HOTÄ”šR탔šREA CURí…¢II (Camera a treia)

16 iunie 2011

 

„Apropierea legislaÈ”ºiilor - Drept de autor Èâ„¢i drepturi conexe - Directiva 2001/29/CE - Dreptul de reproducere - ExcepÈ”ºii Èâ„¢i limitări - ExcepÈ”ºia privind copia pentru uz personal - Articolul 5 alineatul (2) litera (b) Èâ„¢i alineatul (5) - CompensaÈ”ºie echitabilă - Debitorul redevenÈ”ºei destinate finanÈ”ºării acestei compensaÈ”ºii - Vânzare la distanÈ”ºă între două persoane cu reÈâ„¢edinÈ”ºa în state membre diferite”

 

în cauza C—˜462/09,

având ca obiect o cerere de pronunÈ”ºare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Hoge Raad der Nederlanden (ÈÅ¡ările de Jos), prin decizia din 20 noiembrie 2009, primită de Curte la 25 noiembrie 2009, în procedura

Stichting de Thuiskopie

împotriva

Opus Supplies Deutschland GmbH,

Mijndert van der Lee,

Hananja van der Lee,

 

CURTEA (Camera a treia),

 

compusă din domnul K. Lenaerts, preÈâ„¢edinte de cameră, doamna R. Silva de Lapuerta, domnii G. Arestis, J. MalenovskíƒÂ½ (raportor) Èâ„¢i T. von Danwitz, judecători,

avocat general: domnul N. JíƒÂ¤íƒÂ¤skinen,

grefier: doamna M. Ferreira, administrator principal,

având în vedere procedura scrisă Èâ„¢i în urma Èâ„¢edinÈ”ºei din 15 decembrie 2010,

luând în considerare observaÈ”ºiile prezentate:

-        pentru Stichting de Thuiskopie, de T. Cohen Jehoram Èâ„¢i de V. RíƒÂ¶rsch, advocaten;

-        pentru Opus Supplies Deutschland GmbH, precum Èâ„¢i pentru domnii van der Lee, de D. Visser Èâ„¢i de A. Quaedvlieg, advocaten;

-        pentru guvernul belgian, de domnii T. Materne Èâ„¢i J.-C. Halleux, în calitate de agenÈ”ºi;

-        pentru guvernul spaniol, de doamna N. DíƒÂ­az Abad, în calitate de agent;

-        pentru guvernul lituanian, de domnul D. Kriaučií…«nas Èâ„¢i de doamna L. LiubertaitÄ””, în calitate de agenÈ”ºi;

-        pentru guvernul austriac, de domnii E. Riedl Èâ„¢i G. Kunnert, în calitate de agenÈ”ºi;

-        pentru guvernul finlandez, de domnul J. Heliskoski, în calitate de agent;

-        pentru Comisia Europeană, de domnul A. Nijenhuis Èâ„¢i de doamna J. Samnadda, în calitate de agenÈ”ºi,

după ascultarea concluziilor avocatului general în Èâ„¢edinÈ”ºa din 10 martie 2011,

pronunÈ”ºă prezenta

 

Hotărâre

 

1        Cererea de pronunÈ”ºare a unei hotărâri preliminare priveÈâ„¢te interpretarea articolului 5 alineatul (2) litera (b) Èâ„¢i alineatul (5) din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor Èâ„¢i drepturilor conexe în societatea informaÈ”ºională (JO L 167, p. 10, EdiÈ”ºie specială, 17/vol. 1, p. 230).

2        Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Stichting de Thuiskopie (denumită în continuare „Stichting”), pe de o parte, Èâ„¢i Opus Supplies Deutschland GmbH (denumită în continuare „Opus”), precum Èâ„¢i domnul Èâ„¢i doamna van der Lee, doi administratori ai acestei societăÈ”ºi, pe de altă parte, privind plata de către aceasta a redevenÈ”ºei destinate finanÈ”ºării compensaÈ”ºiei echitabile plătite titularilor de drepturi de autor în temeiul excepÈ”ºiei privind copia pentru uz personal (denumită în continuare „redevenÈ”ºă pentru copia privată”).

 Cadrul juridic

 Directiva 2001/29

3        Considerentele (9), (10), (31), (32) (35) Èâ„¢i (38) ale Directivei 2001/29 au următorul cuprins:

„(9)      Orice armonizare a dreptului de autor Èâ„¢i a drepturilor conexe trebuie să aibă la bază un nivel ridicat de protecÈ”ºie, deoarece aceste drepturi sunt esenÈ”ºiale pentru creaÈ”ºia intelectuală. ProtecÈ”ºia lor contribuie la menÈ”ºinerea Èâ„¢i dezvoltarea creativităÈ”ºii în interesul autorilor, artiÈâ„¢tilor interpreÈ”ºi sau executanÈ”ºi, producătorilor, consumatorilor, culturii, industriei Èâ„¢i publicului larg. în consecinÈ”ºă, proprietatea intelectuală a fost recunoscută ca parte integrantă a proprietăÈ”ºii.

(10)      Autorii sau artiÈâ„¢tii interpreÈ”ºi sau executanÈ”ºi trebuie să primească o remuneraÈ”ºie adecvată pentru utilizarea operelor lor, pentru a—˜Èâ„¢i putea continua munca creativă Èâ„¢i artistică, la fel ca Èâ„¢i producătorii, pentru a putea finanÈ”ºa această muncă. […]

[…]

(31)      Trebuie păstrat un echilibru just între drepturile Èâ„¢i interesele diverselor categorii de titulari de drepturi, precum Èâ„¢i între acestea Èâ„¢i drepturile Èâ„¢i interesele utilizatorilor de obiecte protejate. […]

(32)      Prezenta directivă prevede o enumerare exhaustivă a excepÈ”ºiilor Èâ„¢i limitărilor privind dreptul de reproducere Èâ„¢i dreptul de comunicare publică. Anumite excepÈ”ºii sau limitări se aplică doar dreptului de reproducere, dacă este cazul. Această listă È”ºine cont în mod corespunzător de diferitele tradiÈ”ºii juridice ale statelor membre, având în acelaÈâ„¢i timp ca scop să asigure funcÈ”ºionarea pieÈ”ºei interne. Statele membre trebuie să aplice în mod coerent aceste excepÈ”ºii Èâ„¢i limitări, care vor fi evaluate cu ocazia revizuirii legislaÈ”ºiei de punere în aplicare în viitor.

[…]

(35)      în cazul anumitor excepÈ”ºii sau limitări, titularii drepturilor trebuie să primească o compensaÈ”ºie echitabilă pentru a fi despăgubiÈ”ºi corespunzător pentru utilizarea operelor lor sau a altor obiecte protejate. La determinarea formei, a modalităÈ”ºilor detaliate Èâ„¢i a posibilelor niveluri ale acestei compensaÈ”ºii echitabile, ar trebui să se È”ºină cont de împrejurările specifice fiecărui caz. în evaluarea acestor împrejurări, un criteriu util ar fi potenÈ”ºialul prejudiciu cauzat titularului de drept prin actul în cauză. în cazul în care titularul dreptului a fost deja plătit în altă formă, de exemplu, sub forma unor redevenÈ”ºe din contractul de licenÈ”ºă, nu se mai poate face o plată specifică sau separată. Nivelul compensaÈ”ºiei echitabile ar trebui să È”ºină cont de gradul de utilizare a măsurilor tehnologice de protecÈ”ºie prevăzute prin prezenta directivă. Anumite situaÈ”ºii în care prejudiciul cauzat titularului de drept este minim nu pot da naÈâ„¢tere unei obligaÈ”ºii de plată.

[…]

(38)      Statelor membre ar trebui să li se permită să prevadă o excepÈ”ºie sau limitare de la dreptul de reproducere pentru anumite tipuri de reproduceri de materiale audio, vizuale Èâ„¢i audiovizuale pentru uz personal, însoÈ”ºită de o compensaÈ”ºie echitabilă. O astfel de excepÈ”ºie poate implica introducerea sau menÈ”ºinerea sistemelor de remunerare în vederea compensării prejudiciului cauzat titularilor de drepturi. […]”

4        Potrivit articolului 2 din Directiva 2001/29, intitulat „Dreptul de reproducere”:

„Statele membre prevăd dreptul exclusiv de a autoriza sau de a interzice reproducerea directă sau indirectă, temporară sau permanentă, prin orice mijloace Èâ„¢i în orice formă, în totalitate sau în parte:

(a)      pentru autori, a operelor lor;

(b)      pentru artiÈâ„¢tii interpreÈ”ºi sau executanÈ”ºi, a fixărilor interpretărilor sau execuÈ”ºiilor lor;

(c)      pentru producătorii de fonograme, a fonogramelor lor;

(d)      pentru producătorii primelor fixări ale filmelor, cu privire la originalul Èâ„¢i copiile filmelor lor;

(e)      pentru organismele de radiodifuziune sau televiziune, a fixărilor programelor difuzate de acestea, indiferent dacă difuzările se fac prin fir sau prin aer, inclusiv prin cablu sau prin satelit.”

5        Articolul 5 din aceeaÈâ„¢i directivă, intitulat „ExcepÈ”ºii Èâ„¢i limitări”, prevede la alineatul (2) litera (b):

„Statele membre pot să prevadă excepÈ”ºii Èâ„¢i limitări de la dreptul de reproducere prevăzut la articolul 2, în următoarele cazuri:

[…]

(b)      pentru reproduceri pe orice suport realizate de către o persoană fizică pentru uz personal Èâ„¢i în scopuri care nu sunt direct sau indirect comerciale, cu condiÈ”ºia ca titularii de drepturi să primească compensaÈ”ºii echitabile care să È”ºină cont de aplicarea sau neaplicarea măsurilor tehnice menÈ”ºionate la articolul 6 pentru operele sau obiectele protejate în cauză.”

6        Articolul 5 alineatul (5) din directiva menÈ”ºionată prevede:

„ExcepÈ”ºiile Èâ„¢i limitările prevăzute la alineatele (1), (2), (3) Èâ„¢i (4) se aplică numai în anumite cazuri speciale care nu intră în conflict cu exploatarea normală a operei sau a altui obiect protejat Èâ„¢i nu aduc în mod nejustificat atingere intereselor legitime ale titularului dreptului.”

 Reglementarea naÈ”ºională

7        Potrivit articolului 16c alineatele 1-3 din Legea privind dreptul de autor (Auteurswet, Staatsblad 2008, nr. 538):

„1.      Reproducerea unei opere literare, Èâ„¢tiinÈ”ºifice sau artistice pe un suport destinat reproducerii totale sau parÈ”ºiale a unei opere nu este considerată o încălcare a dreptului de autor asupra operei respective dacă reproducerea este realizată în scopuri care nu sunt nici în mod direct, nici în mod indirect comerciale Èâ„¢i dacă serveÈâ„¢te exclusiv pentru practica, studiul sau uzul persoanei fizice care efectuează reproducerea.

2.      Pentru reproducerea prevăzută la alineatul 1 se datorează autorului operei sau succesorului său legal plata unei remuneraÈ”ºii echitabile. ObligaÈ”ºia de plată a acestei remuneraÈ”ºii revine producătorului sau importatorului suporturilor menÈ”ºionate la alineatul 1.

3.      ObligaÈ”ºia de plată a producătorului ia naÈâ„¢tere în momentul în care suporturile produse de acesta sunt introduse pe piaÈ”ºă. ObligaÈ”ºia importatorului ia naÈâ„¢tere în momentul importului.”

 AcÈ”ºiunea principală Èâ„¢i întrebările preliminare

8        Astfel cum reiese din articolul 16c alineatul 1 din Legea privind dreptul de autor, Regatul ÈÅ¡ărilor de Jos a instituit în dreptul intern excepÈ”ºia privind copia pentru uz personal. Potrivit alineatului 2 al aceluiaÈâ„¢i articol, obligaÈ”ºia de plată a redevenÈ”ºei pentru copia privată revine producătorului sau importatorului suportului pentru reproducere.

9        Stichting este organismul olandez responsabil de perceperea redevenÈ”ºei pentru copia privată.

10      Opus este o societate cu sediul în Germania care comercializează, prin internet, suporturi de reproducere neutilizate, cu alte cuvinte, neînregistrate. Activitatea sa este orientată în special către ÈÅ¡ările de Jos, datorită unor site—˜uri internet olandofone care vizează consumatorii olandezi.

11      Contractul de vânzare încheiat de Opus prevede că, în cazul în care un consumator olandez efectuează o comandă on—˜line, aceasta este prelucrată în Germania, iar mărfurile sunt expediate din Germania către ÈÅ¡ările de Jos, în numele Èâ„¢i pe seama clientului, de un transportator poÈâ„¢tal, cu toate că, în realitate, acesta contractează cu Opus.

12      Opus nu plăteÈâ„¢te o redevenÈ”ºă pentru copia privată pentru suporturile de informaÈ”ºii livrate clienÈ”ºilor săi din ÈÅ¡ările de Jos nici în acest stat membru, nici în Germania. în plus, instanÈ”ºa de trimitere precizează că preÈ”ºul suporturilor de reproducere astfel comercializate de Opus nu include redevenÈ”ºa pentru copia privată.

13      SusÈ”ºinând că Opus trebuie considerat „importator” în sensul Legii privind dreptul de autor Èâ„¢i, prin urmare, debitor al redevenÈ”ºei pentru copia privată, Stichting a chemat în judecată această societate în faÈ”ºa instanÈ”ºelor olandeze pentru a obÈ”ºine plata acestei redevenÈ”ºe.

14      Referindu—˜se la stipulaÈ”ºiile contractului de vânzare, Opus a contestat faptul că ar putea fi considerată importator în ÈÅ¡ările de Jos al suporturilor de reproducere pe care le comercializează. în opinia sa, cumpărătorii olandezi, Èâ„¢i anume consumatorii individuali, sunt cei care trebuie să fie calificaÈ”ºi drept importatori.

15      Acest argument invocat în apărare de Opus a fost primit de instanÈ”ºele olandeze de prim grad Èâ„¢i, ulterior, de apel, care au respins cererea de plată formulată de Stichting. Aceasta a formulat recurs la instanÈ”ºa de trimitere.

16      Aceasta din urmă solicită să se stabilească dacă soluÈ”ºia pronunÈ”ºată în acÈ”ºiunea principală de instanÈ”ºele menÈ”ºionate este conformă cu Directiva 2001/29. Astfel, în opinia instanÈ”ºei de trimitere, considerarea cumpărătorului, Èâ„¢i anume a consumatorului individual, drept importator Èâ„¢i, în consecinÈ”ºă, drept debitor al redevenÈ”ºei pentru copia privată echivalează cu admiterea faptului că aceasta este irecuperabilă în fapt, având în vedere că respectivul cumpărător individual este dificil de identificat în practică. Astfel, aceasta ridică problema dacă noÈ”ºiunea „importator” nu ar trebui să fie definită într—˜un mod mai larg decât cel care reiese din accepÈ”ºiunea pur lingvistică a acestui termen, luându—˜se în considerare Èâ„¢i destinaÈ”ºia finală a suporturilor de informaÈ”ºii, care este clară Èâ„¢i pentru vânzătorul profesionist.

17      în aceste condiÈ”ºii, Hoge Raad der Nederlanden a hotărât să suspende judecarea cauzei Èâ„¢i să adreseze CurÈ”ºii următoarele întrebări preliminare:

„1)      Directiva [2001/29] Èâ„¢i în special articolul 5 alineatul (2) litera (b) Èâ„¢i alineatul (5) din aceasta oferă criterii pentru a se răspunde la întrebarea referitoare la cine este considerat în legislaÈ”ºia naÈ”ºională debitor al «compensaÈ”ºiei echitabile» în sensul articolului 5 alineatul (2) litera (b)? în cazul [unui răspuns afirmativ], care sunt aceste criterii?

2)      în cazul unui contract de vânzare la distanÈ”ºă în care cumpărătorul este stabilit în alt stat membru decât vânzătorul, articolul 5 alineatul (5) din Directiva [2001/29] impune o interpretare atât de largă a dreptului naÈ”ºional încât un debitor care acÈ”ºionează în calitate de comerciant să datoreze în cel puÈ”ºin unul dintre statele membre implicate în vânzarea la distanÈ”ºă «compensaÈ”ºia echitabilă» prevăzută la articolul 5 alineatul (2) litera (b)?”

 Cu privire la întrebările preliminare

 Cu privire la prima întrebare

18      Prin intermediul primei întrebări, instanÈ”ºa de trimitere solicită să se stabilească dacă dispoziÈ”ºiile Directivei 2001/29, în special articolul 5 alineatul (2) litera (b) Èâ„¢i alineatul (5) din aceasta, trebuie interpretate în sensul că includ criterii care permit să se stabilească persoana care trebuie considerată debitor al compensaÈ”ºiei echitabile în temeiul excepÈ”ºiei privind copia pentru uz personal.

19      Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, potrivit articolului 2 din Directiva 2001/29, în principiu, statele membre acordă autorilor dreptul exclusiv de a autoriza sau de a interzice reproducerea directă sau indirectă, temporară sau permanentă, prin orice mijloace Èâ„¢i în orice formă, în totalitate sau în parte, a operelor lor.

20      TotuÈâ„¢i, în temeiul articolului 5 alineatul (2) litera (b) din aceeaÈâ„¢i directivă, statele membre pot să prevadă o excepÈ”ºie de la dreptul exclusiv de reproducere al autorului asupra operei sale pentru reproduceri pe orice suport realizate de o persoană fizică pentru uz personal Èâ„¢i în scopuri care nu sunt direct sau indirect comerciale (excepÈ”ºia denumită „excepÈ”ºia privind copia privată”).

21      Articolul 5 alineatul (5) din directiva menÈ”ºionată condiÈ”ºionează totuÈâ„¢i instituirea excepÈ”ºiei privind copia privată de respectarea a trei cerinÈ”ºe, Èâ„¢i anume, mai întâi, ca această excepÈ”ºie să se aplice numai în anumite cazuri speciale, apoi, ca ea să nu aducă atingere exploatării normale a operei Èâ„¢i, în sfârÈâ„¢it, ca aceasta să nu aducă în mod nejustificat atingere intereselor legitime ale titularului dreptului de autor.

22      Astfel, având în vedere această ultimă condiÈ”ºie, statele membre, în cazul în care decid instituirea unei excepÈ”ºii privind copia privată în dreptul intern, sunt obligate, în special, să prevadă, în temeiul articolului 5 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2001/29, plata unei „compensaÈ”ºii echitabile” în favoarea titularilor de drepturi (a se vedea de asemenea Hotărârea din 21 octombrie 2010, Padawan, C—˜467/08, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 30).

23      în ceea ce priveÈâ„¢te răspunsul la problema identificării persoanei care trebuie considerată debitorul compensaÈ”ºiei echitabile, trebuie să se constate că dispoziÈ”ºiile Directivei 2001/29 nu reglementează în mod explicit problema determinării persoanei care trebuie să plătească respectiva compensaÈ”ºie, astfel încât statele membre dispun de o largă marjă de apreciere pentru a stabili cine trebuie să achite această compensaÈ”ºie echitabilă.

24      în aceste condiÈ”ºii, trebuie amintit că s—˜a hotărât deja de către Curte că modul de concepere Èâ„¢i nivelul compensaÈ”ºiei echitabile sunt legate de prejudiciul care rezultă pentru autor din reproducerea neautorizată a operei sale protejate pentru uz personal. Din această perspectivă, compensaÈ”ºia echitabilă trebuie considerată contraprestaÈ”ºia prejudiciului cauzat autorului (Hotărârea Padawan, citată anterior, punctul 40).

25      în plus, astfel cum rezultă din considerentul (31) al Directivei 2001/29, precum Èâ„¢i din cuprinsul punctului 43 din Hotărârea Padawan, citată anterior, este necesară păstrarea unui „echilibru just” între drepturile Èâ„¢i interesele autorilor care beneficiază de compensaÈ”ºia echitabilă, pe de o parte, Èâ„¢i interesele utilizatorilor de obiecte protejate, pe de altă parte.

26      în cazul în care persoana care a cauzat respectivul prejudiciu titularului dreptului exclusiv de reproducere este cea care a realizat, pentru uz personal, reproducerea unei opere protejate fără a solicita autorizarea prealabilă din partea titularului, revine acestei persoane, în principiu, obligaÈ”ºia de a repara prejudiciul legat de reproducerea menÈ”ºionată prin finanÈ”ºarea compensaÈ”ºiei care urmează a fi plătită acestui titular (Hotărârea Padawan, citată anterior, punctul 45).

27      Curtea a admis totuÈâ„¢i că, È”ºinând cont de dificultăÈ”ºile practice de identificare a utilizatorilor privaÈ”ºi, precum Èâ„¢i de obligare a acestora să îi despăgubească pe titularii de drepturi pentru prejudiciul cauzat, statele membre pot institui pentru a finanÈ”ºa compensaÈ”ºia echitabilă o „redevenÈ”ºă pentru copia privată” în sarcina nu a persoanelor private vizate, ci a celor care dispun de echipamente, de aparate sau de suporturi de reproducere digitală Èâ„¢i care, în acest temei, pun respectivele echipamente, în drept sau în fapt, la dispoziÈ”ºia persoanelor private sau le furnizează acestora din urmă un serviciu de reproducere. în cadrul unui astfel de sistem, persoanele care dispun de aceste echipamente au obligaÈ”ºia de a plăti redevenÈ”ºa pentru copia privată (Hotărârea Padawan, citată anterior, punctul 46).

28      Curtea a precizat de asemenea că, având în vedere că acest sistem permite debitorilor să repercuteze cuantumul redevenÈ”ºei pentru copia privată asupra preÈ”ºului de punere la dispoziÈ”ºie a respectivelor echipamente, aparate Èâ„¢i suporturi de reproducere sau asupra preÈ”ºului serviciului de reproducere furnizat, sarcina redevenÈ”ºei va fi suportată, în definitiv, de utilizatorul privat care achită acest preÈ”º, conform cu „echilibrul just” care trebuie găsit între interesele autorilor Èâ„¢i interesele utilizatorilor de obiecte protejate (Hotărârea Padawan, citată anterior, punctele 48 Èâ„¢i 49).

29      Având în vedere consideraÈ”ºiile anterioare, trebuie să se răspundă la prima întrebare că Directiva 2001/29, în special articolul 5 alineatul (2) litera (b) Èâ„¢i alineatul (5) din aceasta, trebuie interpretată în sensul că utilizatorul final care realizează în scop personal reproducerea unei opere protejate trebuie, în principiu, să fie considerat debitorul compensaÈ”ºiei echitabile prevăzute la alineatul (2) litera (b) menÈ”ºionat. TotuÈâ„¢i, statele membre pot institui o redevenÈ”ºă pentru copia privată în sarcina persoanelor care pun la dispoziÈ”ºia acestui utilizator final echipamente, aparate sau suporturi de reproducere, în cazul în care aceste persoane au posibilitatea de a repercuta cuantumul redevenÈ”ºei menÈ”ºionate asupra preÈ”ºului de punere la dispoziÈ”ºie achitat de utilizatorul final.

 Cu privire la a doua întrebare

30      Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanÈ”ºa de trimitere solicită, în esenÈ”ºă, să se stabilească dacă, în cazul unui contract negociat la distanÈ”ºă între un cumpărător Èâ„¢i un vânzător profesionist de echipamente, de aparate sau de suporturi de reproducere care sunt stabiliÈ”ºi în state membre diferite, Directiva 2001/29 impune o interpretare a dreptului naÈ”ºional care să permită perceperea compensaÈ”ºiei echitabile de la un debitor care acÈ”ºionează în calitate de comerciant.

31      în această privinÈ”ºă, trebuie subliniat că articolul 5 alineatul (5) din Directiva 2001/29, care prevede condiÈ”ºiile cumulative de aplicare, între altele, ale excepÈ”ºiei privind copia privată, nu cuprinde, în sine, nicio indicaÈ”ºie specifică de natură să permită o interpretare particulară în ceea ce priveÈâ„¢te persoana care trebuie considerată debitorul compensaÈ”ºiei echitabile datorate autorilor în temeiul excepÈ”ºiei privind copia privată în cadrul unui contract la distanÈ”ºă precum cel din acÈ”ºiunea principală.

32      Trebuie amintit totuÈâ„¢i că din considerentul (9) al Directivei 2001/29 reiese că legiuitorul Uniunii a dorit garantarea unui nivel ridicat de protecÈ”ºie a dreptului de autor Èâ„¢i a drepturilor conexe, deoarece acestea sunt esenÈ”ºiale pentru creaÈ”ºia intelectuală. ProtecÈ”ºia lor contribuie la menÈ”ºinerea Èâ„¢i la dezvoltarea creativităÈ”ºii în interesul autorilor, al artiÈâ„¢tilor interpreÈ”ºi sau executanÈ”ºi, al producătorilor, al consumatorilor, al culturii, al industriei Èâ„¢i al publicului larg. Astfel, potrivit considerentului (10) al aceleiaÈâ„¢i directive, autorii sau artiÈâ„¢tii interpreÈ”ºi sau executanÈ”ºi trebuie să primească o remuneraÈ”ºie adecvată pentru utilizarea operelor lor pentru a—˜Èâ„¢i putea continua munca creativă Èâ„¢i artistică.

33      în special, din articolul 5 alineatul (2) litera (b), precum Èâ„¢i din considerentul (35) al directivei menÈ”ºionate reiese că, în statele membre care au introdus excepÈ”ºia privind copia privată, titularii de drepturi trebuie să primească o compensaÈ”ºie echitabilă pentru a fi despăgubiÈ”ºi corespunzător pentru utilizarea operelor lor sau a altor obiecte protejate, realizată fără consimÈ”ºământul lor. în plus, conform alineatului (5) al aceluiaÈâ„¢i articol, instituirea excepÈ”ºiei privind copia privată nu poate aduce atingere în mod nejustificat intereselor legitime ale titularului dreptului de autor.

34      în consecinÈ”ºă, pentru a nu fi lipsite de orice efect util, aceste dispoziÈ”ºii impun statului membru care a instituit excepÈ”ºia privind copia privată în dreptul intern o obligaÈ”ºie de rezultat, în sensul că acest stat este È”ºinut să asigure, în cadrul competenÈ”ºelor sale, perceperea efectivă a compensaÈ”ºiei echitabile destinate despăgubirii autorilor afectaÈ”ºi pentru prejudiciul suferit, în special dacă acesta s—˜a produs pe teritoriul statului membru menÈ”ºionat.

35      Având în vedere că, astfel cum s—˜a arătat la punctul 26 din prezenta hotărâre, în principiu, utilizatorilor finali care realizează, pentru uz personal, reproducerea unei opere protejate fără să solicite autorizarea prealabilă din partea titularului de drepturi Èâ„¢i care, în consecinÈ”ºă, cauzează un prejudiciu acestuia din urmă le revine obligaÈ”ºia de a repara acest prejudiciu, se poate prezuma că prejudiciul care trebuie reparat s—˜a produs pe teritoriul statului membru în care aceÈâ„¢ti utilizatori finali au reÈâ„¢edinÈ”ºa.

36      Din cele de mai sus reiese că, în cazul în care un stat membru a instituit excepÈ”ºia privind copia privată în dreptul intern, iar utilizatorii finali care realizează în scop personal reproducerea unei opere protejate au reÈâ„¢edinÈ”ºa pe teritoriul acestuia, statul membru menÈ”ºionat este È”ºinut să asigure, conform competenÈ”ºei sale teritoriale, perceperea efectivă a compensaÈ”ºiei echitabile în vederea despăgubirii pentru prejudiciul suferit de autori pe teritoriul acestui stat.

37      în ceea ce priveÈâ„¢te acÈ”ºiunea principală, este cert că prejudiciul suferit de autori s—˜a produs pe teritoriul olandez, întrucât cumpărătorii, în calitate de utilizatori finali în scop personal ai operelor protejate, au reÈâ„¢edinÈ”ºa pe acest teritoriu. Este de asemenea cert că Regatul ÈÅ¡ărilor de Jos a ales să instituie un sistem de percepere a compensaÈ”ºiei echitabile, datorate cu titlu de excepÈ”ºie privind copia privată, de la producătorul sau de la importatorul de suporturi destinate reproducerii operelor protejate.

38      Potrivit precizărilor din decizia de trimitere, în contextul unor contracte precum cele din acÈ”ºiunea principală, perceperea unei asemenea compensaÈ”ºii de la utilizatorii finali în calitate de importatori ai acestor suporturi în ÈÅ¡ările de Jos este practic imposibilă.

39      în aceste condiÈ”ºii Èâ„¢i având în vedere că sistemul de percepere ales de statul membru în cauză nu îl poate exonera pe acesta din urmă de obligaÈ”ºia de rezultat care îi impune garantarea plăÈ”ºii efective, în favoarea autorilor afectaÈ”ºi, a unei compensaÈ”ºii echitabile ca despăgubire pentru prejudiciul produs pe teritoriul său, revine autorităÈ”ºilor, în special jurisdicÈ”ºionale, ale acestui stat membru obligaÈ”ºia de a realiza o interpretare a dreptului intern conformă cu obligaÈ”ºia de rezultat menÈ”ºionată care să garanteze perceperea respectivei compensaÈ”ºii de la vânzătorul care a contribuit la importul suporturilor în cauză prin punerea lor la dispoziÈ”ºia utilizatorilor finali.

40      în această privinÈ”ºă, în circumstanÈ”ºe precum cele amintite în special la punctul 12 din prezenta hotărâre, nu are nicio incidenÈ”ºă asupra acestei obligaÈ”ºii care revine statului membru menÈ”ºionat faptul că, în cazul unor contracte negociate la distanÈ”ºă precum cele în discuÈ”ºie în acÈ”ºiunea principală vânzătorul profesionist care pune la dispoziÈ”ºia cumpărătorilor rezidenÈ”ºi pe teritoriul acestui stat membru, în calitate de utilizatori finali, echipamente, aparate sau suporturi de reproducere este stabilit în alt stat membru.

41      Având în vedere consideraÈ”ºiile anterioare, trebuie să se răspundă la cea de a doua întrebare că Directiva 2001/29, în special articolul 5 alineatul (2) litera (b) Èâ„¢i alineatul (5) din aceasta, trebuie interpretată în sensul că revine statului membru care a instituit un sistem de redevenÈ”ºă pentru copia privată în sarcina producătorului sau a importatorului de suporturi de reproducere a unor opere protejate Èâ„¢i pe teritoriul căruia se produce prejudiciul cauzat autorilor prin utilizarea în scopuri private a operelor acestora de către cumpărători rezidenÈ”ºi ai statului membru respectiv obligaÈ”ºia de a garanta că aceÈâ„¢ti autori percep în mod efectiv compensaÈ”ºia echitabilă destinată despăgubirii pentru prejudiciul menÈ”ºionat. în această privinÈ”ºă, simplul fapt că vânzătorul profesionist de echipamente, de aparate sau de suporturi de reproducere este stabilit în alt stat membru decât cel în care au reÈâ„¢edinÈ”ºa cumpărătorii nu are nicio incidenÈ”ºă asupra acestei obligaÈ”ºii de rezultat. Revine instanÈ”ºei naÈ”ºionale, în cazul în care nu este posibilă asigurarea perceperii compensaÈ”ºiei echitabile de la cumpărători, obligaÈ”ºia de a interpreta dreptul intern astfel încât să permită perceperea acestei compensaÈ”ºii de la un debitor care acÈ”ºionează în calitate de comerciant.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

42      întrucât, în privinÈ”ºa părÈ”ºilor din acÈ”ºiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanÈ”ºa de trimitere, este de competenÈ”ºa acesteia să se pronunÈ”ºe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observaÈ”ºii CurÈ”ºii, altele decât cele ale părÈ”ºilor menÈ”ºionate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară:

1)      Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor Èâ„¢i drepturilor conexe în societatea informaÈ”ºională, în special articolul 5 alineatul (2) litera (b) Èâ„¢i alineatul (5) din aceasta, trebuie interpretată în sensul că utilizatorul final care realizează în scop personal reproducerea unei opere protejate trebuie, în principiu, să fie considerat debitorul compensaÈ”ºiei echitabile prevăzute la alineatul (2) litera (b) menÈ”ºionat. TotuÈâ„¢i, statele membre pot institui o redevenÈ”ºă pentru copia privată în sarcina persoanelor care pun la dispoziÈ”ºia acestui utilizator final echipamente, aparate sau suporturi de reproducere, în cazul în care aceste persoane au posibilitatea de a repercuta cuantumul redevenÈ”ºei menÈ”ºionate asupra preÈ”ºului de punere la dispoziÈ”ºie achitat de utilizatorul final.

2)      Directiva 2001/29, în special articolul 5 alineatul (2) litera (b) Èâ„¢i alineatul (5) din aceasta, trebuie interpretată în sensul că revine statului membru care a instituit un sistem de redevenÈ”ºă pentru copia privată în sarcina producătorului sau a importatorului de suporturi de reproducere a unor opere protejate Èâ„¢i pe teritoriul căruia se produce prejudiciul cauzat autorilor prin utilizarea în scopuri private a operelor acestora de către cumpărători rezidenÈ”ºi ai statului membru respectiv obligaÈ”ºia de a garanta că aceÈâ„¢ti autori percep în mod efectiv compensaÈ”ºia echitabilă destinată despăgubirii pentru prejudiciul menÈ”ºionat. în această privinÈ”ºă, simplul fapt că vânzătorul profesionist de echipamente, de aparate sau de suporturi de reproducere este stabilit în alt stat membru decât cel în care au reÈâ„¢edinÈ”ºa cumpărătorii nu are nicio incidenÈ”ºă asupra acestei obligaÈ”ºii de rezultat. Revine instanÈ”ºei naÈ”ºionale, în cazul în care nu este posibilă asigurarea perceperii compensaÈ”ºiei echitabile de la cumpărători, obligaÈ”ºia de a interpreta dreptul intern astfel încât să permită perceperea acestei compensaÈ”ºii de la un debitor care acÈ”ºionează în calitate de comerciant.

Semnături