Mi-a ajuns la urechi zilele trecute un caz interesant (dar deranjant în același timp!) de un presupus caz de criminalitate infromatică. Care ne arată că povestea lui Aaron Swartz se poate replica și în România, doar că la un nivel mult mai ridicol.
Cazul
Pe scurt, una din firmele CFR-ul, proprietar al site-ului infofer.ro sau www.cfrcalatori.ro de unde puteți afla mersul trenurilor din România (asta dacă nu va pierdeți în interfața de secol trecut), a început să dea în judecată în penal pe toți cei care i-au copiat informațiile din mersul trenurilor, considerând că aceștia au preluat informațiile accesând fără drept (infracțiune prevazută de art 42, legea 161/2003) sistemul informatic al CFR, adică site-ul mai sus menționat.
Deci CFR consideră că unii oamenii ar trebui să intre la pârnaie pentru ca au facut o aplicație mai bună decât a lor.
Citeva aspecte juridice, si nu doar merita dezbatute:
De ce?
Dincolo de orice argument pro sau contra din spectrul juridic mă întreb de ce naiba o fi vrând CFR să-și “protejeze” mersul trenurilor. În fond informația nu doar că este publică prin esența ei, dar este unul din principalele motoare prin care poți să-ți atragi călătorii. Faptul că orice călător poate să afle căt mai repede că există un tren care pleacă la 14 30 din București și ajunge la 15 30 în Ploiești mă face să mă duc la gară și să îmi cumpăr bilet (sau chiar să-l cumpăr online). Dar de ce ar trebui să pot afla această informație doar de pe site-ul lor oficial? Cu ce te-ar putea deranja că alții îti fac practic reclamă în mod gratuit?
Singura motivație cât de cât posibilă ar fi explicația că aceste site-uri (cum a fost http://merstrenuri.ro) îți dădeau posibilitatea de căuta nu doar în mersul trenurilor CFR, ci și în mersul trenurilor private. Care ar fi fost dăunător mai ales dacă ar fi trecut la pasul 2 - să compari și prețurile. Deci teama stupidă de concurența (în loc să se axeze pe îmbunătățirea serviciilor) este singurul motiv al unei decizii nu doar stupide, ci care dovedește o gândire comercială retrogradă.
Poate fi scrape-ingul o infracțiune?
Practic - cei ce au “copiat” mersul trenurilor probabil au luat o informație ce deja este pe site-ul public de pe Internet (sunt mai multe in speță gen : mersultrenurilor.ro , merstren.ro, mersul-trenurilor.infoturism.ro, http://merstrenuri.ro) - asta daca nu cumva or fi platit 2 studenți sa ia filă cu filă din Mersul Trenurilor pe hârtie și să le bage într-o bază de date.
Cazuri similare cu preluarea mersurilor trenurilor au mai fost și în Germania sau SUA (și acolo au stârnit indignarea publicului, mult înainte de orice verdict).
Simplificând mult problema juridică, putem rezuma acest subiect pe o singură întrebare - era “fără drept” acest acces la site-ul public al CFR?
Răspunsul evident este negativ, în opinia mea. Dintr-un motiv extrem de simplu - site-ul public al CFR cu mersul trenurilor nu are nicio informare cum că o asemenea utilizare nu ar fi legală. (obligatorie cf art 41 din legea 161/2003)
Chiar si dacă o asemenea informare ar fi existat (de exemplu în Termeni și Condiții), este discutabil (iar deciziile de pina acum - din afara României, evident) în ce masura acel text ar fi fost opozabil unui terț care poate face web scraping, fără a citi Termenii si Conditiile înainte.
Dar din punct de vedere practic o asemenea interpretare ar fi doar o mare prostie în era web 2.0, dacă ma întrebați pe mine.(evident, nu vorbim de situația în care conținutul parsat ar fi fost protejat de alte drepturi). Daca vreți ca un anumit conținut să nu fie parsat, puneți niște mijloace tehnice minime de protecție și atunci putem discuta și de fapta penală a celui ce le depășește. EFF are o campania în SUA tocmai pentru modificarea legii lor de criminalitate informatică pentru a dezincrimina în mod direct acest aspect.
Este baza de date de Mersul Trenurilor protejată de vreo lege?
Iarăsi răspunsul meu ar fi negativ.
În primul rând nu există nimic original în baza de date în sine sau în metoda de prezentare publică pentru a putea beneficia pentru o protecție prin dreptul de autor.
Am putea însă discuta mai în detaliu despre posibila protecție prin dreptul sui-generis asupra conținutului integral al bazei de date. (cap VI legea 8/1996). Din fericire însa jurisprudența destul de recentă și bogată a Curții Europene de Justiție pe acest subiect a limitat extrem de mult definiția producătorului de baze de date, care ar putea benficia de o protecție prin dreptul sui-generis:
Astfel CEJ interpretează în mod restrictiv termenul de „obținere” a conținutului unei baze de date, excluzând costurile legate direct de crearea acestor date, comentând:
„ Scopul protecției prin dreptul sui generis stabilit prin directivă este să stimuleze punerea în funcțiune de sisteme de stocare și procesare pentru informația existentă și nu crearea unor elemente susceptibile ulterior să fie incluse într-o bază de date”
Practic Curtea decide ca fabricantul poate avea un drept sui generis doar dacă a investit substanțial în obținerea sau verificarea de date din surse independente, iar investiția în crearea datelor care formează baza de date nu duce la dreptul sui-generis. Cei care creează datele trebuie sa investească substanțial în aranjarea și selectarea lor pentru a beneficia de acest drept.
Autocitare din “Introducere în subiectul datelor deschise Și problemelor sale juridice", Revista Romana de Dreptul Afacerilor 1/2013
Pot fi datele de transport date deschise (a.k.a open data)?
Eu cred ca experiențele din Marea Britanie, dar nu numai, din zona de open data prin reutilizarea informațiilor legate de trafic sau transporturi (de fapt indiferent dacă vorbim de mașini, trenuri sau feriboturi) ne demonstrează că există un beneficiu social imens din re-utilizarea acestor date, iar uneori și un beneficiu economic pentru cei ce sunt suficient de deștepți pentru a prezenta într-un mod atractiv. Și în final poate duce la o mai bună utilizare a mijloacelor de transport în comun.
Iar faptul că există aceste servicii, e adevărat la nivel incipient și în România, ne arată că și la noi există antreprenori din zona privată care doresc să o exploreze.
Intrebarea de fond, dincolo de toate aspectele juridice, este una simplă:
Punem umărul (deschizând datele) sau punem frână (inventând procese stupide)?