CURTEA DE  A P E L   B U C U R E Ş T I
SECŢIA A II A PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI FAMILIE
DOSAR NR(...) (583/2009)
SENTINŢA PENALĂ NR. 111
Şedinţa din Camera de Consiliu din 27 aprilie 2009

Domenii: Penal - recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine. Falsificare instrumente de plata electronica. Efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată.

M I N I S T E R U L   P U B L I C – PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE  A P E L   B U C U R E Ş T I - reprezentat de procuror N. D. .

Pe rol soluţionarea sesizării PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ CURTEA DE  A P E L   B U C U R E Ş T I privind persoana condamnată E. D.  în vederea recunoaşterii şi punerii în executare a sentinţei penale  nr. 41 T 12/2007 din 21 septembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Municipal din Praga, definitivă prin hotărârea Înaltei Curţi de Apel din Praga nr.6 To 98/2007 din 28 ianuarie 2008, în conformitate cu disp. art. 145 sau art. 146 din Legea nr. 302/2004, modificată.

La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu a răspuns pentru persoana condamnată E. D. avocat oficiu E. N. în baza împuternicirii avocaţiale nr.  (...) emisă de  B a r o u l   B u c u r e ş t i - Serviciul de Asistenţă Juridică .
 

Procedura de citare legal îndeplinită.
 

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează Curţii că la dosar a fost depusă o adresă emisă de MINISTERUL JUSTIŢIEI ŞI LIBERTĂŢILOR D.  la care este ataşată o declaraţie a  persoanei condamnate E. D..
 

Curtea solicită părţilor a-şi preciza punctul de vedere cu privire la necesitatea revenirii cu adresă către Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor D. în vederea ataşării referatului întocmit de către Serviciul Consular Român cu privire la situaţia socială şi familială a condamnatului – în raport de declaraţia acestuia, ce a fost ataşată la dosar.
 

Reprezentantul parchetului având cuvântul, solicită amânarea cauzei  şi a se reveni cu adresă la Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor D. în vederea ataşării referatului întocmit de către Serviciul Consular Român cu privire la situaţia socială şi familială a condamnatului. Apreciază că declaraţia persoanei condamnate nu poate suplini lipsa acestui referat.
 

Apărătorul persoanei condamnate solicită a se aprecia asupra necesităţii revenii cu adresă către Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor D..
 

Curtea constată că la acest termen au fost ataşate două declaraţii ale persoanei condamnate E. D. în care acesta menţionează în detaliu motivele pentru care nu doreşte să fie transferat într-un  penitenciar din România. Luând în considere aceste declaraţii, precum şi celelalte acte aflate la dosarul cauzei, Curtea apreciază că nu se mai impune acordarea unui nou termen în vederea  comunicării referatului întocmit de Serviciul Consular, referat a cărui  întocmire era de altfel obligatorie anterior sesizării instanţei. Având în vedere  această împrejurare, precum şi caracterul urgent specific  cauzelor de natura celei supuse judecăţii , Curtea consideră că referatul solicitat nu este absolut necesar în  soluţionarea prezentei cauze şi pentru a se evita tergiversarea, dispune ca acesta să nu mai fie întocmit.
 

Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbaterea sesizării.
 

Reprezentantul parchetului având cuvântul, solicită admiterea sesizării  Parchetului de pe lângă Curtea de  A P E L   B U C U R E Ş T I, recunoaşterea hotărârilor pronunţate de Tribunalul Municipal din Praga şi de  Î n a l t a   C u r t e de Apel din Praga şi a se dispune transferarea persoanei solicitate în vederea executării pedepsei  în vederea continuării executării pedepsei de 5 ani şi 6 luni închisoare, constatând că sunt îndeplinite condiţiile privind dubla incriminare. De asemenea, nu există nici un motiv de conversiune a condamnării, pedepsele prevăzute de legislaţia cehă sunt în concordanţă cu cele prevăzute de legislaţia română. Mai solicită deducerea prevenţiei  şi a perioadei executate la zi. În încheiere susţine că refuzul condamnatului de a fi transferat şi motivele invocate nu justifică respingerea cererii de transfer nu justifică respingerea cererii de transfer.
 

Apărătorul persoanei condamnate solicită respingerea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de  A P E L   B U C U R E Ş T I, având în vedere susţinerile persoanei  condamnate, care nu doreşte să fie transferată în România.
 

Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas  în pronunţare.
 

După deliberare,

                                              C U R T E A ,

Constată următoarele:
 

Prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de  A P E L   B U C U R E Ş T I şi înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 16.03.2009, cu numărul (...) (583/2009), s-a solicitat, în conformitate cu dispoziţiile art. 149 alin. 4 din Legea nr. 302/2004 (modificată), recunoaşterea sentinţei penale nr. 41 T 12/2007 din data de 21.09.2007 a Tribunalului Municipal din Praga privind pe cetăţeanul român E. D. şi transferarea acestuia într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei.
 

La dosarul cauzei au fost depuse adresa Ministerului Justiţiei – Direcţia Drept Internaţional şi Tratate prin care se solicită efectuarea procedurii prevăzute de art. 149, art. 145 sau art. 146 din Legea nr. 302/2004 în sensul transferării condamnatului – cetăţean român într-un penitenciar din România, cererea formulată în acest sens de către Ministerul Justiţiei din Cehia, copii traduse şi legalizate ale sentinţei penale nr. 41 T 12/2007 din data de 21.09.2007 a Tribunalului Municipal din Praga, sentinţei nr. 6 To 98/2007 din data de 28.01.2008 a Înaltei Curţi de Apel din Praga, extras din legislaţia penală cehă incidentă în cauză, documente relevante cu privire la perioada în care persoana condamnată s-a aflat în stare de detenţie preventivă şi declaraţia condamnatului E. D. cuprinzând avizul acestuia în privinţa transferării, conform art. 3 paragraful 3 lit. a din Protocolul adiţional la Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate.
 

Curtea a solicitat Ministerului Justiţiei înaintarea unui înscris asupra situaţiei sociale şi familiale a condamnatului, întocmit de către Oficiul Consular Român în conformitate cu dispoziţiile art. 143 alin. 1 din Legea nr. 302/2004.
 

Deşi în cauză au fost acordate trei termene de judecată în acest scop, cererea Curţii nu a fost soluţionată favorabil. În schimb, ca urmare a încunoştiinţării condamnatului cu privire la formarea prezentului dosar, au fost înaintate instanţei o declaraţie a persoanei condamnate E. D. şi un proces verbal întocmit la data de 08.04.2009 la Tribunalul regional E., ambele conţinând date relevante cu privire la situaţia condamnatului şi motivele pentru care acesta refuză transferul.
 

În raport de actele dosarului şi având în vedere urgenţa ce caracterizează procedura transferării, Curtea a apreciat suficiente informaţiile comunicate şi a dispus ca înscrisul prevăzut de art. 143 din Legea nr. 302/2004 să nu mai fie întocmit.
 

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele:
 

Prin sentinţa penală nr. 41 T 12/2007 din data de 21.09.2007 a Tribunalului Municipal din Praga, definitivă prin sentinţa nr. 6 To 98/2007 din data de 28.01.2008 a Înaltei Curţi de Apel din Praga s-a dispus condamnarea cetăţeanului român E. D. la o pedeapsă rezultantă de 5 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea în concurs a infracţiunilor de fraudă în formă continuată, prevăzută de art. 250 alin. 1, 3 b) din Codul penal al Cehiei, falsificare şi modificare de bani, prevăzută de art. 140 alin. 1 pct. 2 din Codul penal al Cehiei, posesie fără drept a unui card de plată, prevăzută de art. 249 b) din Codul penal al Cehiei şi falsificare şi modificare a unui document oficial, prevăzută de art. 176 alin. 1 pct. din acelaşi cod.
 

În fapt, s-a reţinut că, în perioada 18.04.2006 – 15.05.2006, prin falsificarea unor instrumente de plată electronică sau prin utilizarea acestora fără consimţământul titularului, în mod repetat, a efectuat operaţiuni financiare în mod fraudulos pe teritoriul oraşului Praga, iar la data de 11.08.20006, s-a prezentat organelor de poliţie din acelaşi oraş sub identitatea falsă de H. G., folosind un permis de conducere italian şi un buletin de identitate falsificate, pentru a induce în eroare lucrătorii de poliţie în vederea producerii unei consecinţe juridice pentru sine.
 

Faptele reţinute în sarcina persoanei condamnate au corespondent în legislaţia penală română, întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor de falsificare a unui instrument de plată electronică, prevăzută de art. 24 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată, prevăzută de art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. şi fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 alin. 1 C.p. şi sunt pedepsite cu închisoarea de la 3 la 12 ani.
 

În acest context, se constată că este îndeplinită condiţia dublei incriminări  prevăzută de art. 129 lit. e din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.
 

Totodată, din actele dosarului, rezultă că sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de dispoziţiile art. 129 lit. a, b, c, f din aceeaşi lege, în sensul că persoana condamnată E. D. este cetăţean român, hotărârea penală de condamnare a rămas definitivă la data de 28.01.2008, la data primirii cererii de transferare, susnumitul avea de executat mai mult de 6 luni închisoare din durata pedepsei finale, iar statul de condamnare şi-a dat acordul preliminar asupra transferului.
 

Deşi condamnatul nu şi-a exprimat consimţământul la transfer, Curtea constată că o atare manifestare de voinţă nu este necesară, în condiţiile în care în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 3 din Protocolul adiţional la Convenţia europeană asupra transferării, referitoare la posibilitatea statului de executare de a dispune transferul chiar fără consimţământul condamnatului, în situaţia în care hotărârea de condamnare conţine o măsură de expulzare.
 

Or, în cauza de faţă, prin sentinţa definitivă a Tribunalului Municipal din Praga s-a luat faţă de condamnatul E. D. măsura expulzării şi interzicerii de a reveni pe teritoriul Cehiei o perioadă de 10 ani, iar avizul persoanei condamnate nu evidenţiază elemente de natură a justifica un eventual refuz al transferului.
 

În acest sens, Curtea reţine că, deşi E. D. este cetăţean român cu domiciul în străinătate, legăturile sale cu România sunt încă semnificative, atât soţia cât şi fiul major al acestuia locuind pe teritoriul României, iar afecţiunile medicale invocate de către condamnat nu prezintă relevanţă asupra transferului, fiind îndeplinite toate condiţiile pentru a se dispune acceptarea acestuia.
 

În raport de considerentele expuse, reţinând şi îndeplinirea tuturor cerinţelor prevăzute de art. 116 din Legea nr. 302/2004 pentru recunoaşterea unei hotărâri penale străine, Curtea va dispune, în baza art. 149 din Legea nr. 302/2004, admiterea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de  A P E L   B U C U R E Ş T I.

Va recunoaşte sentinţa penală nr. 41 T 12/2007 din data de 21.09.2007 a Tribunalului Municipal din Praga, definitivă prin sentinţa nr. 6 To 98/2007 din data de 28.01.2008 a Înaltei Curţi de Apel din Praga privind pe condamnatul E. D..
 

Va dispune transferarea persoanei condamnate E. D. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 5 ani şi 6 luni închisoare.
 

Va deduce din pedeapsa aplicată detenţia preventivă de la data de 11 august 2006 până la data de 28 ianuarie 2008 şi perioada executată de la data de 29 ianuarie 2008 la zi.
 

În baza art. 156 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina sa, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 320 lei, fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:

Admite sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de  A P E L   B U C U R E Ş T I.

Recunoaşte sentinţa penală nr. 41 T 12/2007 din data de 21.09.2007 a Tribunalului Municipal din Praga, definitivă prin sentinţa nr. 6 To 98/2007 din data de 28.01.2008 a Înaltei Curţi de Apel din Praga privind pe condamnatul E. D., cetăţean român, fiul lui O. şi D., născut la data de 17.03.1956 în mun. Târgu M.
 

Dispune transferarea persoanei condamnate E. D. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 5 ani şi 6 luni închisoare.
 

Deduce din pedeapsa aplicată detenţia preventivă de la data de 11 august 2006 până la data de 28 ianuarie 2008 şi perioada executată de la data de 29 ianuarie 2008 la zi.
 

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina sa, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 320 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
 

Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunţare pentru procuror şi de la comunicare pentru condamnat.
 

Pronunţată în şedinţă publică azi, 27.04.2009.