ÎNALTA CURTE DE CASAížIE ªI JUSTIížIE

SECížIA PENALíƒ


Decizia nr. 870/2005
 
Dosar nr. 7300/2004

 

Domenii : Lictatii frauduloase prin Internet. Asociere in vederea savirsirii de infractiuni

 

ªedința publică din 7 februarie 2005

 

 

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 655 din 17 mai 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus, în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată uneia dintre faptele reținute în sarcina inculpaților T.A.H., C.D. și H.A.I., prin actul de sesizare a instanței, din infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.

În baza art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.A.H. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.A.H. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 293 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de un an închisoare.

În baza art. 1 și 8 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat grațiată în întregime și condiționat pedeapsa de un an închisoare, aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 293 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse de câte 3 ani închisoare, aplicate inculpatului T.A.H., dispunându-se ca acesta să execute o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 7 ani, ce constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen., a fost obligat condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) Să se prezinte lunar la S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul București, căruia instanța i-a încredințat supravegherea inculpatului pe perioada termenului de încercare;

b) Să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) Să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) Să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a dispus ca inculpatul să respecte și obligația de a nu intra în legătură cu coinculpații C.D. și H.A.I. și cu numitul M.F.

S-a făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen. și a art. 864 C. pen.

În baza art. 350 alin. (4) lit. b) și alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus punerea în libertate deîndată a inculpatului arestat preventiv.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata arestării preventive a inculpatului de la 12 martie 2003 la zi.

În baza art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.D. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 7 ani, ce constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen., a fost obligat condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) Să se prezinte lunar la S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul București, căruia instanța i-a încredințat supravegherea inculpatului pe perioada termenului de încercare;

b) Să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) Să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) Să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a dispus ca inculpatul să respecte și obligația de a nu intra în legătură cu coinculpații T.A.H. și H.A.I., precum și cu numitul M.F.

S-a făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen. și a art. 864 C. pen.

În baza art. 350 alin. (4) lit. b) și alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus punerea în libertate deîndată a inculpatului arestat preventiv.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata arestării preventive a inculpatului de la 25 septembrie 2003 la zi.

În baza art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.A.I. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 26, raportat la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 7 ani, ce constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen., a fost obligat condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) Să se prezinte lunar la S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul București, căruia instanța i-a încredințat supravegherea inculpatului pe perioada termenului de încercare;

b) Să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) Să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) Să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a dispus ca inculpatul să respecte și obligația de a nu intra în legătură cu coinculpații C.D. și T.A.H., precum și cu numitul M.F.

S-a făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen. și a art. 864 C. proc. pen.

S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., au fost obligați cei trei inculpați, în solidar, la despăgubiri către părțile civile: J.P.C., căreia îi va fi restituită suma de 675 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la cursul B.N.R. din data efectuării plății; S.W.L., căreia îi va fi restituită suma de 1.068 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la cursul B.N.R. din data efectuării plății; H.Z., căreia i se vor restitui 1.240 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la cursul B.N.R. din ziua plății; J.H., căreia i se va restitui suma de 1.295 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la cursul B.N.R. din data efectuării plății.

În baza art. 111 C. pen., raportat la art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpați a următoarelor sume, obținute prin săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor: 4.857,5 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la data executării măsurii dispuse, conform cursului B.N.R., de la inculpatul H.A.I.; câte 7.286,25 dolari S.U.A. sau echivalentul la cursul B.N.R. din data executării măsurii de siguranță de la inculpații C.D. și T.A.H.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la câte 7.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, pe baza probelor administrate, următoarele:

În cursul anului 2002, inculpatul T.A.H. l-a cunoscut pe inculpatul C.D. la sala de Internet situată în apropierea locuinței sale, din zona Iancului. După un timp, între cei doi a intervenit o înțelegere în sensul de a organiza licitații pentru vânzarea unor bunuri fictive prin Internet. În vederea realizării scopului propus, și anume obținerea ilicită a contravalorii bunurilor oferite fictiv spre vânzare, cei doi s-au hotărât să-și unifice eforturile, urmând ca fiecare să desfășoare anumite activități. Inculpatul T.A.H. a luat legătura, în același scop și cu inculpatul H.A.I., care trebuia să deschidă conturi bancare, în care urmau a fi depuse sumele de către clienți și care avea obligația de a ridica aceste sume. Totodată, profitul ce urma a fi realizat, avea să fie împărțit între participanți, conform înțelegerii intervenite între aceștia.

Astfel, conform planului stabilit, de la adresele de e-mail special create, inculpații au lansat și deschis licitații, pe sit-uri specializate privind vânzarea unor bunuri diverse, cu calități tehnice și prețuri avantajoase, greu de refuzat pentru persoanele interesate de cumpărarea acestora, iar ulterior, au intrat în corespondență cu �câștigătorii�, stabilind detaliile vânzării.

Așa cum a rezultat din declarațiile inculpaților, aceste anunțuri au fost realizate de către inculpatul T.A.H., el fiind cel care după publicarea anunțurilor de către inculpatul C.D., purta corespondența prin e-mail cu cumpărătorii.

Conform uzanțelor, la deschiderea licitațiilor, vânzătorul (persoană fizică sau juridică) indică produsul oferit spre vânzare, caracteristicile acestuia, prețul de pornire al licitației, precum și adresa de contact (e-mail, fax, telefon, etc.).

După închiderea licitației și, declararea formală a unui �câștigător�, între acesta și vânzător este inițiată o corespondență, de regulă prin e-mail, pentru stabilirea condițiilor concrete de vânzare, livrare, preț ferm, modalități de plată, termen de livrare, garanții, etc.

Toate aceste detalii, necesare perfectării unei reale vânzări-cumpărări, au fost stabilite, așa cum atestă corespondența atașată plângerilor de către persoanele vătămate, iar acestea au achitat prețul convenit, executându-și astfel obligațiile asumate.

După ce aceste formalități au fost încheiate și mai ales după primirea prețului cerut, inculpații au întrerupt orice comunicare cu persoanele vătămate, care nu au primit niciodată bunurile vândute în această modalitate, fiind vorba practic de bunuri fictive, inexistente, așa cum nu a existat nici intenția din partea inculpaților a achiziționării și vânzării unor asemenea bunuri.

Corespondența electronică purtată cu persoanele vătămate este, de asemenea, relevantă pentru stabilirea modului în care a fost conceput și realizat de către inculpați planul infracțional, respectiv acțiunile de inducere și menținere în eroare a părților vătămate contractante.

Ca atare, acțiunile de inducere în eroare, vizând intenția proprie, reală, de a contracta, respectiv de a vinde și asumarea fictivă a obligației de livrare a bunurilor, cu scopul captării voinței și interesului co-contractantului, au fost realizate integral, în cadrul licitațiilor organizate, realizându-se totodată și scopul urmărit, respectiv încasarea frauduloasă a sumelor de bani ce reprezentau contravaloarea bunurilor vândute fictiv.

În urma verificării adreselor �I.P.� (I.P.A.) menționate în plângerile persoanelor vătămate au rezultat ca locații folosite pentru corespondență: un punct de lucru al SC C.W. situat în str. Drumul Taberii; un punct de lucru al SC D.C.C. SRL situat în str. Râul Doamnei și un altul în ªos. Pantelimon, locuri în care inculpatul T.A.H. a condus ulterior organele de poliție, așa cum a rezultat din procesul-verbal de conducere în teren.

De asemenea, inculpații C.D. și T.A.H. au fost recunoscuți din planșa foto de către numiții G.C.I. și T.I., angajați ai SC T.C. SRL cu sediul în ªos. Mihai Bravu și de către administratorul SC C.W., cu punctul de lucru în str. Drumul Taberii, acesta din urmă fiind un fost client al sălii de Internet.

În ceea ce privește conturile bancare folosite de către inculpați pentru încasarea sumelor de bani obținute în urma vânzării fictive a bunurilor, în urma cercetărilor efectuate au rezultat următoarele:

La B.P. Militari a fost deschis contul nr. 251101.21570107729013004 la data de 26 august 2002 de către inculpatul H.A.I., în baza unei procuri dată de către cetățeanul străin S.M., la cererea de deschidere a contului fiind anexate procura și o copie de pe actul de identitate al mandatarului.

În perioada 26 august 2002 � 23 octombrie 2002 contul a fost creditat de diferiți cetățeni străini, sumele de bani, de circa 6.018 dolari S.U.A. fiind imediat retrase.

La B.P. Militari a fost deschis la data de 27 august 2002 și un alt cont, cu nr. 251101.215701017556013003, tot de către inculpatul H.A.I., la cererea de deschidere a contului fiind anexat în copie actul de identitate al titularului.

Acest cont a fost creditat în perioada 27 august 2002 � 16 septembrie 2002 de diferiți cetățeni străini, sumele de bani, de circa 6.576 dolari S.U.A., fiind de asemenea ridicate imediat după depunere.

Pe numele inculpatului H.A.I. mai fost identificate și tranzacții, în sumă de 1.700 dolari S.U.A., efectuate prin W.U.B.P. Militari.

Inculpatul H.A.I. a deschis alte două conturi la datele de 29 noiembrie 2002 și 13 decembrie 2002 la R.B., în urma verificării extraselor de cont ridicate de la această unitate bancară, între transferurile identificate în valoare totală de cca.4.537 dolari S.U.A., regăsindu-se și suma de 1.250 dolari S.U.A., trimisă de partea vătămată J.H.

Totodată, la aceeași unitate bancară, a fost deschis un alt cont la data de 20 ianuarie 2003, pe numele de A.I.A.H.E., nume pe care a fost identificat și contul nr. 25110730732622300009, deschis la 11 februarie 2003 la B.R. SA, cu un rulaj creditor de 5.697,5 dolari S.U.A. Pe documentul de identitate prezentat la deschiderea acestui cont apare fotografia inculpatului H.A.I.

Activitatea infracțională desfășurată de către inculpații T.A.H. și C.D., recunoscută de către aceștia cu ocazia audierii în instanță, a fost relevată și de convorbirile telefonice purtate de către aceștia și interceptate de organele de cercetare penală. Astfel, între cei doi a avut loc o discuție în data de 12 februarie 2003, ora 3,47, inculpatul C.D. vorbind de la telefonul mobil, convorbire din care a rezultat că inculpatul C.D. verifica corespondența cu persoanele vătămate, transmițându-i inculpatului T.A.H. că se confirmă doar o trimitere de �400� W.

De asemenea, relevante au fost și alte două convorbiri telefonice purtate de cei doi, în data de 18 februarie 2003, după arestarea lui H.A.I. într-o altă cauză, de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, convorbiri în care T.A.H. îl asigura pe C.D. că această arestare nu are nici o legătură cu activitatea lor.

Au prezentat relevanță, sub aspect probator și convorbirile purtate de inculpatul T.A.H. cu inculpatul H.A.I., în care se face, în mod direct trimitere, la ridicarea unor sume de bani provenite din licitații (convorbirile din 19 decembrie 2002 ora 15, 38; 23 decembrie 2002 ora14,30; 17 februarie 2003 ora 14,47), precum și convorbirile purtate de acest inculpat cu persoane rămase neidentificate (19 decembrie 2002 ora 18,11; 19 decembrie 2002 ora 22,24; 19 decembrie 2002 ora 22,25; 21 decembrie 2002 ora 22,00) care au atestat că existau în cadrul grupului infracțional și alte persoane ce lansau licitații sau verificau în fapt corespondența cu persoanele vătămate, precum și faptul că inculpatul T.A.H. cunoștea procedura efectuării licitațiilor, urmărind în mod evident derularea acestora și încasarea sumelor de bani corespunzătoare.

Conținutul acestor convorbiri este de natură a înlătura ca nesincere apărările inculpaților, în sensul că nu a existat o activitate organizată și a demonstra că rolurile și atribuțiile fiecăruia erau în mod corect stabilite și cunoscute de către toți cei trei inculpați, inclusiv de inculpații H.A.I. și C.D.

Cu privire la identitatea și persoana inculpatului H.A.I., s-a efectuat o constatare tehnico-științifică, punându-se la dispoziție fotografii aplicate pe acte de identitate și fotografii din dosarul său de refugiat, rezultând faptul că, atât fotografia reprezentându-l pe H.A.I.A.H., cât și cea reprezentându-l pe H.A.I., aparțin aceleiași persoane.

În ceea ce-l privește pe inculpatul T.A.H., instanța a reținut că, așa cum rezultă din dosarul său de la Oficiul Național pentru refugiați, cererea pentru obținerea statutului de refugiat a fost formulată de inculpat sub identitatea de T.A.H.

Referitor la acest aspect, inculpatul a declarat că numai grafia numelui său diferă, diploma de bacalaureat prezentată fiind originală, iar numele de M. menționat pe aceasta reprezintă numele tatălui său; a mai declarat inculpatul că singura mențiune neadecvată din cerere este data nașterii (25 februarie 1965), motivul fiind acela de a se proteja față de autoritățile irakiene, în condițiile în care s-ar fi reîntors în Irak și s-ar fi descoperit că s-a sustras serviciului militar.

Din actele și lucrările dosarului, a rezultat că activitatea infracțională s-a desfășurat în timp, acțiunile întreprinse de inculpați în realizarea scopului propus, repetându-se pentru ultima oară în luna februarie 2003, conform extraselor de cont depuse la dosar.

De altfel, inculpatul H.A.I. a fost arestat, într-o altă cauză la data de 18 februarie 2003, iar inculpatul C.D., așa cum a rezultat din analiza traficului intrări/ieșiri din România, a fost plecat din țară în perioada 22 februarie 2003 � 9 mai 2003.

Față de această împrejurare prima instanță a analizat problema aplicării dispozițiilor Legii nr. 39/2003 (M. Of. nr. 50/29.01.2003) și intrată în vigoare, conform art. 33, la 30 de zile de la data publicării în M. Of. al României.

Sub acest aspect tribunalul a constatat că, în partea expozitivă a rechizitoriului au fost arătate și precis determinate faptele cu caracter infracțional săvârșite de către cei trei inculpați, acestea fiind ulterior reținute și de către instanță, în baza ansamblului probator administrat în cauză.

Prima instanță a apreciat însă că acțiunea celor trei inculpați, de a se asocia în vederea organizării unor licitații frauduloase prin Internet, cu scopul obținerii în mod injust a unor foloase materiale, asociere în cadrul căreia aceștia au acționat conform unui plan stabilit de comun acord, fiecăruia fiindu-i repartizat un anumit rol, existând ca atare un consens neechivoc din partea acestora de a-și alătura eforturile pentru realizarea scopului propus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.

Pentru a reține această încadrare juridică, instanța a avut în vedere, pe de o parte faptul că, pentru existența infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni este suficient ca între făptuitori să fi intervenit un consens, fără echivoc, privind constituirea și scopul asocierii, că în modalitatea de săvârșire reținută, subiectul activ îl reprezintă o pluralitate constituită de făptuitori, fără a interesa numărul acestora (deci inclusiv doi participanți) și pe de altă parte, că potrivit principiilor aplicării legii penale în timp, legea penală incidentă în raport cu o anumită faptă, trebuie să fie legea în vigoare la acea dată, fiindcă însăși rațiunea legii penale este aceea de a reglementa în exclusivitate relațiile de apărare socială existente sau născute în timpul cât ea se află în vigoare, respectiv de la data la care ea intră și până la data la care iese din vigoare.

Or, la momentul epuizării activității infracționale a inculpaților, Legea nr. 39/2003, care în prezent are față de dispozițiile Codului penal caracterul unei reglementări speciale, nu era intrată în vigoare. Aceasta nu înseamnă însă că la acel moment, al săvârșirii, fapta nu era prevăzută ca infracțiune, în condițiile în care elementele acesteia se regăsesc în conținutul infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 323 C. pen.

Deși inculpații au contestat că în cauză ne-am afla în prezența unui grup organizat, existența acestuia, atât ca număr, cât și ca structură, a fost dovedită, prin probele administrate.

În raport de datele prezentate, tribunalul a dispus, conform art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată uneia dintre faptele reținute în sarcina inculpaților T.A.H., C.D. și H.A.I. prin actul de sesizare, din infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în cea prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.

Tot sub aspectul încadrării juridice, prima instanță a reținut că faptele inculpaților T.A.H. și C.D., de a organiza, în mod repetat, în executarea aceleiași rezoluții infracționale, licitații prin intermediul unor site-uri lansate pe Internet, pentru vânzarea unor produse fictive, în scopul obținerii, în mod fraudulos, de la cumpărători, a contravalorii bunurilor fictive vândute, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în forma continuată, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, faptele inculpatului H.A.I., de a-i ajuta pe ceilalți doi inculpați, în schimbul unor foloase materiale, prin deschiderea unor conturi bancare în care erau primite sumele de bani obținute fraudulos și care reprezentau contravaloarea bunurilor vândute fictiv, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La reținerea variantei prevăzute de alin. (3) al art. 215 C. pen., s-a avut în vedere acțiunea de inducere în eroare a persoanelor vătămate, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase (respectiv intenția de a vinde, calitatea produsului, livrarea, etc.), care s-a realizat cu prilejul încheierii și executării unei convenții de vânzare-cumpărare.

În ceea ce privește fapta inculpatului T.A.H. de a se prezenta, în mod repetat, în fața autorităților sub o identitate falsă, s-a constatat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, prevăzută de art. 293 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, instanța a constatat că faptele penale reținute în sarcina inculpaților au fost comise de către aceștia înainte de a fi condamnați definitiv pentru vreuna dintre ele, fiind aplicabile dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a constatat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale a celor trei inculpați și, față de declarațiile acestora de recunoaștere a pretențiilor formulate de către părțile vătămate constituite părți civile în cauză și de obligația asumată, în sensul de a le satisface în întregime, ce constituie o manifestare a dreptului de a dispune, cu efecte juridice, i-a obligat pe inculpați, în solidar, la plata în integralitate a despăgubirilor solicitate de către părțile civile J.P.C., S.W.L., H.Z. și J.H.

Constatând că, prin săvârșirea infracțiunilor, inculpații au dobândit o sumă de bani mai mare decât cea pretinsă de către părțile civile, instanța a dispus, potrivit art. 111 C. pen., raportat la art. 118 lit. d) C. pen., confiscarea specială a acestor sume.

Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, criticând-o în scris pentru netemeinicie și nelegalitate sub următoarele aspecte:

- s-a apreciat că hotărârea este nelegală și netemeinică, întrucât la data când s-a judecat fondul cauzei a fost lipsă de procedură cu părțile civile.

Astfel, prin încheierea de ședință din data de 3 mai 2004, s-a dispus repunerea cauzei pe rol, pentru a se pune în discuția părților, conform art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptelor comise de inculpați, din infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în cea prevăzută de art. 323 C. pen. și s-a acordat termen la data de 10 mai 2004.

Pentru termenul din 10 mai 2004 părțile civile J.P.C., S.W.L., H.Z. și J.H. au fost citate prin afișare la ușa instanței. S-a considerat că procedând în acest mod instanța a încălcat dispozițiile art. 177 alin. (1), (8) și (9) C. proc. pen.

Conform art. 177 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 177 alin. 9 C. proc. pen., partea civilă se citează la adresa unde locuiește, iar conform alin. (8) al aceluiași text, dacă locuiește în străinătate, citarea se face prin scrisoare recomandată, iar recipisa de predare a scrisorii ține loc de dovadă a îndeplinirii procedurii de citare. Numai în condițiile dispozițiilor art. 177 alin. (4) C. proc. pen., dacă nu se cunoaște adresa părții civile, citația se afișează la sediul consiliului local în a cărei rază teritorială s-a săvârșit infracțiunea.

Parchetul a apreciat că nici una dintre normele referitoare la procedura de citare nu cuprinde mențiuni cu privire la citarea prin afișare la ușa instanței.

Atâta vreme cât în dispozitivul rechizitoriului au fost trecute adresele părților civile, s-a apreciat că se impunea citarea acestora la adresele indicate, cu atât mai mult cu cât cauza a fost repusă pe rol, tocmai pentru a se pune în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de cei trei inculpați.

Parchetul a considerat că procedând în acest mod, instanța a încălcat dispozițiile art. 177 alin. (8) și (9) C. proc. pen., ceea ce atrage nulitatea hotărârii în condițiile art. 197 alin. (1) și (4) C. proc. pen.

- s-a apreciat că hotărârea este și netemeinică, în ce privește individualizarea pedepselor aplicate, parchetul solicitând majorarea acestora și executarea lor în regim de detenție.

În concluziile orale, reprezentantul parchetului a declarat că înțelege să susțină doar motivul de apel referitor la greșita individualizare a pedepselor aplicate celor trei inculpați și a modalității de executare a acestora.

Prin decizia penală nr. 822/ A din 3 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, împotriva sentinței penale nr. 655 din 17 mai 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 5213/2004.

A fost desființată în parte sentința penală și rejudecând în fond:

A fost înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 861, art. 862, art. 863, art. 864 C. pen. și art. 359 C. proc. pen., pentru inculpații T.A.H. și H.A.I.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

S-a constatat că inculpatul H.A.I. este arestat în altă cauză.

Cheltuielile judiciare s-a stabilit a rămâne în sarcina statului.

Onorariile avocaților din oficiu pentru inculpații H.A.I. și T.A.H. în cuantum de 400.000 lei pentru fiecare inculpat s-a dispus a fi suportate din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limbă arabă, în sumă de 200.000 lei, s-a dispus a fi suportat din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul H.A.I. care, prin apărătorul ales, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 teza I C. proc. pen., respectiv greșita individualizare a modalității de executare a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, solicitând casarea deciziei pronunțate în apel și menținerea ca fiind legală și temeinică a hotărârii pronunțate în fond. Inculpatul a apreciat că nejustificată înlăturarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 861 C. pen., privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei ce i-a fost aplicată.

Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) și art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că prima instanță a reținut, în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpaților, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de către aceștia încadrarea juridică corespunzătoare.

De asemenea, instanța de apel a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților atât sub aspectul naturii și al cuantumului acestora, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Prin introducerea dispozițiilor art. 861 C. pen., legiuitorul a avut în vedere ca, atunci când există temeiuri de natură a convinge instanța, că scopul pedepsei poate fi atins fără executare efectivă, dar nu sunt întrunite dispozițiile art. 81 C. pen., aceasta să poată acorda un plus de clemență inculpaților și pentru sancțiuni aplicate de până la 4 ani închisoare ori pentru rezultante de până la 3 ani închisoare.

Rezultă indubitabil că legiuitorul a urmărit să acorde acest beneficiu numai în situații deosebite, când circumstanțele personale ale inculpatului, modalitatea săvârșirii faptei ori alte elemente de individualizare ce sunt evaluate de instanță converg spre posibilitatea resocializării inculpatului, fără privare efectivă de libertate.

În speță, așa cum bine a remarcat instanța de apel, inculpatul-recurent nu întrunește cerințele impuse de legiuitor pentru a putea beneficia de dispozițiile art. 861 C. pen., deoarece nu are un statut social determinat, nu a desfășurat și nu desfășoară vreo activitate, utilă, iar modul în care a participat, prin asociere cu alți inculpați, la săvârșirea infracțiunilor deduse judecății, conduce la ideea că și în viitor va încerca să-și asigure mijloacele de existență prin înfrângerea dispozițiilor legale.

Din actele dosarului rezultă că, inițiatorul rezoluției infracționale, inclusiv calitatea de formator al grupului de făptuitori, îi aparține în exclusivitate inculpatului recurent, iar infracțiunile săvârșite incumbă atât o calitate specială, respectiv cunoștințe de comerț virtual, cât și perseverență infracțională sporită pentru urmărirea potențialelor părți vătămate.

Pericolul social prezentat de acest tip de infracțiuni a determinat, de altfel, legiuitorul să adopte o lege specială, astfel că nu se impune tratarea cu ușurință a celor depistați ca autori ai unor asemenea fapte.

Pe de altă parte, nu trebuie omis faptul că activitatea infracțională s-a desfășurat pe o lungă perioadă de timp (2002 � 2003), ceea ce denotă perseverență infracțională.

Inculpații au acționat în mod organizat, după un plan bine stabilit, respectiv lansarea licitațiilor frauduloase, prin intermediul unor site-uri de pe Internet, verificarea răspunsurilor, corespondența cu părțile vătămate și ridicarea sumelor de bani obținute din vânzarea unor produse fictive. De asemenea, nu trebuie omisă nici valoarea relativ mare a prejudiciului produs părților vătămate, în valoare totală de 24.708 dolari S.U.A.

În raport de toate aceste împrejurări și de datele care caracterizează persoana inculpatului-recurent (acesta, în pofida probelor care demonstrează participarea sa la comiterea faptelor, nu a recunoscut săvârșirea acestora, iar în prezent este arestat într-o altă cauză), Înalta Curte apreciază că scopul educativ și coercitiv al pedepsei aplicate inculpatului H.A.I. nu poate fi atins decât prin privarea acestuia de libertate.

Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.A.I. împotriva deciziei penale nr. 822 din 3 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.

Onorariul cuvenit interpretului de limba arabă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.A.I. împotriva deciziei penale nr. 822 din 3 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.

Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.

Onorariul cuvenit interpretului de limba arabă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 februarie 2005.