Legi Internet Legi Internet
Legi Internet
 

CURTEA DE  A P E L   B A C Ă U
SECŢIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 229
ŞEDINŢA PUBLICĂ DE (...)S. 2010

 

Domenii: Comercial - alte cereri - Contestaţie în anulare - Recurs. Comercial - acţiune în constatare. Prelucrarea datelor cu caracter personal. Caracteristicile datelor cu caracter personal în cadrul prelucrării

 

Desfiinţează decizia civilă nr. 1277/10.12.2009 a Curţii de  A p e l   B a c ă u

 

La ordine a venit spre soluţionare contestaţia în anulare formulată de contestatorul G. D. H., împotriva deciziei civile nr. 1277/10.12.2009 pronunţată de Curtea de  A p e l   B a c ă u în dosarul nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns avocat E. H. O., cu delegaţie la dosar, lipsă fiind celelalte părţi.

Procedura legal îndeplinită.

S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:

Avocat E. H. O. arată că în ce priveşte dovada de citare cu F. S. T. J. S.A. B consideră că aceasta nu este îndeplinită întrucât pe aceasta apare ştampila E. S.A.

Instanţa având în vedere dovada de citare a intimatei F. S. T. J. S.A. B aflată la fila 21 dosar, consideră că procedura de citare este legal îndeplinită.

Avocat E. H. O. pentru contestator solicită admiterea contestaţiei în anulare, retractarea deciziei Curţii de  A p e l   B a c ă u şi trimiterea cauzei la  T r i b u n a l u l   B a c ă u ca instanţă competentă să soluţioneze cauza, conform dispoziţiilor art. 317 alin.2 Cod procedură civilă, referitoare la competenţă.

Arată că prin încheierea din 12.11.2009 Curtea de  A p e l   B a c ă u a recalificat calea de atac împotriva sentinţei pronunţate la fond, ca fiind recurs, prin aceasta desconsiderându-se decizia I.C.C.J. cu privire la competenţa materială de soluţionare în fond a cererilor evaluabile în bani în materie civilă şi comercială. Precizează că valoarea litigiului este de 2700 lei.

Fără cheltuieli de judecată.

S-au declarat dezbaterile închise cauza rămânând în pronunţare.

CURTEA
DELIBERÂND:

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1144/19.12.2008 pronunţată de  T r i b u n a l u l   B a c ă u în dosarul nr(...) a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei E. SA, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Biroul de Credit SA, a fost admisă acţiunea formulată de  reclamantul G. D. în contradictoriu cu  pârâtele F. S. T. J. SA B   şi  Biroul de Credit SA, constatându-se că reclamantul  nu mai are nici o datorie către pârâtă F. S. T. J. SA B, fiind  obligată aceasta să ceară pârâtei Biroul de Credit SA să radieze datele personale ale reclamantului, iar pârâta Biroul de Credit SA să radieze datele  personale.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele :
La data de 26.10.2004 reclamantul a formulat către F. S. T. J. SA o cerere pentru emiterea unui card de credit pentru suma de 1928,14 lei restituibili într-un număr de 36 rate.

Cu această ocazie reclamantul a declarat că a luat la cunoştinţă de termenii generali din contract şi de faptul că pârâta are dreptul de a respinge cererea.
Prevederile generale au fost inserate pe verso cererii, într-o redactare ilizibilă cu litere de aproximativ 2 mm.

În cursul derulării contractului pârâta a modificat încă de două ori condiţiile generale „introducându-se” comisioane suplimentare.
În final pârâta comunică reclamantului prin adresa 274/10.01.2008 că mai are un rest de plată de încă 1769,89 lei faţă de suma de 2217,50 lei deja achitată, la totalul sumei împrumutate de 1928,15 lei.

T. este constituit din taxe şi comisioane de 536 lei, comisioane de depăşirea limitei de credit în sumă de 968,80 lei şi dobânzi de 554,55 lei.
În calitate de participant la Biroul de Credit, pârâta a transmis datele personale ale reclamantului la Biroul de Credit ca rău platnic în vederea imposibilităţii obţinerii unui nou credit de la oricare terţ.

Aşa cum este redactat înscrisul fără număr de înregistrare din data de 26.10.2004 „cerere pentru emiterea unui card de credit” rezultă că acesta nu este un contract în sensul dispoziţiilor art. 942 Cod civil deoarece la acea dată nu au fost negociate clauze privind drepturile şi obligaţiile fiecăreia dintre părţi.

S-a mai constatat că reclamantul a declarat că a luat la cunoştinţă de condiţiile generale care nu echivalează cu un raport juridic obligaţional.
Pe de altă parte „condiţiile generale” în forma de redactare ilizibilă, nu au fost negociate cu consumatorul.

Conform Legii nr. 193/2000 „o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă creează în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei credinţe un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

O clauză contractuală ca fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard sau „condiţiile generale”.

Este evident că în acest raport juridic pârâta SC F. S. T. J. SA nu a negociat cu reclamantul clauzele din condiţiile generale cu atât mai mult cu cât acestea au mai fost modificate de două ori în cursul derulării raportului juridic, atitudinea pârâtei fiind una ilicită şi abuzivă în sensul Deciziei 105/2007 a B. şi dispoziţiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 677/2001 republicată.

Cu privire la pârâta SC E. POST SA instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive deoarece nu este parte în raportul juridic dedus judecăţii.

Cu privire la pârâta Biroul de Credit SA instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive deoarece chiar dacă între acesta şi reclamant nu există un raport juridic contractual, a înscris în sistemul de evidenţă datele cu caracter personal ale reclamantului. Chiar dacă a efectuat acest demers la cererea pârâtei F. S. T. J. SA reclamantul este prejudiciat prin imposibilitatea obţinerii unui nou credit.

Cu privire la pârâta F. S. T. J. SA instanţa pentru cele ce preced  a admis acţiunea, a constatat că reclamantul nu mai are nici o datorie faţă de aceasta şi a obligat să ceară pârâtei Biroul de Credit SA să radieze din sistemul de evidenţă a datelor cu caracter personal ale reclamantului. 
 

Împotriva acestei hotărâri a declarat  apel, în termen legal, pârâta F. S. T. J. SA B, legal timbrat cu timbru judiciar de 0,15 lei şi taxă timbru de 9 lei.
 

În motivarea cererii a fost criticată hotărârea primei instanţe, arătându-se că  documentele care reprezintă  contractul dintre părţi sunt  înscrisul cererea pentru emiterea unui card de credit şi Prevederile Generale pentru Emiterea şi Utilizarea D.  F.. Acestea reglementează  emiterea, acordarea  şi utilizarea cardului F. eliberat de către  pârâtă şi  transmis reclamantului, toate taxele  şi comisioanele aplicabile ca urmare a emiterii şi utilizării de către reclamant a cardului F., precum şi  drepturile şi obligaţiile ambelor părţi fiind menţionate în contract.

 Dintre intimaţi, legal citaţi, a fost  reprezentat în faţa instanţei reclamantul G. D. H., prin întâmpinarea formulată solicitându-se respingerea apelului ca  nefondat,  motivele de apel invocate relevând reaua credinţă a pârâtei, având în vedere că nu a semnat  şi nu i-au fost aduse la cunoştinţă alte înscrisuri în afară de cererea pentru emiterea unui card de credit şi factura fiscală.
 

La termenul din 12.11.2009, având în vedere dispoziţiile art. 2821 Cod procedură civilă şi valoarea obiectului pricinii, sub 100 000 lei, a fost  recalificată ca  recurs  calea de atac promovată împotriva sentinţei civile nr. 1144/2008 a  T r i b u n a l u l u i   B a c ă u.
            

Prin decizia civilă nr. 1277/10.12.2009 Curtea de  A p e l   B a c ă u a admis recursul, a modificat în parte sentinţa recurată, în sensul că a respins acţiunea ca nefondată pentru următoarele considerente:
  

Înscrisul care  concretizează voinţa părţilor la stabilirea raportului juridic ce a generat prezentul litigiu  îl reprezintă cererea pentru emiterea unui card de credit formulată de către intimatul – reclamant la data de 26.10.2009, prin care acesta declara că a luat la cunoştinţă termenii generali, din contract, termeni prevăzuţi pe cea de-a doua pagină a cererii de emitere a cardului.
 

Aceste prevederi generale stabileau taxele şi comisioanele practicate de emitent inclusiv în situaţia plăţii în rate a creditului sau a plăţii cu întârziere  când reclamantul  datora dobânda aferentă tranzacţiilor  şi comisionul pentru plata întârziată respectiv taxa pentru depăşirea limitei de credit.
 

În baza acestor clauze a fost stabilită creanţa pentru care au fost transmise către Biroul de Credit informaţiile privind derularea contractului de credit.
 

Referitor la cele reţinute de prima instanţă şi apărările intimatului – reclamant instanţa apreciază că în cauză nu se poate reţine  natura  ilizibilă a clauzelor contractului faţă de corpul mic de literă folosit la scrierea acestora şi nici caracterul abuziv al acestora.
 

Astfel,  clauzele abuzive sunt prevederile contractuale de natura celor reglementate de dispoziţiile listei cuprinse  în anexa 1 a Legii nr. 193/2000  republicată cu completările şi modificările ulterioare.
 

În prezenta cauză fiind îndeplinite condiţiile  existenţei convenţiei părţilor, prin semnarea de către reclamant a cererii şi luarea la cunoştinţă de condiţiile de contractare, potrivit propriei declaraţii, nu se poate considera că  obligaţiile reţinute în sarcina acestuia sunt lipsite de suport juridic. De altfel,  prin plata, chiar cu întârziere,  a ratelor, reclamantul a acceptat  existenţa unui contract intervenit între părţi.
 

În ce priveşte clauzele acestuia instanţa apreciază că  produc efecte cele cuprinse în prevederile generale în care erau  prevăzute, inclusiv de o manieră  distinctă, prin tabelul  de la sfârşitul  clauzelor, taxele  şi comisioanele percepute de către emitent atât pentru plata cu întârziere, cât şi pentru depăşirea limitei de creditare. În aceste împrejurări, este lipsită de relevanţă susţinerea reclamantului  cu privire la  conţinutul facturii  care prevedea plata unei penalizări  pentru neplata  la termenul scadent, potrivit contractului fiind vorba de taxa pentru depăşirea limitei de creditare, în ipoteza survenirii acesteia.
 

De altfel,  apărări cu privire  la această taxă  reclamantul a susţinut  doar prin întâmpinarea formulată în  calea de atac, fără a contesta legalitatea şi cuantumul acestora, raportat la clauzele indicate anterior, ci  limitându-se doar la a conchide că efectul neplăţii de 20 de ori a ratelor ar consta într-o  sumă  egală cu cea împrumutată.
 

Această susţinere nu este conformă clauzelor contractuale, depăşirea limitei de credit determinând aplicarea  procentului de 5% pentru perioada de depăşire, fără ca algoritmul de calcul să prevadă  posibilitatea adiţionării procentelor.
 

De altfel,  neplata ratelor scadente în termenele şi condiţiile stipulate poate conduce la plata de accesorii  egale cu cea a creditului, fără ca aceasta să afecteze validitatea convenţiei.
 

Pe de altă parte, existenţa clauzelor abuzive se realizează potrivit procedurii prevăzute de dispoziţiile art. 6,8 – 13  din  legea nr. 193/2000  republicată, după  constatarea acestora de către instanţa competentă, consumatorul prejudiciat putându-se adresa instanţei în scopul  reparării prejudiciului.
 

În prezenta cauză,  reclamantul, fără   a recurge la procedura menţionată, a solicitat recunoaşterea efectelor acestei proceduri în sensul  înlăturării obligaţiilor rezultate din  respectivele clauze.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare G. D.-H., Contestatorul a arătat că instanţa a recalificat calea de atac împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond ca fiind cea a recursului, reţinând că obiectul litigiului este evaluabil, însă soluţionând recursul s-a dezis de propriul punct de vedere şi a desconsiderat poziţia exprimată la  Î n a l t a   C u r t e de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii, cu privire la competenţa materială de soluţionare în primă instanţă a cererilor evaluabile.
Curtea, analizând contestaţia în anulare, în raport de motivele invocate şi de dispoziţiile art. 317 alin. 1, pct. 2 Cod procedură civilă, reţine că obiectul litigiului este evaluabil în bani, iar valoarea obiectului pricinii este mai mică de 100.000 lei şi în aceste condiţii competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă revenea judecătoriei.

Prin urmare, se impune admiterea contestaţiei în anulare, desfiinţarea deciziei nr. 1277/10.12.2009 a Curţii de  A p e l   B a c ă u şi rejudecând recursul se va dispune casarea sentinţei nr. 1144/19.12.2008 a  T r i b u n a l u l u i   B a c ă u şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la  J u d e c ă t o r i a   B a c ă u.


PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:


Admite contestaţia în anulare formulată de contestatorul G. D. H. cu domiciliul ales la cab. Av. E. H. O. din B, str. M.(...) nr.1,  . A,  . 12, jud. B,  împotriva deciziei civile nr. 1277/10.12.2009 pronunţată de Curtea de  A p e l   B a c ă u în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimat F. S. T. F. S.A. B cu sediul în B, sector 3, Calea E. nr. 6-6A, sector 3,  E. S.A. cu sediul în B, sector 2,(...) şi BIROUL DE CREDIT S.A. BUCHAREST FINANCIAL E. – cu sediul în B, sector 3, str. (...). (...) nr. 29,  . 4.

Desfiinţează decizia civilă nr. 1277/10.12.2009 a Curţii de  A p e l   B a c ă u şi rejudecând recursul:

Admite recursul.

Casează sentinţa civilă nr. 1144/19.12.2008 a  T r i b u n a l u l u i   B a c ă u şi trimite cauza spre competentă soluţionare  J u d e c ă t o r i e i   B a c ă u.

Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 26.02.2010. 

     
Legi Internet Legi Internet