CURTEA DE A P E L C L U J
SECŢIA PENALĂ ŞI DE MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.179/R/2009
Şedinţa secretă din data de 26 martie 2009
Domenii: pornografie infantila.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul O. F. – D. împotriva deciziei penale nr. 1/14 ianuarie 2009 pronunţată în dosar nr(...) al T r i b u n a l u l u i S ă l a j, inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de pornografie infantilă, prev. şi ped. de art. 51 alin. 1 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 75 lit. c C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av.P. E., din cadrul Baroului C, cu delegaţie avocaţială depusă la dosar, apărătorul ales al părţii civile E. E. B., av.P. E., din cadrul Baroului S, cu delegaţie avocaţială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul O. F. D. şi părţile civile E. E., E. E. B. şi E. E. B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea, în temeiul art.290 alin.2 C.pr.pen., pune în discuţia părţilor ca dezbaterile să aibă loc în şedinţă secretă având în vedere obiectul cauzei.
Apărătorii inculpatului şi a părţii civile E. E. B. solicită ca dezbaterile să aibă loc în şedinţă secretă având în vedere obiectul cauzei.
Reprezentanta Parchetului este de acord cu cele solicitate în sensul declarării şedinţei secrete.
Instanţa, deliberând, declară pentru momentul procesual actual şedinţă secretă.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepţii de ridicat, instanţa acordă cuvântul părţilor în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate de J u d e c ă t o r i a Z a l ă u şi T r i b u n a l u l S ă l a j şi rejudecând cauza, să se dispună, în principal, achitarea inculpatului raportat la lipsa intenţiei iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate inculpatului sub cuantumul stabilit de instanţa de fond. Astfel, apreciază că raportat la lipsa intenţiei nu au fost realizate elementele constitutive ale infracţiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. Ar fi oportun ca instanţa să-şi îndrepte atenţia spre probele dosarului care sunt incidente în disp.art.64 C.pr.pen. Solicită a se avea în vedere că fapta comisă de inculpat nu este dovedită şi nu există raportat la probele ridicate de la acesta. La fila 84 din dosarul de urmărire penală există procesul verbal de percheziţie domiciliară, percheziţie care a fost efectuată în lipsa unei autorizaţii. La filele 29,52,70 din dosarul de urmărire penală există procesele verbale de percheziţionare a mediilor de stocare a datelor din calculator efectuate în prezenţa unor martori asistenţi care contravine prevederilor legale. Consideră că inculpatul s-a aflat într-o eroare de fapt în momentul în care a săvârşit faptele, acesta nu a cunoscut împrejurarea că fotografiile din calculatorul său poate ajunge în calculatorul altei persoane. Totodată, fără temei au fost acordate daune morale, ele nefiind justificate. Cu onorar din G..
Apărătorul părţii civile E. E. B., solicită respingerea recursului ca nefondat. Apreciază că susţinerile inculpatului sunt nerealiste şi nu sunt susţinute de probele dosarului. În ceea ce priveşte împrejurarea că inculpatul s-a aflat în eroare de drept, arată că necunoaşterea legii nu înlătură răspunderea penală. Referitor la cererea subsidiară formulată de inculpat, arată că prima instanţă a acordat foarte multă clemenţă inculpatului reţinându-i circumstanţe atenuante deşi acesta iniţial nu a recunoscut comiterea faptei. Cu cheltuieli de judecată conform chitanţelor pe care le depune la dosar.
Apărătorul inculpatului, în replică, arată că raportat la pedeapsa aplicată de instanţa de fond s-a avut în vedere circumstanţele legale, inculpatul având atitudine de recunoaştere de prima dată.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat apreciind că soluţiile pronunţate de instanţa de fond şi cea de apel au pronunţat soluţii temeinice şi legale. În cauză s-a stabilit o stare de fapt corespunzătoare realităţii bazată pe probe, apreciind că în cauză s-au îndeplinit condiţiile pentru infracţiunea de pornografie infantilă. Legală şi temeinică este şi soluţia de obligare la plata daunelor morale. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
C U R T E A
Prin sentinţa penală nr.330/2008 a J u d e c ă t o r i e i Z a l ă u, inculpatul O. F.-D. (fiul lui E. şi F., născut la 25.05.1987 în Z, S, cetăţean român, studii 8 clase, muncitor, fără antecedente penale, domiciliat în Z,(...), (...) 8, . A, . 1, . 8, S) în baza art.51 alin.1 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.75 lit.c şi art.74 lit.a, c raportat la art.76 lit.c Cod penal, a fost condamnat la 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 81, 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate de 1 an şi 6 luni pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 6 luni, atrăgându-se atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
În temeiul prevederilor art. 71 alin. 5 Cod penal, pe aceeaşi perioadă, s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal.
De asemenea, inculpatul minor T. E.-J. (fiul lui N. şi N., născut la 28.12.1987 în Z, S, cetăţean român, studii 12 clase, elev, fără antecedente penale, domiciliat în Z, str. (...), (...) 10, . A, . 1, . 6, S) a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 51 alin. 1 din L. 161/2003, cu aplicarea art. 99 şi urm., 74 lit. a, c raportat la art. 76 lit. c.
În baza art. 81, 110 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionata a executării pedepsei aplicate de 1 an pe durata unui termen de încercare de 2 ani, atrăgându-se atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
Conform art. 71 alin. 5 Cod penal, pe aceeaşi durată, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal.
În baza art. 14 raportat la art. 346 Cod procedură penală şi 98 si urm. Cod civil s-a admis în parte cererea părţii civile E. E., formulată prin reprezentant legal E. E. şi inculpaţii au fost obligaţi în solidar şi pe inculpatul minor T. E. în solidar cu părţile responsabile civilmente, T. N. şi N., să plătească părţii civile E. E. B. suma de 10.000 lei cu titlu de daune-morale.
S-a respins ca nefondată cererea părţii civile E. E. privind obligarea inculpaţilor la plata sumei de 150.000 lei cu titlu de daune-morale.
În temeiul prevederilor art. 118 lit. b Cod penal s-a dispus confiscarea telefonul mobil Nokia 6230 proprietatea inculpatului T. E. şi telefonului mobil Siemens C 65 precum şi unitatea centrala marca B. T. 2500+1.75 N., 512 Mb S., proprietatea inculpatului O. F..
În baza art. 191 Cod procedură penală inculpatul O. F. a fost obligat să plătească statului suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, iar inculpatul T. E. a fost obligat în solidar cu părţile responsabile civilmente, la suma de 700 lei cu acelaşi titlu.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit de DIICOT – Biroul T e r i t o r i a l S ă l a j în dosar nr. 65D/P/2005 au fost trimişi în judecată inculpaţii O. F. D. şi T. E. J., ambii cercetaţi pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 51 alin. 1 din Legea 161/2003 cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal în cazul inculpatului O. F. D. şi 99 şi urm. Cod penal în cazul inculpatului T. E. J..
În esenţă, în sarcina inculpaţilor s-a reţinut că în vara anului 2005, au produs şi oferit imagini cu caracter pornografic reprezentând pe minorul E. E..
Analizând probatoriul din cauză, instanţa a reţinut că în vara anului 2005 inculpatul T. E. J. şi martorul M. H. au efectuat lucrări de instalare a internetului în blocul din cartierul E., unde locuia şi partea vătămată, minorul E. E..
Inculpatul şi martorul au terminat lucrările de instalare a cablului de internet în locuinţa familiei I., unde a fost de faţă şi partea vătămată, minorul E. E., prieten cu martorul I. E., apoi cu toţii au coborât în faţa blocului, unde s-au întâlnit cu inculpatul O. F. D..
În aceste împrejurări partea vătămată, minorul E. E. a urinat, timp în care inculpatul T. E. J. l-a fotografiat cu telefonul mobil, surprinzându-i organele genitale.
După efectuarea acestei prime fotografii, inculpatul i-a cerut minorului să-i pozeze şi cu zona posterioară.
Partea vătămată a fost de acord şi inculpatul a realizat un număr de 4 fotografii în care apar în mod explicit organele genitale şi anusul minorului, apoi în scara blocului o a cincea fotografie, cu bluza ridicată.
După efectuarea pozelor cu telefonul mobil de către inculpatul T. E. J., inculpatul O. F. D. i-a cerut să i le transfere pe telefonul său mobil.
După primirea pozelor pe telefon, inculpatul O. F. D. le-a descărcat pe calculatorul său într-un fişier nou deschis, pe care apoi prin Z. N. le-a trimis şi martorului M. H. care le-a vizionat împreună cu martora M. N., I. E., I. N. şi U. N..
După câteva zile partea vătămată împreună cu mama sa E. E. se aflau în vizită la familia I., ocazie cu care martorul I. N. i-a spus acesteia despre pozele făcute fiului ei de către inculpat, motiv pentru care aceasta a sesizat organele de poliţie.
Efectuându-se verificări de către specialişti din cadrul E. de Combatere a Crimei Organizate C, s-a stabilit că imaginile reprezentându-l pe minorul E. E. au fost descărcate pe calculatorul inculpatului O. F. D..
Analizând probele aflate la dosar, instanţa a constat că starea de fapt descrisă anterior este probată.
Conform art. 51 din L.161/2003, constituie infracţiune... producerea în vederea răspândirii, oferirea sau punerea la dispoziţie, răspândirea sau transmiterea, producerea pentru sine sau altul de materiale pornografice cu minori prin sisteme informatice, ori deţinerea fără drept de materiale pornografice cu minori într-un sistem informatic sau mijloc de stocare a datelor informatice.
Art. 35 pct. 2 lit. i din Legea 161/2003 stabileşte sensul noţiunii de materiale pornografice cu minori ca fiind orice material care prezintă un minor având un comportament sexual explicit sau o persoană majoră care este prezentată ca un minor cu un astfel de comportament, ori imagini care deşi nu prezintă o persoană reală, simulează în mod credibil un minor având un comportament sexual explicit.
Raportat la aceste texte legale, instanţa a constat întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor.
În apărarea inculpaţilor, s-a susţinut tocmai contrariul, în sensul că ar lipsi în primul rând latura subiectivă, în forma intenţiei, şi tot incidentul a fost o glumă, o joacă, şi nu s-a urmărit un scop anume, respectiv răspândirea acestor imagini.
Analizând textul incriminator, s-a constat că nu se prevede un scop, iar latura obiectivă se poate realiza în mai multe modalităţi.
Chiar dacă inculpatul T. E. J. nu a făcut pozele în vederea răspândirii aşa cum stabileşte art. 51 din L. 161/2003, acesta a oferit, a pus la dispoziţia inculpatului O. F. fotografiile, care la rândul său le-a pus la dispoziţia altor persoane.
Deci sub aspectul laturii obiective nu a exist niciun dubiu privind activitatea inculpaţilor.
În ceea ce priveşte latura subiectivă, instanţa de fond a constatat clar din felul în care au acţionat aceştia, că au răspândit, e adevărat într-un cerc mai restrâns, pozele, ca acestea să fie văzute de alte persoane.
S-a constatat că inculpaţii au dorit ca aceste poze să fie văzute, ceea ce a rezultat din însuşi faptul transmiterii lor de la unul la altul, apoi şi către alte persoane. Iar caracterul pozelor, din simpla vizionare a acestora, a rezultat că este unul pornografic, în sensul art. 35 pct. 2 lit. i din L. 161/2003.
Constatând întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care sunt cercetaţi inculpaţii, aceştia au fost condamnaţi astfel:
Inculpatul O. F.-D. – 1 an şi 6 luni pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 51 alin. 1 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal şi 74 lit. a raportat la art. 76 lit. c Cod penal.
Pentru individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere în primul rând criteriile generale stabilite de art. 72 Cod penal. S-a reţinut circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 lit. c, fapta fiind săvârşită cu un inculpat minor, aspect cunoscut de inculpatul major cu privire la vârsta inculpatului T. E. J..
În acelaşi timp s-a făcut şi aplicarea prevederilor art. 74 lit. a Cod penal, reţinându-se că inculpatul este la prima încălcare a legii penale.
Conform art. 80 alin. 2 Cod penal, în caz de concurs între circumstanţele de agravare şi cele de atenuare, nu este obligatorie coborârea pedepsei aplicate sub minimul special, însă în prezenta cauză, instanţa a apreciat că se impune coborârea pedepsei pentru ca aceasta să reflecte pericolul concret al infracţiunii săvârşite.
Având în vedere lipsa unor condamnări anterioare şi cuantumul pedepsei aplicate, instanţa a constatat întrunite primele două cerinţe ale art. 81 Cod penal privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
În ceea ce priveşte cea de-a treia condiţie, având în vedere persoana inculpatului, instanţa a apreciat că scopurile pedepsei stabilite de art. 52 Cod penal, reeducarea şi prevenţia, pot fi atinse şi fără executarea pedepsei în regim de detenţie.
Pentru aceste motive, având în vedere şi prevederile art. 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate de 1 an şi 6 luni, pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 6 luni, inculpatul urmând să fie atenţionat asupra prevederilor art. 83 Cod penal, care reglementează situaţiile de revocare a suspendării executării pedepsei.
Executarea pedepsei principale fiind suspendată, conform art. 71 alin. 5 Cod penal, pe aceeaşi durată s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal.
Pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 51 alin. 1 din L. 161/2003, cu aplicarea art. 99 şi urm., 74 lit. a, c raportat la art. 76 lit. c Cod penal, inculpatul minor T. E. J. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare.
La alegerea sancţiunii şi stabilirea cuantumului acesteia, instanţa a avut în vedere prevederile art. 100 Cod penal, în primul rând prin prisma informaţiilor oferite de referatul de evaluare.
Inculpatul a comis infracţiunea în timpul minorităţii, însă între timp acesta a devenit major, motiv pentru care s-a impus aplicarea unei pedepse.
Pentru o justa individualizare a pedepsei aplicate s-au reţinut circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a, c Cod penal, constând în conduita anterioară, şi ulterioară comiterii infracţiunii de către inculpat. Acesta nu a mai fost condamnat iar pe parcursul procesului a avut o conduită corectă şi sinceră, ajutând astfel la o mai uşoară stabilire a adevărului.
Consecinţa reţinerii circumstanţelor atenuante este coborârea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege, cu respectarea limitelor stabilite în acest sens de art. 76 Cod penal, evident după reducerea limitelor conform art. 109 Cod penal, care reglementează pedepsele pentru minori.
Condiţiile pentru suspendarea condiţionată a executării pedepsei, stabilite de art. 81 Cod penal s-a constatat a fi îndeplinite, astfel că s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate de 1 an, pe durata unui termen de încercare de 2 ani, având în vedere prevederile art. 81, 110 Cod penal, atrăgându-se atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
Executarea pedepsei principale fiind suspendată, conform art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal.
Referitor la latura civilă cauzei, s-a reţinut că partea vătămată minorul E. E., prin reprezentant legal, mama E. E., s-a constituit parte civilă, solicitând daune morale în cuantum de 150.000 lei.
De asemenea s-a constituit parte civilă în nume propriu, E. E., mama părţii civile E. E. solicitând daune morale în cuantum de 150.000 lei.
S-a constatat fondată cererea părţii civile E. E., motiv pentru care aceasta a fost admisă în parte, inculpaţii urmând să fie obligaţi în solidar iar inculpatul minor T. E.-J. şi în solidar cu părţile responsabile civilmente, părinţii, să-i plătească suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
Prin infracţiunea comisă, inculpaţii au produs un prejudiciu de natură nepatrimonială părţii vătămate.
E. fotografiilor reprezentând pe minor în ipostaze indecente, chiar şi de un număr redus de persoane, a creat acestuia un prejudiciu de imagine, cel puţin în comunitatea de cunoscuţi şi vecini.
Cererea de acordare a daunelor morale care să compenseze neplăcerile cauzate de publicarea fotografiilor a fost considerată întemeiată, însă nu în cuantumul solicitat, exagerat de mare.
Scopul daunelor morale trebuie să fie unul reparator de compensare şi nu o sursă de îmbogăţire.
Astfel, instanţa a apreciat că suma de 10.000 lei este suficientă pentru a se atinge scopul acordării acestui fel de reparaţii, avându-se în vedere şi faptul că de la comiterea infracţiunii a trecut foarte mult timp şi nu s-au semnalat consecinţe deosebite în evoluţia ulterioară a minorului.
Cererea părţii civile E. E., mama părţii civile minore, a fost considerată nefondată.
Mama minorului nu este subiectul pasiv al infracţiunii comise de către inculpaţi şi chiar dacă indirect a suferit consecinţele expunerii fiului său în ipostaze sexuale, cererea ei nu se justifică.
La comiterea infracţiunii care constituie obiectul prezentei cauze, inculpaţii au folosit telefoane mobile şi calculator, bunuri care în baza art. 118 lit. b Cod penal au fost confiscate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul O. F.-D. solicitând desfiinţarea hotărârii şi achitarea sa privind condamnarea la pedeapsa de 1,6 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei.
În motivarea apelului se susţine că fapta reţinută de instanţă în sarcina inculpatului nu există şi că în mod greşit a fost obligat de instanţă să plătească în solidar daune morale de 10.000 lei.
În şedinţa publică din 14 ianuarie 2009, apărătorul inculpatului a susţinut că în cauză este vorba de o „joacă de copii” şi nu de o infracţiune săvârşită cu intenţie respectiv nu s-a urmărit şi nu s-a utilizat calculatorul pentru pornografie infantilă. Infracţiunea nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni cu caracter pornografic aşa cum prevede textul legal – art.51 din Legea nr.161/2003. Se solicită admiterea apelului inculpatului şi în consecinţă achitarea acestuia conform dispoziţiilor art.10 lit.d Cod procedură penală şi art.51 Cod penal. În cazul în care fapta nu există atunci nici acordarea daunelor morale nu se justifică.
Prin decizia penală nr.1 din 14 ianuarie 2009 a T r i b u n a l u l u i S ă l a j, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul O. F.-D., apelantul fiind obligat să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare iar părţilor civile E. E., E. E. şi E. E., suma de 1000 lei cu acelaşi titlu.
Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a constatat că instanţa de fond a reţinut în mod corect că în cauză nu există niciun dubiu privind activitatea infracţională a inculpaţilor fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii atât sub aspectul laturii obiective cât şi sub aspectul laturii subiective.
Inculpaţii au dorit ca pozele făcute minorului E. E. în care apar în mod explicit organele genitale ale minorului, să fie văzute, ceea ce rezultă din însuşi faptul transmiterii lor de la unul la altul, apoi şi către alte persoane.
S-a consemnat că vinovăţia inculpaţilor rezultă fără niciun dubiu iar soluţia instanţei de fond este temeinică şi legală.
Solicitarea inculpatului de admitere a apelului şi achitarea inculpatului O. F.-D. pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă nu este realistă. Instanţa de fond în baza probelor administrate a reţinut o corectă stare de fapt dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare şi aşa cum am arătat mai sus fiind stabilită în afara oricărui dubiu.
Prin infracţiunea comisă inculpaţii au produs părţii vătămate E. E. un prejudiciu de natură nepatrimonială urmând să compenseze neplăcerile cauzate de publicarea fotografiilor prin plata în solidar a sumei de 10.000 lei aşa cum a stabilit prima instanţă.
În termen legal s-a exercitat calea de atac a recursului de către inculpat. Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate de J u d e c ă t o r i a Z a l ă u şi T r i b u n a l u l S ă l a j şi rejudecând cauza, să se dispună, în principal, achitarea inculpatului raportat la lipsa intenţiei iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate inculpatului sub cuantumul stabilit de instanţa de fond. Astfel, apreciază că raportat la lipsa intenţiei nu au fost realizate elementele constitutive ale infracţiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. Ar fi oportun ca instanţa să-şi îndrepte atenţia spre probele dosarului care sunt incidente în disp.art.64 C.pr.pen. Solicită a se avea în vedere că fapta comisă de inculpat nu este dovedită şi nu există raportat la probele ridicate de la acesta. La fila 84 din dosarul de urmărire penală există procesul verbal de percheziţie domiciliară, percheziţie care a fost efectuată în lipsa unei autorizaţii. La filele 29,52,70 din dosarul de urmărire penală există procesele verbale de percheziţionare a mediilor de stocare a datelor din calculator efectuate în prezenţa unor martori asistenţi care contravine prevederilor legale. Consideră că inculpatul s-a aflat într-o eroare de fapt în momentul în care a săvârşit faptele, acesta nu a cunoscut împrejurarea că fotografiile din calculatorul său poate ajunge în calculatorul altei persoane.
Totodată, fără temei au fost acordate daune morale, ele nefiind justificate.
Curtea reţine următoarele:
În vara anului 2005 inculpatul T. E. J. şi martorul M. H. au efectuat lucrări de instalare a internetului în blocul din cartierul E., unde locuia şi partea vătămată, minorul E. E.. Partea vătămată, minorul E. E. a urinat, timp în care inculpatul T. E. J. l-a fotografiat cu telefonul mobil, surprinzându-i organele genitale. După efectuarea acestei prime fotografii, inculpatul i-a cerut minorului să-i pozeze şi cu zona posterioară. Partea vătămată a fost de acord şi inculpatul a realizat un număr de 4 fotografii în care apar în mod explicit organele genitale şi anusul minorului, apoi în scara blocului o a cincea fotografie, cu bluza ridicată.
După efectuarea pozelor cu telefonul mobil de către inculpatul T. E. J., inculpatul O. F. D. i-a cerut să i le transfere pe telefonul său mobil.
După primirea pozelor pe telefon, inculpatul O. F. D. le-a descărcat pe calculatorul său într-un fişier nou deschis, pe care apoi prin Z. N. le-a trimis şi martorului M. H. care le-a vizionat împreună cu martora M. N., I. E., I. N. şi U. N..
După câteva zile partea vătămată împreună cu mama sa E. E. se aflau în vizită la familia I., ocazie cu care martorul I. N. i-a spus acesteia despre pozele făcute fiului ei de către inculpat, motiv pentru care aceasta a sesizat organele de poliţie.
Analizând probele aflate la dosar, instanţa a constat că starea de fapt descrisă anterior este probată. Aşadar corect instanţa de fond a constat întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor.
În apărarea inculpaţilor, s-a susţinut că ar lipsi în primul rând latura subiectivă, în forma intenţiei, şi tot incidentul a fost o glumă, o joacă, şi nu s-a urmărit un scop anume, respectiv răspândirea acestor imagini.
Chiar dacă inculpatul T. E. J. nu a făcut pozele în vederea răspândirii aşa cum stabileşte art. 51 din L. 161/2003, acesta a oferit, a pus la dispoziţia inculpatului O. F. fotografiile, care la rândul său le-a pus la dispoziţia altor persoane.
În ceea ce priveşte latura subiectivă, instanţa de fond a constatat clar din felul în care au acţionat aceştia, că au răspândit, e adevărat într-un cerc mai restrâns, pozele, ca acestea să fie văzute de alte persoane. S-a constatat că inculpaţii au dorit ca aceste poze să fie văzute, ceea ce a rezultat din însuşi faptul transmiterii lor de la unul la altul, apoi şi către alte persoane.
Constatând întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care sunt cercetaţi inculpaţii, aceştia au fost condamnaţi ,cu aplicarea unor sancţiuni just individualizate.
Nu sunt de adus corective nici în ceea ce priveşte latura civilă cauzei. Prin infracţiunea comisă, inculpaţii au produs un prejudiciu de natură nepatrimonială părţii vătămate. E. fotografiilor reprezentând pe minor în ipostaze indecente, chiar şi de un număr redus de persoane, a creat acestuia un prejudiciu de imagine, cel puţin în comunitatea de cunoscuţi şi vecini. Instanţele inferioare au apreciat corect că suma de 10.000 lei este suficientă pentru a se atinge scopul acordării acestui fel de reparaţii, avându-se în vedere şi faptul că de la comiterea infracţiunii a trecut foarte mult timp şi nu s-au semnalat consecinţe deosebite în evoluţia ulterioară a minorului.
Aşa fiind, recursul de faţă neavând suportul concret în susţinere, se va respinge ca nefundat pe considerentele art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen..
Văzând şi disp. art. 192 al. 2 C.proc.pen.., cu obligarea inculpatului, fiind în culpă procesuală, la 2000 lei cheltuieli judiciare în favoarea intimatei E. E., justificate prin chitanţă onorariu avocaţial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat O. F.-D. domiciliat în Z,(...), (...) 8, . A, . 1, . 8, S împotriva deciziei penale nr. 1/A din 14 ianuarie 2009 a Tribunalului S.
Stabileşte în favoarea Baroului de Avocaţi C-N suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă pe inculpatul O. F.-D. să plătească părţii civile E. E. suma de 2000 lei cheltuieli judiciare.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocaţial.
Decizia este definitivă.
Dată şi pronunţată în şedinţa publică din data de 26 martie 2009 .
