erata:Art.139 alineatul 8 in locul Art.1398

raportul original la care se face referire se gaseste la:

http://ec.europa.eu/comm/enlargement/report_2006/pdf/monitoring_report_ro_en.pdf

4.1.5. Chapter 5: Company law

Mersi, am facut schimbarea am adaugat linkul.
De fapt este art 139 indice 8, dar asa e cind faci copy&paste din editor de text - ah! interoperabilitatea asta :p0

ce ar putea sa faca apti in acest caz?
ps: mai este o luna de chin si revin la viata :-)….

„trebuie sa remarcam ca articolul prezentat nu cere un interes comercial direct sau indirect pentru existenta infracţiunii. Totuşi, in practica judiciara acest element este luat in considerare in mod serios atat in stabilirea concreta a pedepsei, dar si a existentei infractiunii in sine”
Va referiţi la practica judiciară străină…, trebuie totuşi să ţinem seama de modul în care prevederile Directivei 2001/29/CE au fost implementate la nivelul fiecărei legislaţii interne. România se poate lăuda şi de această dată cu aspectul cel mai restrictiv posibil, spre diferenţă de Spania de exemplu, unde art.270 din Codul penal spaniol în mod specific permite transmiterea de fişiere, atâta timp cât nu implică un profit. Mijloacele necesare pentru atingerea scopului urmărit de directivă sunt într-adevăr lăsate la latitudinea fiecărei ţări, trebuie totuşi luat în considerare impactul pe care le-ar putea avea asemenea diferenţe semnificative de protecţie la nivelul comunităţii europene, odată cu aderarea României. Pe lângă aceasta, responsabilitatea legiuitorului în ceea ce priveşte drepturile de autor constă inclusiv în a menţine echilibrul între drepturile recunoscute titularilor şi societate, publicul larg (principiul interesului public). Un exemplu în acest sens ar putea fi măsurile tehnologice de protecţie, permise titularilor, dar care „trebuie aplicate fără a aduce atingere politicii publice”, tocmai pentru a preveni utilizarea „abuzivă a unor astfel de măsuri luate de către titularii de drepturi”. „Trebuie păstrat un echilibru just între drepturile şi interesele diverselor categorii de titulari de drepturi de autor şi ale utilizatorilor. Excepţiile existente şi limitările de drepturi stabilite de statele membre trebuie reanalizate în temeiul noului mediu electronic.”
Când în acest domeniu informaţional, balanţa legislativă se înclină în mod excesiv în favoarea titularilor de drepturi de autor este demonstrat fenomenul de contracarare tehnologică, de care legislaţia românească nu ţine cont (una dintre actualele prognoze fiind aceea că până la sistemul P2P cu IP anonim nu mai este decât un pas).
Practic fapta săvârşită pe teritoriul României, de către un cetăţean român, întruneşte toate elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute la Art. 139^8, iar contra argumentul lipsei pericolului social nu poate fi susţinut atâta vreme cât, eventualitatea acestei încadrări ar face practic imposibil de identificat circumstanţele pericolului social pentru aceeaşi faptă.

De acord in totalitate cu ideea balantei legislative imperfecte - aici mai trebuie lucrat serios - mai ales in timpul procesului legislativ propriu-zis (aici i-am raspuns si lui Cosmin).
Nu, nu m-am referit la practica judiciara straina. Ci si la cea romaneasca - evident nu pe cazuri p2p, ci de cazuri generale - dar si de cazuri legate de drept de autor. Au fost multe cazuri in care judecatorii au decis in unele cazuri de incalcare a drepturilor de autor ca nu exista pericol social, sau ca pericolul social e atit de mic incit poate doar o amenda penala ar fi decizia corecta intr-un caz sau altul. (dovada tocmai ca nu exista cazuri de inchisoare pt infractiuni legate de drept de autor - desi procese au fost destule - si pe chestiuni serioase).

Mai prozaic spus, asa cum un judecator va decide ca nu exista pericol social pentru cineva care a furat 2 rosii, la fel cred ca va gindi si pentru cineva care a pus la fisiere partajabile 1 film.

In acest context, recunosc ca nu prea inteleg ultima dvs fraza. Eu cred ca lipsa pericolului social este un argument cit se poate de rezonabil pentru o astfel de infractiune - evident avind si circumstantele de caz favorabile. Pe de alta parte as considera ca este normal sa se aplice o asemenea infractiune in cazul in care ar exista un sistem de partajare de fisiere (sau de unde poti la iei), care permite accesul numai contra cost (deci este un interes de profit - fie el si indirect)

In fine - ideea lipsei de pericol social am prezentat-o poate mult mai clar in articolul P2P - cit de (i)legal este ?

Infractiunile sunt totusi distincte, in analiza celei prevazute de Art. 139^8. trebuie pornit de la specificul softului ce sta la baza retelei de trasmitere de fisiere de tip peer to peer. Ultima versiune descentralizata permite fiecarui calculator sa functioneze ca un server facilitand indexarea, schimbul rapid de date, concomitent, userii fac upload si downloadeaza. Prin punerea la dispozitia publicului a unui fisier in modalitatile prevazute de art. 139^8 valoarea sociala avuta in vedere este in acelasi mod atinsa ca si in cazul in care ar fi existat 100 de fisiere disponibile ale aceluiasi user si aceasta pentru ca pentru acel fisier avut in vedere de primul caz se puteau face, de exemplu, zilnic 100 de upload-uri. De un astfel de prejudiciu, calculat in astfel de circumstante, incearca legiuitorul sa il protejeze pe titular prin aceasta prevedere (utilitatea urmarita de legiuitor). In acest mod, indirect, este de fapt adusa atingere drepturilor titularilor asupra propriilor opere, tocmai prin upload-urile permise de fiecare user in parte, nu are importanta numarul de fisiere disponibile, la fel cum nu are importanta daca esti pentru prima oara in acest tip de retea. Din aceasta perspectiva trebuie privit inclusiv pericolul social aferent infractiunii in cauza. Astfel spus, daca am retine aceasta speta ca fiind lipsita de pericol social (inclusiv cazul unui user “care a pus la fisiere partajabile 1 film”), ne-ar fi aproape imposibil sa gasim circumstantele in care fapta prevazuta de art. 139^8 poate avea pericolul social necesar pentru a fi incadrata ca si infractiune.
Nu ma indoiesc ca au existat judecatori prea putin interesati in a se complica cu astfel de spete, pe de alta parte, in aparare, se pot aduce inclusiv argumente procedurale, depinde de fiecare dosar. Ar fi interesat de studiat.

Monica si Bogdan,
Eu cred ca discutati in contradictoriu pe o tema putin interesanta in practica. De ce? In primul rand, pentru ca majoritatea aplicatiilor p2p impun partajarea unei anumite cantitati de fisiere pentru a avea acces la zonele fierbinti ale retelei. Sigur, exista si alte variante, insa in romania dc++, odc si altele asemenea, inseamna majoritatea. Poate, in cazul torentelor, lucrurile stau altfel:
http://en.wikipedia.org/wiki/BitTorrent

Altfel, sa fim seriosi. In share sunt puse, in proportie de 99% doar fisiere multimedia si software. Fara drepturi de autor. Asa functioneaza sistemul. E greu de crezut ca intalniti utilizatori cu unu, cinci sau 10 fisiere in share. Doar daca nu vorbim de fisiere de dimensiuni mari (5 filme, 5 jocuri sau 5 kituri software).

Prin urmare, dupa mine, problema pericolului social al acelei fapte savarsite de userul care pune in share un fisier e o problema usor de rezolvat (nu este pericol social) dar neinteresanta pentru practica.

Din miile de procese deschise in 2006 de asociatiile de producatori / casele de discuri, etc., toate au tintit oameni care partajau peste 10 gb de fisiere fara drept de autor.

Ce ziceti insa de argumentele acuzarii? Cum poti condamna un om care a pus in share 10 filme, fara drepturi? Eu zic ca nu poti. :D In romania, cel putin. Problema se pune insa cu conexiunile la p2p internationale. Se poate condamna n strainatate? In locurile unde fapta este incriminata si mai rau. Ce ziceti de conflictul in spatiu al legilor penale. Uite, subiect interesant de discutie: la ce riscuri se expune un user roman care se conecteaza la o aplicatie p2p cu useri de mai multe nationalitati?

daca o casa de discuri din Romania da in judecata o firma de hosting din Romania care este proprietara fie si numai a unui site,pe care sunt link-uri cu melodii din proprietatea primeia,care credeti ca vor fi raspunsul instantei…in functie de traficul realizat pe acea pagina web,si in functie de numarul de fisiere .mp3 revendicate?

mentionez ca ar fi un precedent pentru justitia din Romania.sunt judecatorii pregatiti (si) pentru astfel de cazuri?

sunt sanse mari ca firma de hosting sa fie condamnata, cu exceptia cazului in care a folosit in sprijinul ei prevederile legii privind comertul electronic.

Nu cred ca fapta e incriminata mai rau decit in Romania. Mai sunt legi si un Germania sau Franta, dar din cite stiu eu sunt doar amenzi, nu si inchisoare.

La a doua intrebare, am inteles ca firma este chiar administratorul site-ului, deci nu i se aplica dispozitiile legi com el pentru hosting. S-ar putea insa sa apleze la articolul cu linkurile .. mai greu de crezut insa daca nu mai asta ar fi pe site.

Cred ca ar fi un caz interesant. Aveti o speta ? Depinde de judecatorul care decide asupra cazului si de multe circumstante (daca a cistigat ceva din site-ul ala, ce virsta are adminul - parca iara vad ca e un pusti de 16 ani), etc

Pentru Monica Banu:
Monica draga, daca tu juri in fata icoanei ca nu ai descarcat nimic prin P2P, atunci cuvintele tale din prea-lungul tau mesaj anterior au rost. Altfel, nu.

A devenit infractiune fapta de a lua cu oDC muzica anilor ‘80, pe care nu o mai gasesti in magazine?
A devenit infractiune fapta de a lua cu oDC o carte in format PDF despre OZN-uri sau un roman SF al lui Asimov?
A devenit infractiune fapta de a descarca filme precum “Poseidon” sau “Amadeus” ca sa ai la ce sa te uiti, evitand astfel telenovelele si serialul “La bloc", culmea inculturii difuzate la nivel national?
A devenit infractiune accesul la cultura, mult inlesnit cu oDC si mult mai elegant, decat rasfoirea volumelor prafuite ale bibliotecilor?
Cine are interes sa ne distruga pe noi, romanii de rand? Cine are interes sa ne tampeasca, invocand asa-zisele drepturi de autor?
OAMENI BUNI, APELATI LA BRUMA DE LUCIDITATE RAMASA! SE POATE VORBI DE DREPTURI DE AUTOR NUMAI IN MOMENTUL COMERCIALIZARII UNEI OPERE, NU IN MOMENTUL VIZIONARII/ASCULTARII EI! Cel de la care iau filmul cu oDC mi-l da gratis, deci nu obtine profit. Eu, daca-l dau cu oDC la altii, il dau tot gratis, nu obtin profit. Ati uitat ca trocul a fost prima si cea mai eficienta modalitate de a face comert? Atunci, de ce ne lasam amagiti de BSA, ORDA si altii ca ei, de ce ii lasam sa ne amageasca cu drepturile de autor?
Daca lucrurile vor continua sa mearga tot in halul asta, daca va exista cineva dispus sa extinda “operatiuea Iasi” la nivel national si daca va incerca cineva sa limiteze, “in orice loc si in orice moment ales in mod individual” protocolul P2P si clientii de DC si de Torrent, atunci va trebui sa se gaseasca modalitatea de a-i convoca pe cei din Al-Qaeda ca sa termine odata pentru totdeauna cu BSA, ORDA si altii ca ei si astfel accesul la cultura sa nu mai fie ingradit de nimeni.
Am cam luat-o pe aratura, insa intre nebuni trebuie sa te comporti ca nebunii.