Declaratie privind libertatea comunicarii pe Internet

(Strasbourg 28.05.2003)

(Adoptata de Comitetul de Ministri al Conisliului Europei la cea de a 840-a reuniune a Ministrilor Adjuncti)

Statele Membre ale Consiliului Europei,

Reamintind angajamentul statelor membre la dreptul fundamental al libertatii expresiei si informatiei, garantat de Articolul 10 al Convenției pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO);

Considerand ca libertatea de exprimare si libera circulatie a informatiei pe Internet trebuie sa fie reafirmate;

Constienti in acelasi timp de nevoia echilibrarii libertatii de exprimare si informare cu alte drepturi si interese legitime, in concordanta cu art 10, paragraful 2 din CEDO;

Reamintind in acest sens Conventia privind Cybercrime si Recomandarea Rec (2001)8 privind auto-reglementarea referitoare la continutul din Internet;

Reamintind, mai departe, Rezolutia nr.1 a celei de-a cincea Conferinte Ministeriale Europene privind Politica Mass Media (Thessaloniki, 11-12 decembrie, 1997);

Preocupati de incercarile de limitare a accesului public la comunicarea pe Internet din motive politice sau alte motive contrare principiilor democratice;

Convinsi de necesitatea de a afirma ferm ca un control prealabil al comunicatiilor pe Internet, indiferent de frontiere, ar trebui sa ramana o exceptie;

Tinand seama, mai departe, de necesitatea indepartarii barierelor accesului individual la Internet si de a completa masurile deja luate pentru a facilita puncte de acces public in conformitate cu Recomandarea nr (99) 14 cu privire la serviciul universal al comunitatii privind noile servicii de comunicare si informare;

Convinsi ca libertatea furnizarii serviciilor pe Internet va contribui la garantarea dreptului utilizatorilor sa acceseze o multitudine de continuturi dintr-o varietate de surse interne si externe;

Convinsi de asemenea ca este necesar sa se limiteze responsabilitatea furnizorilor de servicii cand actioneaza doar ca simpli transmitatori, sau cand, de buna credinta, asigura acces sau gazduiesc continut din partea unei terte parti;


Reamintind in acest sens Directiva 2000/31/EC a Parlamentului European si a Consiliului din 8 Iunie 2000 privind anumite aspecte legale ale serviciilor societatii informationale, in particular, comertul electronic, în piata interna (Directiva pentru comertul electronic);

Evidentiind ca importanta libertatii comunicarii pe Internet nu ar trebui sa prejudicieze demnitatea umana, drepturile omului si libertatile fundamentale ale altora, in special ale minorilor;

Considerind ca trebuie gasit un echilibru intre respectarea vointei utilizatorilor Internetului de a nu li se divulga identitatea si necesitatea ca autoritatile de aplicare a legili sa poata da de urma celor responsabili de savirsirea de infractiuni;

Salutând eforturile furnizorilor de servicii de a colabora cu autoritatile de aplicare a legii cand se confrunta cu continut ilegal pe Internet;

Notând importanta cooperarii intre aceste autoritati in lupta impotriva acestui tip de continut;

Declara ca ele incearca sa respecte urmatoarele principii in domeniul comunicatiilor pe Internet:

Principiul 1: Regulile contintului pentru Internet

Statele membre nu ar trebui sa supuna continutul de pe Internet la restrictii care le depasesc pe cele aplicate altor mijloace de furnizare de continut.

Principiul 2: Auto-reglementarea si co-reglementarea

Statele membre ar trebui sa incurajeze auto-reglementarea si co-reglementarea privind continutul diseminat pe Internet.

Principiul 3: Absenta unui control anterior al statului

Autoritatile publice nu ar trebui, prin masuri generale de blocare sau filtrare, sa refuze accesul publicului la informatii sau alt tip de comunicare pe Internet, indiferent de frontiere. Aceasta nu impiedica instalarea de filtre de protectie pentru minori, in special in locurile accesibile pentru ei, cum ar fi scoli sau biblioteci.

Cu conditia ca prevederile Articolului 10, paragraf 2, al CEDO sa fie respectate, pot fi luate masuri pentru a impune eliminarea continutului clar identificabil din Internet sau, alternativ, blocarea accesului la acesta, daca autoritatile competente nationale au luat o decizie provizorie sau finala privind ilegalitatea lui.

Principiul 4: Inlaturarea barierelor privind participarea persoanelor la societatea informationala

Statele membre trebuie sa promoveze si incurajeze accesul la toate serviciile informatice si de comunicare pe Internet, fara discriminare si la un pret acceptabil. Mai mult, participarea activa a publicului, de exemplu prin realizarea si administrarea de situri individuale, nu ar trebui sa fie subiectul nici unei alte autorizari sau a altor cerinte cu efect similar.

Principiul 5: Libertatea de furnizare a serviciilor prin Internet

Furnizarea de servicii prin Internet nu ar trebui sa fie supusa unor autorizatii specifice motivate doar de mijlocele de transmisie folosite.

Statele Membre trebuie sa caute masuri pentru a promova o oferta pluralistica de servicii prin Internet care sa satisfaca diferitele nevoi ale utilizatorilor si grupurile sociale. Furnizorilor de servicii trebuie sa li se permita sa functioneze intr-un cadru de reglementare care sa le garanteze accesul nediscriminatoriu la retelele de telecomunicatii nationale si internationale.

Principiul 6: Responsabilitate limitata a furnizorilor de servicii pentru continutul de pe Internet

Statele membre nu ar trebui sa impuna furnizorilor de servicii o obligatie generala de a monitoriza continutul de pe Internet pentru care ofera acces, pe care il transmit sau il stocheaza, nici de a cauta activ fapte sau circumstante care indica o activitate ilegala.

Statele membre ar trebui sa se asigure ca furnizorii de Internet nu sunt responsabili pentru continutul de pe Internet atunci cand atributiile lor sunt limitate, dupa cum o defineste legea nationala, la transmiterea informatiilor sau furnizarea accesului la Internet.

In cazurile in care atributiile furnizorilor de servicii sunt mai largi si acestia stocheaza continut care provine de la terti, statele membre ii pot considera co-responsabili daca nu actioneaza expeditiv pentru a retrage sau opri accesul la informatii sau servicii de îndata ce acestia iau cunostinta, dupa cum este definit de catre legea nationala, de natura lor ilegala, sau în cazul unei reclamatii de despagubiri, de fapte sau circumstante care evidentiaza ilegalitatea activitatii sau a informatiei.

Atunci cand se definesc conform legii nationale obligatiile furnizorilor de servicii, dupa cum au fost mentionate in paragraful precedent, trebuie acordata o grija corespunzatoare pentru respectarea libertatii de exprimare a celor care au facut ca informatia sa fie disponibila pe Internet de la inceput, cat si dreptul corespunzator al utilizatorilor la informare.

In toate cazurile, limitele de responsabilitate mai sus mentionate nu ar trebui sa afecteze posibilitatea de a se emite dispozitii prin care li se cere furnizorilor de servicii sa inceteze sau sa previna, pe cat posibil, o incalcare a legii.

Principiul 7: Anonimat

Pentru a asigura protectia importiva supravegherii online si a spori libera exprimare a informatiilor si ideilor, statele membre trebuie sa respecte vointa utilizatorilor de Internet de a nu isi face cunoscuta identitatea. Aceasta nu impiedica statele membre sa ia masuri si sa colaboreze pentru a-i descoperi pe cei responsabili de savirsirea unor infractiuni, in concordanta cu legea nationala, CEDO si alte acorduri internationale in domeniile justitiei si politiei.