. Litigii de muncă - acÅ£iune în răspundere patrimonială - Recurs: Legi internet
Legi Internet Legi Internet
Legi Internet
 

CURTEA DE  A P E L   B U C U R E í…ž T I
SECí…¢IA A VII-A CIVILÄ”š í…žI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCÄ”š SI ASIGURÄ”šRI SOCIALE

DECIZIA CIVILÄ”š NR. 1834/R
í…žedința din ședința publică  de la 24.03.2009

 

Domenii: Litigii de muncă - acțiune în răspundere patrimonială - Recurs (divulgarea unor informații confidențiale privind activitatea societății reclamante, precum și transmiterea către societăți concurente a aplicației interne B. MANAGER)

 

Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă (...) H. B. S. SRL împotriva sentinței civile nr.6875/06.11.2008 pronunțate de  T r i b u n a l u l   B u c u r e ș t i-Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.29.119/3/LM/2006 în contradictoriu cu intimatul-pârât E. B..


La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-reclamant prin avocat S. M., cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.(...)/2008, lipsă fiind intimatul-pârât.


Procedura legal îndeplinită.


S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă  cuvântul pe cererea de recurs.


Recurenta-reclamantă, prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și admiterii cererii de chemare în judecată. Arată în susținerea motivelor de recurs că instanța de fond în mod greșit a pronunțat hotărârea având în vedere că intimatul-pârât, în calitate de angajat a transmis informații confidențiale societății concurente, prejudiciind societatea, în sensul că încasările au scăzut, aceasta rezultă dintr-o evaluare depusă la dosar, diferența de încasări fiind de 200%. Nu solicită cheltuieli de judecată.
în temeiul  art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile.

 

      C U R T E A,

 

 Asupra recursului civil de față constată următoarele:


 Prin sentința civilă nr.6875/06.11.2008, pronunțată în dosarul nr(...),  T r i b u n a l u l   B u c u r e ș t i - Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a  respins excepția  lipsei calității  procesuale pasive ca neîntemeiată; a respins ca, neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta (...) H. B. S. SRL în contradictoriu cu pârâtul E. B..


 în considerente a reținut că  în temeiul art.137 Cod procedura civila, instanța a soluționat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale a pârâtului.


 în acest sens, instanța a reținut că pârâtul a fost angajatul societății reclamante în perioada 14.10.2004-21.12.2004, în funcția de responsabil IT, în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr.2928/14.10.2004.


 Potrivit art.1 pct. e) din contract, între părți a intervenit o clauză de confidențialitate, stabilindu-se că salariatul se obligă ca pe toată durata contractului și timp de trei ani după încetarea acestuia, să nu dezvăluie informații niciunui terț, informații de care a luat cunoștință prin natura muncii prestate sau care i-au fost încredințate de clienții societății.


 Prin cererea introductivă de instanță, Tribunalul a fost sesizat cu acțiunea în răspundere patrimonială formulată de către fostul angajator împotriva salariatului său, imputându-i-se că a divulgat informații confidențiale privind activitatea societății reclamante, clienții societății, precum și transmiterea către societăți concurente a aplicației interne B. MANAGER (program tip - limbaj de programare), faptă prin care a cauzat un prejudiciu în cuantum de 66.430 Euro.


 Având în vedere că pârâtul a fost angajatul societății reclamante și se solicită angajarea răspunderii patrimoniale a acestuia pentru o pretinsă faptă săvârșită de acesta în legătură cu serviciul, instanța  a constatat că există identitate între persoana pârâtului și debitorul obligației în raportul juridic dedus judecații, urmând să analizeze pe fondul cauzei dacă fapta a fost săvârșită de acesta și celelalte elemente ale răspunderii civile, motiv pentru care a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată prin întâmpinare.


 în temeiul art.270  C o d u l   m u n c i i, salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.


 Din analiza prevederilor art. 271  C o d u l   m u n c i i, pentru a exista răspunderea patrimonială a salariatului față de angajator este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiții de fond: calitatea de salariat la angajatorul păgubit, fapta ilicită și personală a  salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția salariatului.


 Numai îndeplinirea cumulativă a acestor condiții atrage răspunderea patrimonială, iar lipsa uneia dintre condițiile enumerate înlătură această răspundere.


 Calitatea de salariat a pârâtului a fost dovedită cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv contractul de muncă înregistrat sub nr.2928/14.10.2004.  Așa cum rezultă din susținerile reclamantei și din probele administrate, pârâtul a avut calitatea de salariat și a lucrat efectiv în cadrul societății în perioada 14.10.2004-21.10.2004.


 Fapta ilicită imputată acestuia constă în divulgarea unor informații confidențiale privind activitatea societății reclamante, precum și transmiterea către societăți concurente a aplicației interne B. MANAGER, faptă săvârșita în perioada noiembrie 2004 și pe tot parcursul anului 2005.


 Constatarea faptei ilicite și a prejudiciului s-a făcut, potrivit susținerilor reclamantei, în data de 29.11.2005, de către o firmă specializată în domeniul IT. Așa cum rezultă din procesul-verbal încheiat la data respectiva, s-a constatat prezența mai multor referințe la adrese de email străine, către care au fost retransmise cererile și ofertele clienților reclamantei. Adresele respective aparțineau pârâtului și fratelui acestuia. Tot prin același proces-verbal s-a constatat transferul pe site-ul unei societăți ce aparține reclamantului, al unei copii a programului B. MANAGER 1,0, cât și al site-ului reclamantei care cuprindea întreaga bază de date. De asemenea, s-a constatat că o firmă concurentă - M. Real J. SRL folosește o copie identica a aplicației interne B. MANAGER 1,0, cu noțiuni și termeni identici.


 în sprijinul afirmațiilor menționate, reclamanta a anexat procesul-verbal de constatare și copii în format tipărit ale site-urilor menționate.


 Din analiza acestora, instanța a constatat  că reclamanta nu a dovedit existența faptei ilicite,  ca prin elemente necesar pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariatului.


Astfel, din analiza copiei ofertei tipărite a firmei M. Real J. SRL prin raportare la cea a societății reclamante, instanța  a constatat că formatul folosit, cât și conținutul acestora nu pot duce la concluzia că societatea concurentă ar folosi o copie a programului al cărei proprietar este reclamanta. E. respective sunt comune tuturor societăților care au ca obiect tranzacții imobiliare, cuprinzând date minime de identificare a imobilului oferit spre vânzare.


 în plus, nici prin constatările efectuate de firma specializată la data de 29.11.2005 și nici prin alte probe administrate în cauză, nu s-a dovedit că la baza programului folosit de către M. Real J. SRL ar sta programul B. MANAGER 1,0 , nu s-a dovedit că acesta este o copie neautorizată a programului indicat și nici că acesta a fost creat sau transmis în mod neautorizat de către pârât.


 Specialistul IT contactat de către reclamantă a constat transmiterea unor date doar către niște adrese de email ale reclamantului și către un site al unei societăți al cărui acționar este acesta (S.C. S. E. MEDIA S.R.L), fără a stabili că a avut loc o transmitere neautorizata de date către societatea concurenta M. Real J. SRL.


 De altfel este cunoscut modul în care acționează agenții imobiliari, cât și persoanele care fac oferte publice de vânzare a unor imobile.  P. acestora sau cererile de cumpărare sunt preluate de majoritatea agențiilor de pe piață, de cele mai multe ori fără ca ofertantul să se adreseze unei agenții, ci ca urmare a publicării unui anunț pe net sau într-un ziar, anunț ce este preluat prin motoarele de căutare ale agențiilor imobiliare. în alte cazuri, proprietarii sau cei care doresc să achiziționeze un imobil se adresează mai multor agenții imobiliare în același timp.


 Faptul că programul folosit de M. Real J. SRL nu este o copie neautorizata a programului B. MANAGER 1,0 rezultă și din inexistența unei acțiuni directe între cele doua societăți, prin care s-ar fi putut solicita apărarea dreptului de proprietate intelectuală și încetarea folosirii neautorizate sau o acțiune în concurența neloială.


 Oricum, nu s-a constatat și nu s-a dovedit că pârâtul ar fi săvârșit fapta imputată, respectiv de a fi transmis programul menționat către societatea concurentă.


 în privința datelor si programului descoperite pe site-ul  ranet. eu. org., de asemenea, nu s-a dovedit că transmiterea acestora s-a făcut de către pârât și nici că prin aceasta a avut loc o încălcare a obligațiilor stabilite prin art.1  lit. e) din contract, în sensul folosirii unor astfel de date în interes personal sau în interesul unor terți. Societatea respectivă nu este o societate concurentă, deoarece aceasta are ca obiect  de activitate activitățile informatice și comerțul cu tehnică de calcul, spre deosebire de reclamantă care se ocupă de tranzacții imobiliare.


 Mai mult, din printscreen-ul efectuat de pe site-ul  www ranet.eu.org. nu rezultă că era vorba de o aplicație a programului Asco Manager 1,0 sau de o simplă copie a unor pagini, fără posibilitatea de a intra în ferestrele respective.


Pentru același motiv, instanța a constatat că  pârâtul nu și-a încălcat obligația de neconcurență stabilită prin contract la art. 1 pct. g), potrivit căruia i se interzicea ca pe durata contractului individual de muncă încheiat cu societatea reclamantă să dețină participații în societăți comerciale cu obiect de activitate identic sau similar cu cel al societății angajatorului. Societatea la care pârâtul era asociat nu era societate concurentă.


 în ceea ce privește existenta unor referințe la adrese de mail ce ar aparține pârâtului și fratelui acestuia, instanța  a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada că prin aceasta s-ar fi determinat o transmitere de informații confidențiale, deoarece nu s-a putut stabili dacă au fost transmise date către aceste adrese și ce conținut aveau mail-urile respective.


 Instanța a reținut și faptul că prin expertiza solicitată de reclamantă, expertiză ce s-ar fi putut efectua doar pe parcursul soluționării cauzei, deci la un interval de timp considerabil față de momentul prezumat al săvârșirii faptei, nu s-ar putea constata fără urmă de îndoiala abaterea imputată.


 în acest sens, constatările expertului ar fi trebuit să se coroboreze cu celelalte probe administrate în cauză și, așa cum instanța a  arătat, din analiza acestora nu rezultă fapta imputată și autorul acesteia.


 în al doilea rând, expertiza ar fi relevantă doar dacă s-ar fi putut realiza în condiții de acuratețe a materialului expertizat. Dar, serverele și echipamentele informatice pe care s-ar fi efectuat expertiza au rămas în posesia reclamantei, au suferit o serie de modificări prin îmbunătățirea programului inițial, au fost utilizate în continuare de alte persoane, care au modificat situația existentă la data săvârșirii faptei și au alterat materialul pe care expertul l-ar putea verifica. O expertiză IT relevantă nu s-ar putea realiza decât în condițiile în care echipamentele IT ar fi fost sigilate imediat constatării faptei și ar fi fost depozitate în condiții de obiectivitate până la efectuarea probei, reclamanta putând să solicite la data respectivă administrarea expertizei prin aplicarea dispozițiilor referitoare la asigurarea de dovezi.


 Nu în ultimul rând, toate încercările instanței de a găsi un specialist IT care să efectueze expertiza au eșuat, deși, în baza rolului activ, Tribunalul a efectuat nenumărate demersuri în acest sens.


 Oricum, expertiza ar fi putut eventual stabili doar existenta faptei, dar aceasta, fără dovedirea celorlalte condiții ale răspunderii patrimoniale, nu ar determina admiterea acțiunii.


 Instanța  a constatat din  materialul probator administrat în cauză că reclamanta, care avea sarcina probei în dublă calitate de reclamant și angajator, în temeiul art.1 169 Cod civil și 287  C o d u l   m u n c i i, nu a făcut dovada că faptele imputate au fost săvârșite de pârât.


Astfel, nu s-a probat că pârâtul era singura persoană autorizată să utilizeze programul B. MANAGER 1,0, iar datele referitoare la clienții societății puteau fi transmise de orice alt angajat.


 Mai mult, o parte din exemplele de transmitere a datelor anexate la dosar reprezintă informații publice de pe site-ul reclamantei care puteau fi preluate de oricine.


 în ceea ce privește prejudiciul, ca element al răspunderii patrimoniale, potrivit susținerilor reclamantei acesta se ridică la suma 66.430 Euro. Din înscrisurile administrate în cauză  nu rezultă suma pretinsa cu titlu de prejudiciu.


 Singurul înscris este cel în care reclamanta face o evaluare a rezultatelor financiare din perioada august-noiembrie 2005 cu perioada decembrie 2005-februarie 2006, evaluare care nu este susținută de acte contabile sau de celelalte dovezi.


 Mai mult, diferența respectivă poate fi ușor explicabilă prin evoluția pieței imobiliare, care în perioada respectivă a fost marcată de o creștere exponențială a preturilor imobilelor, creștere care a determinat și evoluția încasărilor agențiilor imobiliare, știut fiind faptul că acestea încasează comisioane procentuale în funcție de valoarea vânzărilor.


 în concluzie, instanța  a reținut că diferența în plus de încasări din perioada ulterioara nu poate fi justificata prin fapta imputată pârâtului, creșterea veniturilor unei agenții imobiliare fiind determinata în principal de evoluția pieței.


 în cauză nu s-a dovedit nici vinovăția pârâtului, în condițiile în care, față de calitatea acestuia, vinovăția nu se prezumă, ci ar fi trebuit dovedită.  Așa cum a arătat instanța, nu s-a probat că pârâtul era singura persoana care avea acces la programul respectiv și la datele transmise, iar expertiza nu ar fi adus dovezi în acest sens decât în măsura în care se corobora cu alte probe administrate în cauză.


 Față de toate aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 270  C o d u l   m u n c i i, instanța  a constatat că nu sunt întrunite cumulativ condițiile răspunderii patrimoniale ale salariatului față de angajator, motiv pentru care  a respins  acțiunea ca neîntemeiată.


 în temeiul art.274 Cod procedura civila, instanța a luat  act de faptul că pârâtul și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.


 împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs (...) H. B. S. SRL, înregistrat pe rolul Curții de  A P E L   B U C U R E í…ž T I - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr(...).


 în susținerea recursului a arătat că prin acțiunea introductivă recurenta a  solicitat obligarea fostului salariat E. B. la plata sumei de 66.430 euro reprezentând daune interese ca urmare a nerespectării clauzei de confidențialitate prin transmiterea către terțe persoane a programului B. MANAGER 1.0 și a datelor privind clienții și ofertele societății.


în primul rând recurenta a constatat  faptul că instanța,  deși a încuviințat proba cu expertiza  a revenit asupra măsurii  dispuse, dar nu pentru că această expertiză devenise inutilă în cauză, ci pentru faptul că a trecut foarte mult timp fără ca aceasta să fie efectuată.


  Recurenta menționează că  expertiza IT pe care recurenta a solicitat-o era o proba cu importanță covârșitoare în demonstrarea aspectelor invocate, numai în acest fel putându-se stabili și proba faptul că pârâtul era singurul care putea interveni, modifica și fixa modalitatea de funcționare a programului B. MANAGER 1.0, și dacă putea transmite acest program sau date introduse sau primite în sistem.


 Instanța a reținut faptul că "reclamanta nu a făcu demersuri cu privire la contactarea expertului desemnat, iar cu privire la noul expert nu face dovada faptului că acesta ar putea efectua expertiza” deși recurenta luase legătura cu expertul desemnat de instanța, E. E., fiind încheiat și un proces-verbal în acest sens, la data de 15.04.2008 pentru când fusese convocat la sediul societății și intimatul E. B. care nu a înțeles să se prezinte.


 Mai mult decât atât, deși apărătorul recurentei fusese angajat de scurt timp înaintea termenului când instanța a judecat cauza pe fond, acesta a făcut dovada faptului că există un alt expert cu specialitatea IT care ar putea fi numit de instanța pe nume D. N., acesta fiind expert autorizat de Ministerul Justiției.


 Un alt aspect pentru care instanța a revenit asupra expertizei a fost faptul că, trecând o anumita perioadă de timp de la data săvârșirii faptei, s-ar fi modificat serverele și echipamentele informatice, recurenta neuzând de dispozițiile referitoare la asigurarea dovezilor.


 în primul rând asigurarea dovezilor nu se putea face, aceasta însemnând stoparea activității și în al doilea rând obiectivele stabilite se refereau la faptul dacă intimatul ar fi putut transmite un anumit program sau informații din acel program, expertul putând da lămuriri pertinente cu privire la modul de funcționare a unui program.


 în ceea  ce privește fapta ilicită, instanța a reținut faptul că nu s-a dovedit fapta ilicita a intimatului, considerând că „prezentările respective sunt comune tuturor societăților care au ca obiect tranzacții imobiliare, cuprinzând date minime de identificare a imobilului oferit spre vânzare”, cu referire la faptul că prezentarea ofertelor firmei M. Real J. sunt generate identic cu cele de la societatea recurentă.


      Daca se analizau înscrisurile depuse la dosar, rezultă în mod evident faptul că ofertele firmei concurente sunt generate de același program pe care intimatul l-a creat și care este proprietatea recurentei, neexistând o alta modalitate prin care informațiile să fie afișate în același mod. Aici se poate observa clar și expertul desemnat putea să confirme faptul că nu sunt numai date minime de identificare pe care le folosește orice societate imobiliara, ci informațiile sunt generate în același mod, chiar și prezentarea în pagină fiind identică, structura fiind aceeași.


 Instanța  a considerat că „nu s-a dovedit că la baza programului folosit de către M. Real J. ar sta programul B. MANAGER 1.0”, or, acest lucru a fost dovedit și rezultă în mod evident din extrasele de pe siturile celor doua societăți. í…ži dacă structura programului, aplicațiile și datele generare sunt aceleași, iar programul B. MANAGER 1.0 a fost creat de către pârât la solicitarea recurentei, aceste înscriindu-se ca și proprietară a acestuia, cum a ajuns acest program să fie folosit de o societate concurentă dacă nu prin transmiterea de către pârâtul E. B. care era singurul care avea acces la baza acestuia.


 Este irelevant faptul că proprietarii se adresează mai multor agenții imobiliare, sau faptul că anunțurile acestora sunt preluate de agenții imobiliare deoarece aici este vorba de structura programului care este aceeași și de faptul că mesajele persoanelor care se adresau H. B. PS. nu ajungeau niciodată la societate, ci la E. B., în mailul acestuia sau al fratelui său.


 Este fără putință de tăgadă și a recunoscut și intimatul faptul că a transmis anumite date către adresa sa de mail, a firmei sale, și a fratelui său. Fapta ilicită constă tocmai în transmiterea datelor societății către alte persoane, în condițiile în care, se stipula prin contractul individual de muncă și prin fișa postului acestuia, faptul că era interzisă transmiterea datelor, informațiilor ori lucrărilor în posesia cărora a intrat prin natura muncii sale către terțe persoane.


 Pârâtul, încălcând aceasta obligație, deja există fapta ilicita, nefiind nevoie ca informațiile transmise să fie folosite de către terțe persoane, conform contractului, daunele interese fiind datorate dacă se încalcă aceasta obligație de confidențialitate.


 în ceea ce privește prejudiciul și legătura de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită, recurenta arată faptul  că, evaluarea depusă la dosarul cauzei cu privire la rezultatele financiare prin compararea  perioadei august-noiembrie 2006  - decembrie 2005-februarie 2006, demonstrează în mod evident prejudiciul, diferența fiind de 200%.


 într-o perioada în care piața imobiliara era în G., fiind înregistrată o continua creștere până anul acesta, nefiind deci fluctuații, în condițiile în care managementul societății a fost același, cum se explică faptul că în perioada în care pârâtul a administrat situl societății a existat o scădere drastica a numărului clienților și a încasărilor?


 Prejudiciul a fost creat prin însăși folosirea de către societatea concurenta a aplicației B. MANAGER 1.0.


 De asemenea, în ceea ce privește vinovăția, pârâtul a acționat cu intenția de a frauda societatea încă din momentul angajării, acesta creând programul direct cu aceasta aplicație de redirecționare a mesajelor primite către sine. Nu se poate reține că din greșeala aceste informații s-au redirecționat și au apărut la societăți concurente.


 Pentru aceste considerente, recurenta solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii.


 Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că acesta este fondat.


 într-adevăr, se constată greșită și efectuată cu încălcarea regulilor procedurale, măsura primei instanțe, care a încuviințat proba cu expertiza IT, asupra căreia a revenit  ulterior, motivând fie că  nu a găsit un specialist IT, fie că aceasta se impune ca o sancțiune  pentru reclamanta căreia  îi profită proba și care nu a  făcut diligențe pentru contactarea expertului , fie că o expertiză  cu obiectivele încuviințate  nu ar fi fost relevantă, întrucât, față de  intervalul de timp considerabil scurs față de momentul prezumat al săvârșirii faptei, nu s-ar  putea constata, fără echivoc, săvârșirea abaterii disciplinare.


 Or, motivul inexistenței unui specialist IT  nu poate fi valabil și rezonabil invocat, în măsura în care instanța  nu dispune de o listă a experților specializați în această materie, ea având obligația de a se adresa biroului local de expertize tehnico-judiciare pentru a se i se transmite o astfel de listă, respectiv de a apela, în aplicarea prevederilor exprese ale art. 201 alin. 3 C. pr. civ.,  la  personalități ori specialiști din domeniul respectiv care își vor exprima punctul de vedere în camera de consiliu.


 De asemenea,  nu poate fi abandonată o probă apreciată  utilă în soluționarea cauzei și încuviințată, pe motiv că expertul nu a răspuns solicitării, existând pentru această situație, atât posibilitatea constrângerii lui prin mijloace conferite de  C o d u l   d e procedură civilă, cât și posibilitatea înlocuirii, după cum nu poate fi sancționată  partea căreia îi revine  sarcina probei și îi profită expertiza,  cu decăderea  din această dovadă, pentru că nu a făcut demersurile pentru contactarea  expertului, nicio obligație cu acest conținut nefiind  fixată în sarcina sa de actul normativ anterior menționat.


 în fine, se constată că prima instanță a apreciat asupra  nerelevanței probei  anterior încuviințate  nu pe  motiv că datele  de furnizat  conform obiectivelor stabilite  nu ar fi fost utile, ci pentru că o  expertiză relevantă și obiectivă  cu privire la aspectele semnificante din  punct de vedere  informatic ale cauzei, nu s-ar mai putea realiza, or, o asemenea apreciere nu poate aparține decât tot expertului numit, fiind de competența științei specializate  a acestuia.


 în consecință, expertiza încuviințată constituie o probă relevantă pentru aprecierea asupra  săvârșirii de către pârât a faptelor pretinse de reclamantă, constând în transmiterea programului B. MANAGER 1,0 sau unor date introduse  ori primite în sistem,  precum și în faptul de a fi intervenit și modificat  modalitatea de funcționare a programului,  aspecte care presupun cunoștințe  strict specializate, astfel că, revenind asupra probei  încuviințate, pe motiv de imposibilitate, dintr-un motiv  sau altul, a administrării ei, instanța fondului a pronunțat o hotărâre ce nesocotește  principiile rolului activ și respectării dreptului la apărare  intrând sub, incidența art. 304 pct. 5 C. pr. civ.


 Prin urmare, pentru administrarea probei cu expertiza IT, incompatibilă cu faza procesuală a recursului, potrivit dispozițiilor exprese ale art. 305 C. pr. civ., precum și a oricăror altor  probe considerate utile pentru aprecierea asupra  prejudicierii reclamantului prin pretinsa faptă ilicită  a pârâtului, în temeiul art. 312 alin. 3 și 5 rap. la art. 304 pct. 5 și 9 și 3041 C. pr. civ., Curtea va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE
îN NUMELE LEGII
DECIDE :

 

 Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă (...) H. B. S. SRL împotriva sentinței civile nr.6875/06.11.2008 pronunțate de  T r i b u n a l u l   B u c u r e ș t i - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.29.119/3/LM/2006 în contradictoriu cu intimatul-pârât E. B..


Casează sentința recurată și trimite cauza, spre rejudecare, aceluiași tribunal.
Irevocabilă.


Pronunțată în ședință publică, azi, 24.03. 2009.


        

Legi Internet Legi Internet