CURTEA DE A P E L I A Ş I
SECŢIA PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 332
Şedinţa publică de la 28 mai 2009
Domenii: criminalitate informatică - perturbarea gravă, fără drept, a funcţionării unui sistem informatic.
S-a luat spre examinare recursul formulat de M i n i s t e r u l P u b l i c – D.I.I.C.O.T – BT V împotriva deciziei penale nr. 39/A din data de 26 februarie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l V a s l u i.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă inculpatul intimat E. H. P. asistat de av. I. S., apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind reprezentantul părţii civile SC B. J. SRL V, respectiv numitul B. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezenţa părţilor şi modul de îndeplinire a procedurii de citare, că la termenul de judecată anterior cauza a fost amânată la cererea apărătorului inculpatului intimat pentru a lua cunoştinţă de conţinutul motivelor de recurs, şi s-au verificat actele şi lucrările dosarului, după care:
Curtea procedează la ascultarea inculpatului intimat E. H. P. în recursul declarat în cauză de M i n i s t e r u l P u b l i c – D.I.I.C.O.T – B.T. V, declaraţia acestuia fiind consemnată în procesul verbal ataşat la dosarul cauzei.
Av. I. S. pentru inculpatul intimat E. H. P. arată că acesta nu are de formulat cereri în cauză.
Reprezentantul M i n i s t e r u l u i P u b l i c, având cuvântul, arată că nu mai are de formulat cereri.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul M i n i s t e r u l u i P u b l i c, având cuvântul, arată că prin rechizitoriul nr. 123/D/P/2006 din 31.10.2007 D.I.I.C.O.T. – B.T. V a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului E. H. P. pentru săvârşirea infracţiunii de perturbare gravă a unui sistem informatic fără drept, prin restricţionarea accesului la respectivul sistem, faptă prev. şi ped. de art. 45 din Legea nr. 161/2003.
În fapt s-a reţinut că în luna august 2006 între inculpatul E. H. P. şi partea vătămată B. D. a apărut o stare tensionată, determinată de accesarea de către inculpat a serverului societăţii SC B. J. SRL V, administrată de B. D., şi având ca obiect de activitate distribuirea de servicii pe internet clienţilor de pe raza municipiului V şi a oraşului O..
Pe acest fond tensionat inculpatul s-a hotărât să aplice părţii vătămate „o corecţie” în sensul de a-i bloca serverul principal al societăţii pe care acesta o administra, fapt ce determina imposibilitatea trimiterii de date din server către abonaţii societăţii. În acest scop inculpatul şi-a copiat din reţeaua Internet – P. mai multe documente ce conţineau explicaţii pentru folosirea programelor de floodare, cerând relaţii şi de la alţi utilizatori de Internet cu privire la floodare. Folosind aceste informaţii, în zilele de 28.08.2006, între orele 22,00 - 22,30, şi 30.08.2006, între orele 22,00-22,30, inculpatul a floodat conexiunea Internet aparţinând SC B. J. SRL V, conducând la blocarea serverului principal, fapt ce a determinat ca abonaţii societăţii să nu mai poată beneficia de serviciile Internet.
Conform graficelor obţinute de pe site-ul „E..zion-net.ro”, încărcarea server-ului pe timpul activităţii de flood-are, respectiv E. de Internet alocată SC B. J. SRL V a fost încărcată la maxim, în proporţie de 100%, abonaţii societăţii fiind în imposibilitate de a folosi serviciile de internet oferite de server.
Inculpatul E. H. P. a mai floodat conexiunea internet sus – menţionată şi în perioada 30.08-13.09.2006, însă pe perioade mai scurte de timp, dată după care inculpatul şi-a dat seama că a fost identificat de către administratorul SC B. J. SRL V ca autor al acţiunii de flood-are a server-ului, prin faptul că a primit de la acesta un print – screen, conţinând o discuţie purtată de inculpat cu un utilizator pe nume „M.”, şi în care inculpatul recunoaşte că a floodat server-ul societăţii şi susţine că îl va flooda în continuare, fiind convins că nu va fi descoperit.
În cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, declaraţia lui coroborându-se cu rezultatele constatării tehnico – ştiinţifice şi a expertizei tehnico – ştiinţifice efectuate în cauză, plângerea părţii vătămate, procesul verbal de constatare.
Prin sentinţa penală nr. 1375/08.10.2008 a J u d e c ă t o r i e i V a s l u i s-a dispus achitarea inculpatului E. H. P. în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c C.p.p., reţinându-se că din actele aflate la dosarul cauzei a rezultat că în perioadele arătate, E. de Internet alocată SC B. J. SRL a fost încărcată în proporţie de 100%, abonaţii societăţii fiind în imposibilitate de a folosi serviciile de internet oferite de server, însă, raportat întregului material probator administrat, nu s-a putut stabili fără putinţă de tăgadă că încărcarea maximă respectivă şi blocarea server-ului părţii vătămate a fost determinată de acţiunea inculpatului.
Apelul declarat de D.I.I.C.O.T. – B.T. V a fost respins prin decizia penală nr. 39/A/26.02.2009 a T r i b u n a l u l u i V a s l u i, care a reţinut că în cauză nu există un probatoriu care să susţină fără putinţă de tăgadă faptul că inculpatul ar fi restricţionat accesul la un sistem informatic, că niciuna din probele ştiinţifice administrate în cauză la urmărirea penală şi la fond nu susţin totalmente învinuirea, ci arată că erau premise tehnice pentru ca inculpatul să fi putut comite fapta, fără a putea concluziona, însă, în acest sens. Discuţiile CAT realizate de inculpat cu alte persoane, discuţii în cadrul cărora el se lăuda că a floodat serverele părţii vătămate, reprezintă tot indicii care au o relevanţă probatorie limitată, şi că din tonul teribilist al acestor discuţii rezultă că este verosimilă şi apărarea inculpatului în sensul că a dorit doar să se informeze şi respectiv să se laude cu abilităţile sale de informatician. Instanţa de apel a mai reţinut că pentru a se dovedi activitatea de restricţionare a accesului la sistemul informatic al părţii vătămate ar fi trebuit monitorizat traficul de internet al inculpatului, iar analiza datelor de trafic ar fi permis să se constate dacă de la computerul inculpatului s-a accesat sistemul informatic al societăţii vătămate, programul folosit pentru acest acces, volumul datelor transmise, ceea ce ar fi făcut posibilă şi evaluarea consecinţelor acestui tip de acces asupra serverului floodat.
D.I.I.C.O.T. – B.T. V consideră că hotărârile celor două instanţe sunt nelegale şi netemeinice, întrucât au fost avute în vedere doar în parte şi trunchiat concluziile raportului de expertiză tehnică(realizat de expert judiciar O. E.), expertiză a cărei efectuare s-a dispus din oficiu de către instanţă, fără a motiva necesitatea efectuării ei, cât şi a raportului de expertiză criminalistică întocmit de Serviciul de Expertize Criminalistice din cadrul Institutului de Criminalistică B. Expertizele efectuate în cauză asupra unităţilor de stocare a informaţiilor ridicate de la inculpat cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare au confirmat fără nici un dubiu existenţa pe respectivele sisteme informatice a unor programe specializate în detectarea vulnerabilităţii altor sisteme. Totodată, au mai fost identificate şi ridicate segmente de conversaţii ale inculpatului cu alţi membri de servere CAT, în care acesta lua informaţii cu privire la modul de flood-are a unui server, respectiv în care declara că el a blocat activitatea SC B. J. SRL V.
Concluziile ştiinţifice se coroborează cu declaraţia părţii vătămate, declaraţiile date de inculpat în cursul urmăririi penale, declaraţii în care acesta a recunoscut săvârşirea faptei şi a descris modalitatea în care a floodat activitatea părţii vătămate, conducând la blocarea şi nefuncţionarea traficului pe internet pentru o perioadă limitată de timp, cu graficele prin care sunt evidenţiate acţiunile de blocare a serverului SC B. J. SRL V şi perioada de inacţiune a acestuia, conversaţiile efectuate pe „N.” de utilizatorul „P.” în care inculpatul îşi arată mirarea că acţiunea sa de floodare a fost descoperită de partea vătămată.
Înlăturarea de către prima instanţă a declaraţiilor date de inculpat în faţa procurorului cu ocazia audierii sale şi apoi cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, doar având în vedere declaraţia inculpatului dată în faţa instanţei de judecată, şi în care a susţinut că ar fi fost ameninţat de procuror şi un comisar de poliţie, fără ca aceste susţineri să fie probate, precum şi reţinerea ca temeinică a declaraţiei date de inculpat în faţa instanţei de judecată şi conform căreia discuţiile purtate pe messenger şi în care el recunoştea că a floodat serverul SC B. J. SRL V deoarece „m-a enervat un fraier care este şef la net la V”, le-a făcut doar pentru a se lăuda faţă de prietena sa, iar programele găsite pe calculatorul lui erau folosite doar pentru a se perfecţiona şi documenta, fiind student la Facultatea de electronică şi intenţionând să se angajeze la o societate de profil care îi cerea să aibă astfel de cunoştinţe, este neîntemeiată şi nefondată.
Astfel, urmează a se constata că nu poate fi calificată ca „o laudă faţă de prietena sa” conversaţia făcută de inculpat în programul Z. messenger în care confirma că a floodat serverul societăţii ce asigura servicii de internet pe raza mun. V şi a oraşului O.,deoarece din probatoriul administrat în cauză rezultă fără dubiu că floodarea serverului a avut loc în fapt, iar în discuţia efectuată pe „N.” inculpatul îşi arată mirarea că acţiunea sa de floodare a fost descoperită de partea vătămată.
O. este şi reţinerea instanţelor că inculpatul, folosind un ton teribilist, a vrut doar să se informeze şi să se laude cu performanţele sale de informatician, având în vedere şi vârsta sa tânără, întrucât din materialul probator administrat în cauză rezultă, pe de o parte, că inculpatul, la momentul comiterii faptei, era student în anul III la Facultatea de electronică din cadrul E. Gh. B. din I, situaţie în care putea primi informaţiile necesare de la această unitate de învăţământ, iar pe de altă parte, din materialul probator administrat în cauză dovedeşte că inculpatul a solicitat informaţii de la persoane care comiteau infracţiuni cu ajutorul sistemelor informatice, prin clonarea de carduri sau paşapoarte false, informaţii referitoare la proceduri de floodare şi de ştergere a urmelor acestor activităţi.
Nu este întemeiată nici reţinerea instanţei de apel a faptului că pentru a se dovedi că activitatea de restricţionare a accesului la sistemul informatic al părţii vătămate ar fi trebuit monitorizat traficul de internet al inculpatului, iar analiza datelor de trafic ar fi permis să se constate dacă de la computerul acestuia s-a accesat sistemul informatic al părţii vătămate, programul folosit pentru acest acces, volumul datelor transmise, ceea ce ar fi făcut posibilă şi evaluarea consecinţelor acestui tip de acces asupra funcţionării serverului floodat. În acest sens urmează a se constata că din adresa nr. 485 din 19.05.2008 a Institutului de Expertize Criminalistice rezultă că monitorizarea, interceptarea sau jurnalizarea comunicaţiilor şi traficului de internet, în vederea stabilirii parametrilor sau caracteristicilor conexiunilor şi utilizatorilor pot fi efectuate doar în temeiul art. 91 ind. 1 C.p.p. şi doar de instituţii abilitate prin lege proprie de funcţionare, or, în cauză, activitatea de monitorizare era imposibilă întrucât faptul perturbator al activităţii unităţii părţii vătămate se comisese la momentul sesizării organului de urmărire penală.
Prin reţinerea de către cele două instanţe de judecată ca temei al achitării inculpatului a disp. art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c C.p.p., s-a confirmat comiterea faptei de blocare a serverului SC B. J. SRL în perioada 28.08-03.09.2006 pentru diferite perioade de timp, conducând la nefuncţionarea traficului de internet pentru clienţii societăţii, însă, ar exista un dubiu cu privire la comiterea acestei fapte de către inculpat. În acest sens solicită a se avea în vedere că, aşa cum s-a susţinut şi în actul de sesizare a instanţei, şi în motivele de apel şi cele de recurs, în cauză există probe certe şi pertinente cu privire la comiterea faptei de către inculpat.
Pentru toate aceste considerente, în baza disp. art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d raportat la art. 385 ind. 9 pct. 18 C.p.p. solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor instanţei de fond şi de apel, iar în rejudecare, condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de perturbare gravă a unui sistem informatic fără drept, prin restricţionarea accesului la respectivul sistem, prev. şi ped. de art. 45 din Legea nr. 161/2003.
Av. I. S. pentru inculpatul intimat E. H. P., având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat în cauză de M i n i s t e r u l P u b l i c – D.I.I.C.O.T – B.T. V şi achitarea inculpatului conform disp. art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, având în vedere că în cauză nu există probe care să dovedească faptul că acesta ar fi restricţionat accesul la un sistem informatic, iar probele ştiinţifice administrate în cauză nu susţin învinuirea adusă inculpatului. Mai mult, raportul de expertiză efectuat la instanţa de fond concluzionează că nu poate fi reţinută legătura între blocarea accesului la internet şi fapta inculpatului. Prin urmare, solicită aplicarea principiului „in dubio pro reo”, şi, pe cale de consecinţă, respingerea recursului declarat de M i n i s t e r u l P u b l i c – D.I.I.C.O.T – B.T. V şi menţinerea soluţiei instanţei de apel.
Inculpatul intimat E. H. P., având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului şi solicită respingerea recursului D.I.I.C.O.T – B.T. V.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare şi în pronunţare.
Ulterior pronunţării,
Curtea,
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 1375 din 8 octombrie 2008 s-a dispus:
„În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală achită inculpatul E. H. P., fiul lui M. şi B., născut la data de 17.05.1985 în C, domiciliat în V, str. (...), . 278, . A, .3, .8, fără forme legale în V, str. I.L. (...), nr. 87, judeţul V, fără antecedente penale, student, CNP (...), pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 45 din Legea nr. 161/2003.
În baza art. 14 şi 346 Cod procedură penală respinge acţiunea civilă formulată de partea vătămată constituită parte civilă S.C. B. J. S.R.L. V, (administrator B. D.), ca neîntemeiată”.
Prin decizia penală nr. 39/A din 26 februarie 2009 s-au dispus următoarele:
„Respinge ca nefondat apelul declarat de DIICOT – Biroul t e r i t o r i a l V a s l u i împotriva sentinţei penale nr.1375/8.10.2008 a J u d e c ă t o r i e i V a s l u i, pe care o menţine”.
T r i b u n a l u l V a s l u i a reţinut următoarele:
„Examinând actele şi lucrările dosarului atât prin prisma motivelor de apel cât şi din oficiu, potrivit art. 371 al.2 C.pr.pen., Tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare .
Soluţia de achitare a inculpatului pronunţată de instanţa de fond este corectă, bazată pe o apreciere judicioasă a materialului probatoriu administrat în cauză.
Astfel, instanţa de fond a reţinut în mod just în favoarea inculpatului principiul in dubio pro reo în condiţiile în care din probele administrate la urmărire penală şi în faţa instanţei de fond nu a rezultat cu certitudine întrunirea cumulativă a elementelor constitutive ale infracţiunii deduse judecăţii.
Prin rechizitoriul nr.123/P/2007 al DIICOT- Biroul t e r i t o r i a l V a s l u i, a fost trimis în judecată inculpatul E. H. P., pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 45 din Legea nr. 161/2003.
Potrivit textului incriminator, „Fapta de a perturba grav, fără drept, funcţionarea unui sistem informatic, prin introducerea, transmiterea, modificarea, ştergerea sau deteriorarea datelor informatice sau prin restricţionarea accesului la aceste date constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani.
Probatoriul care susţinea învinuirea, potrivit rechizitoriului, constă în plângerea petentului, procesul-verbal de percheziţie domiciliară, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr.(...)/20.10.2006, raportul de expertiză criminalistică nr. 66846/16.07.2007, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr.5749/28.03.2007, procesul verbal de constatare din 14.09.2006, declaraţia învinuitului.
În faza cercetării judecătoreşti la instanţa de fond s-a administrat proba testimonială, a fost ascultat inculpatul şi s-a efectuat o expertiză tehnică în domeniul informatic.
Inculpatul, care a recunoscut, cel puţin parţial săvârşirea faptelor, într-o declaraţie dată în cursul urmăririi penale, a revenit în cursul cercetării judecătoreşti, arătând că nu se face vinovat de cele reţinute în sarcina sa.
În aceste condiţii, pentru a putea reţine faptul că inculpatul a comis infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată, ar fi trebuit să fie dovedită atât latura obiectivă a acestei infracţiuni cât şi desfăşurarea cu vinovăţie a activităţii incriminate, de către inculpat.
Nu se poate conchide că inculpatul a săvârşit fapta reţinută în sarcina sa doar pe baza declaraţiei sale date în cursul urmăririi penale, cu ignorarea celor declarate de inculpat la judecată. Teoretic există posibilitatea înlăturării celei de a doua declaraţii şi constatarea faptului că declaraţia dată la procuror reflectă adevărul dar se poate proceda astfel doar în ipoteza în care probele administrate reflectă cu claritate vinovăţia inculpatului în comiterea faptei .
Ori, în cauză, nu există un probatoriu care să susţină fără putinţă de tăgadă faptul că inculpatul ar fi restricţionat accesul la un sistem informatic. Nici una dintre probele ştiinţifice administrate în cauză la urmărire penală, respectiv fond, nu susţin totalmente învinuirea ci arată doar că existau premise tehnice pentru ca inculpatul să fi putut comite fapta, fără a putea însă concluziona în acest sens.
Simplul fapt că inculpatul avea în laptop-ul expertizat programe care i-ar fi permis accesul neautorizat într-un sistem informatic, sau flood-area unui asemenea sistem nu înseamnă, în mod automat că a şi procedat la realizarea unei asemenea activităţi.
Discuţiile de chat realizate de inculpat cu alte persoane, discuţii în cadrul cărora inculpatul se lăuda că a floodat serverele părţii vătămate reprezintă de asemenea tot indicii, care au o relevanţă probatorie limitată. De altfel, din tonul teribilist al acestor discuţii rezultă că este verosimilă şi apărarea inculpatului în sensul că a dorit doar să se informeze şi respectiv să se laude cu abilităţile sale de informatician, având în vedere şi vârsta tânără a acestuia.
Pentru a se dovedi însă activitatea de restricţionare a accesului la sistemul informatic al părţii vătămate, ar fi trebuit monitorizat traficul de internet al inculpatului. Analiza datelor de trafic, ar fi permis să se constate dacă de la computerul inculpatului s-a accesat sistemul informatic al societăţii vătămate, programul folosit pentru acest acces, volumul datelor transmise, ceea ce ar fi făcut posibilă şi evaluarea consecinţelor acestui tip de acces asupra funcţionării serverului floodat.
În lipsa datelor de trafic, ceea ce s-a constatat de către experţi, atât în faza de urmărire penală cât şi la judecată, a fost doar existenţa pe computerul inculpatului a unor programe apte pentru realizarea unui atac informatic, fără a se putea stabili vreo corespondenţă între computerul inculpatului şi serverele societăţii vătămate SC B. J. SRL, aspect constatat în mod expres de expertul care a efectuat expertiza tehnică dispusă de instanţa de fond şi implicit de cei din cursul urmăririi penale (f. 101 fond, f. 59, 104 urm. pen.).
Expertiza tehnică şi constarea tehnico – ştiinţifică dispuse în cursul urmăririi penale nu schimbă cu nimic această situaţie în ceea ce priveşte celelalte două unităţi centrale ridicate la percheziţie.
În considerarea celor expuse, se reţine că soluţia instanţei de fond este bazată pe o analiză corectă a materialului probator şi pe aplicarea judicioasă la situaţia de fapt stabilită a dispoziţiilor legale incidente, inclusiv a prezumţiei de nevinovăţie consacrate în art. 5 C.pr.pen.
Temeiul achitării reţinut prin sentinţa apelată este acela prevăzut de art. 10 lit. c C. pr. pen. tribunalul reţine că în cauză este discutabilă existenţa faptei deduse judecăţii şi sub un alt aspect, respectiv al gravităţii atacului informatic reclamat de partea vătămată, în condiţiile în care perioadele de timp în care a fost afectat sistemul informatic al societăţii vătămate a fost relativ redus şi nu s-a demonstrat în mod cert rezultatul socialmente periculos cerut de textul incriminator, respectiv perturbarea gravă a activităţii societăţii vătămate”.
În termen legal procurorul Parchetului D.I.I.C.O.T – Biroul T e r i t o r i a l V a s l u i a recurat decizia penală şi sentinţa penală sus-menţionate, criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Se invocă următoarele aspecte :
- înlăturarea arbitrară de către instanţă a declaraţiilor inculpatului de recunoaştere a săvârşirii faptei, dată în faza de urmărire penală, cât şi a expertizei efectuate, a declaraţiilor părţii vătămate;
- reţinerea eronată de către instanţă a faptului că din probatoriul administrat nu rezultat cert că inculpatul a săvârşit infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată şi s-a dispus achitarea.
Inculpatul – intimat a fost audiat în conformitate cu dispoziţiile art. 385 ind. 1 Cod procedură penală.
Instanţa de recurs a examinat legalitatea şi temeinicia hotărârilor recurate prin prisma tuturor motivelor invocate şi susţinute de procuror, raportat la ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, al limitelor procesuale conferite de calea de atac promovată.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 45 din Legea nr. 161/2003 – infracţiunea de perturbare gravă a unui sistem informatic – reţinându-se în actul de sesizare că în perioada 28.08.2006 – 3.09.2006 a folosit fără drept serverul S.C. B. J. S.R.L. V – perturbând grav funcţionarea prin blocarea serverului şi nefuncţionarea traficului de internet pentru clienţii societăţii.
Instanţa de fond a administrat nemijlocit probele din cursul urmăririi penale – acte, declaraţii, procese verbale de efectuare a percheziţiei, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, cât şi probe administrate în cursul judecăţii, le-a evaluat corespunzător şi apreciat în conformitate cu dispoziţiile art. 63 alin. 2 Cod penal .
S-au reţinut următoarele:
Urmare a disponibilizării calculatorului inculpatului prin percheziţia domiciliară efectuată s-a constatat că acesta avea instalate mai multe programe specializate în detectarea vulnerabilităţii calculatoarelor legate la Internet (E., N.). S-a apreciat că prin folosirea acestor programe, inculpatul avea posibilitatea să acceseze în mod ilegal sisteme informatice vulnerabile şi în urma folosirii şi a unor informaţii obţinute de la alţi utilizatori din reţeaua internet, în zilele de 28.08.2006 între orele 22:00 – 22:30, şi 30.08.2006, orele 22:00 – 22.30, inculpatul ar fi floodat conexiunea internet aparţinând părţii vătămate.
Raportul de expertiză efectuat tot în cursul urmăririi penale referă la faptul că raportul de expertiză nr. 66846/16.07.2007, efectuată în cursul urmăririi penale, rezultă doar că pe hard – disk-urile analizate s-a constatat existenţa unor fişiere şi programe specifice accesării altor calculatoare conectate la Internet în scopul disimulării adevăratei identităţi.
Conform concluziilor expertizei efectuate în cursul cercetării judecătoreşti (fila 106) s-a stabilit că pe laptopul inculpatului au fost identificate fişiere care conţin date despre diferiţi utilizatori şi parole criptate, neputându-se stabili exact provenienţa acestora, în sensul dacă a fost utilizat de către inculpat un program specializat în detectarea vulnerabilităţii calculatoarelor conectate la internet.
Clasele de adrese IP din fişierele verificate au condus la servere din Polonia, Canada, SUA şi Japonia, însă nu s-a putut stabili dacă datele existente în aceste fişiere au fost folosite în vederea flood-ării unui sistem informatic.
În consecinţă, probator nu s-a putut stabili cert legătura între reacţia inculpatului şi încărcarea serverului S.C. B. J. S.R.L., deci nici că inculpatul a floodat acest server, iar faptul că inculpatul a recunoscut în prima declaraţie dată la urmărirea penală săvârşirea infracţiunii nu poate fi reţinută ca dovadă certă a săvârşiri infracţiunii şi înlătura celelalte probe administrate.
Instanţa a analizat vinovăţia inculpatului pe bază de probe sigure şi certe – probe care nu au putut însă confirma reţinerea fără dubiu – în sarcina inculpatului a săvârşirii infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Faptul că inculpatul E. H. P. a fost inconsecvent în declaraţiile date în cursul urmăririi penale este irelevant, întrucât, conform art. 66 alin. 1 Cod procedură penală „inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia.”
Regula „in dubio pro reo”constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 Cod procedură penală, se regăseşte în materia probaţiunii.
Raportat tuturor probelor existente la dosar, nu s-a demonstrat cu certitudine săvârşirea de către inculpat a infracţiunii reţinute în sarcina sa, neputându-se desprinde „dincolo de orice îndoială” concluzia că acesta a trimis, la momentele indicate, pachete de informaţii care să blocheze serverul părţii vătămate, astfel încât în cauză instanţa a făcut aplicarea principiului „in dubio pro reo”, care nu poate profita decât inculpatului.
În consecinţă, în mod corect instanţele de fond şi de apel au constatat că există dubii în săvârşirea faptei de către inculpat – probele administrate nu au putut dovedi cu certitudine săvârşirea faptei de către inculpat.
Faţă de motivele de recurs invocate de procuror vizând modalitatea de interpretare şi apreciere a probelor, respectiv înlăturarea declaraţiei de recurs a inculpatului se reţine că recursul inculpatului nu poate constitui temei al condamnării, acesta beneficiind de prezumţia de nevinovăţie (conform art. 66 alin. 1 Cod procedură penală şi art. 52 Cod procedură penală) pe tot parcursul procesului penal indiferent de poziţia procesuală adoptată, iar constatările expertizei efectuate în faza de urmărire penală invocate de recurent nu au stabilit o legătură certă între activitatea inculpatului în zilele de 28 – 30 august şi 1 – 2 septembrie 2006 cu încărcarea serverului S.A. B. J. S.R.L. V în timpul activităţii de flood-are.
Raportat la aceste considerente de fapt şi de drept, instanţele de fond şi de apel au pronunţat soluţii legale şi temeinicie, neexistând vicii pentru casarea hotărârilor pronunţate, motivele de recurs promovate de procuror nu sunt probator fondate.
În baza dispoziţiilor art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va fi respins ca nefondat recursul promovat.
Cheltuielile judiciare efectuate în recursul acestuia urmează a rămâne în sarcina statului în baza dispoziţiilor art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul formulat de M i n i s t e r u l P u b l i c – D.I.I.C.O.T. – Biroul t e r i t o r i a l V a s l u i împotriva deciziei penale nr. 39/A din 26.02.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l V a s l u i, hotărâre pe care o menţine.
Cheltuielile judiciare efectuate în recurs rămân în sarcina statului; onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu va fi avansat de M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 28 mai 2009.
