Dosar nr. 11262/2/2009 2763/2009
CURTEA DE  A P E L   B U C U R E Ş T I
SECŢIA I PENALĂ
SENTINŢA PENALĂ NR.41
Şedinţa publică din data  de 17 februarie 2010

Domenii: Penal - recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine. Efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos.

Pe rol pronunţarea asupra sesizării nr.2564/II-5/2009 formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de  A P E L   B U C U R E Ş T I privind recunoaşterea şi punerea în executare a Sentinţei penale pronunţată la data de 29.01.2009 în dosarul nr.TC - 045 - 5/08 de Tribunalul Curţii  din Principatul B., definitivă prin Sentinţa din 15.05.2009 a Tribunalului Suprem de Justiţie, ca urmare a cererii formulată de Ministerul Justiţiei al Principatului B. de transferare a condamnatului E. J. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei.

Dezbaterile în cauză au avut loc în cadrul şedinţei publice din data de 10 februarie 2010, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată - ce face parte integrantă din prezenta - când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a da posibilitate apărătorului condamnatului să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunţarea pentru data de 15 februarie 2010, iar, ulterior, pentru data de 17 februarie 2010, când, în aceeaşi compunere,
 

C U R T E A,

Deliberând,  constată că prin rezoluţia din 11.11.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de  A P E L   B U C U R E Ş T I s-a dispus sesizarea acestei instanţe in vederea recunoaşterii sentinţei penale pronunţată în data de 29.01.2009 în dosarul nr. TC - 045 - 5/08 de Tribunalul Curţii din Principatul B., definitivă prin sentinţa din 15.05.2009 a Tribunalului Suprem de Justiţie, prin care se solicită transferarea persoanei condamnate E. J. într-un penitenciar din România pentru a continua executarea pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată acestuia de către instanţa din statul solicitant.

 Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea  constată  următoarele:

 Prin sentinţei penale pronunţată în data de 29.01.2009 în dosarul nr. TC - 045 - 5/08 de Tribunalul Curţii din Principatul B., definitivă prin sentinţa din 15.05.2009 a Tribunalului Suprem de Justiţie, numitul E. J. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 ani închisoare, pentru săvârşirea  infracţiunii  de a fi membru al unei organizaţii criminale prev. de art. 349 Cod penal şi la o pedeapsă 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie de monede false prev. de art. 431 Cod penal.

 Deasemenea, s-a luat faţă de E. J. şi măsura expulzării pe timp de 15 ani din Principatul B..

 În fapt, s-a reţinut că la data de 20.04.2008, în jurul orelor 18,50, la un control de rutină efectuat pe şosea de către agenţii serviciului de poliţie la rotonda  aflată pe linia F. a şoselei generale nr. 2,  în urma percheziţiei corporale efectuată asupra numiţilor E. G. şi E. J. s-au găsit 59 de carduri de plastic cu E. magnetică pe o parte şi cu adnotări manuscrise.

 E. J. a recunoscut imediat agenţilor de poliţe că aceste carduri erau falsificate.

 S-a efectuat o percheziţie şi în camera nr. 6 a hotelului „E.”, unde agenţii de poliţie au găsit o agendă ce aparţinea persoanei solicitate E. J. ce conţinea diferite nume de contact şi un înscris în limba română, ascuns între coperta acestei agende, care în urma traducerii în limba catalană a rezultat următorul text: ”program copiere chip”, „program descărcare” şi „program realizare carduri”.

 A doua zi după confiscarea vehiculului marca Mercedes Benz, cu nr. de  înmatriculare francez  349ERD95, de către agenţii de poliţie, 3 carduri învelite într-o E. de hârtie ce se aflau întrun portmoneu ascuns între scaunele acestuia, care la fel ca şi celelalte aveau adnotări cu date alfanumerice.

 Aceste carduri albe interceptate, au fost puse la dispoziţie numiţilor E. G. şi E. J. de un cetăţean S. în E. pentru a fi utilizate în bancomatele din Principat, urmând să împartă banii, după analiza efectuată prin intermediul lectorului de extragere a informaţiei, rezultând ca numărul său de identificare bancară să corespundă cu cardurile de tip E., N. (al întreprinderii N.) şi F.).

 S-a mai reţinut că acuzaţii au făcut uz de aceste carduri în mod nediferenţiat la diverse bancomate ale diverselor entităţi bancare din Principat, conform următoarelor detalii:
- La data de 14 aprilie 2008, în jurul orei 09:57, de la bancomatul aparţinând entităţii B. situat pe E. H. d'Escaldes-F. au efectuat o operaţiune cu cârdul nr. (...) ( unul din cardurile găsite în parasolul vehiculului) pentru suma de 150 EUR, care a fost respins. - fila 91. -
- La data de 19 aprilie 2008, în jurul orei 23:27 şi 23:28, de la bancomatul aparţinând entităţii BI-BM de la hotelul din E. de T. au efectuat două operaţiuni cu cardul nr.(...), obţinând suma de 150 EUR şi 200 EUR (fila 98), precum şi multe alte operaţiuni la alte bancomate aparţinând aceleiaşi entităţi distribuite pe aria Principatului la diverse date, în zilele de 14, 19 şi 20 aprilie 2008, care au fost respinse - filele 257 şi 346 şi următoarele.
- La data de 20 aprilie 2008, în jurul orei 12:25, de la bancomatul aparţinând entităţii CREDIT B. situat în E. S. d'B. la E., s-au efectuat o operaţiune cu cardul nr.(...) (unul din cârdurile găsite în tablierul vehiculului) pentru suma de 150 EUR, care a fost respins-fila 105.
- în sfârşit, trebuie observat, referitor la acuzatul care spune că se numeşte E. G., născut la data de 4 noiembrie 1982 în N-O (România), aşa cum s-a identificat de când a fost arestat, în realitate este vorba de Ş. J., născut la data de 5 iunie 1988 în România, conform informaţiilor puse la dispoziţie de INTERPOL - fila 585.

 Potrivit înscrisului privind stadiul executării pedepsei transmis de către autorităţile judiciare  din Principatul B., numitul E. J. a fost arestat la data de 20.04.2008, iar executarea pedepsei aplicată faţă de susnumit încetează la data de 29.02.2012, în prezent fiind încarcerat în Penitenciarul  D..

   Din examinarea materialului cauzei, se constată îndeplinită condiţia dublei incriminări,  prev.de art.129 lit.e din Legea nr.302/2004 şi art.3 pct.1 lit.e din Convenţia Europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg - 1983.

 Astfel, faptele reţinute în sarcina numitului E. J. au corespondent în legislaţia penală română realizând conţinutul constitutiv al  infracţiunii prev.  de  art. 27 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, privind infracţiunea continuată.

Se mai reţine din considerentele hotărârii pronunţate în Cauza nr. TC -045-5/08 de Tribunalul Curţii din Principatul B., că E. J. a declarat că are cunoştinţă despre consecinţele juridice ale transferului, conform dispoziţiilor art. 207.3 din  C o d u l   d e procedură penală, exprimându-şi  consimţământul în mod voluntar ca executarea pedepsei să fie continuată întrun penitenciar din România.

 Deasemenea, în prezenta avocatului  K. SANSA B. că E. J. şi-a exprimat în data de 30.07.2009 în biroul centrului penitenciar  în mod expres din proprie voinţă consimţământul să fie transferat într-un penitenciar din România, declarând că este pe deplin conştient de consecinţele juridice care derivă din acest transfer.

 Potrivit art. 145 din Legea nr. 302/2004  cu modificările  şi completările ulterioare, în cazul în care statul român optează pentru continuarea executării pedepsei aplicate în statul de condamnare, el trebuie să respecte felul şi durata pedepsei prevăzute în hotărârea de condamnare.

 În raport de aceste dispoziţii, nefondată este cererea apărătorului în ceea ce priveşte întinderea conversiunii, respectiv aplicarea de către instanţa română a unei pedepse de doi ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 27 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ce are corespondent în legislaţia română, prin darea eficienţei dispoziţiilor art. 73, 74 şi 76 din Codul penal român.

 În vederea aplicării acestor dispoziţii apărătorul persoanei condamnare E. J. a invocat dispoziţiile art. 9 lit. b coroborat cu art. 11 din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnare, fără a face însă trimitere la dispoziţiile Legii nr. 302/2004 cu modificările şi completările ulterioare.
Deasemenea, apărarea a solicitat instanţei să constate că persoana condamnată E. J. şi-a dat consimţământul în vederea conversiunii condamnării pedepsei de 4 ani închisoare stabilită de autorităţile judiciare din Principatul B. întro pedeapsă mai mică aplicată de către instanţa română.
Or, din actele şi lucrările dosarului nu rezultă cele invocate de către apărătorul persoanei condamnare E. J., acesta dimpotrivă declarând că este ” pe deplin conştient de consecinţele care decurg din acest transfer”.

În dispoziţiile art. 146 din Legea nr. 302/2004 cu modificările şi completările ulterioare, se prevede că dacă felul pedepsei aplicare sau durata acesteia este incompatibilă cu legislaţia română, statul român poate, prin hotărâre judecătorească, să adapteze această pedeapsă  la aceea prevăzută de legea română pentru faptele  care au atras condamnarea. Această pedeapsă trebuie să corespundă, atât cât este posibil, în ceea ce priveşte felul pedepsei aplicate prin hotărârea statului de condamnare şi, în niciun caz, nu poate să agraveze situaţia condamnatului.

După cum se poate constata, durata pedepsei aplicate de 4 ani închisoare  ca urmare a cumulului aritmetic aplicat de către autorităţile judiciare din Principatul B. nu este incompatibilă cu dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, a căror limite de pedeapsă sunt cuprinse în ceea ce-l priveşte pe E. J., cu închisoarea de  la 1 la 13 ani.
În atare situaţie, în mod cu totul nejustificat  apărarea a susţinut că este posibilă conversiunea pedepselor, fără a avea în vedere dispoziţiile legii naţionale, şi anume cele prevăzute de art. 145  şi 146 din Legea nr. 302/2004 cu modificările şi completările ulterioare.

Se constată de către instanţa română, că în mod cu totul nejustificat  apărarea a solicitat să se procedeze din nou la o judecată în fond a cauzei, ce implică aplicarea dispoziţiilor art. 73, 74 şi 76 Cod penal, privitoare la acordarea de circumstanţe atenuante, în condiţiile în care obiectul cererii este transferarea persoanei condamnate E. J., întrun penitenciar din România, ca urmare a recunoaşterii sentinţei penale nr. TC - 045 - 5/08 de Tribunalul Curţii din Principatul B., definitivă prin sentinţa din 15.05.2009 a Tribunalului Suprem de Justiţie.

 Şi în situaţia în care persoana condamnată E. J.  şi-ar fi exprimat acordul transferării întrun penitenciar din România cu menţiunea de a fi convertită pedeapsa sub cuantumul stabilit de autorităţile statului solicitant , instanţa română este obligată  să respecte prevederile art. 146 din Legea nr. 302/2004 cu modificările şi completările ulterioare, în sensul de a nu agrava situaţia acestuia cu privire la hotărârea pronunţată în statul de condamnare.
 În consecinţă, neexistând nici un motiv de incompatibilitate prev. de art. 146 din Legea nr. 302/2004 cu modificările şi completările ulterioare şi dând eficienţă dispoziţiilor art. 145 din acelaşi act normativ cu privire la respectarea felului şi duratei pedepsei  prevăzute prin hotărârea de condamnare, Curtea  în conformitate cu art. 149 alin. 1 Cod procedură penală va admite sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de  A P E L   B U C U R E Ş T I, va recunoaşte efectele hotărârii penale menţionate în rezoluţie şi va dispune transferarea condamnatului E. J. în vederea continuării executării pedepsei cumulate de 4 ani închisoare într-un penitenciar din România.

 Totodată  va deduce din pedeapsă perioada executată de condamnat de la 20.04.2008 la  zi.

Va dispune emiterea unui mandat de executare a pedepsei închisorii, la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

 Va face aplicarea art.192 alin.3 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:

Admite sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de  A P E L   B U C U R E Ş T I privind cererea de transferare a persoanei condamnate E. J. - fiul lui U. şi B., născut la 18.03.1963 în comuna/sat D., judeţul S M, cu domiciliul în comuna D. nr.199, judeţul S M, titular al CI seria (...) nr.(...) eliberată la data de 5.03.2002 de G. O. O, CNP - (...), pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România.

În temeiul art.149 rap. la art.145 din Legea nr.302/2004 modificată, recunoaşte Sentinţa penală pronunţată în data de 29.01.2009 în dosarul nr.TC - 045 - 5/08 de Tribunalul Curţii din Principatul B., definitivă prin sentinţa din 15.05.2009 a Tribunalului Suprem de Justiţie.

Dispune transferarea persoanei condamnate E. J. întrun penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată de către autorităţile din statul solicitant.

 Deduce din pedeapsă, perioada deja executată de persoana condamnate E. J., de la data de 20.04.2008 la zi.

Dispune emiterea unui mandat de executare a pedepsei închisorii, la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

Onorariu avocat din oficiu în sumă de 80 lei se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Cu recurs.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 17.02.2010.