CURTEA DE  A P E L   B U C U R E í…ž T I
SECí…¢IA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV í…žI FISCAL
DECIZIA CIVILÄ”š NR. 1392
í…žedința publică de la 21.05.2009

 

Domenii: Contencios administrativ și fiscal - anulare act administrativ. Prelucrarea datelor cu caracter personal. Notificarea autorității de supraveghere.

 

Pe rol soluționarea recursului declarat  de contestatoarea SC H. E. HOTEL SA împotriva sentinței civile nr. 81 pronunțată  T r i b u n a l u l   B u c u r e ș t i - Secția a -IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 09.01.2009 în dosarul nr.39991/3/CA/2008, în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA NAí…¢IONALÄ”š DE SUPRAVEGHERE A E. E. CU CARACTER PERSONAL.
 

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns părțile: contestatoarea -prin consilier juridic M. S. O., cu delegație de reprezentare la dosar, intimata - prin consilier juridic E. O., cu delegație de reprezentare la dosar.
 

Procedura legal îndeplinită. 
 

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 18.05.2009, întâmpinare formulată de intimată la recursul ce face obiectul cauzei dedusă judecății.
 

Curtea înmânează reprezentantului contestatoarei copie de pe întâmpinarea depusă la dosar de intimată.
 

Reprezentanții părților precizează că nu mai au cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, solicitând cuvântul pe cererea de recurs.
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de recurs.

Reprezentantul contestatoarei solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și motivat, apreciind că sancțiunea ce ar fi trebuit aplicată era numai „ avertismentul”, pentru că fapta nu a fost gravă. T. ea este  de „gravitate redusă” ( art. 7 alineat 2 din OG nr. 2/2001). NU trebuiau aplicate și sancțiunea avertismentului și ce a amenzii, astfel cum a arătat pe larg în cadrul motivelor de recurs.

Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat și menținerea hotărârii de fond, ca fiind legală și temeinică. Solicită ca și instanța de recurs  să aibă în vedere că fapta este de o gravitate mare, cum în mod corect a constatat și instanța de fond.  Depune la dosar Concluzii T. pe fondul recursului.

Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
 
                                            C U R T E A,
 
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.81/09.01.2009 pronunțată de tb9 a fost respinsă plângerea formulată de contestatoarea SC H. Plaza Hotel SA, în contradictoriu cu intimata Autoritatea Națională de Supraveghere a E. E. cu Caracter Personal, fiind menținut ca legal și temeinic procesul verbal de constatare și sancționare nr.198/09.10.2008 emis de intimată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de constatare/sancționare nr.198/09.10.2008, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în sumă de 1.000 lei pentru săvârșirea contravenției de omisiune de a notifica prevăzută de art.31 din Legea nr.677/2001.

Prin același proces verbal, petentei  i-a fost aplicată sancțiunea avertisment conform prevederilor art.5 și art.7 din OG NR.2/2001, pentru săvârșirea contravenției de prelucrare nelegală a datelor cu caracter personal, prevăzută de art.32 din Legea nr.677/2001.

în sarcina petentei s-a reținut că, până la data de 09.10.2008, nu a notificat prelucrarea de date cu caracter personal pe care o realizează prin sistemul de supraveghere video începând din  luna februarie a anului 2004, deși avea această obligație, conform prevederilor art.22 din Legea nr.677/2001 și că, până la aceeași dată, a nesocotit drepturile prevăzute de art.12 - 15 din Legea nr.677/2001, prin aceea că nu a realizat informarea persoanelor vizate cu privire la drepturile pe care le au conform legii.
Procesul  verbal a fost întocmit în prezența reprezentantului petentei, domnul F. N., manager în activitatea de turism, fiind semnat de acesta cu mențiunea „Nu am obiecțiuni”.

Actul contestat cuprinde toate mențiunile esențiale a căror lipsă este sancționată, potrivit dispozițiilor art.17 din OG nr.2/2001, cu nulitatea absolută.

Situația de fapt constatată personal de agentul intimatei rămâne pe deplin stabilită, așa cum a fost redată în cuprinsul actului atacat.

Petenta nu a contestat conformitatea acestei situații de fapt cu realitatea obiectivă.

Faptele reținute în sarcina sa întrunesc elementele constitutive ale contravențiilor pentru  care a fost sancționată.

în ceea ce privește tratamentul sancționator, petenta este în eroare atunci când afirmă că intimata trebuia să sancționeze faptele constatate fie cu avertisment, fie cu amenda și nu cu ambele.

Potrivit disp. art.10 alin.1 din OG nr.2/2001, dacă aceeași persoană a săvârșit mai multe contravenții, așa cum este cazul în speță, sancțiunea se aplică pentru fiecare contravenție.

Nici susținerea petentei în sensul că fapta pentru care a fost sancționată cu amenda contravențională este de gravitate redusă, impunându-se aplicarea sancțiunii cu avertisment, nu poate fi primită.

Agentul  sancționator a realizat o corectă individualizare, valorificând în mod judicios criteriile enumerate în cuprinsul art.21 alin.3 din OG nr.2/2001.

împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, arătând că procesul verbal de contravenție este netemeinic și nelegal, pentru una și aceeași contravenție putându-se aplica numai o sancțiune contravențională principală.

în mod greșit s-a motivat de instanță că prin plângere, reclamanta recunoaște că a săvârșit cele două fapte contravenționale, în nici un moment nefiind recunoscută săvârșirea faptelor.

Recurenta a apreciat că pârâta trebuia să sancționeze faptele cu avertisment sau cu amendă și nu cu ambele, avertismentul putându-se aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, Legea 677/2001 nu prevede sancțiunea cu avertisment a persoanei juridice.

în cadrul procesului verbal este indicată greșit prevederea legală care sancționează fapta, respectiv art.32 din Legea nr.677/2001, articol care nu prevede sancțiunea constând în avertisment, ci sancțiunea amenzii.
S-a mai susținut că fapta săvârșită este de gravitate redusă.

Intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

Analizând actele aflate la dosar prin prisma motivelor de recurs invocate și a disp. art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

în primul  rând, se constată că în cererea de recurs reclamanta reia motivele de fapt și de drept E. plângere și nu formulează critici în sensul disp. art.304 Cod procedură civilă, cu privire la sentința prin care a fost soluționată plângerea.

în al doilea rând, toate motivele invocate au fost analizate de instanța de fond care a reținut în mod corect săvârșirea de către recurentă a celor două contravenții prev. de art.31 și respectiv 32 din Legea 677/2001 pentru care i s-au aplicat amendă contravențională și avertisment.

Astfel, reclamanta nu a notificat la autoritatea pârâtă prelucrările de date pe care le efectuează din luna februarie 2004 și a realizat o prelucrare nelegală a datelor cu caracter personal în forma nesocotirii drepturilor prev. de art.12 - 15 din Legea 677/2001, întrucât nu a realizat informarea persoanelor vizate cu privire la drepturile pe care le au.

Susținerea recurentei că trebuia aplicată o singură sancțiune contravențională în cauză, nu poate fi reținută prin prisma art.10 alin.1 din OG 2/2001 care stabilește că în cazul săvârșirii mai multor contravenții, sancțiunea se aplică pentru fiecare contravenție.

Nu poate fi reținută nici încălcarea disp. art.5 alin.7 din OG 2/2001 care prevăd că pentru una și aceeași contravenție se poate aplica numai o sancțiune contravențională principală, reclamantei fiindu-i aplicată pentru fiecare contravenție o singură sancțiune principală.

în considerentele sentinței, instanța de fond a arătat împrejurările pe care le-a avut în vedere atunci când a apreciat că fapta nu are o gravitate redusă în sensul art.7 din OG 2/2001, apreciere corectă față de numeroasele fapte constatate în urma controlului efectuat de pârâtă și față de perioada de timp în care reclamanta a încălcat disp. Legii 677/2001.

S-a mai susținut de către recurentă că ulterior încheierii procesului verbal a realizat informarea persoanelor vizate, dar această susținere nu constituie un argument în favoarea admiterii recursului, o asemenea împrejurare nefiind de natură să înlăture răspunderea contravențională pentru faptele săvârșite până la data încheierii procesului verbal.

Conformarea față de norma legală încălcată reprezintă așa cum a constatat și prima instanță, o obligație a cărei nerespectare atrage răspunderea contravențională a reclamantei.

Față de toate aceste considerente, în temeiul disp. art.312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE
îN NUMELE LEGII
DECIDE:

 

Respinge, ca nefondat, recursul declarat  de contestatoarea SC H. E. HOTEL SA împotriva sentinței civile nr. 81 pronunțată  T r i b u n a l u l   B u c u r e ș t i - Secția a -IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 09.01.2009 în dosarul nr.39991/3/CA/2008, în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA NAí…¢IONALÄ”š DE SUPRAVEGHERE A E. E. CU CARACTER PERSONAL.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21.05.2009.