CURTEA DE  A P E L   B U C U R E Ş T I
SECŢIA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.5
ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 04.01.2010 

Domenii: Contencios administrativ şi fiscal - anulare act administrativ. Prelucrarea datelor cu caracter personal. Obligaţia de a notifica autoritatea de supraveghere în legătură cu prelucrarea de date personale.

Pe rol fiind soluţionarea recursului formulat de reclamanta (...) I. CENTRALA SRL împotriva sentinţei civile nr.775/25.02.2009 pronunţată de  T r i b u n a l u l   B u c u r e ş t i – Secţia a IX –a  de Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr(...) în contradictoriu cu intimata pârâtă AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE SUPRAVEGHERE A E. E. CU D. PERSONAL.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns recurenta reclamantă (...) I. CENTRALA SRL prin avocat J. E. Ş. cu de împuternicire avocaţială la dosar şi intimata pârâtă AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE SUPRAVEGHERE A E. E. CU D. PERSONAL prin consilier juridic E. O. cu delegaţie la dosar.
 

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei că intimata pârâtă a depus la dosar, la data de 13.12.2009 întâmpinare.

Se comunică apărătorului recurentei reclamante copia întâmpinării.

La a doua strigare a cauzei, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe cererea de recurs.

Recurenta reclamantă, prin apărător, solicită admiterea recursului şi modificarea în tot a sentinţei recurate în sensul admiterii acţiunii, pentru motivele arătate în scris, fără cheltuieli de judecată.

Intimata pârâtă, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.

                                             C U R T E A,
 
Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
 

Prin sentinţa civila nr. 775/25.02.2009,  T r i b u n a l u l   B u c u r e ş t i – Secţia a IX-a Contencios Administrativ şi Fiscal  a  respins excepţia tardivităţii  plângerii şi a respins plângerea  contravenţională  formulată de reclamanta (...) I. Centrala SRL  în contradictoriu  cu  pârâta  Autoritatea Naţională  de  Supraveghere a  E. E.  cu  Caracter  Personal.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin  procesul-verbal  de  contravenţie  nr. 251/27.11.2008  întocmit de  autoritatea  pârâtă  a  fost  amendată   reclamanta cu suma de  1000  lei deoarece  s-a  constatat că, la data de  27.11.2008,  (...) I. Centrala SRL   a  omis   notificarea  cu  rea-credinţă a  prelucrărilor  de date  personale  prin  mijloace de  supraveghere  video  din 2008,  pentru  punctul său de  lucru I. Militari,  judeţul  I, sat  E.,  comuna  E.  nr. 1-21.

Instanţa de fond a  constatat că procesul-verbal  de contravenţie  a  fost  încheiat  cu  respectarea  dispoziţiilor  legale  imperative  prev. de  art. 16, 17 şi 31  (1)  din OG  nr. 2/2001 şi faptul că actul a fost  semnat de  petentă  prin reprezentanţii săi  cu  menţiunea  depunerii   ulterioare a   obiecţiunilor.

Sub aspectul temeiniciei  actului,  instanţa de fond  a reţinut că,  omisiunea de  a  efectua  notificarea  în  condiţiile  art. 22  sau art. 29 (3)  din Legea nr. 677/2001 constituie  contravenţie,  potrivit  art. 31  din această lege şi faptul că  autoritatea pârâtă a  apreciat  corect că fapta de  înregistrare  video  este   o activitate de  prelucrare  de date  personale, întrucât  stocarea acestor  date poate  conduce la  identificarea  persoanelor înregistrate,  iar  reclamanta  a săvârşit,  din  culpă,  fapta de   omisiune de   notificare  a activităţii  reglementată  de  Legea nr. 677/2001.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta criticând-o ca nelegală şi netemeinică.

În dezvoltarea motivelor de recurs,  recurenta reclamantă  arată că  sentinţa  atacată este   lipsită de  temei legal şi a fost pronunţată  cu aplicarea  greşită a  legii,   susţinând  că  procesul-verbal  a fost  întocmit  cu  încălcarea art. 17   din OG  nr. 2/2001,  lipsind  menţiunile  privind   fapta   săvârşită,  şi  fiind  scris  într-o  manieră   ilizibilă.

Recurenta reclamantă  susţine că,  în mod  greşit  instanţa de fond  a reţinut   că  societatea  ar  avea  obligaţia  de notificare a   intimatei  pârâte,  deoarece   persoanele   înregistrate  ale  căror   imagini  au  fost  preluate de   camerele   de  supraveghere,  sunt   imposibil  de   identificat,  societatea  neavând acces  la  baza  de  evidenţă  informatizată a   persoanei  din   cadrul  poliţiei.

Mai arată că   instanţa de fond  a reţinut  greşit  împrejurarea  că  ar  fi  notificat   intimata la data de  11.12.2008, în fapt,  societatea nu a notificat intimata, întrucât  nu are  această  obligaţie de  notificare.
Examinând motivele de recurs în raport de prev. art. 304 şi art.3041 Cod procedură civilă, Curtea reţine următoarele:

Critica  recurentei reclamante  în sensul că  sentinţa  atacată a fost  dacă  cu  aplicarea  greşită a  legii, sau  că este  lipsită de temei legal  nu este  fondată.

Instanţa de fond a reţinut corect că  procesul-verbal  nr. 251/27.11.2008 (f. 8) întocmit de   intimată a fost încheiat  cu  respectarea  dispoziţiilor  imperative ale  OG  nr. 2/2001,  iar  din punct de  vedere al   temeiniciei  acestuia,  a reţinut corect faptul că reclamanta  desfăşoară  activitate de  prelucrare  de date cu caracter  personal  şi în baza  art. 31  din Legea nr. 677/2001  avea obligaţia  să notifice  efectuarea  acestei  activităţi.
Criticile  recurentei  în sensul că  procesul-verbal  de  contravenţie   nu  cuprinde  menţiunile  privind  fapta  săvârşită   nu  pot fi reţinute.

În procesul-verbal nr. 251/27.11.2008 (fila 8)  s-a  reţinut  fapta de  „omisiune de a  notifica” conform art. 31  din Legea nr. 677/2001, deoarece reclamanta nu a  notificat  intimatei „prelucrările  de date prevăzute  prin mijloace de  supraveghere   video din 2008” pentru care a  primit  aviz T.  nr. (...) din 28.07.2008.

Fapta este menţionată  suficient de  lizibil  pentru  a permite  contravenientului să formuleze  obiecţiuni şi  contestaţie împotriva   procesului-verbal,  iar  instanţa de fond a reţinut corect faptul că  intimata   nu a  încălcat  prev. art. 17  din OG  nr. 2/2001.

Prin simpla trimitere la  disp. Legii  nr. 677/2001  din procesul-verbal de  contravenţie,  intimata a  dat   posibilitatea  recurentei reclamante  de a formula  obiecţiunile în  privinţa faptei de  prelucrare date  cu  caracter  personal.

Legea nr. 677/2001 la  art. 22  prevede  clar  obligaţia   operatorului „să notifice  autorităţii  de  supraveghere,  personal   sau  prin  reprezentant,  înainte de  efectuarea  oricărei prelucrări,  ori a  oricărui  ansamblu  de  prelucrări   având  acelaşi scop  sau  scopuri   corelate”.

Recurenta  nu  contestă  faptul că are  amplasate  camere video de   supraveghere.

Potrivit art. 3  din Legea nr. 677/2001  în conţinutul noţiunii de   „date  cu caracter  personal”  sunt cuprinse „orice informaţii referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă”,  iar  legea defineşte sintagma:   persoană identificabilă „acea persoană care poate fi identificată, direct sau indirect, în mod particular prin referire la un număr de identificare ori la unul sau la mai mulţi factori specifici identităţii sale fizice, fiziologice, psihice, economice, culturale sau sociale”.

Legea nr. 677/2001  defineşte şi  sintagma  de „prelucrarea datelor cu caracter personal” ca fiind „orice operaţiune sau set de operaţiuni care se efectuează asupra datelor cu caracter personal, prin mijloace automate sau neautomate, cum ar fi colectarea, înregistrarea, organizarea, stocarea, adaptarea ori modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, dezvăluirea către terţi prin transmitere, diseminare sau în orice alt mod, alăturarea ori combinarea, blocarea, ştergerea sau distrugerea”.

Prin „stocare de  date  cu   caracter   personal, Legea nr. 677/2001 înţelege „păstrarea pe orice fel de suport a datelor cu caracter personal culese”.
În raport de aceste dispoziţii  legale este  evident că prin activitatea de preluare  a  imaginii  persoanelor care  intră  în  magazin,  prin  camerele de  supraveghere  şi de păstrare a acestor imagini înregistrate, recurenta desfăşoară  o activitate de  prelucrare  a unor date  cu caracter  personal.

Nu are  relevanţă   faptul că recurenta  nu are  acces  la  baza  de  date  din sistemul de  evidenţă   informatizată a  persoanei.

Conform  legii este  suficient  ca  persoana  fizică  să  fie   identificabilă, chiar şi  indirect,  prin  factori  fiziologici, prin faptul  înregistrării  factorilor   fiziologici  prin  mijloace automate   de înregistrare,  cum este  cazul  activităţii  recurentei.

Este de  asemenea  nerelevant  că  imaginile   înregistrate  nu  au  fost  transmise  organelor  de  poliţie   sau altor  persoane   în afara societăţii.
Legea nr. 677/2001  prevede obligaţia  de  notificare a activităţii de  prelucrare  de date  cu caracter  personal chiar dacă aceasta  serveşte  interesele  operatorului stabilit  în  România (art. 2  alin. 2 lit. a).

Este  irelevantă  susţinerea  recurentei în sensul că  prelucrarea  de  imagini  video  într-un  magazin în  care   cumpărătorii sunt  avertizaţi  că  magazinul este   dotat cu  camere de  supraveghere  în  vederea  preîntâmpinării furturilor  nu  încalcă  drepturile şi  libertăţile  fundamentale  în  special  la  viaţa  intimă,  familială şi  privată.

Legea nr. 677/2001  pentru  protecţia   persoanelor  cu  privire la  prelucrarea  datelor  cu caracter   personal nu  condiţionează  obligaţia  de  notificare  către  intimată  de  încălcarea  efectivă  a drepturilor care  sunt  ocrotite  prin această lege.

Obligaţia  de notificare  incumbă  operatorilor de  date  înainte de  a efectua  orice  prelucrare  de date  cu caracter  personal,  deci  înainte de  a se  putea  vorbi  despre  o încălcare  de  drepturi   şi  libertăţi   ale  persoanelor.

Critica  recurentei  în sensul că  persoana care a  semnat  procesul-verbal   din  partea  societăţii    contraveniente  nu  avea  pregătirea   necesară  nu este de  natură  să  conducă la  anularea  procesului-verbal.

Este suficient că acea  persoană a avut  competenţa  să  reprezinte  societatea şi   ulterior  a avut  timpul material necesar pentru a    informa  conducerea sau  persoanele  cu  pregătirea  necesară  în vederea  formulării de   obiecţiuni şi pentru a contesta procesul-verbal.

De asemenea,  nu  este   relevant   aspectul  că recurenta  nu a  notificat   ulterior  intimata,  iar   instanţa de fond  a  reţinut  acest  aspect  în  mod eronat.

De  necontestat  este  faptul că recurenta reclamantă  nu a notificat  intimata anterior datei  constatării  faptei  contravenţionale,  iar  instanţa de fond  a reţinut  corect  împrejurarea că,  potrivit  legii,  reclamanta  avea  această  obligaţie  legală.

Nu pot  fi   reţinute   solicitările recurentei, pe de o parte, de  înlocuire a  sancţiunii  dispuse  din amendă  în avertisment,  din moment ce  art. 31  din Legea  nr. 677/2001 prevede  exclusiv  sancţiunea  amenzii şi, pe de altă parte,  nici solicitarea  de reducere  a sancţiunii amenzii, întrucât   recurenta  nu a  dovedit  că omisiunea   notificării  s-a  datorat   unor  împrejurări ce ar putea fi  apreciate  circumstanţe   atenuante, ci  dimpotrivă  a susţinut şi  în recurs  că nu ar avea  obligaţia de  a notifica.

Pentru aceste considerente, constatând  că  nu sunt  motive de casare  ori  modificare analizate  şi din oficiu în temeiul art. 304 coroborate cu  art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge ca  nefondat  recursul formulat de reclamanta (...) I. CENTRALA SRL, împotriva sentinţei civile nr.775/25.02.2009, pronunţată de  T r i b u n a l u l   B u c u r e ş t i – Secţia a IX –a  de Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata pârâtă AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE SUPRAVEGHERE A E. E. CU D. PERSONAL.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 04.01.2010.