CONVENŢIE PRIVIND INFRACŢIONALITATEA INFORMATICĂ

Traducere neoficiala de Ch Mitu

Budapesta, 23.XI.2001


Preambul:


Statele membre ale Consiliului Europei şi celelalte state semnatare,

Având în vedere că scopul Consiliului Europei este realizarea unei unităţi sporite a membrilor săi; 

Recunoscând valoarea cuvenită cooperării cu celelalte state-părţi ale acestei Convenţii; 

Convinse de nevoia de promovare, cu prioritate, a unei politici antiinfracţionale comune orientate spre protejarea societăţii contra criminalităţii informatice, printre altele, pe calea adoptării unei legislaţii corespunzătoare şi a promovării cooperării internaţionale; 

Conştiente de schimbările profunde aduse de digitizarea, convergenţa şi globalizarea continuă a reţelelor de computere; 

Îngrijorate de riscul ca reţele de computere şi informaţiile în format electronic să fie folosite la comiterea de infracţiuni, şi ca probele în legătură cu aceste infracţiuni să fie păstrate şi transferate de aceste reţele; 

Constatând că o combatere eficientă a infracţionalităţii informatice necesită o cooperare internaţională sporită, rapidă şi funcţională în probleme de drept penal; 

Cu convingerea că prezenta Convenţie este necesară pentru a descuraja acţiuni îndreptate împotriva confidenţialităţii, integrităţii şi disponibilităţii sistemelor computerizate, reţelelor de computere şi informaţiilor în format electronic, ca şi utilizarea abuzivă a unor asemenea sisteme, reţele sau informaţii, prin incriminarea unor asemenea activităţi, aşa cum sunt descrise în Convenţie, şi crearea unor instituţii suficiente pentru combaterea efectivă a unor asemenea activităţi infracţionale, prin facilitarea descoperirii, investigării şi combaterii acestui gen de infracţiuni atât în plan intern cât şi în plan internaţional, şi prin instituirea de înţelegeri cu privire la cooperare internaţională rapidă şi viabilă; 

Preocupate de nevoia de a asigura un echilibru corespunzător între interesele aplicării legii şi respectul pentru drepturile fundamentale ale omului, aşa cum a fost el instituit prin Convenţia Consiliului Europei privind Protecţia Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale din 1950, a Acordului Internaţional al Naţiunilor Unite asupra Drepturilor Civile şi Politice, ca şi prin alte tratate internaţionale în vigoare ce privesc drepturile omului, care reafirmă dreptul oricui de a avea opinii fără a fi influenţat şi dreptul la libertatea de expresie, incluzând dreptul de a căuta, primi şi distribui informaţii şi idei de orice fel, indiferent de frontierele de stat, şi drepturile care definesc protecţia intimităţii; 

De asemenea, preocupate de protejarea datelor cu caracter personal, aşa cum este reglementată de Convenţia Consiliului Europei din 1981 referitoare la Protecţia Individului în privinţa Procesării Automate a Datelor cu Caracter Personal; 

Luând în considerare Convenţia Naţiunilor Unite din 1989 asupra Drepturilor Copilului şi Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii din 1999 cu privire la Forme Abuzive de Exploatare a Muncii Copiilor; 


Având în vedere convenţiile existente ale Consiliului Europei în materia cooperării în dreptul penal, ca şi alte tratate similare existente între statele membre ale Consiliului Europei şi alte state, scoţând în evidenţă faptul că prezenta Convenţie este destinată a completa aceste convenţii în scopul eficientizării efectuării de investigaţii penale şi desfăşurării de proceduri privind activităţi infracţionale în legătură cu sisteme şi informaţii computerizate, şi pentru a permite strângerea de informaţii în format electronic cu privire la fapte penale; 

Salutând recentele decizii care sporesc cooperarea internaţională în combaterea criminalităţii informatice, inclusiv acţiuni ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare din Europa, Uniunii Europene şi ale G8;

Luând în considerare Recomandarea nr. (85) 10 cu privire la aplicarea Convenţiei Europene asupra Asistenţei Mutuale în Probleme de Infracţionalitate în materia actelor necesare pentru interceptarea telecomunicaţiilor, Recomandarea nr. (88) 2 cu privire la pirateria în domeniul drepturilor de autor şi a drepturilor conexe, Recomandarea nr. (87) 15 referitoare la utilizarea datelor cu caracter personal de către serviciile de poliţie, în Recomandarea nr. (95) 4 asupra protecţiei datelor cu caracter personal în domeniul serviciilor de telecomunicaţii, cu precădere în privinţa referirilor la serviciile de comunicaţii telefonice, ca şi Recomandarea nr. (89) 9 cu privire la criminalitatea informatică, ce stabileşte unele reguli de definire a criminalităţii de această natură pentru legislativele statelor membre, şi Recomandarea nr. (95) 13 privind aspecte de procedură penală în legătură cu tehnologia informaţiei; 

Respectând Rezoluţia nr. 1 adoptată de Miniştrii Europeni de Justiţie la cea de-a 21-a lor Conferinţă (Praga, iunie 1997), care a recomandat Comitetului de Miniştri să sprijine eforturile Comitetului European asupra Problemelor de Criminalitate (C.D.P.C.) în materia infracţionalităţii informatice, în scopul compatibilizării dispoziţiilor de drept penal intern şi al creării de mijloace eficace de combatere a acestei forme de infracţionalitate, şi Rezoluţia nr. 3, adoptată la a 23-a Conferinţă a Miniştrilor Europeni de Justiţie (Londra, iunie 2000), care a încurajat statele participante să îşi continue demersurile în scopul găsirii de soluţii corespunzătoare sporirii numărului de state semnatare ale prezentei Convenţii şi a recunoscut nevoia creării unui sistem prompt şi eficace de cooperare internaţională, cu caracteristicile necesare combaterii infracţionalităţii informatice; 

Respectând de asemenea Planul de Acţiune adoptat de Şefii de Stat şi Guverne ai Consiliului Europei, cu ocazia celui de-al II-lea Summit (Strasbourg, 10-11 octombrie 1997), în vederea identificării de strategii comune, bazate pe standardele şi valorile Consiliului Europei, de întâmpinare a noilor tehnologii; 

Au ajuns la următorul acord:




Capitolul I – Folosirea termenilor

Articolul 1 – Definiţii:
În scopul acestei Convenţii:

a. “sistem computerizat” înseamnă orice dispozitiv sau grup de dispozitive interconectate, dintre care unul sau mai multe, urmând un program, realizează o procesare automată de date;

b. “date în format electronic” înseamnă orice reprezentare de fapte, informaţii sau concepte într-o formă care să poată fi procesată de un sistem computerizat, inclusiv un program care să permită sistemului computerizatsă realizeze o funcţie;

c. “furnizor de servicii” înseamnă:

i. orice entitate publică sau privată care asigură celor ce folosesc serviciile ei posibilitatea de a comunica prin intermediul unui sistem computerizat, şi

ii. orice altă entitate care procesează sau stochează date în format electronic în numele unor astfel de servicii de comunicare sau al unor utilizatori de astfel de servicii;

d. “trafic de date” înseamnă orice date în format electronic legate de comunicarea printr-un sistem computerizat, generate de un sistem computerizat care a format o parte din lanţul (procesul) de comunicare, indicând originea comunicării, destinaţia, ruta, ora, data, mărimea, durata, sau tipul de servicii.


Capitolul II – Măsuri ce trebuie luate la nivel naţional

Secţiunea 1 – Reglementări în materie penală

Titlul 1 – Infracţiuni împotriva confidenţialităţii, integrităţii şi disponibilităţii unui sistem computerizat sau datelor în format electronic.

Articolul 2 – Accesul ilegal
Fiecare parte va adopta legislaţia şi măsurile necesare pentru a desemna ca infracţiune prin legislaţia locală, atunci când este comis intenţionat, accesarea fără permisiune a unei părţi din sistemul computerizatsau a întregului sistem. O parte poate considera că infracţiunea se comite prin încălcarea măsurilor de siguranţă, cu intenţia de a obţine date în format electronic, sau cu orice altă intenţie necinstită, sau în relaţie cu un sistem computerizat care este conectat la un alt sistem computerizat.

Articolul 3 – Interceptarea ilegală
Fiecare parte va adopta măsurile şi legislaţia necesare pentru a desemna ca infracţiune sub legislaţia locală, atunci când este comisă cu intenţie, interceptarea fără drept, prin mijloace tehnice, a transmisiilor de date non-publice, dintr-un sistem computerizat, inclusiv emisiile electromagnetice dintr-un sistem computerizat cu astfel de date în format electronic. O Parte poate considera fapta infracţiune dacă este comisă cu intenţie necinstită sau în relaţie cu alt sistem computerizat care este conectat la alt sistem.

Articolul 4 – Modificarea datelor
1. Fiecare Parte va adopta legislaţia şi măsurile necesare pentru a stabili ca infracţiuni sub legislaţia locală, atunci când sunt comise cu intenţie, avarierea, ştergerea, deteriorarea, alterarea sau ascunderea datelor în format electronic, fără a avea acest drept.

2. Orice parte îşi rezervă dreptul de a cere ca oricare dintre faptele specificate în paragraful 1 să aibă consecinţe grave.


Articolul 5 – Accesul neautorizat într-un sistem computerizat
Fiecare Parte va adopta legislaţia şi măsurile necesare pentru a stabili ca infracţiune sub legislaţia locală, atunci când este comisă cu intenţie, împiedicarea funcţionării unui sistem computerizat prin introducerea, transmiterea, avarierea, ştergerea, deteriorarea, schimbare sau suprimarea datelor în format electronic.

Articolul 6 – Utilizarea metodelor ilicite 

1. Fiecare Parte va adopta legislaţia şi măsurile necesare pentru a stabili ca infracţiuni în legislaţia locală, atunci când sunt comise cu intenţie şi fără drept:

a. producerea, vânzarea, procurarea pentru utilizare, importul, distribuirea sau punerea în circulaţie prin orice mod a următoarelor:

i. un dispozitiv, care să includă un program de calculator, conceput sau adaptat cu scopul principal de a comite oricare dintre infracţiunile stabilite în concordanţă cu articole 2 – 5 de mai sus;


ii. o parolă, un cod de acces sau o informaţie similară prin care întregul sistem computerizat sau orice parte a acestuia poate fi accesat/ă, cu intenţia de a fi folosite în scopul de a comite oricare dintre infracţiunile stabilite în articolele de la 2 la 5; şi

b. posedarea oricăruia dintre obiectele menţionate în paragrafele a.i sau ii de deasupra, cu intenţia de a le utiliza pentru a comite oricare dintre infracţiunile stabilite în Articolele de la 2 la 5. O Parte poate permite prin lege posesia unor anumite astfel de obiecte.


2. Acest articol nu va fi înţeles ca impunând răspundere penală în cazul în care producţia, vânzare, procurarea cu intenţia utilizării, importul, distribuirea sau punerea la dispoziţie spre utilizare prin alte metode a articolelor menţionate în paragraful 1 nu se face cu scopul de a comite una dintre infracţiunile stabilite în concordanţă cu Articolele de la 2 la 5 din această Convenţie, cum ar fi, de exemplu, pentru testarea autorizată sau pentru protejarea unui sistem computerizat.

3. Fiecare Parte îşi poate rezerva dreptul de a nu aplica paragraful 1 al acestui articol, cu condiţia ca acest fapt să nu privească vânzare, distribuirea sau punerea la dispoziţie spre utilizare prin alte metode a articolelor menţionate în paragraful 1 a.ii ale acestui articol.


Titlul 2 – Infracţiuni în domeniul sistemelor computerizate

Articolul 7 – Falsuri în domeniul sistemelor computerizate

Fiecare Parte va adopta legislaţia şi măsurile necesare pentru a stabili ca infracţiuni sub legislaţia locală, atunci când sunt comise cu rea intenţie şi fără drept, introducerea, modificarea, ştergerea sau ascunderea datelor in format electronic, având ca rezultat date neconforme cu originalul, în scopul de a fi considerate sau utilizate cu efecte juridice ca şi când ar fi autentice, indiferent dacă informaţiile sunt sau nu accesibile direct sau neinteligibile. Părţile semnatare pot stipula condiţia intenţiei de a frauda, sau altă intenţie ilicită, pentru naşterea răspunderii penale.

Articolul 8 – Fraude în domeniul sistemelor computerizate

Fiecare Parte va adopta legislaţia şi măsurile necesare pentru stabilirea ca infracţiune prin legislaţia locală, când este comisă cu intenţie şi fără a avea acest drept, cauzarea pierderii de proprietate unei alte persoane prin:

a. orice introducere, modificare, ştergere sau ascundere a datelor de computer;
b. orice intervenţie în funcţionarea unui sistem computerizat, cu intenţie de a obţine fără drept, un beneficiu economic pentru sine sau pentru altul.

Titlul 3 – Infracţiuni legate de conţinutul datelor în format electronic

Articolul 9 – Infracţiuni legate de pornografia infantilă

1. Fiecare parte va adopta legislaţia şi măsurile necesare pentru a stabili ca infracţiune sub legislaţia locală, atunci când sunt comise cu intenţie şi fără a avea acest drept, următoarele conduite:

a. producerea de materiale pornografice cu minori în scopul distribuirii ei într-un sistem computerizat;

b. oferirea sau comercializarea pornografiei infantile printr-un sistem computerizat;

c. distribuirea sau transmiterea pornografiei infantile printr-un sistem computerizat;

d. procurarea materialelor de pornografie infantilă printr-un sistem computerizat, pentru propria persoană sau pentru o altă persoană;

e. păstrarea materialelor de pornografie infantilă într-un sistem computerizat sau într-un mediu de stocare a datelor în format electronic.


2. În scopul paragrafului 1 de deasupra, termenul „pornografie infantil㔠va include materiale pornografice care descriu în mod vizual:

a. un minor implicat într-un act sexual (activitate cu conţinut sexual) explicit;

b. o persoană care pare să fie minoră implicată într-un act sexual (activitate cu conţinut sexual) explicit;

c. imagini realiste reprezentând un minor implicat într-un act sexual (activitate cu conţinut sexual) explicit.

3. În scopul paragrafului 2 de mai sus, termenul „minor” va include toate persoanele sub 18 ani. O parte are totuşi dreptul de a cere o limită de vârstă mai mică, dar care nu va fi însă sub 16 ani.

4. Fiecare Parte îşi poate rezerva dreptul de a nu aplica, în totalitate sau în parte, pragrafele 1, sub-paragrafele d. şi e, şi 2, sub-paragrafele b. şi c.


Titlul 4 – Infracţiuni legate de încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală şi a drepturilor conexe.

Articolul 10 – Infracţiuni legate de încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală şi a drepturilor conexe.

1. Fiecare Parte va adopta legislaţia şi măsurile necesare pentru a stabili ca infracţiuni încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală şi a drepturilor conexe, aşa cum sunt ele prevăzute în legislaţia respectivei Părţi, respectând obligaţiile pe care şi le-a asumat prin Actul de la Paris din 24 iulie 1971 cu privire la Convenţia de la Berna pentru Protecţia Operelor Literare şi de Artă, cu Acordul privind Aspectele Comerciale ale Drepturilor de Proprietate Intelectuală şi cu Tratatul asupra Drepturilor de Autor al Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale, cu excepţia drepturilor nepatrimoniale instituite prin aceste convenţii, când fapta este comisă cu intenţie, cu caracter comercial şi prin intermediul unui sistem computerizat.
2. Fiecare Parte va adopta vor adopta măsuri legislative și alte măsuri, de natură a incrimina ca infracţiune în cadrul propriului drept penal fapta de încălcare a drepturilor conexe dreptului de autor, cum este definită prin legea pe care fiecare Parte a adoptat-o în conformitate cu obligaţiile ce-i reveneau prin Convenţia Internaţională de la Roma pentru Protecția Artiştilor, Producătorilor de Fonograme şi Organizaţiilor de Difuzare (Convenția de la Roma), Acordului asupra Aspectelor Comerciale ale Drepturilor de Proprietate Intelectuală și Tratatului asupra Înregistrărilor al Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale, când fapta este comisă cu intenție, cu caracter comercial și prin intermediul unui sistem computerizat. 
3. Părțile semnatare își pot rezerva dreptul de a nu institui răspunderea penală în condițiile paragrafelor 1 și 2 ale prezentului articol, cu condiția să existe și alte soluții reparatorii pentru faptele comise, și că aceste limitări nu derogă de la obligațiile Părților așa cum sunt ele instituite prin acordurile internaționale la care se face referire în paragrafele 1 și 2.


Titlul 5 – Răspundere şi sancţiuni

Articolul 11 – Tentativa, complicitatea şi instigarea

1. Fiecare Parte va adopta măsuri legislative şi alte măsuri, de natură a incrimina ca infracţiune în cadrul propriului drept penal fapta, comisă cu intenţie, de a ajuta sau instiga la comiterea oricăreia din infracţiunile comise în concordanţă cu art. 2-10 ale prezentei Convenţii, în scopul comiterii faptei. 
2. Fiecare parte va adopta măsuri legislative şi alte măsuri, de natură a incrimina ca infracţiune în cadrul propriului drept penal tentativa, comisă cu intenţie, de a săvârşi oricare din infracţiunile descrise de art. 3, 5, 7, 8, 9(1)a şi 9(1)c ale acestei Convenţii. 

3. Părţile îşi pot rezerva dreptul de a nu aplica, parţial sau integral, dispoziţiile paragrafului 2 al prezentului articol..


Articolul 12 – Răspunderea persoanelor juridice

1. Fiecare Parte va adopta legile şi măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele juridice pot fi trase la răspundere pentru infracţiunile stabilite în conformitate cu această Convenţie, când faptele sunt comise în folosul persoanei juridice de orice persoană fizică care acţionează fie în nume propriu fie ca parte a unui organ de conducere al persoanei juridice, în temeiul:

a. puterii de reprezentare a persoanei juridice;

b. prerogativei de a lua decizii în numele persoanei juridice;

c. autoritatea de a exercita controlul în numele persoanei juridice.

2. Pe lângă cazurile specificate deja în paragraful 1 al acestui articol, fiecare Parte va lua măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele juridice vor fi considerate răspunzătoare legal în cazul în care lipsa de supraveghere sau de control asupra persoanei fizice la care se face referire în paragraful 1 a făcut posibilă comiterea infracţiunii stabilite în conformitate cu această Convenţie în beneficiul acelei persoane juridice, de către o persoană fizică, acţionând sub autoritatea persoanei juridice.


3. Conform legislaţiei fiecărei Părţi, răspunderea unei persoane juridice poate fi penală, civilă sau administrativă.

4. Existenţa răspunderii persoanei juridice nu va diminua răspunderea penală a persoanelor fizice care au comis în fapt infracţiunea.




Articolul 13 – Sancţiuni şi alte măsuri

1. Fiecare Parte va adopta legile şi măsurile necesare pentru a se asigura că infracţiunile stabilite în conformitate cu Articolele de la 2 la 11 sunt pedepsibile prin sancţiuni eficiente şi proporţionate, care să includă şi privarea de libertate.

2. Fiecare Parte se va asigura ca persoanele juridice considerate răspunzătoare conform articolului 12 vor fi supuse unor sancţiuni sau măsuri eficiente, proporţionate, penale sau non-penale, inclusiv sancţiuni pecuniare.


Secţiunea 2 – Reglementări procesuale

Titlul 1 – Dispoziţii generale

Articolul 14 – Rolul reglementărilor procesuale

1. Fiecare Parte va adopta legile şi măsurile necesare pentru a asigura competenţele sau procedurile specificate în această secţiune în vederea desfăşurării de investigaţii sau proceduri penale specifice.

2. Cu excepţia situaţiilor menţionate în mod specific în Articolul 21, fiecare Parte va aplica competenţele şi procedurile la care se face referire în paragraful 1 al acestui articol în cazul:

a. infracţiunile stabilite în Articolele de la 2 la 11 ale acestei Convenţii;

b. altor infracţiuni comise prin intermediul unui sistem computerizat;

c. acumulării de dovezi în format electronic ale unei infracţiuni.


3. a. Fiecare Parte . îşi pot rezerva dreptul de a aplica măsurile prevăzute în art. 20 numai cu privire la infracţiunile sau categoriile de infracţiuni pe care le stabilesc, cu condiţia ca sfera acestor infracţiuni sau categorii de infracţiuni să nu fie mai restrânsă decât cea la care vor aplica măsurile prevăzute de art. 21. Părţile pot alege să limiteze aceste restricţii în vederea unei aplicări cât mai cuprinzătoare a măsurii prevăzute în art. 20.

În cazul în care o Parte, din cauza limitărilor legislaţiei proprii în vigoare la momentul adoptării prezentei Convenţii, este în imposibilitate să aplice măsurile conţinute în art. 20 şi 21 în privinţa comunicaţiilor transmise în interiorul unui sistem computerizat al unui furnizor de servicii, şi care sistem: 
i. este utilizat în folosul unui grup definit de utilizatori; şi care 
ii. nu foloseşte reţele publice de comunicaţii şi care nu este conectat la alt sistem computerizat, public sau privat, 
acea Parte îşi poate rezerva dreptul de a nu aplica aceste măsuri la aceste categorii de comunicaţii. Părţile pot alege să limiteze aceste restricţii în vederea unei aplicări cât mai cuprinzătoare a art. 20 şi 21

Articolul 15 – Condiţii şi garanţii

1. Fiecare Parte va garanta că instituirea, introducerea şi aplicarea competenţelor şi procedurilor prevăzute în această Secţiune sunt conforme cu condiţiile şi garanţiile stabilite prin legile proprii care contribuie la protecţia drepturilor omului şi libertăţilor cetăţeanului, inclusiv drepturile născute prin ratificarea Convenţiei din 1950 a Consiliului Europei, pentru Protecţia Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, Acordului din 1966 al Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra Drepturilor Civile şi Politice, şi a altor acte de drept internaţional privind drepturile omului, şi care încorporează principiul proporţionalităţii.

2. Aceste condiţii şi garanţii vor impune, corespunzător naturii şi forţei lor, Părţilor semnatare, să instituie obligativitatea existenţei unui control judiciar sau a unei alte forme independente de control, definirea temeiurilor de aplicare, şi limitarea întinderii şi duratei prerogativelor şi procedurilor instituite în conformitate cu convenţia.

3. Părţile vor putea ajusta impactul pe care prerogativele şi procedurile instituite în virtutea prevederilor acestei Secţiuni îl vor avea asupra drepturilor, obligaţiilor şi intereselor legitime ale terţilor, până la concurenţa cu interesul public, şi în special cu bunul mers al justiţiei.


Titlul 2 – Salvarea de urgenţă a datelor în format electronic

Articolul 16 – Salvarea de urgenţă a datelor în format electronic

1. Fiecare Parte va adopta legile şi măsurile necesare pentru a permite autorităţilor competente să ordone sau să obţină în mod similar păstrarea rapidă a unor date în format electronic specifice, inclusiv informaţii de trafic, care au fost stocate prin intermediul unui sistem computerizat, mai ales atunci când există motive pentru a crede că datele în format electronic sunt în mod deosebit în pericol de a fi pierdute sau modificate.

2. În cazul în care o Parte aplică dispoziţiile paragrafului 1 al prezentului articol pe calea ordinului prin care unei persoane i se impune să salveze anumite date în format electronic aflate în posesia sau controlul său, Partea va adopta măsuri legislative şi de altă natură necesare pentru a obliga respectiva persoană să păstreze şi să menţină integritatea acelor date în format electronic cât timp este necesar, până la 90 de zile, pentru a permite autorităţilor competente să obţină dreptul de acces la date. Părţile pot institui posibilitatea reînnoirii unui asemenea ordin.

3. Fiecare Parte va adopta legile şi măsurile necesare pentru a obliga custodele sau alte persoane cu atribuţii similare să păstreze confidenţialitatea declanşării procedurilor pe perioada prevăzută în legea naţională

4. Competenţele şi procedurile la care se face referire în acest articol vor fi supuse Articolelor 14 şi 15.

Articolul 17 – Salvarea de urgenţă şi divulgarea parţială a datelor de trafic

Cu privire la datele de trafic ce vor fi păstrate în conformitate cu Articolul 16, fiecare Parte va adopta legile şi măsurile necesare pentru:

a. să asigure că o asemenea salvare de urgenţă a datelor privind traficul este posibilă indiferent dacă implică unul sau mai mulţi furnizori de servicii; şi 
b. să asigure că dezvăluirea parţială de urgenţă a datelor se face către autoritatea competentă a Părţii, sau către o persoană desemnată de acea autoritate, şi că aceasta constă într-o cantitate de informaţii suficientă pentru a putea fi identificaţi furnizorii de servicii şi ruta pe care s-a efectuat comunicarea. 

3. Competenţele şi procedurile la care se face referire în acest articol vor respecta prevederile art. 14 şi 15 ale Convenţiei..


Titlul 3 – Ordinul de punere la dispoziţie

Articolul 18 – Ordinul de punere la dispoziţie

1. Fiecare Parte va adopta legile şi măsurile necesare pentru a da dreptul autorităţilor competente să ordone:

a. unei persoane aflate pe teritoriul său să prezinte anumite date în format electronic aflate în posesia sau sub controlul acelei persoane, date care sunt stocate într-un sistem computerizat sau într-un mediu de stocare a datelor în format electronic; şi

b. unui furnizor de servicii care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul Părţii să pună la dispoziţie autorităţilor în drept informaţii referitoare la clienţii săi, aflate în posesia sau controlul său

2. Competenţele şi procedurile la care se face referire în acest articol vor respecta prevederile art. 14 şi 15 ale Convenţiei.

3. În acest articol, prin "informaţii referitoare la clienţii săi" se vor înţelege orice informaţii, în format electronic sau alt format, deţinute de un furnizor de servicii, în legătură cu clienţii săi sau serviciile pe care le prestează acestora, altele decât informaţiile referitoare la traficul de informaţii sau la conţinutul acestuia, şi prin care se pot stabili: 
a. tipul de serviciu de comunicaţii folosit, caracteristicile tehnice ale acestuia şi perioada de utilizare a serviciului; 
b. identitatea utilizatorului, adresa poştală sau geografică, numărul de telefon sau alt cod numeric de acces, informaţii referitoare la plata facturilor, disponibile în temeiul contractului de prestări servicii; 
c. orice alte informaţii referitoare la amplasarea echipamentelor de comunicaţii, şi care sunt disponibile în baza contractului de prestări servicii. 

Titlul 4 – Căutarea şi luarea în custodie a datelor în format electronic

Articolul 19 – Căutarea şi luarea în custodie a datelor în format electronic

1. Fiecare Parte va adopta legile şi măsurile necesare pentru a conferi dreptul autorităţilor competente să verifice sau să aibă acces la:

a. un sistem computerizat sau o parte a acestuia şi datele în format electronic stocate în acesta; şi

b. un mediu de stocare a datelor în format electronic în care ar putea fi stocate astfel de date, aflat pe teritoriul său.

2. Fiecare Parte va adopta legile şi măsurile necesare pentru a se asigura că, în cazul în care autorităţile caută sau accesează în mod similar un anumit sistem computerizat sau o partea a acestuia, în conformitate cu prevederile paragrafului 1.a, şi au motive să creadă că datele căutate sunt stocate în alt sistem computerizat sau într-o partea a acestuia, aflat pe teritoriul acesteia. iar aceste date sunt accesibile legal sau disponibile prin sistemul iniţial, autorităţile vor avea dreptul să extindă imediat căutarea sau accesarea similară la alte sisteme computerizate.

3. Fiecare Parte va adopta legile şi măsurile necesare pentru a conferi autorităţilor competente dreptul de a confisca sau de a asigura într-un mod similar datele în format electronic accesate în conformitate cu prevederile paragrafelor 1 sau 2. Aceste măsuri vor include dreptul de a:

a. confisca sau asigura în mod similar un sistem computerizat sau o parte a acestuia sau un mediu de stocare a datelor în format electronic;

b. de a face şi reţine copii a acestor date în format electronic;

c. de a menţine integritatea datelor în format electronic relevante stocate;

d. de a interzice accesarea datelor în format electronic sau de a şterge datele respective din sistemul computerizat accesat.


4. Fiecare Parte va adopta legile şi măsurile necesare pentru a conferi autorităţilor competente dreptul de a ordona oricărei persoane care are cunoştinţe despre funcţionarea sistemului computerizat sau despre măsurile aplicate pentru protejarea datelor în format electronic, să ofere, în mod rezonabil, informaţiile necesare pentru a facilita întreprinderea măsurilor la care se face referire în paragrafele 1 şi 2.

5. Competenţele şi procedurile la care se face referire în acest articol vor respecta prevederile art. 14 şi 15 ale Convenţiei.

Titlul 5 – Colectarea în timp real a datelor în format electronic 

Articolul 20 – Colectarea în timp real a datelor de trafic

1. Fiecare Parte va adopta legile şi măsurile necesare pentru a conferi autorităţilor competente dreptul de a:

a. colecta sau înregistra, prin utilizarea de mijloace tehnice, pe teritoriul propriu, şi

b. obliga un furnizor de servicii, în limita capacităţii tehnice existente:

i. să colecteze şi să înregistreze prin aplicarea metodelor tehnice pe teritoriul Părţii; sau

ii. să coopereze şi să asiste autorităţile competente în colectarea şi înregistrarea datelor de trafic, în timp real, asociate unor comunicaţii determinate, pe teritoriul Părţii, efectuate prin intermediul unui sistem computerizat.

2. În cazul în care o Parte, din cauza prevederilor sistemului legislativ propriu, nu poate adopta măsurile la care se face referire în paragraful 1.a, poate adopta în loc legi şi măsuri necesare pentru a asigura colectarea şi înregistrarea în timp real a datelor de trafic ale anumitor comunicaţii transmise pe teritoriul său, prin aplicarea mijloacelor tehnice în respectivul teritoriu.

3. Fiecare Parte va adopta legile şi măsurile necesare pentru a putea obliga furnizorii de servicii să păstreze confidenţiale desfăşurarea procedurilor descrise în prezentul articol, şi informaţiile privind acestea

4. Competenţele şi procedurile la care se face referire în acest articol vor respecta prevederile art. 14 şi 15 ale Convenţiei.


Articolul 21 – Interceptarea conţinutului datelor

1. Fiecare Parte va adopta legile şi măsurile necesare în legătură cu o serie de delicte grave ce vor fi specificate de legislaţia naţională. pentru a conferi autorităţilor competente dreptul de a:

a. colecta sau înregistra, prin utilizarea de mijloace tehnice, pe teritoriul propriu, şi

b. obliga un furnizor de servicii, în limita capacităţii tehnice existente:

iii. să colecteze şi să înregistreze prin aplicarea metodelor tehnice pe teritoriul Părţii; sau

iv. să coopereze şi să asiste autorităţile competente în colectarea şi înregistrarea conţinutului datelor în format electronic, în timp real, asociate unor comunicaţii determinate, pe teritoriul Părţii, efectuate prin intermediul unui sistem computerizat.

2. În cazul în care o Parte, din cauza prevederilor sistemului legislativ propriu, nu poate adopta măsurile la care se face referire în paragraful 1.a, poate adopta în loc legi şi măsuri necesare pentru a asigura colectarea şi înregistrarea în timp real a datelor de trafic ale anumitor comunicaţii transmise pe teritoriul său, prin aplicarea mijloacelor tehnice în respectivul teritoriu.

3. Fiecare Parte va adopta legile şi măsurile necesare pentru a putea obliga furnizorii de servicii să păstreze confidenţiale desfăşurarea procedurilor descrise în prezentul articol, şi informaţiile privind acestea

4. Competenţele şi procedurile la care se face referire în acest articol vor respecta prevederile art. 14 şi 15 ale Convenţiei.


Secţiunea 3 – Jurisdicţie

Articolul 22 – Jurisdicţie

1. Fiecare Parte va adopta legile şi măsurile necesare pentru a impune jurisdicţia asupra oricărei infracţiuni stabilite în conformitate cu Articolele de la 2 la 11 ale aceste Convenţii, atunci când delictul este comis:

a. în teritoriul său; sau

b. la bordul unei nave sub drapelul Părţii; sau

c. la bordul unui avion înregistrat în statul Parte; sau

d. de unul din cetăţenii săi, dacă infracţiunea se pedepseşte conform legilor locului în care a fost comisă, sau dacă infracţiunea este comisă în afara jurisdicţiei teritoriale a oricărui Stat.

2. Fiecare Parte îşi poate rezerva dreptul de a nu aplica, sau de a aplica doar în cazuri şi condiţii specifice regulile de jurisdicţie stabilite în paragrafele de la 1.b la 1.d al acestui articol.

3. Fiecare Parte va adopta legile şi măsurile necesare pentru a stabili jurisdicţia asupra delictelor menţionate în Articolul 24, paragraful 1, al acestei Convenţii, în cazurile în care un presupus infractor este prezent în teritoriu şi nu îl extrădează altei Părţi, exclusiv pe baza naţionalităţii, după o cerere de extrădare.

4. Prezenta Convenţie nu înlătură jurisdicţiile instituite în conformitate cu legile naţionale ale Părţilor.

5. Când mai multe Părţi revendică jurisdicţia asupra unei presupuse infracţiuni stabilite în conformitate cu această Convenţie, Părţile implicate, se vor consulta, dacă este cazul, în vederea determinării jurisdicţiei sub care se va face judecata

Traducere neoficiala de Ch Mitu

 

© Copyright 2001-2003. Toate drepturile rezervate. Bogdan MANOLEA