suma de 10.000.000 lei ROL.

S. B. a mai susţinut cu aceeaşi ocazie că iniţial a încercat să acceseze un B. al Băncii Transilvania care nu avea lichidităţi iar după ce l-a informat pe D. despre impediment , acesta la scurt timp , după ce a accesat on line banca pentru informaţii suplimentare l-a sfătuit să mai încerce o dată.

Cu privire la fapta  cercetată în prezentul dosar , S. B. a susţinut în faza urmăririi penale  că inculpatul E. i-a fost recomandat de numitul N.  care se ocupa de carduri false şi extrageri cu ajutorul acestora de sume de bani de la bancomate şi care vroia să iasă din afacere urmând a fi înlocuit de inculpatul  E.. Cu cardurile primite de la acesta a scos suma de  45.000.000 lei ROL de la bancomat.

Cu prilejul audierii de instanţă inculpatul S. B. a manifestat o atitudine recalcitrantă , explicată prin supărarea pe care i-au produs-o organele judiciare , transferându-l în scopul audierii în prezentul dosar dar refuzând transferul pentru audierea în alt dosar unde are calitatea de parte vătămată . Acesta a afirmat  că nu menţine declaraţiile anterioare pentru că nu are nici un câştig şi pentru că nu este adevărat ce a declarat atunci, susţinerile fiind făcute în urma unei promisiuni  a procurorului că nu va fi trimis în judecată într-un alt dosar.Nu îl cunoaşte pe inculpatul E. .
 

Inculpatul N. N. H. a susţinut că îl cunoştea pe inculpatul E. din vedere şi că a discutat cu acesta doar de câteva ori dar că nu i-a folosit calculatorul niciodată. A fost abordat de inculpat pe internet , după declanşarea cercetărilor , interesându-se care este mersul anchetei. Inculpatul N. mai susţine că auzise  zvonuri în oraş sau pe internet că informaţiile cărţilor de credit pe care le deţinea E. Ş. proveneau din Canada şi că inculpatul S. B. deţinea cărţi de credit de la inculpatul E..
 

În faţa instanţei , N. N. H. a avut o poziţie contradictorie susţinând în acelaşi timp că menţine declaraţiile anterioare dar  că afirmaţia potrivit căreia inculpatul S. B. deţinea cărţi de credit de la inculpatul E. nu-i aparţine , putând afirma doar că ar fi auzit  prin oraş acel fapt. Personal nu a primit nici o carte de credit de la E. Ş..
 

În declaraţia dată în cursul urmăririi penale , inculpatul E. Ş. a susţinut că nu a deţinut nicodată echipamente  de falsificat instrumente de plată electronică  şi nu cunoaşte nici o persoană cu numele S. B. sau  E.  E.. L-a cunoscut pe inculpatul N.  N. în primăvara anului 2006 ,ocazie cu care a cumpărat de la acesta 2 perechi de adidaşi şi l-a auzit pe acesta lăudându-se că utiliza carduri  false   pentru a cumpăra diverse bunuri .Inculpatul mai susţine că programele şi datele găsite cu prilejul percheziţiei informatice , în computerul său , i-au fost introduse de N.  N. H. , cu care s-a aflat în relaţii de amiciţie, cu ocazia vizitelor pe care cel din urmă le făcea inculpatului .Locuieşte pe b-dul (...) , deasupra cinematografului Republica , foloseşte autoturismul Audi A6 cu număr de înamtriculate (...) şi a avut în copilărie porecla „ D.”.

Instanţa apreciază că revenirile apărute în declaraţiile inculpaţilor din cauza disjunsă , S. B. şi N. D. sunt nejustificate de aspecte logice sau dovedite în vreun mod , rămânând simple susţineri.

Astfel deşi inculpatul S. afirmă că nu îl cunoştea pe E. Ş. şi că toate datele i-au fost furnizate de procuror care dorea obţinerea  unei declaraţii incriminatorii , se constată că S. indică numărul de telefon al lui E. Ş. ( informaţie cât se poate de corectă)  în 11.04.2006 în timp ce inculpatul E. abia în 25.10.2008 aducea la cunoştinţa organelor judiciare numărul de telefon folosit în anul 2006.
 

În plus ,aşa cum rezultă din toată declaraţia dată de S. B. în faţa instanţei , toate susţinerile acestuia se fac potrivit „ câştigului” pe care acesta îl poate obţine în mod conjunctural , astfel că instanţa nu poate reţine decât ceea ce se coroborează cu alte probe ,respectiv doar primele declaraţii.

Apărarea a susţinut că nu s-a făcut dovada că inculpatul E. Ş. deţinea echipamente hardwere constând în dispozitivul N. 206 ,că acesta era  utilizatorul virtual iar datele găsite în computerul acestuia cu prilejul percheziţiei informatice nu erau introduse de inculpat.

Instanţa apreciază că acuzarea a dovedit că pe calculatorul deţinut de inculpat în apartamentul bunicii sale se desfăşura activitate ilegală constând în existenţa de programe cât şi date care dovedeau o activitate de colectare de informaţii având drept scop clonarea de carduri electronice de plată.
       

Chiar dacă tehnic nu se poate dovedi că inculpatul E. Ş. era utilizatorul virtual al căsuţelor de email  precum şi vizitatorul paginilor web privind bănci şi clienţi ai acestora , instanţa apreciază că sarcina probei că nu inculpatul desfăşura acea activitate ilegală aparţine acestuia , câtă vreme este implicat computerul său.
       

Instanţa constată mai departe că afirmaţiile inculpatului E. referitor la accesarea computerului de către N. D. apar neverosimile întrucât activitaea desfăşurată cu aplicaţiile „ G. F. F.”, „ B. N. T.” „ 206DAX21” era de durată , necesitând o prezenţa îndelungată a lui N. la pc-ul aparţinând inculpatului E.. În plus acesta ar fi trebuit să observe că N. ataşa un dispozitiv N. 206 pentru a copia acele carduri trecându-le prin fantă  şi ar mai fi trebuit să observe fişiere cuprinzând o multitudine de date ce priveau Banca „ Credit V. National B. „ precum şi clienţii acesteia. Ori inculpatul nu a făcut vreo referire de acest gen , nu a avut nici o reacţie la vremea respectivă care să dovedească faptul că nu era de acord .Este greu de crezut că nu ştia ce fişiere are în calculator dacă ar fi real că N. pierdea destul timp în faţa pc-ului aparţinând lui E. .
         

Din contră declaraţiile iniţiale date de N. N. şi S. B. îl indică pe E. Ş. ca fiind sursa ,cel care clona cardurile într-o afacere preluată de la un alt individ , N. care plecase în străinătate.
       

În plus , în cursul anului 2006 inculpatul E. Ş. D. nu jusrtifica realizarea unor venituri licite , la T. Radio lucrând până la data de  14.08.2005.
      

Inculpatul E. Ş. a mai solicitat prin apărătorul său înlăturarea din materialul probator a raportului de constatare  tehnico-ştiinţifică înregistrat ulterior sub nr.(...)/15.03.2007 , lovit în opinia sa de nulitate absolută, având în vedere că acest mijloc de probă este nelegal  administrat pentru că:  datele colectate în urma percheziţiei informatice  au fost stocate pe un suport CD   care nu a fost sigilat pentru neschimbare conform art. 107 alin1 Cod proc.pen , dispoziţie legală ce completează art.  56 alin.4 din Legea 161/ 2003 ; raportul de constatare s-a făcut după un an  de la realizarea percheziţiei informatice  ceea ce încalcă art. 211 Cod proc.pen., care prevede ca efectuarea constatării să se facă la o dată recentă sau apropiată percheziţiei.
       

 E. informatică s-a autorizat la data de  la data de 24.05.2006 , pentru o perioadă de 30 de zile , respectiv intervalul 25.05.2006 – 23.06.2006 şi în fapt s-a realizat la data de 15.06.2006 , prin desigilarea cutiei sigilate ci sigiliul intact M.I. nr. 11081, în care se afla hard-disk-ul marca H. , S/N 6DB1KPOV , un floppy- disk şi un CD , iar cu ajutorul programului „ En Case G.” s-a efectuat copierea , procedându-se la o nouă sigilare. Inculpatul nu a formulat la acel moment nici o obiecţie cu privire la procedura urmată de organele judiciare.
       

La data de 23.06.2006 , conform procesului-verbal aflat la fila 25 , vol. I dosar urmărire penală ,în prezenţa martor asistent, i-au fost prezentate inculpatului rezultatele percheziţiei informatice , constând în datele şi fişierele aflate pe copia hard-disk-ul marca H. , S/N 6DB1KPOV ce-i aparţinea lui E. Ş. . Nici de această dată inculpatul nu a formulat vreo obiecţie cu privire la modul  de efectuare a activităţilor menţionate şi nici cu privire la  cele consemnate în procesul-verbal semnându-l.
         

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică  s-a întocmit de Institutul pentru Tehnologii B.  la data de 9.03.2007, dar acesta fapt a fost determinat de volumul de activitate al respectivei instituţii şi fără să reprezinte o încălcare a dispoziţiilor reglementate de Secţiunea a IX-a , Volumul II din  C o d u l   d e Procedură Penală.
         

Se constată că a fost respectată perioada de 30 de zile în care  judecătorul autorizase efectuarea percheziţiei , toate datele informatice fiind prelevate în acest interval , luându-se măsuri de securizare  prin sigilarea hard-disk-ului , astfel că nu se poate specula în vreun fel ideea că s-au introdus în mod ilegal acele date şi programe pe hardul ridicat de la inculpat sau copia hardului .Semnarea proceselor-verbale de către inculpat la momentul efectuării operaţiunilor descrise , dovedesc faptul că acesta nu a constatat vreo neregulă.
        

Ceea ce a întârziat a fost doar redactarea raportului de constatare , dar acest fapt nu însemnă că datele nu au fost extrase imediat după constatarea infracţiunii , în conţinutul raportului formulându-se aprecieri de specialitate cu privire la programele şi datele informatice care au fost prelevate în timp util aşa cum prevede art. 112 Cod proc.pen.
       

Instanţa mai remarcă ineficienţa din perspectiva apărării , a înlăturării aceste probe , având în vedere că şi în situaţia în care instanţa ar fi apreciat că raportul este lovit de nulitate , oricum concluziile  cuprinse în acest mijloc de probă , erau reiterate în cuprinsul suplimentului de expertiză efectuate în faza cercetării judecătoreşti ,  ce răspundea lămuririlor solicitate tot de apărare.
       

Cât priveşte îndeplinirea conţinutului constitutiv al infracţiunii pentru care inculpatul este cercetat - infracţiunea prevăzută de art. 25 din Legea 365/2002 privind comerţul electronic , instanţa constată că potrivit acestei infracţiuni , este sancţionată deţinerea de echipamente şi programe software  ori hardwere , în scopul de a le folosi la falsificarea  instrumentelor de plată electronică .
         

Chiar dacă nu s-a găsit în locuinţa inculpatului E. Ş.  dispozitivul N. 206 = echipament hardwere , fără de care nu puteau fi inscripţionate  carduri , în computerul inculpatului s-au descoperit programe şi aplicaţii precum „ 206DAX21”, „ G. F. F.”, „ B. N. T.”  ,deci progame softwere , care foloseau la colectarea de date de identificare a clienţilor unor bănci şi la clonarea cardurilor , inculpatul nu a dovedit că nu are legătură cu existenţa acelor programe şi date informatice din computerul personal ,  aspecte care se coroborează cu declaraţiile iniţiale ale coinculpaţilor din cauza disjunsă N. N. H. şi S. B. , potrivit cărora inculpatul E. Ş. era cel care crea cardurile falsificate şi le plasa mai departe pentru a fi extraşi bani din B. –urile băncilor.
          

Instanţa apreciază ca dovedită vinovăţia inculpatului E. Ş. privind deţinerea de echipamente şi programe software în scopul de a le folosi la falsificarea  instrumentelor de plată electronică , faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 25 din Legea 365/2002 privind comerţul electronic.
         

La alegerea şi individualizarea sancţiunii aplicate , instanţa va avea în vedere criteriile prevăzute de Partea Generală a Codului Penal , limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială , pericolul social concret raportat atât la circumstanţele reale ale cauzei aşa cum reies din situaţia de fapt descrisă , la atingerea adusă de inculpat prin fapta sa securităţii depozitelor financiare pe care persoanele îl deţin prin carduri bancare şi implicit sentimentul de temere indus colectivităţii prin comiterea acestui gen de fapte, la persoana inculpatului E. Ş. care are 35 de ani , nu posedă antecedente , a absolvit cursuri liceale , provine dintr-o familie organizată ,fiind format într-un mediu familial fără conflicte majore , criterii faţă de care va orienta cuantumul pedepsei aplicate la minimul special prevăzut de lege.
        

 Având în vedere că inculpatul este la primul conflict cu legea penală , că a avut în trecut şi are şi la momentul de faţă un loc de muncă stabil , care să-i asigure obţinerea de mijloace licite de trai , instanţa apreciază că scopul educativ al pedepsei poate fi atins şi prin suspendarea condiţionată a executării pedepsei , conform art. 81 Cod penal.
 În termen legal împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă  T r i b u n a l u l   C o n s t a n ţ a şi inculpatul E. Ş. D..
 

Apelul Parchetului critică hotărârea apelată sub aspectul netemeiniciei, apreciind pedeapsa aplicată ca fiind prea redusă în raport de dispoziţiile art. 72 cod penal.
 

Apelul inculpatului critică hotărârea apelată pentru nelegalitate, apreciind că fapta dedusă judecăţii şi reţinută în sarcina inculpatului, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, întrucât, nu se poate reţine scopul specific al deţinerii echipamentelor şi programelor informatice, respectiv acelea de folosire ulterioară la falsificarea instrumentelor de plată electronice.
 

Verificând hotărârea apelată, potrivit art. 371 cod pr. penală, curtea consideră ambele apeluri ca fiind nefondate.
 

Astfel, în ce priveşte apelul inculpatului, curtea reţine, cum de altfel s-a menţionat şi în sentinţa apelată şi cum rezultă şi din probatoriile administrate că, asupra inculpatului ( la domiciliul său ) s-au identificat echipamente hardware şi în memoria acestora stocate fişiere de date din care rezultă că echipamentele erau adaptate scopului prevăzut de norma penală incriminatoare, în special prin stocarea pe hard – disk a aplicaţiei N. – 206, aplicaţie ce serveşte specific la citirea, scrierea, copierea sau inscripţionarea unor carduri cu bandă magnetică de natura celor folosite de unităţile bancare ca instrumente de plată electronică.
 

Această situaţie de fapt, arată aceea că, scopul descărcării şi stocării aplicaţiei era specifică scopului prevăzut de norma incriminatoare, inculpatul neputând justifica care a fost mobilul obţinerii şi stocării acestei aplicaţii câtă vreme nu desfăşoară nici o activitate licită care să aibă in obiect citirea sau modificarea unor carduri cu bandă magnetică.
 

Ca atare, curtea ca instanţă de apel apreciază că in mod legal prima instanţă a constatat întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, pronunţând o hotărâre legală de condamnare a inculpatului E. Ş. D. pentru săvârşirea acestei infracţiuni.
 

În ce priveşte apelul declarat de procuror, curtea apreciază că, pedeapsa a fost just individualizată, dându-se eficienţă corectă prevederilor art. 72 cod penal, orientarea pedepsei la minimul special, fiind justificată de modificările comportamentale ale inculpatului pe timpul judecăţii în primă instanţă, de rezultatele încercărilor sale de reinserţie socială şi profesională şi de concluziile raportului de evaluare psiho – socială.
 

Şi aplicarea art. 81 cod penal se apreciază ca fiind justificată întrucât in raport de aceleaşi elemente de mai sus se consideră că, scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a acesteia, dispoziţiile art. 83 cod penal, constituind o garanţie suficientă că inculpatul a conştientizat gravitatea faptei şi că nu va mai săvârşi alte infracţiuni.
 

Întrucât din examinarea globală a hotărârii apelate nu rezultă vreo neregularitate aptă să impună reformarea acesteia, iar criticile apelanţilor sunt neîntemeiate, curtea va respinge ca nefondate ambele apeluri declarate in cauză făcând aplicarea corespunzătoare a disp. art. 192 cod pr. penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

 În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b cod pr. penală;

 Respinge ca nefondate apelurile penale declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ  T R I B U N A L U L   C O N S T A N Ţ A şi inculpatul E. Ş. D. – domiciliat în C,(...), (...)  .D,  . 2  . 42, împotriva sentinţei penale nr.  164 din 22 aprilie 2009, pronunţată de  T r i b u n a l u l   C o n s t a n ţ a în dosarul penal nr(...).

 Dispune plata din fondurile MJ a onorariului av. oficiu av. T. N.a, în sumă de 50 lei.

 Obligă apelantul inculpat la plata către stat a cheltuielilor judiciare avansate în procesul penal, în sumă de 200 lei.

 Cu recurs în 10 zile de la pronunţare pentru părţile prezente şi de la comunicare pentru cele lipsă.

 Pronunţată în şedinţă publică astăzi 24 T. 2009.