CURTEA DE A P E L A L B A I U L I A
DECIZIE Nr. 23/A/2008
Şedinţa publică de la 06 Martie 2008
Domenii: încălcarea dreptului de autor - închirierea sau oferirea spre închiriere de mărfuri pirat, reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator.
Pe rol se află soluţionarea apelului declarat de inculpatul U. I. B. împotriva sentinţei penale nr. 266/14 septembrie 2007 pronunţată de T r i b u n a l u l S i b i u în dosarul nr(...)
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpatul apelant U. I. B. asistat de avocat ales E. D., lipsă fiind restul părţilor.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanţa a procedat la audierea inculpatului apelant, declaraţia acestuia fiind consemnată în proces verbal separat, ataşat la dosarul cauzei.
Nefiind alte cereri de formulat, instanţa acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul inculpatului solicită admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi procedând la rejudecarea cauzei, în temeiul art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.a C.pr.penală a se dispune achitarea inculpatului deoarece nu există nici una di faptele reţinute în sarcina inculpatului.
Învederează instanţei faptul că martorul K. B. a declarat că niciodată nu au funcţionat mai mult de 3 computere, celelalte fiind folosite ca şi piese de schimb; nu inculpatul este administratorul societăţii ci mama lui.
În subsidiar solicită achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit.d C.pr.penală lipsind latura subiectivă a infracţiunii – inculpatul nu a intenţionat să monteze sau să închirieze neautorizat programele şi subiectul infracţiunii nu poate fi reţinut deoarece inculpatul nu este administratorul societăţii, a făcut dovada în fapt şi în drept că mama lui era administrator şi se ocupa de toată activitatea, inculpatul fiind un simplu ospătar.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea apelului ca fiind nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii atacate precizând că în cauză există probe de vinovăţie, procesul verbal de constatare a infracţiunilor nu a fost contestat niciodată de inculpat, nu s-a contestat că au fost instalate programe pe 6 computere, de toată activitatea curentă se ocupa inculpatul astfel că avea cunoştinţă ce semnează şi chiar dacă din adresa ORC rezultă calitatea de administrator a mamei inculpatului, aceasta este doar scriptic.
Inculpatul U. I. – B. având ultimul cuvânt susţine că este nevinovat.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de faţă;
Examinând actele şi lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 266 din 14 septembrie 2007 pronunţată în dosarul nr(...), T r i b u n a l u l A l b a a condamnat pe inculpatul U. I. B., la pedeapsa de;
- 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de închiriere de mărfuri pirat, prev. de art. 139/6 alin.4 din Lg.8/1996 modificată cu aplicarea art. 74 lit.a şi art. 76 lit.c Cod penal şi cu aplicarea art. 13 Cod penal.
- 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor de calculator, în varianta instalării acestora, prev. de art. 139/9 din Lg.8/1996 modificată cu aplicarea art. 74 lit.a, 76 lit.d Cod penal şi cu aplicarea art 13 Cod penal.
În baza art. 33 lit.a şi 34 lit.a Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate în cea mai grea de l (un) an închisoare şi în baza art. 81 Cod penal fost suspendată condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani ce constituie termen de încercare conform art. 82 Cod penal.
În temeiul art. 71 alin.2 Cod penal, au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a - c Cod penal şi în baza art. 71 alin.5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
S-a atras atenţia inculpatului U. I. B. asupra prevederilor art. 83, 84 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei.
A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă N. D. şi în baza art. 14 raportat la art. 346 Cod pr. penală coroborat cu art. 998 Cod civil a fost obligat inculpatul U. I. B. la plata sumei de 1800 USD sau echivalentul în lei la data efectuării plăţii, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele :
În data de 20.02.2006 organele de poliţie au efectuat un control la SC L. Video SRL din B., mai exact la punctul de lucru al acestei societăţi care este un local de tip „ Internet D.,, deschis din anul 2003. Cu ocazia controlului s-a constatat că în localul respectiv funcţionau 6 calculatoare pe care era instalat programul „ Windows 98 T. F.,, iar pe patru dintre cele 6 calculatoare era instalat şi programul „ N. P.,,.
La efectuarea controlului a asistat inculpatul U. I. B. care s-a prezentat ca fiind administratorul SC L. Video SRL şi care a învederat lucrătorilor de poliţie că firma sa deţine licenţă doar pentru două programe Windows 98 T. F., ce au fost achiziţionate de la SC F. Computers SRL A, conform facturii fiscale B. (...) din 24.09.2003.
Ulterior acestei date acelaşi program Windows 98 T. F. a fost instalat şi pe celelalte 4 calculatoare din dispoziţia inculpatului U. I. B. care, deşi, nu a fost niciodată administratorul SC L. Video SRL, în perioada 1.11.2004 - 9.12.2006 a deţinut funcţia de director al firmei şi în această calitate, dublată de faptul că este fiul administratorului, se ocupa de activitatea Internet D.-ului şi a barului, inclusiv de ceea ce presupunea instalarea, folosirea şi închirierea celor 6 calculatoare, contra cost, diferiţilor clienţi care frecventau localul susmenţionat.
Prin instalarea fără licenţă a celor 4 programe Windows 98 T. F. s-a cauzat părţii vătămate N. D. un prejudiciu material de 400 USD iar pentru cele 4 programe N. P. un prejudiciu de 1400 USD aceleiaşi părţi vătămate.
Această stare de fapt rezultă din ansamblul probator administrat în cauză;
- procesul verbal de constatare a infracţiunilor încheiat în 20.02.2006 cu ocazia controlului efectuat la SC L. Video SRL,
- copia facturii fiscale B. nr.(...) din 24.09.2003 cu care a fost achiziţionat programul Windows 98 T. F. pentru 2 calculatoare.
- copia actului constitutiv al SC L. Video SRL din B. din care rezultă că nu inculpatul U. I. B. are calitatea de administrator
- copia carnetului de muncă al inculpatului U. I. B. din care rezultă că acesta a avut funcţia de director al SC L. Video SRL B. în perioada 1.11.2004 - 9.12.2006 .
- adresa din data de 17.05.2006 emisă de reprezentantul părţii vătămate N. D., în România, cabinetul de avocatură „E. şi Asociaţii,, din B din care rezultă valoarea prejudiciului cauzat părţii vătămate prin infracţiunile deduse judecăţii şi procura specială prin care ulterior reprezentantul părţii vătămate în România a devenit Cabinet de avocatură .. E. N.,, din B.
- declaraţiile martorilor K. B., U. D. şi T. E. D..
În cauză a fost audiată şi martora U. E. N., mama inculpatului şi care a declarat că inculpatul nu a instalat personal şi nici nu a dat dispoziţie altor angajaţi pentru instalarea programelor de calculator.
Instanţa a înlăturat declaraţia acestei martore ca nesinceră şi subiectivă; această martoră fiind mama inculpatului a dorit în mod evident să-1 disculpe pe acesta dar totodată a făcut afirmaţii total nesincere şi în contradicţie cu restul probelor. Astfel martora a susţinut că cele 2 programe Windows 98 T. F. achiziţionate de la firma din A erau înregistrate pe CD iar acestea nu au fost niciodată multiplicate şi instalate pe celelalte calculatoare, ori aceste susţineri sunt infirmate de procesul verbal de control întocmit de lucrătorii de poliţie în 20.02.2006, ocazie cu care au fost identificate pe lângă cele 2 programe instalate legal, alte 4, tot Windows 98 T. F. care au fost instalate prin multiplicare, fără a exista licenţă.
În ceea ce-1 priveşte pe inculpat acesta a fost de acord să dea declaraţii, a recunoscut în faza de urmărire penală, săvârşirea celor două infracţiuni dar în faza de cercetare judecătorească a revenit nejustificat susţinând că nu s-a ocupat niciodată de activitatea firmei „ L. Video,, în ceea ce priveşte sala de„ Internet D.,, şi programele de calculator, întrucât nu are cunoştinţe în acest domeniu. Inculpatul nu a fost în măsură să justifice revenirea asupra declaraţiilor de la urmărirea penală şi nici să motiveze de ce la procuror a susţinut că ar fi administratorul SC L. SRL B..
În drept, fapta inculpatului U. I. B. care, fiind fiul administratorului SC L. Video SRL B. şi ocupându-se de activitatea Internet D.-ului ce funcţiona în cadrul firmei, a instalat fie personal, fie a dispus altor angajaţi să instaleze 4 programe Windows 98 T. F. şi 4 programe N. P., fără a deţine licenţe, constituie infracţiunea prev. de art. 139 19 din Lg.8/1996 modificată iar faptele aceluiaşi inculpat de a pune la dispoziţia diferiţilor clienţi calculatoarele cu programele susmenţionate, chiar dacă nu deţinea funcţia de administrator şi de a încasa suma reprezentând contravaloarea acestui serviciu, constituie infracţiunea prev. de art. 139/6 alin.4 din Lg.8/1996 modificată.
Din probele administrate în cauză a rezultat că programele pirat au fost instalate pe cele şase calculatoare ulterior lunii septembrie 2003.
Legea 8/1996 a suferit în perioada 23.06.2004 - 14.07.2006 mai multe modificări, prin Lg.285/2004, OUG 123/2005 şi Lg.329/2006 însă în cauză, faţă de caracterul continuu al infracţiunilor se va reţine ca dată a comiterii acestora, data constatării lor care coincide cu data efectuării controlului - 20.02.2006. Ulterior acestei date a survenit modificarea adusă Legii nr.8/1996 de către Lg.329/14.07.2006 care nu a modificat prevederile art. 139/6 alin.4 dar a modificat art. 139/9 prin înlăturarea limitelor amenzii.
Tribunalul a apreciat că vinovăţia inculpatului a fost dovedită întrucât legea nu prevede existenţa unui subiect activ special cu calitatea de administrator, ci incriminează fapte oricărei persoane. În speţă, inculpatul era fiul administratorei firmei şi în această calitate ţinea locul mamei sale în activitatea societăţii L. Video, în relaţiile cu ceilalţi angajaţi şi în relaţiile cu clienţii, iar în perioada noiembrie 2004 - decembrie 2006 a deţinut şi funcţia de director.
Reţinând vinovăţia inculpatului U. I. B. Tribunalul i-a aplicat acestuia pedepse individualizate în raport de criteriile prev. de art. 72 Cod penal fiind la prima confruntare cu legea penală, a reţinut incidenţa art. 74 lit.a, 76 lit.c Cod penal şi faţă de limitele de pedeapsă a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 139/6 alin.4 din Lg.8/1996 modificată cu aplicarea art. 13 Cod penal şi pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 139/9 din aceeaşi lege.
Constatând că infracţiunile comise de inculpat au atras răspunderea civilă delictuală a acestuia, Tribunalul a admis acţiunea civilă formulată de N. D. şi în baza art. 14 raportat la art. 346 Cod pr. penală coroborat cu art. 998 Cod Civil a obligat inculpatul U. I. B. la plata sumei de 1800 USD sau echivalentul în lei la data efectuării plăţii, cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale.
Împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă a declarat apel inculpatul.
Apelul a fost declarat în termen.
În motivarea apelului inculpatul a susţinut că fapta nu există deoarece inculpatul nu a fost administratorul societăţii, şi, nu este întrunit conţinutul constitutiv al infracţiunii, sub aspectul laturii subiective, neintenţionând să reproducă neautorizat pe sisteme de calcul programe de calculator şi neînchiriind mărfuri pirat.
Examinând hotărârea atacată prin prisma temeiurilor invocate şi cererilor formulate de inculpat, şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, instanţa apreciază că apelul este nefondat din următoarele considerente :
Prima instanţă a administrat probele necesare elucidării laturii obiective şi subiective a cauzei, reţinând corect starea de fapt din care rezultă că în data de 20 februarie 2006 la sala de internet a SC L. Video SRL erau instalate, pe un număr de 6 computere, programe „Windows 98 T. F.” iar pe un număr de 4 computere programul „N. P.”, computerele cu programele instalate fiind închiriate contra cost clienţilor.
Programul „Windows 98 T. F.” a fost legal instalat pentru două computere, iar pentru patru computere acest program era reprodus prin instalare în mod neautorizat.
Inculpatul, în calitate de administrator, a semnat procesul verbal de constatare încheiat la data de 20 februarie 2006 de organele de poliţie, neavând obiecţii şi aplicând ştampila societăţii, iar ulterior nu a formulat plângere şi nu a contestat legalitatea şi temeinicia acestui act (f.12 dosar urmărire penală). acest aspect factual evidenţiază convingerea şi comportamentul inculpatului de administrator de facto al societăţii.
Raportat la starea de fapt, prima instanţă a făcut o justă încadrare juridică a faptei potrivit art. 139/6 alin.4 din Legea nr. 8/1996 modificată, cu aplicarea art. 74, 76 cod penal şi a art. 13 cod penal precum şi potrivit art. 139/9 din Legea nr. 8/1996 modificată , cu aplicarea art. 74, 76 cod penal şi art. 13 cod penal şi o judicioasă individualizare judiciară a pedepselor .
Privind primul motiv de apel, prin care s-a susţinut că fapta nu există, este nefondat, deoarece fapta de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor de computer şi închirierea de mărfuri pirat a fost percepută nemijlocit şi constată de organul de poliţie, nefiind contestată de inculpat.
Al doilea motiv de apel, prin care s-a susţinut că nu este întrunit conţinutul constitutiv al infracţiunilor deoarece inculpatul nu a avut calitatea de administrator,este nefondat pentru că inculpatul a avut calitatea de director al societăţii în perioada 23 iunie 2004 – 17 iulie 2006, iar în această calitate a administrat în fapt activitatea internet – D.-ului, acţionând în vederea reproducerii neautorizate a programelor pe computer în scopul închirierii acestor mărfuri piratate clienţilor, urmărind obţinerea de profituri în mod ilegal.
Din acceptarea închirierii de produse p despre care avea cunoştinţă că sunt piratate sau din oferirea spre închiriere publicului de produse piratate, prin coroborare cu calitatea de fiu al administratorului unic şi de director al societăţii, rezultă că inculpatul a prevăzut că prin acceptarea închirierii de mărfuri piratate cauzează un prejudiciu părţii vătămate N. D. şi a acceptat producerea lui prin săvârşirea acestor fapte.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 379 alin.1 lit.b C.pr.penală instanţa va respinge ca nefondat apelul inculpatului.
Conform art. 192 alin.2 C.pr.penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel for fi suportate de inculpatul apelant.
Pentru aceste motive,
În numele legii
D E C I D E :
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul U. I. B. împotriva sentinţei penale nr. 266/2007 pronunţate de T r i b u n a l u l A l b a în dosarul nr(...).
Obligă pe inculpatul apelant să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunţare cu inculpatul şi de la comunicare cu celelalte părţi.
Pronunţată în şedinţa publică din 06.03.2008.
