Probleme juridice privind continuturile negative din Internet 

Dr Horatiu Dan Dumitru
Articol publicat in Revista "Pandectele Romane" nr. 3/2003, 4/2003, 5/2003 6/2003 si 1/2004

1. Consideratii generale

2. Tendinte actuale in procesul de reglementare a continuturilor in Internet

3.Pornografia adulta in Internet

4. Pornografia infantila in Internet

5. Rasismul si xenofobia in Internet

6. Insulta si calomnia in Internet

7. Paginile web de protest

8. Instructiuni de fabricare a materialelor explozive

9. Modalităţi speciale de diseminare a conţinuturilor negative

1. Consideratii generale

Prin anvergura serviciilor sale principale – World Wide Web, Usenet si E-mail – Internetul reprezinta, in mod incontestabil, mediul care faciliteaza cel mai dinamic, mai amplu, mai divers si mai consistent transfer de informatii, cunoscut vreodata in istorie. In prezent, practic toate domeniile de interes - de la gradinarit si arta culinara, pana la drept, economie si securitate informatica - fac obiectul paginilor Web, sunt abordate in cadrul unor grupuri de discutii si de stiri sau sunt evocate in corespondenta electronica a celor interesati.

Internetul nu este doar o retea internationala de calculatoare; el reprezinta, totodata, o comunitate a celor ce schimba informatii prin intermediul noilor tehnologii. Relatiile create in cadrul acestei comunitati a internautilor pretind o anumita reglementare, instituirea anumitor reguli de conduita la care cetatenii spatiului cibernetic inteleg, de cele mai multe ori, sa adere de buna voie, sub sanctiunea unor forme de excludere din cadrul comunitatii sau de limitare a accesului la aceasta. 

Pe fondul dezvoltarii retelei informatice globale, de catre chiar participantii constanti la aceasta, s-a conturat un proces de autoreglementare, prin care membrii diferitelor sub-comunitati electronice au convenit asupra unor coduri de conduita, mai mult sau mai putin elaborate, independent de vreo obligatie ce le-ar fi fost impusa prin lege. Cu toate acestea, complexitatea relatiilor sociale din Internet, riscul aparitiei unor fenomene generatoare de pericol social si de prejudicii, victimizarea unor categorii de persoane, precum si eficienta relativa a mijloacelor sanctionatorii autoimpuse in cadrul comunitatilor de internauti, au constituit factori esentiali ai declansarii unor demersuri legislative la nivel statal si international. 

In prim planul preocuparilor de ordin normativ se inscrie, tot mai pregnant, problematica extrem de complexa, a continuturilor din Internet. Aceasta, deoarece spatiul virtual este, prin esenta lui, un loc de manifestare a libertatii de exprimare, a libertatii de a primi si transmite informatii, reclamand observarea respectarii unor reguli ce privesc indeosebi limitele acestei libertati fundamentale. Fiind vorba, in ultima instanta de un aspect de drept constitutional, este firesc sa existe un interes de reglementare la nivelul statelor si, avand in vedere natura globala a Internetului, o preocupare a acestora de a crea un cadru juridic adecvat si la nivel international. 

Studiul de fata este menit sa puna in lumina tocmai mutatiile pe care noile tehnologii le genereaza in spatiul public, modificarea mentalitatilor, dezvoltarea unei anumite culturi a comunicarii, gradul de toleranta fata de continuturile de idei traficate in Internet – elemente care, la randul lor, influenteaza modul in care juristii inteleg sa se raporteze la libertatea de exprimare, in special din perspectiva dreptului constitutional si a dreptului penal.

In contextul problematicii continuturilor din Internet, urmatoarele aspecte prezinta, actualmente, un interes cu totul special:
1. Pornografia adulta
2. Pornografia infantila
3. Rasismul si xenofobia
4. Insulta si calomnia 
5. Instructiunile privind fabricarea materialelor explozive
6. Plangerile impotriva produselor comerciale
7. Modalitatile de diseminare a unor continuturi 

Pornind de la terminologia utililizata in doctrina si practica juridica a altor state, intelegem ca, pentru analiza din cuprinsul prezentului studiu, sa utilizam notiunea de “continuturi negative” (1) , termen ce include atat continuturi prohibite expres de lege, dar si elemente aflate intr-o zona “gri”, tot mai controversata, sau care, in orice caz, beneficiaza de tratamente juridice diferite de la o tara la alta, fara a putea fi totusi considerate continuturi acceptate social. 

Studiul de fata nu are, desigur, pretentia de a epuiza o tematica atat de extinsa care, in dimensiunile sale de baza – doctrina, jurisprudenta si legislatie – cunoaste o dinamica permanenta pe plan international. El isi propune, in schimb, sa ofere o introducere in analiza subiectelor evocate mai sus, precum si a zonelor de interferenta cu acestea, in scopul familiarizarii teoreticienilor si practicienilor din Romania cu un fenomen juridic nou, deosebit de complex si sensibil. 


2. Tendinte actuale in procesul de reglementare a continuturilor in Internet

2.1. Consideram ca un demers de genul celui propus in studiul de fata se impune mai cu seama in vederea aplicarii atente si corecte a viitoarei legislatii romane in aceasta materie, astfel incat sa se evite criminalizarea Internetului si lezarea nejustificata a utilizatorilor din Romania, in drepturile si libertatile lor fundamentale, pe deplin aplicabile si in spatiul virtual. 

Impunerea legii in acest domeniu nu poate constitui un apanaj al autoritatilor publice. Credem ca un efort conjugat al sectorului public si al celui privat, intemeiat pe intelegerea beneficiilor Internetului, dar si a necesitatii salvgardarii unor valori si interese sociale, ocrotite de lege, poate reprezenta o solutie benefica in ceea ce priveste mentinerea unui echilbru rezonabil intre libertatea de exprimare in Internet si tinerea sub control a unor fenomene periculoase ce se produc in aceasta zona.. 

Ilustrativa in aceasta privinta este abordarea Autoritatii Australiene a Radioului si Televiziunii (Australian Broadcasting Authority) - inzestrata de lege cu functii de supraveghere si reglementare a domeniului audiovizualului, precum si a serviciilor de comunicatii electronice – care urmareste instituirea unui parteneriat public – privat, unde sfera privata este reprezentata de organizatiile furnizorilor de servicii electronice si cele ale utilizatorilor (destinatarilor) acestor servicii. (2)

Abordari si initiative similare ar putea fi lansate si in Romania, reunind autoritatile publice competente, asociatiile profesionale din domeniul IT & C si utilizatori constituiti in diverse forme de organizare, in scopul intelegerii reciproce a exigentelor legale, a particularitatilor folosirii serviciilor electronice, precum si a modului de adecvare a legii, in special in continutul coercitiv al acesteia, la specificul Internetului. Cu privire la acest ultim aspect, ar fi de salutat elaborarea unui “Ghid al utilizatorului serviciilor Internet” care sa nu se rezume la reproducerea unor texte de lege supuse oricum interpretarii si controverselor, ci sa ofere recomandari comprehensive si concrete, accesibile persoanelor fara pregatire juridica, indicand conduita ce trebuie evitata, inclusiv “capcanele” ce pot fi intalnite in Internet, precum si modul de a proceda in cazul identificarii unor materiale electronice avand un continut negativ.

2.2. La nivelul Uniunii Europene, intr-un document referitor la continuturile ilegale si periculoase in Internet, au fost sintetizate valorile ce ar trebui protejate de fapte prejudiciabile ce se pot savarsi in mediul electronic. (3) Este vorba despre:
a) siguranta nationala (amenintata prin instructiuni de fabricare a masinilor infernale, productia de stupefiante si activitati teroriste);
b) minorii (existenta unor forme abuzive de marketing care tintesc categoria minorilor prin colectarea, pe cale electronica, a datelor personale ale acestora, violenta si pornografie);
c) demnitatea umana (afectata de instigari la ura sau discriminare rasiala, insulta si calomnie);
d) economia (periclitata prin savarsirea de fraude, furnizarea de instructiuni privind modul de piratare a cartilor de credit);
e) bazele de date (lezate de hackeri);
f) sfera privata (transmiterea neautorizata a datelor cu caracter personal, hartuirea electronica – Cyberstalking);
g) proprietatea intelectuala (distribuirea neautorizata a creatiilor protejate)

Problema esentiala a raportarii normative la continuturile electronice si, prin urmare, dificultatea formularii unei optiuni pentru o anumita abordare legislativa, rezida tocmai in specificul Internetului. Cu ce element din spatiul real este compatibil modul de exprimare specific spatiului virtual? Mai multe variante de asimilare pot intra in discutie:
- asimilarea cu serviciul postal, avand in vedere existenta serviciului e-mail;
- asimilarea cu un serviciu de telecomunicatii, datorita functiilor indeplinite de serviciul Internet Relay Chat;
- asimilarea cu mass-media, in considerarea existentei ziarelor electronice;
- asimilarea cu radioul si televiziunea.

Statele nu au reusit sa impuna o paradigma legislativa unica, astfel incat, in momentul de fata, exista solutii de reglementare diferite. (4) In Statele Unite ale Americii, sub impulsul unor tendinte conservatoare, Congresul s-a straduit sa impuna reglementari rigide menite a descuraja continuturile negative in Internet. Acest tip de legislatie s-a lovit de opozitia organizatiilor civice liberale care au obtinut, in repetate randuri, castig de cauza in contestatiile de natura constitutionala aduse in fata Curtii Supreme. In Franta, Consiliul Constitutional a obiectat, la randul sau, cu privire la caracterul vag si prea larg al unor reglementari din acest domeniu. 

In schimb, China si Singapore sunt state in care cenzura Internetului reprezinta un obiectiv explicit asumat, in fata caruia par sa nu exista obstacole constitutionale. O situatie similara exista si in Coreea de Sud. 

Legislatorii germani s-au concentrat asupra cenzurii pornografiei infantile si a propagandei anti-semite, iar Comisia Europeana recomanda elaborarea unui cod de conduita in Internet, laolalta cu utilizarea de filtre electronice. 

Interesante si utile sunt recomandarile Camerei Internationale de Comert, in privinta reglementarilor de continuturi in Internet. Pe langa incurajarea autoreglementarii, documentul elaborat de Comisia pentru E-Business, IT si Telecomunicatii a Camerei militeaza in favoarea reglementarilor statale minimale, cuprinzand norme clare, precise si susceptibile numai de interpretari restrictive. (5)

2.3. In contextul eforturilor de reglementare a continuturilor electronice, merita sa zabovim asupra argumentelor pro si contra in jurul intrebarii daca libertatea de exprimare in Internet se impune a fi limitata.

2.3.1. Consacrand libertatea de exprimare, constitutiile statelor democratice fixeaza, totodata, limitele exercitarii acestei libertati. Relevante, in acest sens, sunt prevederile art.30 din Constitutia Romaniei:
“(1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public sunt inviolabile. 
(2) Cenzura de orice fel este interzisa.
(3) Libertatea presei implica si posibilitatea de a infiinta publicatii.
(4) Nici o publicatie nu poate fi suprimata.
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare in masa obligatia de a face publia sursa finantarii.
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri.
(8) Raspunderea civila pentru informatia sau pentru creatia adusa la cunostinta publica revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestarii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, in conditiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege.”
In opinia noastra, textul constitutional citat este aplicabil si spatiului de comunicare virtual, Internetului, in toate componentele si serviciile specifice ale acestuia, care pot fi subsumate expresiei “alte mijloace de comunicare in public.” 

2.3.2. Printre multe alte aspecte, ar fi de discutat daca prin “presa”, raportata la Internet, ar trebui sa intelegem nu doar mijloacele de informare in masa clasice, transpuse in forma electronica, dar si, in general, orice pagina Web, grup de discutii, grup de stiri, precum si orice corespondenta electronica accesibila mai multor persoane, indiferent de continut si de autor. 

In sensul acesta, pagina Web a unei asociatii din domeniul protectiei mediului ar intruni toate caracteristicile presei si ar fi supusa exigentelor art.30 din Constitutie. Practic, s-ar putea sustine ca, in Internet, presa se extinde,incluzandu-i pe toti creatorii de continuturi care inteleg sa se adreseze unui public mai mult sau mai putin determinat. 

Teoria potrivit careia, presa in sistem on-line ar trebui sa beneficieze de un tratament juridic identic cu cel aplicabil mijloacelor clasice de informare in masa a generat deja probleme semnificative in practica judecatoreasca americana. (6)

In speta Reuters v. Shar, agentia de stiri a pretins statului Texas restituirea sumelor pe care le platise cu titlu de taxe pentru furnizarea, in forma electronica, a serviciilor de informare a publicului. Actiunea a vizat tratamentul juridic inegal existent in legislatia fiscala texana, care excepta, de la plata taxei, ziarele in forma tiparita, chiar daca puteau publica aceleasi stiri ca si un ziar electronic. Reuters a invocat libertatea de exprimare, consacrata de Primul Amendament la Constitutia S.U.A., pretinzand sa i se aplice un tratament identic cu cel de care se bucura presa obisnuita. Instanta a respins actiunea si a precizat ca Internetul este un mediu diferit de publicatiile tiparite, fapt ce justifica instituirea unui regim fiscal deosebit.

In cauza It’s in The Cards, Inc. v. Fuschetto, s-a pus intrebarea daca, in ipoteza unei calomnii savarsite prin serviciile Internet, utilizatorul calomniat are obligatia, anterior unei actiuni in justitie, sa solicite publicatiei corectarea afirmatiei calomnioase. Instanta judecatoreasca a apreciat ca un serviciu Internet de tip BBS (Bulletin Board System) poate fi folosit de utilizatori pentru a transmite mesaje la orice ora, ceea ce nu ii confera statutul unei “publicatii periodice”, in sens strict. 

Se poate afirma ca unii furnizori de servicii on-line manifesta un interes tot mai pronuntat in a obtine recunoasterea juridica a asimilarii lor cu presa. Nu mai putin insa, o asemenea asimilare nu genereaza, in toate cazurile, doar avantaje si drepturi, dar si obligatii si limitari specifice presei clasice, pe care dispozitiile constitutionale le prevad expres.

2.3.3. In acest sens, desi limitele libertatii de exprimare par a fi evidentiate, la o prima analiza, cu destula precizie in textul Constitutiei Romaniei, totusi, sintagma “manifestari obscene, contrare bunelor moravuri” este susceptibila de interpretare.” 

Pronuntandu-se asupra constitutionalitatii art.325 din Codul penal, care incrimineaza raspandirea de materiale obscene, Curtea Constitutionala a apreciat ca norma penala este conforma cu art.30 alin.7 din Legea fundamentala. (7) Cu acest prilej, instanta de contencios constitutional a subliniat ca valoarea sociala vizata de infractiune este morala publica, privita sub aspectul normelor de comportare sociala a individului in manifestarile si in exprimarile sale sub orice forma, cu privire la viata sexuala. “Morala publica isi gaseste expresie in sentimental public de pudoare si decenta, a carui nesocotire nu poate fi tolerata de colectivitatea respective. Manifestarile contrare moralei publice sunt social periculoase, pentru ca neaga una dintre conditiile de existenta a societatii si pentru ca impiedica educatia tinerilor generatii in respectful fata de valorile morale ale societatii.” Curtea Constitutionala admite insa ca notiunile de “morala publica” si “bune moravuri”, precum si notiunile “obscen” si “pornografic” exprima “un continut variabil de la o colectivitate la alta, de la o epoca la alta. In toate cazurile insa exista o limita a tolerantei manifestarilor, a carei incalcare este inadmisibila si la aceasta acceptiune a termenilor se refera legea penala.” (subl.ns. – H.D.D.)

Din 1995, de cand a fost pronuntata decizia Curtii, a trecut o perioada semnificativa de timp in care noi mijloace de comunicare publica - cele electronice, in speta – au devenit accesibile cetatenilor romani, facilitand contactul cu continuturi negative, inclusive obscene, si dezvoltand o cultura mediatica aparte, in paralel cu o anumita evolutie – probabil, perceptibila sociologic – a conceptiilor despre moralitatea publica. Din acest punct de vedere nu ar fi, probabil, inoportuna o reevaluare, sub aspect constitutional, a gradului de coliziune dintre morala publica si productia de continuturi obscene.

2.3.4. Din perspectiva modalitatilor tehnice de contact, se poate sustine ca accesul la serviciile Internet este diferit de cel la sfera audiovizualului. 
In cazul radioului si al televiziunii, simpla apasare a unui buton pune individul in legatura directa cu mediile de informare, in vreme ce continuturile din mediul electronic, mai ales cele negative, sunt accesibile in conditii ce pretind o anumita cunoastere a tehnologiei, precum si capacitatea de a naviga si cauta informatiile dorite, fara sa mai punem la socoteala problema costurilor de procurare a computerului si a legaturii Internet. 

In cazul audiovizualului, riscul confruntarii cu continuturi negative este mai mare, in absenta unor reglementari riguroase a regimului de difuzare a programelor si de adecvare a continutului acestora fata de anumite categorii de receptori. In privinta Internetului, distanta pana la continuturi susceptibile a intra sub incidenta interdictiilor legale este insa mai lunga, dar, cu toate acestea, tot mai usor de parcurs, chiar daca este vorba, deocamdata, despre o minoritate de initiati, nu numai in Romania.

Prin urmare, este sau nu dezirabila supunerea serviciilor Internetului rigorilor suportate de radio si televiziune? Trebuie restrictionate continuturile negative din spatiul virtual intr-o mai mare masura decat programele din domeniul audiovizualului?

2.3.5. Este evident ca “cetatenii retelei” ar ceda cu dificultate teritoriul de libertate pe care l-au descoperit in spatiul cibernetic.(8) Ofensiva legislativa a diferitelor state, avand ca obiectiv descurajarea pornografiei infantile, a rasismului si a antisemitismului, constituie un imperativ ce nu poate fi contestat. Nu de putine ori, in cadrul acestui demers intru totul justificat, autoritatile publice au anumite dificultati in a-si stabili corect “tintele” si a lua in seama intregul complex de factori care pot genera probleme de ordin constitutional. Este, de aceea, necesar a se determina, in toate cazurile, solutii juridice de echilibru, apte sa protejeze libertatile constitutionale si sa anihileze, deopotriva, fenomenele infractionale din Internet.

Argumentele favorabile unei “cenzuri” a continuturilor in Internet ar putea fi oferite de urmatoarele realitati:
a) existenta prevederilor constitutionale care, daca admitem ca se aplica serviciilor on-line, in sensul recunoasterii libertatii de exprimare in acest mediu, vor trebui sa fie aplicabile si din perspectiva unor restrictii;
b) pornografia si alte continuturi de natura sa lezeze bunele moravuri nu pot si nu trebuie sa fie diferentiate in functie de mediile prin care sunt transmise;
c) intrucat impactul mediatic prin imagini in miscare si sunet este indiscutabil mai puternic decat cel produs de continutul cartilor si al revistelor, ar trebui ca Internetul sa fie supus acelorasi forme de control al continuturilor, care sunt aplicabile radioului, televizunii si cinematografiei;
d) capacitatea cu totul specifica Internetului de a oferi un anumit grad de anonimitate constituie o incurajare la crearea si diseminarea de continuturi negative;
e) posibilitatea de a orienta represiunea penala, nu doar impotriva creatorilor de continuturi electronice, dar si contra furnizorilor de servicii Internet, care faciliteaza transmiterea continturilor negative.

De cealalta parte, s-ar putea sustine ca:
a) prevederile constitutionale interzic cenzura, iar limitele libertatii de exprimare sunt reglementate intr-o maniera susceptibila a da nastere la multiple interpretari si controverse, astfel incat cetateanul nu este edificat in privinta acestor restrictii si nu isi poate adecva, in mod corespunzator, conduita;
b) distinctia dintre controlul mediei tiparite si al celei audiovizuale este irelevanta. Realitatea ca publicatiile tiparite sunt in mare masura sustrase unui control statal se datoreaza faptului ca este vorba despre o sursa primara de distribuire a informatiilor catre public, esentiala cunoasterii. Pentru aceleasi ratiuni, Internetul ar trebui sa beneficieze de o protectie identica. Atunci cand, la vremea lor, filozofii constitutiilor democratice au consacrat conceptul de libertate a presei, ei s-au referit la cel mai puternic mijloc de informare existent in acea epoca – presa scrisa. In zilele noastre, Internetul tinde sa devina cel mai penetrant mijloc de informare si, in consecinta, ar trebui sa fie, in acelasi mod, ferit de limitari;
c) Internetul se sustrage, in mod obiectiv, eforturilor de a-l controla, pe de o parte, din cauza unor dificultati de ordin tehnic iar, pe de alta parte, datorita faptului ca legile restrictive nu pot avea aplicabilitate decat pe teritoriul statului care le-a emis si nu fata de furnizori de continuturi electronice localizati in alte tari.

Problema ramane in continuare deschisa si este remarcabil faptul ca aceasta controversa de ordin constitutional face, tot mai mult, obiectul unor hotarari judecatoresti surprinzatoare prin deschiderea abordarii fenomenelor asociate dezvoltarii Internetului. Semnificativa este, in aceasta privinta, o afirmatie cuprinsa in considerentele hotararii prin care a fost constatata neconstitutionalitatea Legii privind decenta in comunicatii (U.S. Congress - Communications Decency Act from 1996) (9) , in speta American Civil Liberties Union et al vs. Janet Reno: “Internetul poate fi considerat o conversatie nesfarsita la scara mondiala. Statul nu poate sa opreasca aceasta conversatie, recurgand la lege. Privit ca modalitatea cea mai participativa de exprimare in masa, dezvoltata vreodata, Internetul merita cea mai larga protectie impotriva intruziunii din partea statului.” (10)

2.3.6. Nu vom realiza, in prezentul studiu, o analiza de profunzime a art.30 din Constitutia Romaniei. (11) Totusi, cateva consideratii ar mai fi necesare cu privire la unele aspecte aflate in legatura cu ceea ce vom expune in sectiunile de mai jos.

Astfel, credem ca limitarile mentionate la alin.6 si 7 ale art.30 trebuie corelate, iar sfera lor se impune a fi extinsa, in raport cu alte dispozitii constitutionale relevante, de natura sa indice restrictionari ale libertatii de exprimare. In acest sens, ne referim la:
- art.45 alin.3 (interzicerea exploatarii minorilor, folosirea lor in activitati care le-ar dauna sanatatii, moralitatii sau care le-ar periclita viata ori dezvoltarea normala);
- art.26 (protectia vietii intime, familiale si private, precum si dreptul persoanei fizice de a dispune de ea insasi, fara a incalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri);
- art.28 (inviolabilitatea secretului scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale, al convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare);
- art.31 alin.3 (dreptul la informatie nu trebuie sa prejudicieze masurile de protectie a tinerilor sau siguranta nationala).

Elementele comune ale acestor texte din Constitutie sunt reprezentate, in esenta, de protectia minorilor, ocrotirea sferei intime a persoanei si protectia moralitatii. Toate acestea reprezinta valori care, aflate in contact cu forme de manifestare a libertatii de exprimare, nu trebuie lezate. Pornind de la acest principiu, creatorii de continuturi sunt obligati, de exemplu, sa evite: exploatarea economica a imaginilor minorilor (chiar daca acestea nu au conotatii obscene), plasarea in Internet, in conditii de accesibilitate, a corespondentei ori a unor fotografii intime apartinand unei persoane, fara consimtamantul acesteia, (12) crearea de pagini Web in care o persoana isi expune, cu buna stiinta, intimitatea, intr-un mod apt sa afecteze bunele moravuri etc. 

Asemenea limitari ale continuturilor pot fi, in unele cazuri, susceptibile de nuantari, iar o eventuala legislatie care si-ar propune un obiect de reglementare atat de sensibil nu ar trebui sa le ignore. In orice caz, apreciem ca, in pofida unor discutii si controverse ce s-ar putea naste, restrictionarile de acest tip beneficiaza de un temei constitutional suficient de solid, pentru a putea fi legiferate intr-o modalitate sau alta. 

Note:

1. Formula uzitata in limba engleza este, de regula, “offensive content”, pe care insa am considerat ca nu am putea-o traduce prin termenul “continut provocator (ofensator)”, “continut care lezeaza bunele moravuri” sau “continut periculos”, datorita riscului unei anumite limitari a sferei notiunii respective. De aceea, am preferat formula “continut negativ”, de natura sa sugereze o arie mai larga de aspecte susceptibile a fi analizate juridic.

2. A se vedea ABA 2001-02 Annual Report, Chapter 3 – Internet Content Regulation, disponibil la adresa http://www.aba.gov.au/abanews/annRpt/an01-02/ch3.pdf . Autoritatea australiana urmareste realizarea unui demers de co-reglementare a continuturilor in Internet, care vine in intampinarea unor ingrijorari exprimate de public, dar care, totodata, incurajeaza utilizarea Internetului. Strategia ABA vizeaza, printre altele, consolidarea organizatiilor reprezentative ale furnizorilor de servicii, evaluarea si monitorizarea eficientei codurilor de conduita adoptate de acestea, constientizarea utilizatorilor asupra problematicii privind continuturile in Internet si a modului de aparare in fata unor continuturi negative. 

A se vedea si A summary of Internet content regulation in Australia, material disponibil la adresa http://www.acenet.net.au/help/content.asp . In esenta, strategia reglementarii continuturilor are in vedere: a) furnizarea unor mijloace rezonabile si echilibrate de restrictionare a accesului la continuturi negative si protejarea minorilor; b) instituirea unui mecanism de sesizare a ABA, in legatura cu orice continut negativ accesat de utilizatori; c) instituirea unor proceduri de investigare; d) stabilirea unei sanctiuni graduale; c) organizarea unui organism consultativ al comunitatii, care se va pronunta asupra continuturilor.

Totusi, modelul australian de reglementare nu este la adapost de unele critici pertinente. A se vedea, de exemplu, C. Penfold, Nazis, Porn and Politics: Asserting Control Over the Internet Content, Journal of Information, Law & Technology (JILT), July 2, 2001, studiu disponibil la adresa http://elj.warwick.ac.uk/jilt/01-2/penfold.html 
Pentru strategii de reglementare similare, a se vedea si Illegal and Offensive Content on the Internet. The Canadian Strategy to Promote Safe, Wise and Responsible Internet Use, Government of Canada, document disponibil la adresa http://cyberwise.gc.ca/english/home.html 

3. A se vedea Peng Hwa Ang, How Countries Are Regulating Internet Content, Nanyang Technological University
Singapore, studiu disponibil la adresa http://www.isoc.org/isoc/whatis/conferences/inet/97/proceedings/B1/B1_3.HTM  

4 Ibidem. 

5. A se vedea International Chamber of Commerce, Policy Statement, The Impact of Internet Content Regulation, document in format pdf, disponibil la adresa www.iccwbo.org 

6. A se vedea L. Rose, First Amendment Protection for Networks and On-Line Systems. The Internet and Business: A Lawyer’s Guide To The Emerging Legal Issues, Computer Law Association, Inc., 1966, studiu disponibil la adresa http://cla.org/RuhBook/chp10.htm 

7. A se vedea Decizia Curtii Constitutionale nr.108 din 2 noiembrie 1995, publicata in M.Of., Partea I, nr.9 din 17.01.1996. 

8. Semnificative sunt, in aceasta privinta, campaniile indreptate contra cenzurii in Internet, precum “Global Internet Liberty Campaign” sau “Free Speech Online – Blue Ribbon” (a se vedea M. Brooks, Speaking Freely, text disponibil la adresa http://www.ccsi.com/~mbrooks/blueribbon.html  

9. Textul legii este disponibil la adresa http://floridalawfirm.com/iplaw/decact.html 

10. A se vedea M. Landier, Internet Censorship is Absurd and Unconstitutional, June 4, 1997, studiu disponibil la adresa www.landier.com/michael/essays/censorship/fulltext.htm 

11. Pentru o expunere a materiei art.30 din Constitutie, a se vedea, de exemplu, I. Deleanu, Drept constitutional si institutii politice. Tratat, vol.II, Editura Europa Nova, Bucuresti, 1996, p.154-159.

12. A se vedea, pentru referiri la dreptul la viata personala, dreptul la imagine si dreptul la corespondenta, C. Birsan, Protectia dreptului la viata privata si familiala, la corespondenta si la domiciliu in Conventia Europeana a Drepturilor Omului, Pandectele Romane. Supliment. 140 de ani de la nasterea lui Constantin Hamangiu. Culegere de studii, Rosetti, Bucuresti, 2003, p.17-18 si p.42-43.