. Criminalitate informatica - perturbarea grava, fara drept, a functionarii unui sistem informatic - mai 2009 - Curtea de Apel Iasi: Legi internet
Legi Internet Legi Internet
Legi Internet
 

CURTEA DE  A P E L   I A í…ž I
SECí…¢IA PENALÄ”š í…žI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALÄ”š NR. 332
í…žedința publică de la 28 mai 2009

 

Domenii: criminalitate informatică - perturbarea gravă, fără drept, a funcționării unui sistem informatic.

 

S-a luat spre examinare recursul formulat de  M i n i s t e r u l   P u b l i c - D.I.I.C.O.T - BT V împotriva  deciziei penale nr. 39/A din data de 26 februarie 2009, pronunțată de  T r i b u n a l u l   V a s l u i.
 

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul intimat E. H. P. asistat de av. I. S., apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind reprezentantul părții civile SC B. J. SRL V, respectiv numitul B. D..
 

Procedura de citare este legal îndeplinită.
 

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, că la termenul de judecată anterior cauza a fost amânată la cererea apărătorului inculpatului intimat pentru a lua cunoștință de conținutul motivelor de recurs, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
 

Curtea procedează la ascultarea inculpatului intimat E. H. P. în recursul declarat în cauză de  M i n i s t e r u l   P u b l i c - D.I.I.C.O.T - B.T. V, declarația acestuia fiind consemnată în procesul verbal atașat la dosarul cauzei.
 

Av. I. S. pentru inculpatul intimat E. H. P. arată că acesta nu are de formulat cereri în cauză.
 

Reprezentantul  M i n i s t e r u l u i   P u b l i c, având cuvântul, arată că nu mai are de formulat cereri.
 

Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul  M i n i s t e r u l u i   P u b l i c, având cuvântul, arată că prin rechizitoriul  nr. 123/D/P/2006 din 31.10.2007 D.I.I.C.O.T. - B.T. V a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului E. H. P. pentru săvârșirea infracțiunii de perturbare gravă a unui sistem informatic fără drept, prin restricționarea accesului la respectivul sistem, faptă prev. și ped. de art. 45 din Legea nr. 161/2003.

în fapt s-a reținut că în luna august 2006 între inculpatul E. H. P. și partea vătămată B. D. a apărut o stare tensionată, determinată de accesarea de către inculpat a serverului societății SC B. J. SRL V, administrată de B. D., și având ca obiect de activitate distribuirea de servicii pe internet clienților de pe raza municipiului V și a orașului O..

Pe acest fond tensionat inculpatul s-a hotărât să aplice părții vătămate „o corecție” în sensul de a-i bloca serverul principal al societății pe care acesta o administra, fapt ce determina imposibilitatea trimiterii de date din server către abonații societății. în acest scop inculpatul și-a copiat din rețeaua Internet - P. mai multe documente ce conțineau explicații pentru folosirea programelor de floodare, cerând relații și de la alți utilizatori de Internet cu privire la floodare. Folosind aceste informații, în zilele de 28.08.2006, între orele 22,00 - 22,30, și 30.08.2006, între orele 22,00-22,30, inculpatul a floodat conexiunea Internet aparținând SC B. J. SRL V, conducând la blocarea serverului principal, fapt ce a determinat ca abonații societății să nu mai poată beneficia de serviciile Internet.

Conform graficelor obținute de pe site-ul „E..zion-net.ro”, încărcarea server-ului pe timpul activității de flood-are, respectiv E. de Internet alocată SC B. J. SRL V a fost încărcată la maxim, în proporție de 100%, abonații societății fiind în imposibilitate de a folosi serviciile de internet oferite de server.
Inculpatul E. H. P. a mai floodat conexiunea internet sus - menționată și în perioada 30.08-13.09.2006, însă pe perioade mai scurte de timp, dată după care inculpatul și-a dat seama că a fost identificat de către administratorul SC B. J. SRL V ca autor al acțiunii de flood-are a server-ului, prin faptul că a primit de la acesta un print - screen, conținând o discuție purtată de inculpat cu un utilizator pe nume „M.”, și în care inculpatul recunoaște că a floodat server-ul societății și susține că îl va flooda în continuare, fiind convins că nu va fi descoperit.

în cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, declarația lui coroborându-se cu rezultatele constatării tehnico - științifice și a expertizei  tehnico - științifice efectuate în cauză, plângerea părții vătămate, procesul verbal de constatare.

Prin sentința penală nr. 1375/08.10.2008 a  J u d e c ă t o r i e i   V a s l u i s-a dispus achitarea inculpatului E. H. P. în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c C.p.p., reținându-se că din actele aflate la dosarul cauzei a rezultat că în perioadele arătate, E. de Internet alocată SC B. J. SRL a fost încărcată în proporție de 100%, abonații societății fiind în imposibilitate de a folosi serviciile de internet oferite de server, însă, raportat întregului material probator administrat, nu s-a putut stabili fără putință de tăgadă că încărcarea maximă respectivă și blocarea server-ului părții vătămate a fost determinată de acțiunea inculpatului.

Apelul declarat de D.I.I.C.O.T. - B.T. V a fost respins prin decizia penală nr. 39/A/26.02.2009 a  T r i b u n a l u l u i   V a s l u i, care a reținut că în cauză nu există un probatoriu care să susțină fără putință de tăgadă faptul că inculpatul ar fi restricționat accesul la un sistem informatic, că niciuna din probele științifice administrate în cauză la urmărirea penală și la fond nu susțin totalmente învinuirea, ci arată că erau premise tehnice pentru ca inculpatul să fi putut comite fapta, fără a putea concluziona, însă, în acest sens. Discuțiile CAT realizate de inculpat cu alte persoane, discuții în cadrul cărora el se lăuda că a floodat serverele părții vătămate, reprezintă tot indicii care au o relevanță probatorie limitată, și că din tonul teribilist al acestor discuții rezultă că este verosimilă și apărarea inculpatului în sensul că a dorit doar să se informeze și respectiv să se laude cu abilitățile sale de informatician. Instanța de apel a mai reținut că pentru a se dovedi activitatea de restricționare a accesului la sistemul informatic al părții vătămate ar fi trebuit monitorizat traficul de internet al inculpatului, iar analiza datelor de trafic ar fi permis să se constate dacă de la computerul inculpatului s-a accesat sistemul informatic al societății vătămate, programul folosit pentru acest acces, volumul datelor transmise, ceea ce ar fi făcut posibilă și evaluarea consecințelor acestui tip de acces asupra serverului floodat.
D.I.I.C.O.T. - B.T. V consideră că hotărârile celor două instanțe sunt nelegale și netemeinice, întrucât au fost avute în vedere doar în parte și trunchiat concluziile raportului de expertiză tehnică(realizat de expert judiciar O. E.), expertiză a cărei efectuare s-a dispus din oficiu de către instanță, fără a motiva necesitatea efectuării ei, cât și a raportului de expertiză criminalistică întocmit de Serviciul de Expertize Criminalistice din cadrul Institutului de Criminalistică B. Expertizele efectuate în cauză asupra unităților de stocare a informațiilor ridicate de la inculpat cu ocazia efectuării percheziției domiciliare au confirmat fără nici un dubiu existența pe respectivele sisteme informatice a unor programe specializate în detectarea vulnerabilității altor sisteme. Totodată, au mai fost identificate și ridicate segmente de conversații ale inculpatului cu alți membri de servere CAT, în care acesta lua informații cu privire la modul de flood-are a unui server, respectiv în care declara că el a blocat activitatea SC B. J. SRL V.

Concluziile științifice se coroborează cu declarația părții vătămate,  declarațiile date de inculpat în cursul urmăririi penale, declarații în care acesta a recunoscut săvârșirea faptei și a descris modalitatea în care a floodat activitatea părții vătămate, conducând la blocarea și nefuncționarea traficului pe internet pentru o perioadă limitată de timp,  cu graficele prin care sunt evidențiate acțiunile de blocare a serverului SC B. J. SRL V și perioada de inacțiune a acestuia, conversațiile efectuate pe „N.” de utilizatorul „P.” în care inculpatul își arată mirarea că acțiunea sa de floodare a fost descoperită de partea vătămată.

înlăturarea de către prima instanță a declarațiilor date de inculpat în fața procurorului cu ocazia audierii sale și apoi cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, doar având în vedere declarația inculpatului dată în fața instanței de judecată, și în care a susținut că ar fi fost amenințat de procuror și un comisar de poliție, fără ca aceste susțineri să fie probate, precum și reținerea ca temeinică a declarației date de inculpat în fața instanței de judecată și conform căreia discuțiile purtate pe messenger și în care el recunoștea că a floodat serverul SC B. J. SRL V deoarece „m-a enervat un fraier care este șef la net la V”, le-a făcut doar pentru a se lăuda față de prietena sa, iar programele găsite pe calculatorul lui erau folosite doar pentru a se perfecționa și documenta, fiind student la Facultatea de electronică și intenționând să se angajeze la o societate de profil care îi cerea să aibă astfel de cunoștințe, este neîntemeiată și nefondată.

Astfel, urmează a se constata că nu poate fi calificată ca „o laudă față de prietena sa” conversația făcută de inculpat în programul Z. messenger în care confirma că a floodat serverul societății ce asigura servicii de internet pe raza mun. V și a orașului O.,deoarece din probatoriul administrat în cauză rezultă fără dubiu că floodarea serverului a avut loc în fapt, iar în discuția efectuată pe „N.” inculpatul își arată mirarea că acțiunea sa de floodare a fost descoperită de partea vătămată.

O. este și reținerea instanțelor că inculpatul, folosind un ton teribilist, a vrut doar să se informeze și să se laude cu performanțele sale de informatician, având în vedere și vârsta sa tânără, întrucât din materialul probator administrat în cauză rezultă, pe de o parte, că inculpatul, la momentul comiterii faptei, era student în anul III la Facultatea de electronică din cadrul E. Gh. B. din I, situație în care putea primi informațiile necesare de la această unitate de învățământ, iar pe de altă parte, din materialul probator administrat în cauză dovedește că inculpatul a solicitat informații de la persoane care comiteau infracțiuni cu ajutorul sistemelor informatice, prin clonarea de carduri sau pașapoarte false, informații referitoare la proceduri de floodare și de ștergere a urmelor acestor activități.

Nu este întemeiată nici reținerea instanței de apel a faptului că pentru a se dovedi că activitatea de restricționare a accesului la sistemul informatic al părții vătămate ar fi trebuit monitorizat traficul de internet al inculpatului, iar analiza datelor de trafic ar fi permis să se constate dacă de la computerul acestuia s-a accesat sistemul informatic al părții vătămate, programul folosit pentru acest acces, volumul datelor transmise, ceea ce ar fi făcut posibilă și evaluarea consecințelor acestui tip de acces asupra funcționării serverului floodat. în acest sens urmează a se constata că din adresa nr. 485 din 19.05.2008 a Institutului de Expertize Criminalistice rezultă că monitorizarea, interceptarea sau jurnalizarea comunicațiilor și traficului de internet, în vederea stabilirii parametrilor sau caracteristicilor conexiunilor și utilizatorilor pot fi efectuate doar în temeiul art. 91 ind. 1 C.p.p. și doar de instituții abilitate prin lege proprie de funcționare, or, în cauză, activitatea de monitorizare era imposibilă întrucât faptul perturbator al activității unității părții vătămate se comisese la momentul sesizării organului de urmărire penală.

Prin reținerea de către cele două instanțe de judecată ca temei al achitării inculpatului a disp. art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c C.p.p., s-a confirmat comiterea faptei de blocare a serverului SC B. J. SRL în perioada 28.08-03.09.2006 pentru diferite perioade de timp, conducând la nefuncționarea traficului de internet pentru clienții societății, însă, ar exista un dubiu cu privire la comiterea acestei fapte de către inculpat. în acest sens solicită a se avea în vedere că, așa cum s-a susținut și în actul de sesizare a instanței, și în motivele de apel și cele de recurs, în cauză există probe certe și pertinente cu privire la comiterea faptei de către inculpat.

Pentru toate aceste considerente, în baza disp. art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d raportat la art. 385 ind. 9 pct. 18 C.p.p. solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor instanței de fond și de apel, iar în rejudecare, condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de perturbare gravă a unui sistem informatic fără drept, prin restricționarea accesului la respectivul sistem,  prev. și ped. de art. 45 din Legea nr. 161/2003.
 

Av. I. S. pentru inculpatul intimat E. H. P., având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat în cauză de  M i n i s t e r u l   P u b l i c - D.I.I.C.O.T - B.T. V și achitarea inculpatului conform disp. art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, având în vedere că în cauză nu există probe care să dovedească faptul că acesta ar fi restricționat accesul la un sistem informatic, iar probele științifice administrate în cauză nu susțin învinuirea adusă inculpatului. Mai mult, raportul de expertiză efectuat la instanța de fond concluzionează că nu poate fi reținută legătura între blocarea accesului la internet și fapta inculpatului. Prin urmare, solicită aplicarea principiului „in dubio pro reo”, și, pe cale de consecință, respingerea recursului declarat de  M i n i s t e r u l   P u b l i c - D.I.I.C.O.T - B.T. V și menținerea soluției instanței de apel.
Inculpatul intimat E. H. P., având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului și solicită respingerea recursului D.I.I.C.O.T - B.T. V.
 

Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,

                                         

                                                  Curtea,
 
Asupra recursului  penal de față;
 

Prin sentința penală nr. 1375 din 8 octombrie 2008 s-a dispus:

 â€žîn baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală achită inculpatul E. H. P., fiul lui M. și B., născut la data de 17.05.1985  în C, domiciliat în V, str. (...),  . 278,  . A,  .3,  .8, fără forme legale în V, str. I.L. (...), nr. 87, județul V, fără antecedente penale, student, CNP (...), pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 45 din Legea nr. 161/2003.
 

în baza art. 14 și 346 Cod procedură penală respinge acțiunea civilă formulată de partea vătămată constituită parte civilă S.C. B. J. S.R.L. V, (administrator B. D.), ca neîntemeiată”.
 

Prin decizia penală nr. 39/A din 26 februarie 2009 s-au dispus următoarele:
 â€žRespinge ca nefondat apelul declarat de DIICOT - Biroul  t e r i t o r i a l   V a s l u i împotriva sentinței penale nr.1375/8.10.2008 a  J u d e c ă t o r i e i   V a s l u i, pe care o menține”.
 

T r i b u n a l u l   V a s l u i a reținut următoarele:
 

„Examinând actele și lucrările dosarului atât prin prisma motivelor de  apel cât și din oficiu, potrivit art. 371 al.2 C.pr.pen., Tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare .
 

Soluția de achitare a inculpatului pronunțată de instanța de fond este corectă, bazată pe o apreciere judicioasă a materialului probatoriu administrat în cauză.
 

Astfel, instanța de fond a reținut în mod just în favoarea inculpatului principiul in dubio pro reo în condițiile în care din probele administrate la urmărire penală și în fața instanței de fond nu a rezultat cu certitudine întrunirea cumulativă a elementelor constitutive ale infracțiunii deduse judecății. 
  
Prin rechizitoriul nr.123/P/2007 al DIICOT- Biroul  t e r i t o r i a l   V a s l u i, a fost trimis în judecată inculpatul E. H. P., pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 45 din Legea nr. 161/2003.
 

Potrivit textului incriminator, „Fapta de a perturba grav, fără drept, funcționarea unui sistem informatic, prin introducerea, transmiterea, modificarea, ștergerea sau deteriorarea datelor informatice sau prin restricționarea accesului la aceste date constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani.
 

Probatoriul care susținea învinuirea, potrivit rechizitoriului, constă în plângerea petentului, procesul-verbal de percheziție domiciliară, raportul de constatare tehnico-științifică nr.(...)/20.10.2006, raportul de expertiză criminalistică nr. 66846/16.07.2007, raportul de constatare tehnico-științifică nr.5749/28.03.2007, procesul verbal de constatare din 14.09.2006, declarația învinuitului.
 

în faza cercetării judecătorești la instanța de fond s-a administrat proba testimonială, a fost ascultat inculpatul și s-a efectuat o expertiză tehnică în domeniul informatic.
 

Inculpatul, care a recunoscut, cel puțin parțial săvârșirea faptelor, într-o declarație dată în cursul urmăririi penale, a revenit în cursul cercetării judecătorești, arătând că nu se face vinovat de cele reținute în sarcina sa.
 

în aceste condiții, pentru a putea reține faptul că inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, ar fi trebuit să fie dovedită atât latura obiectivă a acestei infracțiuni cât și desfășurarea cu vinovăție a activității incriminate,  de către inculpat.
 

Nu se poate conchide că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa doar pe baza declarației sale date în cursul urmăririi penale, cu ignorarea celor declarate de inculpat la judecată. Teoretic există posibilitatea înlăturării celei de a doua declarații și constatarea faptului că declarația dată la procuror reflectă adevărul dar se poate proceda astfel doar în ipoteza în care probele administrate reflectă cu claritate vinovăția inculpatului în comiterea faptei .
 

Ori, în cauză, nu există un probatoriu care să susțină fără putință de tăgadă faptul că inculpatul ar fi restricționat accesul la un sistem informatic. Nici una dintre probele științifice administrate în cauză la urmărire penală, respectiv fond, nu susțin totalmente  învinuirea ci arată doar că existau premise tehnice pentru ca inculpatul să fi putut comite fapta, fără a putea însă concluziona în acest sens.
 

Simplul fapt că inculpatul avea în laptop-ul expertizat programe care i-ar fi permis accesul neautorizat într-un sistem informatic, sau flood-area unui asemenea sistem nu înseamnă, în mod automat că a și procedat la realizarea unei asemenea activități.
 

Discuțiile de chat realizate de inculpat cu alte persoane, discuții în cadrul cărora inculpatul se lăuda că a floodat serverele părții vătămate reprezintă de asemenea tot indicii, care au o relevanță probatorie limitată. De altfel, din tonul teribilist al acestor discuții rezultă că este verosimilă și apărarea inculpatului în sensul că a dorit doar să se informeze și respectiv să se laude cu abilitățile sale de informatician, având în vedere și vârsta tânără a acestuia.
 

Pentru a se dovedi însă activitatea de restricționare a accesului la sistemul informatic al părții vătămate, ar fi trebuit monitorizat traficul de internet al inculpatului. Analiza datelor de trafic, ar fi permis să se constate dacă de la computerul inculpatului s-a accesat sistemul informatic al societății vătămate, programul folosit pentru acest acces, volumul  datelor transmise, ceea ce ar fi făcut posibilă și evaluarea consecințelor acestui tip de acces asupra funcționării serverului floodat.
 

în lipsa datelor de trafic, ceea ce s-a constatat de către experți, atât în faza de urmărire penală cât și la judecată, a fost doar existența pe computerul inculpatului a unor programe apte pentru  realizarea unui atac informatic, fără a se  putea  stabili vreo corespondență între computerul inculpatului și serverele societății vătămate SC B. J. SRL, aspect constatat în mod expres de expertul care a efectuat expertiza tehnică dispusă de instanța de fond și implicit de cei din cursul urmăririi penale (f. 101 fond, f. 59, 104 urm. pen.). 
 

Expertiza tehnică și constarea  tehnico - științifică dispuse în cursul urmăririi penale nu schimbă cu nimic această situație în ceea ce privește celelalte două unități centrale ridicate la percheziție.
 

în considerarea celor expuse, se reține că soluția instanței de fond este bazată pe o analiză corectă a materialului probator și pe aplicarea judicioasă la situația de fapt stabilită a dispozițiilor legale incidente, inclusiv a prezumției de nevinovăție consacrate în art. 5 C.pr.pen.
 

Temeiul achitării reținut prin sentința apelată este acela prevăzut de art. 10 lit. c              C. pr. pen. tribunalul reține că în cauză este discutabilă existența faptei deduse judecății și sub un alt aspect, respectiv al gravității atacului informatic reclamat de partea vătămată,  în condițiile în care perioadele de timp în care a fost afectat sistemul informatic al societății vătămate a fost relativ redus și nu s-a demonstrat  în mod cert rezultatul socialmente periculos cerut de textul incriminator, respectiv perturbarea gravă a activității societății vătămate”.
 

în termen legal  procurorul Parchetului D.I.I.C.O.T - Biroul  T e r i t o r i a l     V a s l u i  a recurat  decizia penală și sentința penală sus-menționate, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
 

Se invocă  următoarele aspecte :
 - înlăturarea arbitrară de către instanță a declarațiilor inculpatului de recunoaștere  a săvârșirii  faptei, dată în faza de urmărire penală, cât și a expertizei efectuate, a declarațiilor părții vătămate;
 - reținerea  eronată  de către instanță a  faptului  că din probatoriul administrat nu rezultat  cert că inculpatul  a săvârșit infracțiunea  pentru care a  fost trimis  în judecată și s-a dispus  achitarea.
 Inculpatul - intimat a fost  audiat  în conformitate cu dispozițiile art. 385 ind. 1 Cod procedură penală.
 

Instanța de recurs a examinat legalitatea și temeinicia  hotărârilor  recurate prin  prisma tuturor motivelor invocate și susținute de  procuror, raportat la ansamblul  probator  administrat în cursul  urmăririi penale  și al judecății, al limitelor procesuale conferite de calea de atac promovată.
 

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de  art. 45 din Legea nr. 161/2003 - infracțiunea de perturbare  gravă a unui sistem  informatic - reținându-se  în actul de sesizare că în perioada 28.08.2006 - 3.09.2006 a folosit fără drept serverul S.C. B.  J. S.R.L. V - perturbând grav funcționarea  prin blocarea serverului și nefuncționarea traficului de internet pentru clienții societății. 
 

Instanța de fond a administrat  nemijlocit  probele din cursul urmăririi penale - acte, declarații, procese verbale de efectuare a percheziției, raportul de  constatare tehnico-științifică, cât și probe administrate în cursul judecății, le-a evaluat corespunzător și apreciat în conformitate cu dispozițiile art. 63 alin. 2 Cod penal .
 

S-au reținut următoarele:
 

Urmare a disponibilizării calculatorului inculpatului prin percheziția domiciliară  efectuată  s-a constatat că acesta avea instalate mai multe programe specializate în detectarea vulnerabilității calculatoarelor legate la Internet (E., N.). S-a apreciat că prin folosirea acestor programe, inculpatul avea posibilitatea să acceseze în mod ilegal sisteme informatice vulnerabile și în urma folosirii și a unor informații obținute de la alți utilizatori din rețeaua internet, în zilele de 28.08.2006 între orele 22:00 - 22:30,  și 30.08.2006, orele 22:00 - 22.30, inculpatul ar fi floodat conexiunea internet aparținând părții vătămate.
 

Raportul de expertiză efectuat  tot în cursul urmăririi penale referă la faptul că  raportul de expertiză nr. 66846/16.07.2007, efectuată în cursul urmăririi penale, rezultă doar că pe hard - disk-urile analizate s-a constatat existența  unor fișiere și programe specifice accesării altor calculatoare conectate la  Internet în scopul disimulării adevăratei identități.
 

Conform concluziilor expertizei efectuate în cursul cercetării judecătorești (fila 106) s-a stabilit că pe laptopul inculpatului au fost identificate fișiere care conțin date despre diferiți utilizatori și parole criptate, neputându-se stabili exact proveniența acestora, în sensul dacă a fost utilizat de către inculpat un program specializat în detectarea vulnerabilității calculatoarelor conectate la internet.
 

Clasele de adrese IP din fișierele verificate au condus la servere din Polonia, Canada, SUA și Japonia, însă nu s-a putut stabili dacă datele existente în aceste fișiere au fost folosite  în vederea flood-ării unui sistem informatic.
 

în consecință, probator nu s-a putut stabili  cert  legătura între  reacția inculpatului și încărcarea  serverului S.C. B. J. S.R.L., deci  nici că inculpatul a floodat acest server, iar  faptul că  inculpatul  a recunoscut în prima declarație dată la urmărirea penală săvârșirea  infracțiunii nu poate fi reținută ca dovadă certă a săvârșiri infracțiunii și înlătura  celelalte  probe administrate.

 Instanța  a analizat  vinovăția  inculpatului pe bază de probe sigure și certe - probe care nu au putut  însă confirma reținerea fără  dubiu - în sarcina  inculpatului  a săvârșirii  infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
 

Faptul că inculpatul E.  H. P. a fost inconsecvent în declarațiile date în cursul urmăririi penale este irelevant, întrucât, conform art. 66 alin. 1 Cod procedură penală „inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.”
 

Regula „in dubio pro reo”constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un  principiu instituțional care reflectă modul în care  principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 Cod procedură penală, se regăsește în materia probațiunii.
 

Raportat tuturor probelor existente la dosar, nu s-a demonstrat cu certitudine săvârșirea de către inculpat a infracțiunii reținute în sarcina sa, neputându-se desprinde „dincolo de orice îndoială” concluzia că acesta a trimis, la momentele indicate, pachete de informații care să blocheze serverul părții vătămate, astfel încât în cauză instanța a făcut aplicarea principiului „in dubio pro reo”, care nu poate profita  decât inculpatului.
 

în consecință, în mod corect instanțele de fond și de apel  au constatat că există  dubii în săvârșirea  faptei de către inculpat - probele administrate nu au  putut dovedi cu certitudine săvârșirea faptei de către inculpat.
 

Față de motivele de recurs invocate de procuror vizând modalitatea de interpretare și apreciere a probelor, respectiv înlăturarea declarației de recurs a inculpatului se reține că recursul inculpatului nu poate constitui temei al condamnării, acesta beneficiind de prezumția de  nevinovăție (conform  art. 66 alin. 1 Cod procedură penală și art. 52 Cod procedură penală) pe tot parcursul procesului penal indiferent de poziția procesuală adoptată, iar constatările expertizei efectuate în faza de urmărire penală invocate de recurent nu au stabilit  o  legătură certă între activitatea inculpatului în zilele de 28 - 30 august și 1 - 2 septembrie 2006 cu încărcarea serverului  S.A. B. J.  S.R.L. V  în timpul  activității de flood-are.
 

Raportat la aceste considerente de fapt și de drept, instanțele de fond și de apel au pronunțat soluții legale și temeinicie, neexistând  vicii pentru casarea hotărârilor pronunțate, motivele de recurs promovate de procuror  nu sunt  probator fondate.
 

în baza dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va fi  respins  ca nefondat  recursul promovat.
 

Cheltuielile judiciare efectuate în recursul acestuia urmează a rămâne în sarcina statului în baza dispozițiilor art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE
îN NUMELE LEGII
D E C I D E

 

Respinge ca nefondat recursul formulat de  M i n i s t e r u l   P u b l i c - D.I.I.C.O.T. - Biroul  t e r i t o r i a l   V a s l u i împotriva deciziei penale nr. 39/A din 26.02.2009 pronunțată de  T r i b u n a l u l   V a s l u i, hotărâre pe care o menține.

Cheltuielile judiciare efectuate în recurs rămân în sarcina statului; onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu va fi avansat de M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 28 mai 2009.

 

Legi Internet Legi Internet