Liviu imi atrage atentia asupra unui caz in care un magazin de comert electronic a afisat un pret mai mic la un produs la care s-a facut comanda iar ulterior magazinul a refuzat sa onoreze comanda respectiva, invocind o eroare asupra pretului.
Cazul nu este nici primul si nici ultimul si vad ca apare tot mai des - si multe dintre magazine incearca sa refuze aceste comenzi.
Opinia mea (pe scurt - mai jos vine argumentatia) este ca magazinele trebuie sa onoreze comenzile primite si acceptate, chiar daca a fost afisat un pret gresit. Exista si o exceptie - pretul derizoriu.
1. Regula - magazinul plateste
Trebuie sa intelegem intai ca si o simpla pagina web cu un pret la un produs este o oferta comerciala clara. Iar clickul facut de client si apasarea butonului Plaseaza comanda e o acceptare a ofertei. Deci un contract. (vezi articolul mai vechi pentru argumentarea juridica) Deci contractul trebuie onorat la pretul din oferta.
Orice conditii contrare acestei norme imperative a legii sunt nule.
a) Se poate schimba pretul ?
Evident ca fiind vorba de un contract, partile au dreptul sa modifice orice element al contractului. Deci daca magazinul ajunge la un compromis cu cumparatorul, atunci sa le fie de bine amindurora.
Dar magazinul nu poate impune o schimbare a contractului. Acest lucru este clar atit din punctul de vedere al teoriei generale a contractelor, si este intarita de dispozitiile pentru protectia consumatorului - OG 21/1992 privind protectia consumatorului Art 10
Art. 10. - Drepturile consumatorilor, la încheierea contractelor, sunt:
…
f) de a plăti, pentru produsele sau serviciile de care beneficiază, sume stabilite cu exactitate, în prealabil; majorarea preţului stabilit iniţial este posibilă numai cu acordul consumatorului.
b. Dar daca acea comanda nu este confirmata ?
Legea romana cere ca orice comanda de pe site sa fie confirmata (art 9 alin 3 si 4) - explicate in articolul asta
Dar daca acel comerciant nu a trimis inca un email (sau alta metoda echivalenta) de confirmare si a descoperit eroarea si il notifica pe client ca nu se poate realiza contractul?
Din punctul meu de vedere, confirmarea acceptarii ofertei (care este o obligatie a comerciantului !) nu duce la anularea sau neincheierea contractului, ci doar la imposibilitatea probarii lui. (adica instrumentum probationis - suportul material care ar dovedi existenta acordului de vointa).
Mai prozaic explicat - exista contract, dar e aproape imposibil sa-l dovedesti.
2. Exceptia - pretul derizoriu (sau clientului i se prezuma reaua credinta)
Exceptia de la situatia de mai sus ne-o da art. 1303 Cod civil:
Art. 1303. Pretul vânzãrii trebuie sã fie serios si determinat de pãrti.
In doctrina (vezi F Deak, Tratat de drept civil) se explica ce inseamna pret serios ” adica sa nu fie derizoriu(infi,), atit de disproportionat in raport de valoarea lucrului.vindut incat sa nu existe pret, sa nu poate constitui obiectul obligatiei cumparatorului (…) Seriozitatea fiind o chestiune de fapt este lasata la aprecierea instantei.”
Si totusi, cum putem face diferenta intre un pret mic si unul derizoriu ?
Desi e clar ca nu exista nici o regula clara juridica (si nici nu trebuie sa fie), cred ca scopul acestei reglementari este de a nu lasa unii cumparatori de rea-intentie sa profite de greseli evidente. In cazul comertului electronic, cind preturile sunt niste intrari intr-o baza de date de cele mai multe ori neverificate de om, problema se pune mai acut.
Din punctul meu de vedere, un pret mic poate insemna si 50% sau mai putin din alt pret care il afiseaza alt magazin. Poate fi vorba de o oferta, de o lichidare de stoc, de un produs care trebuie sa fie vindut ca apare unul nou, etc.
In conditiile in care pretul afisat este de 10% sau mai mic decit un pret normal al acelui produs este clar un pret derizoriu, iar clientul nu poate beneficia de aceasta eroare, pretul fiind neserios, iar contractul de vinzare-cumparare nul.
Exemplul dat de Liviu, cu un laptop la un pret de 8 RON este relevant pentru un exemplu de pret derizoriu.
Opinia mea se bazeaza si pe comentarille si jurisprudenta franceza (vezi caz in care pretul era serios chiar daca era nu era 100 000 de Franci, ci 460 000
De altfel uitindu-ma pe un FAQ al Ministerului Francez de Interne si opinia Forum de Droit de L’internet remarca ca suntem pe aceeasi lungime de unda. (adica Am dreptate !:p), sistemul francez fiind practic identic cu cel romanesc - Atentie in dreptul anglo-saxon e exact invers in aceasta problema a erorii pretului!
Zice Forumul (trad. mea):
“Jurisprudenta a refuzat, in maniera constanta, sa anuleze vinzarea in cazul unei simple erori asupr avalorii unui produs. Tribunalele considera de fapt, in maniera restrictiva, ca o asemenea nulitatea nu ar putea fi retinuta decit daca eroarea de afisare face sa apara un pret derizoriu, astfel incat consumatorul nu poate sa pretinda ca acel pret chiar reflecta valoarea reala a bunului.”
« De manière constante, la jurisprudence refuse d’annuler la vente en cas de simple erreur sur la valeur d’un produit. Les tribunaux considèrent en effet, de manière restrictive, qu’une telle nullité ne pourra être retenue que si l’erreur d’affichage fait apparaître un prix dérisoire tel que le consommateur ne peut prétendre avoir pris ce prix pour la valeur réelle du bien ».
Oricum daca nu va intelegeti cu magazinul exista doar optiunea - instanta sau ANPC (daca sunteti consumator). Aici e poate vine interesanta discutia despre un mod alternativ de rezolvare a disputelor. Dar deja asta e alta poveste.