LEGE
nr. 365 din 7 iunie 2002 privind comerţul electronic
Vezi noua pagina la http://www.legi-internet.ro/index.php?id=22
Parlamentul
României
adoptă prezenta lege.
CAPITOLUL I: Dispoziţii generale
Art.
1: Definiţii
În
înţelesul prezentei legi, următorii termeni se definesc
astfel:
1.
serviciu al societăţii informaţionale - orice
activitate de prestări de servicii sau care presupune
constituirea, modificarea, transferul ori stingerea unui drept
real asupra unui bun corporal sau necorporal, activitate efectuată
prin mijloace electronice, ce prezintă următoarele
caracteristici:
a)
este efectuată în considerarea unui folos patrimonial,
procurat ofertantului în mod obişnuit de către
destinatar;
b)
nu este necesar ca ofertantul şi destinatarul să fie
fizic prezenţi simultan în acelaşi loc;
c)
este efectuată prin transmiterea informaţiei la cererea
individuală a destinatarului;
2.
mijloace electronice - echipamente electronice şi reţele
de cablu, fibră optică, radio, satelit şi altele
asemenea, utilizate pentru prelucrarea, stocarea sau transmiterea
informaţiei;
3.
furnizor de servicii - orice persoană fizică sau juridică
ce pune la dispoziţie unui număr determinat sau
nedeterminat de persoane un serviciu al societăţii
informaţionale;
4.
furnizor de servicii stabilit într-un stat - un furnizor de
servicii având un sediu stabil pe teritoriul unui stat şi
care desfăşoară efectiv o activitate economică
utilizând acel sediu stabil pe teritoriul unui stat, pentru o
perioadă nedeterminată; stabilirea unui furnizor de
servicii într-un stat nu este determinată în mod necesar de
locul în care sunt amplasate mijloacele tehnice şi
tehnologice necesare furnizării serviciului;
5.
domeniu - o zonă dintr-un sistem informatic, deţinută
ca atare de o persoană fizică sau juridică ori de
un grup de persoane fizice sau juridice în scopul prelucrării,
stocării ori transferului de date;
6.
destinatar al serviciului sau destinatar - orice persoană
fizică sau juridică ce utilizează, în scopuri
comerciale, profesionale sau de altă natură, un serviciu
al societăţii informaţionale, în special în
scopul căutării de informaţii sau al furnizării
accesului la acestea;
7.
consumator - orice persoană fizică ce acţionează
în alte scopuri decât cele ale activităţii sale
comerciale sau profesionale;
8.
comunicare comercială - orice formă de comunicare
destinată să promoveze, direct sau indirect, produsele,
serviciile, imaginea, numele ori denumirea, firma sau emblema unui
comerciant ori membru al unei profesii liberale; nu constituie
prin ele însele comunicări comerciale următoarele:
informaţii permiţând accesul direct la activitatea unei
persoane fizice sau juridice, în special un nume de domeniu sau o
adresă de poştă electronică, comunicări
legate de produsele, serviciile, imaginea, numele ori mărcile
unei persoane fizice sau juridice, efectuate de un terţ
independent faţă de persoana în cauză, mai ales
atunci când sunt realizate cu titlu gratuit;
9.
legislaţie coordonată - prevederile în vigoare ale
legilor naţionale, aplicabile activităţilor ce fac
obiectul serviciilor societăţii informaţionale sau
furnizorilor de servicii în privinţa:
a)
condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească
furnizorii de servicii în vederea începerii acestor activităţi,
precum sunt cele legate de eventualele calificări, autorizaţii
sau notificări necesare;
b)
condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească
furnizorii de servicii pentru desfăşurarea acestor
activităţi, precum sunt cele care privesc conduita
acestora, calitatea sau conţinutul serviciilor oferite,
inclusiv în materie de publicitate şi încheiere a
contractelor, sau cele care privesc răspunderea furnizorilor;
10.
instrument de plată electronică - un instrument care
permite titularului său să efectueze următoarele
tipuri de operaţiuni:
a)
transferuri de fonduri, altele decât cele ordonate şi
executate de către instituţii financiare;
b)
retrageri de numerar, precum şi încărcarea şi descărcarea
unui instrument de monedă electronică;
11.
instrument de plată cu acces la distanţă -
instrument de plată electronică prin intermediul căruia
titularul său poate să îşi acceseze fondurile deţinute
într-un cont la o instituţie financiară şi să
autorizeze efectuarea unei plăţi, utilizând un cod
personal de identificare sau un alt mijloc de identificare
similar;
12.
instrument de monedă electronică - instrument de plată
electronică reîncărcabil, altul decât instrumentul de
plată cu acces la distanţă, pe care unităţile
de valoare sunt stocate electronic şi care permite
titularului său să efectueze tipurile de operaţiuni
menţionate la pct. 10;
13.
titular - persoană care deţine un instrument de plată
electronică pe baza unui contract încheiat cu un emitent, în
condiţiile prevăzute de lege;
14.
date de identificare - orice informaţii care pot permite sau
facilita efectuarea tipurilor de operaţiuni menţionate
la pct. 10, precum un cod de identificare, numele sau denumirea,
domiciliul ori sediul, numărul de telefon, fax, adresa de poştă
electronică, numărul de înmatriculare sau alte mijloace
similare de identificare, codul de înregistrare fiscală,
codul numeric personal şi altele asemenea.
Art.
2: Scop şi domeniu de aplicare
(1)
Prezenta lege are ca scop stabilirea condiţiilor de furnizare
a serviciilor societăţii informaţionale, precum
şi prevederea ca infracţiuni a unor fapte săvârşite
în legătură cu securitatea domeniilor utilizate în
comerţul electronic, emiterea şi utilizarea
instrumentelor de plată electronică şi cu
utilizarea datelor de identificare în vederea efectuării de
operaţiuni financiare, pentru asigurarea unui cadru favorabil
liberei circulaţii şi dezvoltării în condiţii
de securitate a acestor servicii.
(2)
Nu constituie servicii ale societăţii informaţionale,
în sensul prezentei legi, activităţile care nu întrunesc
elementele definiţiei prevăzute la art. 1 pct. 1, în
special următoarele:
a)
oferta de servicii care necesită prezenţa fizică a
furnizorului şi a destinatarului, chiar dacă prestarea
serviciilor respective implică utilizarea de echipamente
electronice;
b)
oferta de servicii care presupun manipularea unor bunuri corporale
de către destinatar, chiar dacă prestarea serviciilor
respective implică utilizarea de echipamente electronice;
c)
oferta de bunuri sau servicii care nu este prezentată
destinatarului prin transmiterea informaţiei la cererea
individuală a acestuia şi care este destinată recepţiei
simultane de către un număr nelimitat de persoane
(punct-multipunct);
d)
activităţi care se efectuează prin intermediul
serviciilor de telefonie vocală, telefax, telex, servicii de
radiodifuziune şi televiziune, inclusiv serviciile de
teletext;
e)
serviciile de telefonie vocală, telefax sau telex;
f)
schimbul de informaţii prin poşta electronică sau
prin alte mijloace de comunicare individuală echivalente, între
persoane care acţionează în scopuri străine
activităţii lor comerciale sau profesionale;
g)
relaţia contractuală dintre un angajat şi
angajatorul său.
(3)
Prezenta lege nu se aplică următoarelor activităţi:
a)
activitatea notarilor publici, în măsura în care aceasta
presupune o participare directă şi specifică la
exercitarea prerogativelor autorităţii publice;
b)
activităţile de reprezentare juridică în faţa
organelor de jurisdicţie şi de urmărire penală;
c)
jocurile de noroc cu câştiguri în bani, loteriile şi
pariurile.
(4)
Dispoziţiile prezentei legi se completează cu:
a)
dispoziţiile legale fiscale;
b)
dispoziţiile legale care reglementează protecţia
persoanelor în privinţa prelucrării datelor cu caracter
personal şi libera circulaţie a acestor date, precum
şi cele care reglementează prelucrarea datelor cu
caracter personal şi protecţia vieţii private în
sectorul telecomunicaţiilor;
c)
prevederile legale în materie de concurenţă.
(5)
În măsura în care nu conţine dispoziţii
derogatorii, prezenta lege se completează cu dispoziţiile
legale privind încheierea, validitatea şi efectele actelor
juridice, cu celelalte prevederi legale care au ca scop protecţia
consumatorilor şi a sănătăţii publice,
precum şi cu dispoziţiile legale privitoare la
reglementarea raporturilor de drept internaţional privat.
Art.
3: Aplicarea legii române în cazul serviciilor societăţii
informaţionale
(1)
Prezenta lege se aplică furnizorilor de servicii stabiliţi
în România şi serviciilor oferite de aceştia.
(2)
De la data intrării în vigoare a prezentei legi serviciile
societăţii informaţionale sunt supuse:
a)
exclusiv prevederilor în vigoare ale legilor române care fac
parte din legislaţia coordonată, în cazul în care sunt
oferite de furnizori de servicii stabiliţi în România;
b)
exclusiv prevederilor în vigoare ale legilor statului în cauză
care fac parte din legislaţia coordonată, în cazul în
care sunt oferite de furnizori de servicii stabiliţi într-un
stat membru al Uniunii Europene.
(3)
Libera circulaţie a serviciilor societăţii informaţionale
oferite de un furnizor stabilit într-un stat membru al Uniunii
Europene nu poate fi restrânsă în România prin aplicarea
unor prevederi legale care fac parte din legislaţia coordonată.
(4)
Alin. (2) şi (3) nu se aplică în următoarele
domenii:
a)
dreptul de proprietate intelectuală şi dreptul de
proprietate industrială;
b)
emisiunea de monedă electronică, în condiţiile
prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei
legi;
c)
publicitatea pentru organisme de investiţii colective în
valori mobiliare;
d)
activităţile de asigurare, în condiţiile prevăzute
în normele metodologice de aplicare a prezentei legi;
e)
libertatea părţilor de a alege legea aplicabilă
contractului, când părţile au acest drept;
f)
obligaţii rezultate din contractele încheiate cu
consumatorii;
g)
cerinţele de formă prevăzute pentru validitatea
actelor juridice prin care se creează, se modifică, se
sting sau se transmit drepturi reale asupra unor bunuri imobile
situate pe teritoriul României;
h)
cerinţele aplicabile bunurilor ca atare şi livrării
acestora;
i)
cerinţele aplicabile serviciilor care nu sunt prestate prin
mijloace electronice.
(5)
Autorităţile publice pot lua măsuri derogatorii de
la prevederile alin. (3) numai în următoarele condiţii:
a) măsura
este necesară pentru motive de ordine publică, desfăşurarea
instrucţiei penale, protecţia minorilor, lupta împotriva
oricărei forme de incitare la ură din raţiune de
rasă, sex, religie sau naţionalitate, atingeri aduse
demnităţii umane, protecţia sănătăţii
publice, apărarea şi siguranţa naţională,
protecţia consumatorilor, inclusiv a investitorilor;
b) măsura
vizează un serviciu al societăţii informaţionale
care aduce atingere uneia dintre valorile enumerate la lit. a) sau
prezintă un risc serios şi grav la adresa acestor
valori;
c) măsura
este proporţională cu scopul urmărit;
d)
sunt respectate procedurile de colaborare, consultare sau
informare prevăzute în normele metodologice de aplicare a
prezentei legi.
CAPITOLUL II: Furnizarea serviciilor societăţii informaţionale
Art.
4: Principiile furnizării serviciilor societăţii
informaţionale
(1)
Furnizarea de servicii ale societăţii informaţionale
de către persoanele fizice sau juridice nu este supusă
nici unei autorizări prealabile şi se desfăşoară
în concordanţă cu principiile concurenţei libere
şi loiale, cu respectarea dispoziţiilor legale în
vigoare.
(2)
Prevederile alin. (1) nu aduc atingere dispoziţiilor legale
care impun autorizarea prealabilă în vederea desfăşurării
unor activităţi de către persoanele fizice sau
juridice, dacă dispoziţiile în cauză nu vizează
în mod expres şi exclusiv serviciile societăţii
informaţionale sau furnizorii de servicii, în înţelesul
prezentei legi.
(3)
Furnizarea de servicii ale societăţii informaţionale
de către furnizorii de servicii stabiliţi în statele
membre ale Uniunii Europene se face în condiţiile prevăzute
în Acordul european instituind o asociere între România, pe de
o parte, şi Comunităţile Europene şi statele
membre ale acestora, pe de altă parte.
(4)
Furnizarea de servicii ale societăţii informaţionale
de către furnizorii de servicii stabiliţi în alte state
se face în condiţiile acordurilor bilaterale încheiate cu
statele respective, la care România este parte.
Art.
5: Informaţii generale
(1)
Furnizorul de servicii are obligaţia de a pune la dispoziţie
destinatarilor şi autorităţilor publice mijloace
care să permită accesul facil, direct, permanent şi
gratuit cel puţin la următoarele informaţii:
a)
numele sau denumirea furnizorului de servicii;
b)
domiciliul sau sediul furnizorului de servicii;
c)
numerele de telefon, fax, adresa de poştă electronică
şi orice alte date necesare contactării furnizorului de
servicii în mod direct şi efectiv;
d)
numărul de înmatriculare sau alte mijloace similare de
identificare, în cazul în care furnizorul de servicii este înscris
în registrul comerţului sau în alt registru public similar;
e)
codul de înregistrare fiscală;
f)
datele de identificare ale autorităţii competente, în
cazul în care activitatea furnizorului de servicii este supusă
unui regim de autorizare;
g)
titlul profesional şi statul în care a fost acordat, corpul
profesional sau orice alt organism similar din care face parte,
indicarea reglementărilor aplicabile profesiei respective în
statul în care furnizorul de servicii este stabilit, precum
şi a mijloacelor de acces la acestea, în cazul în care
furnizorul de servicii este membru al unei profesii liberale;
h)
tarifele aferente serviciilor oferite, care trebuie indicate cu
respectarea normelor privind comercializarea produselor şi
serviciilor de piaţă, cu precizarea scutirii, includerii
sau neincluderii taxei pe valoarea adăugată, precum
şi a cuantumului acesteia;
i)
includerea sau neincluderea în preţ a cheltuielilor de
livrare, precum şi valoarea acestora, dacă este cazul;
j)
orice alte informaţii pe care furnizorul de servicii este
obligat să le pună la dispoziţie destinatarilor, în
conformitate cu prevederile legale în vigoare.
(2)
Obligaţia prevăzută la alin. (1) se consideră
îndeplinită în cazul în care furnizorul unui serviciu afişează
aceste informaţii într-o formă clară, vizibil
şi permanent, în interiorul paginii de web prin intermediul
căreia este oferit serviciul respectiv, în condiţiile
menţionate la alin. (1).
Art.
6: Comunicările comerciale
(1)
Efectuarea de comunicări comerciale prin poşta
electronică este interzisă, cu excepţia cazului în
care destinatarul şi-a exprimat în prealabil consimţământul
expres pentru a primi asemenea comunicări.
(2)
Comunicările comerciale care constituie un serviciu al societăţii
informaţionale sau o parte a acestuia, în măsura în
care sunt permise, trebuie să respecte cel puţin următoarele
condiţii:
a) să
fie clar identificabile ca atare;
b)
persoana fizică sau juridică în numele căreia sunt
făcute să fie clar identificată;
c)
ofertele promoţionale, precum reducerile, premiile şi
cadourile, să fie clar identificabile, iar condiţiile
care trebuie îndeplinite pentru obţinerea lor să fie uşor
accesibile şi clar prezentate;
d)
competiţiile şi jocurile promoţionale să fie
clar identificabile ca atare, iar condiţiile de participare să
fie uşor accesibile şi clar prezentate;
e)
orice alte condiţii impuse prin dispoziţiile legale în
vigoare.
(3)
Comunicările comerciale care constituie un serviciu al societăţii
informaţionale sau o parte a acestuia, atunci când acest
serviciu este furnizat de un membru al unei profesii liberale,
sunt permise, sub condiţia respectării dispoziţiilor
legale şi a reglementărilor aplicabile profesiei
respective, care privesc, în special, independenţa,
demnitatea şi onoarea profesiei, secretul profesional şi
corectitudinea faţă de clienţi şi faţă
de ceilalţi membri ai profesiei.
(4)
Furnizorii de servicii ale societăţii informaţionale
care efectuează comunicări comerciale au obligaţia
de a respecta prevederile alin. (1)-(3).
CAPITOLUL III: Contractele încheiate prin mijloace electronice
Art.
7: Validitatea, efectele juridice şi proba contractelor încheiate
prin mijloace electronice
(1)
Contractele încheiate prin mijloace electronice produc toate
efectele pe care legea le recunoaşte contractelor, atunci când
sunt întrunite condiţiile cerute de lege pentru validitatea
acestora.
(2)
Pentru validitatea contractelor încheiate prin mijloace
electronice nu este necesar consimţământul prealabil al
părţilor asupra utilizării mijloacelor electronice.
(3)
Proba încheierii contractelor prin mijloace electronice şi a
obligaţiilor care rezultă din aceste contracte este
supusă dispoziţiilor dreptului comun în materie de probă
şi prevederilor Legii nr. 455/2001
privind semnătura electronică.
Art.
8: Informarea destinatarilor
(1)
Furnizorul de servicii este obligat să pună la dispoziţie
destinatarului, înainte ca destinatarul să trimită
oferta de a contracta sau acceptarea ofertei ferme de a contracta
făcute de furnizorul de servicii, cel puţin următoarele
informaţii care trebuie să fie exprimate în mod clar,
neechivoc şi într-un limbaj accesibil:
a)
etapele tehnice care trebuie urmate pentru a încheia contractul;
b)
dacă contractul, o dată încheiat, este stocat sau nu de
către furnizorul de servicii şi dacă este accesibil
sau nu;
c)
mijloacele tehnice pe care furnizorul de servicii le pune la
dispoziţie destinatarului pentru identificarea şi
corectarea erorilor survenite cu ocazia introducerii datelor;
d)
limba în care se poate încheia contractul;
e)
codurile de conduită relevante la care furnizorul de servicii
subscrie, precum şi informaţii despre modul în care
aceste coduri pot fi consultate prin mijloace electronice;
f)
orice alte condiţii impuse prin dispoziţiile legale în
vigoare.
(2)
Furnizorul de servicii are obligaţia să ofere
destinatarului posibilitatea de a utiliza un procedeu tehnic
adecvat, eficace şi accesibil, care să permită
identificarea şi corectarea erorilor survenite cu ocazia
introducerii datelor, anterior trimiterii ofertei sau acceptării
acesteia.
(3)
Furnizorul de servicii poate deroga de la dispoziţiile alin.
(1) şi (2) numai în situaţia în care a convenit altfel
cu destinatarul, cu condiţia ca nici una dintre părţi
să nu aibă calitatea de consumator.
(4)
Clauzele şi condiţiile generale ale contractului propus
trebuie puse la dispoziţie destinatarului într-un mod care să
îi permită acestuia să le stocheze şi să le
reproducă.
(5)
Prevederile alin. (1)-(3) nu se aplică în privinţa
contractelor încheiate exclusiv prin poştă electronică
sau prin alte mijloace de comunicare individuală echivalente.
Art.
9: Încheierea contractului prin mijloace electronice
(1)
Dacă părţile nu au convenit altfel, contractul se
consideră încheiat în momentul în care acceptarea ofertei
de a contracta a ajuns la cunoştinţa ofertantului.
(2)
Contractul care, prin natura sa ori la cererea beneficiarului,
impune o executare imediată a prestaţiei caracteristice
se consideră încheiat în momentul în care debitorul
acesteia a început executarea, în afară de cazul în care
ofertantul a cerut ca în prealabil să i se comunice
acceptarea. În acest ultim caz se aplică prevederile alin.
(1).
(3)
În cazul în care destinatarul trimite prin mijloace electronice
oferta de a contracta sau acceptarea ofertei ferme de a contracta
făcute de furnizorul de servicii, furnizorul de servicii are
obligaţia de a confirma primirea ofertei sau, după caz,
a acceptării acesteia, în unul dintre următoarele
moduri:
a)
trimiterea unei dovezi de primire prin poşta electronică
sau printr-un alt mijloc de comunicare individuală
echivalent, la adresa indicată de către destinatar, în
termen de 24 de ore de la primirea ofertei sau acceptării;
b)
confirmarea primirii ofertei sau a acceptării ofertei,
printr-un mijloc echivalent celui utilizat pentru trimiterea
ofertei sau a acceptării ofertei, de îndată ce oferta
sau acceptarea a fost primită de furnizorul de servicii, cu
condiţia ca această confirmare să poată fi
stocată şi reprodusă de către destinatar.
(4)
Oferta sau acceptarea ofertei, precum şi confirmarea primirii
ofertei sau a acceptării ofertei, efectuate în unul dintre
modurile prevăzute la alin. (3), se consideră primite
atunci când părţile cărora le sunt adresate pot să
le acceseze.
(5)
Prevederile alin. (3) nu se aplică în privinţa
contractelor încheiate exclusiv prin poştă electronică
sau prin alte mijloace de comunicare individuală echivalente.
Art.
10: Condiţii privind păstrarea sau prezentarea informaţiei
(1)
Acolo unde legea impune ca informaţia să fie prezentată
sau păstrată în forma sa originală, această
cerinţă este îndeplinită dacă sunt întrunite
în mod cumulativ următoarele condiţii:
a)
există garanţia integrităţii informaţiei,
asigurată prin respectarea standardelor naţionale în
domeniu, din momentul în care a fost generată;
b)
mesajul este semnat utilizându-se semnătura electronică
extinsă a emitentului;
c)
informaţia poate fi imediat furnizată şi prezentată
la cerere.
(2)
Destinatarul comerciant acţionează pe riscul propriu,
dacă a ştiut sau ar fi trebuit să ştie, în
concordanţă cu practicile comerciale curente sau ca
urmare a folosirii procedurilor convenite expres cu emitentul, că
informaţia conţinută într-un mesaj electronic a
fost alterată în timpul transmiterii sau prelucrării
sale.
CAPITOLUL IV: Răspunderea furnizorilor de servicii
Art.
11: Principii generale
(1)
Furnizorii de servicii sunt supuşi dispoziţiilor legale
referitoare la răspunderea civilă, penală şi
contravenţională, în măsura în care prin prezenta
lege nu se dispune altfel.
(2)
Furnizorii de servicii răspund pentru informaţia
furnizată de ei înşişi sau pe seama lor.
(3)
Furnizorii de servicii nu răspund pentru informaţia
transmisă, stocată sau la care facilitează accesul,
în condiţiile prevăzute la art. 12-15.
Art.
12: Intermedierea prin simpla transmitere
(1)
Dacă un serviciu al societăţii informaţionale
constă în transmiterea într-o reţea de comunicaţii
a informaţiei furnizate de un destinatar al serviciului
respectiv sau în asigurarea accesului la o reţea de comunicaţii,
furnizorul acelui serviciu nu răspunde pentru informaţia
transmisă dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele
condiţii:
a)
transmiterea nu a fost iniţiată de furnizorul de
servicii;
b)
alegerea persoanei care recepţionează informaţia
transmisă nu a aparţinut furnizorului de servicii;
c)
conţinutul informaţiei transmise nu a fost influenţat
în nici un fel de către furnizorul de servicii, în sensul că
nu i se poate atribui nici selecţia şi nici o eventuală
modificare a acestei informaţii.
(2)
Transmiterea informaţiei şi asigurarea accesului, menţionate
la alin. (1), includ şi stocarea automată, inter-mediară
şi temporară a informaţiei transmise, în măsura
în care această operaţie are loc exclusiv în scopul ca
informaţia respectivă să tranziteze reţeaua de
comunicaţii şi cu condiţia ca informaţia să
nu fie stocată pentru o perioadă care depăşeşte
în mod nejustificat durata necesară transmiterii ei.
Art.
13: Stocarea temporară a informaţiei, stocarea-caching
Dacă
un serviciu al societăţii informaţionale constă
în transmiterea într-o reţea de comunicaţii a informaţiei
furnizate de un destinatar al serviciului respectiv, furnizorul
acelui serviciu nu răspunde pentru stocarea automată,
intermediară şi temporară a informaţiei
transmise, în măsura în care această operaţie are
loc exclusiv în scopul de a face mai eficientă transmiterea
informaţiei către alţi destinatari, la cererea
acestora, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele
condiţii:
a)
furnizorul de servicii nu aduce modificări informaţiei
transmise;
b)
furnizorul de servicii îndeplineşte condiţiile legale
privind accesul la informaţia respectivă;
c)
furnizorul de servicii respectă regulile sau uzanţele
referitoare la actualizarea informaţiei, astfel cum acestea
sunt larg recunoscute şi aplicate în industrie;
d)
furnizorul de servicii nu împiedică utilizarea legală
de către orice persoană a tehnologiilor larg recunoscute
şi aplicate în industrie, în vederea obţinerii de date
despre natura sau utilizarea informaţiei;
e)
furnizorul de servicii acţionează rapid în vederea
eliminării informaţiei pe care a stocat-o sau în
vederea blocării accesului la aceasta, din momentul în care
a cunoscut efectiv faptul că informaţia transmisă
iniţial a fost eliminată din reţeaua de comunicaţii
ori că accesul la ea a fost blocat sau faptul că
eliminarea ori blocarea accesului a avut loc prin efectul deciziei
unei autorităţi publice.
Art.
14: Stocarea permanentă a informaţiei, stocarea-hosting
(1)
Dacă un serviciu al societăţii informaţionale
constă în stocarea informaţiei furnizate de un
destinatar al serviciului respectiv, furnizorul acelui serviciu nu
răspunde pentru informaţia stocată la cererea unui
destinatar, dacă este îndeplinită oricare din următoarele
condiţii:
a)
furnizorul de servicii nu are cunoştinţă despre
faptul că activitatea sau informaţia stocată este
nelegală şi, în ceea ce priveşte acţiunile în
daune, nu are cunoştinţă despre fapte sau
circumstanţe din care să rezulte că activitatea sau
informaţia în cauză ar putea vătăma
drepturile unui terţ;
b)
având cunoştinţă despre faptul că activitatea
sau informaţia respectivă este nelegală ori despre
fapte sau circumstanţe din care să rezulte că
activitatea ori informaţia în cauză ar putea vătăma
drepturile unui terţ, furnizorul de servicii acţionează
rapid în vederea eliminării sau a blocării accesului la
aceasta.
(2)
Furnizorul de servicii are cunoştinţă despre faptul
că activitatea sau informaţia este nelegală atunci
când caracterul nelegal al acesteia a fost constatat printr-o
decizie a unei autorităţi publice.
(3)
Prevederile alin. (1) nu se aplică în situaţia în care
destinatarul acţionează sub autoritatea sau controlul
furnizorului de servicii.
Art.
15: Instrumente de căutare a informaţiilor şi legături
cu alte pagini de web
(1)
Furnizorul unui serviciu al societăţii informaţionale
care facilitează accesul la informaţia furnizată de
alţi furnizori de servicii sau de destinatarii serviciilor
oferite de alţi furnizori, prin punerea la dispoziţie
destinatarilor serviciului său a unor instrumente de căutare
a informaţiilor sau a unor legături cu alte pagini de
web, nu răspunde pentru informaţia în cauză, dacă
este îndeplinită oricare dintre următoarele condiţii:
a)
furnizorul nu are cunoştinţă despre faptul că
activitatea sau informaţia la care facilitează accesul
este nelegală şi, în ceea ce priveşte acţiunile
în daune, nu are cunoştinţă despre fapte sau
circumstanţe din care să rezulte că activitatea ori
informaţia în cauză ar putea prejudicia drepturile unui
terţ;
b)
având cunoştinţă despre faptul că activitatea
sau informaţia respectivă este nelegală ori despre
fapte sau circumstanţe din care să rezulte că
activitatea sau informaţia în cauză ar putea vătăma
drepturile unui terţ, furnizorul acţionează rapid
în vederea eliminării posibilităţii de acces
oferite sau a blocării utilizării acesteia.
(2)
Furnizorul de servicii răspunde pentru informaţia în
cauză atunci când caracterul nelegal al acesteia a fost
constatat printr-o decizie a unei autorităţi publice.
(3)
Prevederile alin. (1) nu se aplică în situaţia în care
destinatarul acţionează din ordinul sau sub comanda
furnizorului de servicii.
CAPITOLUL V: Supraveghere şi control
Art.
16: Obligaţiile furnizorilor de servicii
(1)
Furnizorii de servicii sunt obligaţi să informeze de îndată
autorităţile publice competente despre activităţile
cu aparenţă nelegală desfăşurate de
destinatarii serviciilor lor sau despre informaţiile cu
aparenţă nelegală furnizate de aceştia.
(2)
Furnizorii de servicii sunt obligaţi să comunice de îndată
autorităţilor prevăzute la alin. (1), la cererea
acestora, informaţii care să permită identificarea
destinatarilor serviciilor lor, cu care aceşti furnizori au
încheiat contracte privind stocarea permanentă a informaţiei.
(3)
Furnizorii de servicii sunt obligaţi să întrerupă,
temporar sau permanent, transmiterea într-o reţea de
comunicaţii sau stocarea informaţiei furnizate de un
destinatar al serviciului respectiv, în special prin eliminarea
informaţiei sau blocarea accesului la aceasta, accesul la o
reţea de comunicaţii sau prestarea oricărui alt
serviciu al societăţii informaţionale, dacă
aceste măsuri au fost dispuse de o autoritate publică,
din oficiu sau la primirea unei plângeri ori sesizări din
partea oricărei persoane.
(4)
Plângerea prevăzută la alin. (3) poate fi făcută
de către orice persoană care se consideră
prejudiciată prin conţinutul informaţiei în cauză.
Plângerea sau sesizarea se întocmeşte în formă scrisă,
cu arătarea motivelor pe care se întemeiază, şi va
fi în mod obligatoriu datată şi semnată. Plângerea
nu poate fi înaintată dacă o cerere în justiţie,
având acelaşi obiect şi aceleaşi părţi,
a fost anterior introdusă.
(5)
Decizia autorităţii trebuie motivată şi se
comunică părţilor interesate în termen de 30 de
zile de la data primirii plângerii sau a sesizării ori, dacă
autoritatea a acţionat din oficiu, în termen de 15 zile de
la data la care a fost emisă.
(6)
Împotriva unei decizii luate potrivit prevederilor alin. (3)
persoana interesată poate formula contestaţie în termen
de 15 zile de la comunicare, sub sancţiunea decăderii,
la instanţa de contencios administrativ competentă.
Cererea se judecă de urgenţă, cu citarea părţilor.
Sentinţa este definitivă.
Art.
17: Autorităţi competente
(1)
Autoritatea de reglementare în comunicaţii şi
tehnologia informaţiei, denumită în continuare
Autoritatea, este competentă să supravegheze şi să
controleze respectarea de către furnizorii de servicii a
prevederilor prezentei legi şi a normelor metodologice de
aplicare a acesteia, să constate contravenţiile şi
să aplice sancţiunile prevăzute la art. 22.
(2)
Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1), prin
autorităţi publice, în sensul art. 3 alin. (5), art. 5,
13, art. 14 alin. (2), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi
(3), art. 23 alin. (2) şi art. 30 alin. (1), se înţelege
acele autorităţi ale administraţiei publice sau,
acolo unde este cazul, instanţe de judecată, a căror
competenţă în materia respectivă este stabilită
prin dispoziţiile legale în vigoare, aplicabile în fiecare
caz.
(3)
Autoritatea poate solicita furnizorilor de servicii orice informaţii
necesare în vederea exercitării atribuţiilor sale, menţionând
baza legală şi scopul solicitării, şi poate
stabili termene până la care aceste informaţii să
îi fie furnizate, sub sancţiunea prevăzută de
prezenta lege.
(4)
În vederea descoperirii şi investigării încălcărilor
prevederilor prezentei legi şi ale normelor sale de aplicare
Autoritatea acţionează prin personalul de control împuternicit
în acest scop.
(5)
În exercitarea atribuţiilor de investigare personalul de
control împuternicit în acest scop al Autorităţii sau
al persoanei juridice prevăzute la alin. (12) poate solicita
furnizorilor de servicii informaţiile care îi sunt necesare,
menţionând baza legală şi scopul solicitării,
şi poate stabili termene până la care aceste informaţii
să îi fie furnizate, sub sancţiunea prevăzută
de prezenta lege.
(6)
Autoritatea dispune efectuarea de investigaţii, în condiţiile
prezentei legi, din oficiu sau la primirea unei plângeri ori
sesizări din partea oricărei persoane.
(7)
Personalul de control împuternicit în acest scop al Autorităţii
sau al persoanei juridice prevăzute la alin. (12) poate să
solicite declaraţii sau orice documente necesare pentru îndeplinirea
misiunii, să sigileze, să ridice orice registre, acte
financiar-contabile şi comerciale sau alte evidenţe,
eliberând persoanei supuse investigaţiei copii de pe
originale, ori să obţină copii, lăsându-i
acesteia originalele; de asemenea, este autorizat să facă
inspecţii inopinate, al căror rezultat va fi consemnat
într-un proces-verbal de constatare, şi să primească,
la convocare sau la faţa locului, informaţii şi
justificări.
(8)
Organele administraţiei publice centrale şi locale,
precum şi oricare alte instituţii şi autorităţi
publice sunt obligate să permită personalului de control
împuternicit în acest scop al Autorităţii sau, după
caz, al persoanei juridice prevăzute la alin. (12) accesul la
documentele, datele şi informaţiile deţinute de
acestea, în măsura în care sunt necesare îndeplinirii
misiunii legale a Autorităţii, fără a se putea
opune caracterul de secret de stat sau secret de serviciu al unor
asemenea documente, date şi informaţii.
(9)
Personalul de control împuternicit în acest scop, pri-mind acces
la documentele, datele şi informaţiile menţionate
la alin. (8), este ţinut la observarea strictă a
caracterului de secret de stat sau secret de serviciu, atribuit
legal respectivelor documente, date şi informaţii.
(10)
Autoritatea sesizează organele de urmărire penală
ori de câte ori constată încălcări ale legii
penale.
(11)
Autoritatea informează furnizorii de servicii, destinatarii,
statele membre ale Uniunii Europene şi Comisia Europeană
cu privire la toate aspectele legate de aplicarea prevederilor
prezentei legi şi cooperează cu autorităţile
competente din alte state în vederea exercitării eficiente a
supravegherii şi controlului asupra activităţii
furnizorilor de servicii.
(12)
Autoritatea poate delega exercitarea atribuţiilor prevăzute
în prezentul articol unei alte persoane juridice de drept public,
cu atribuţii de supraveghere şi control în domeniul
telecomunicaţiilor.
(13)
Pentru scopurile aplicării prezentei legi, până la înfiinţarea
Autorităţii atribuţiile acesteia sunt îndeplinite
de Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei.
Art.
18: Coduri de conduită
(1)
Asociaţiile şi organizaţiile neguvernamentale cu
caracter profesional ori comercial sau cele constituite în scopul
protecţiei consumatorilor, a minorilor sau a persoanelor cu
handicap pot elabora coduri de conduită în colaborare cu
Autoritatea şi Ministerul Justiţiei, în vederea aplicării
corespunzătoare a prevederilor prezentei legi.
(2)
Autoritatea şi Ministerul Justiţiei vor urmări
include-rea în codurile de conduită prevăzute la alin.
(1) în special a unor prevederi referitoare la:
a)
soluţionarea litigiilor pe cale extrajudiciară;
b)
întreruperea, temporară sau permanentă, a transmiterii
într-o reţea de comunicaţii sau a stocării informaţiei
furnizate de un destinatar al serviciului, în special prin
eliminarea informaţiei ori blocarea accesului la aceasta, a
accesului la o reţea de comunicaţii sau a prestării
oricărui alt serviciu al societăţii informaţionale;
c)
protecţia destinatarilor cu privire la efectuarea comunicărilor
comerciale;
d)
protecţia minorilor şi a demnităţii umane.
(3)
Autoritatea şi Ministerul Justiţiei susţin:
a)
traducerea codurilor de conduită în limbi de circulaţie
internaţională;
b)
facilitarea accesului la codurile de conduită prin mijloace
electronice;
c)
popularizarea codurilor de conduită la nivel naţional
şi transmiterea acestora, precum şi a evaluărilor
privind aplicarea şi impactul lor practic către statele
membre ale Uniunii Europene şi către Comisia Europeană.
CAPITOLUL VI: Soluţionarea litigiilor
Art.
19: Acţiuni în justiţie
(1)
Persoanele care au calitate procesuală activă, potrivit
prevederilor alin. (2), pot solicita instanţei obligarea pârâtului
la încetarea oricărei acţiuni sau abţineri
contrare prevederilor prezentei legi, interzicerea reluării
ei în viitor şi obligarea pârâtului la despăgubiri
pentru prejudiciul suferit.
(2)
Au calitate procesuală activă pentru introducerea acţiunii
prevăzute la alin. (1):
a)
persoanele fizice şi juridice ce se pretind titulare ale unui
drept subiectiv prevăzut de prezenta lege sau ale unui
interes care nu se poate realiza decât pe calea justiţiei;
b)
asociaţiile şi organizaţiile neguvernamentale prevăzute
la art. 18 alin. (1);
c)
Autoritatea Naţională pentru Protecţia
Consumatorilor, oficiile pentru protecţia consumatorilor judeţene
şi Oficiul pentru protecţia consumatorilor al
municipiului Bucureşti;
d)
entităţile constituite în scopul protecţiei
consumatorilor în statele membre ale Uniunii Europene, în condiţiile
prevăzute de normele metodologice de aplicare a prezentei
legi.
(3)
Acţiunea prevăzută la alin. (1) se prescrie în
termen de un an de la data acţiunii sau a abţinerii care
a justificat introducerea ei.
(4)
Persoanele care au calitate procesuală activă, potrivit
prevederilor alin. (2), pot solicita instanţei, pe cale de
ordonanţă preşedinţială, încetarea oricărei
acţiuni sau abţineri contrare prevederilor prezentei
legi, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură
civilă.
Art.
20: Soluţionarea litigiilor pe cale extrajudiciară
(1)
Furnizorii de servicii şi destinatarii pot supune litigiile născute
între ei arbitrajului, în condiţiile prevăzute de
lege, precum şi celorlalte căi extrajudiciare de soluţionare
a litigiilor, prevăzute de codurile de conduită
elaborate potrivit art. 18.
(2)
Utilizarea mijloacelor electronice în cadrul soluţionării
litigiilor pe cale extrajudiciară este posibilă în
condiţiile prevăzute de lege.
CAPITOLUL VII: Sancţiuni civile şi contravenţionale
Art.
21: Nulitatea relativă a contractelor privind servicii ale
societăţii informaţionale
Orice
contract privind furnizarea de servicii ale societăţii
informaţionale este anulabil la cererea destinatarului, dacă
a fost încheiat cu un furnizor de servicii care:
a)
nu a pus la dispoziţie destinatarului, în condiţiile
prevăzute de lege, informaţiile prevăzute la art. 5
lit. a)-i), ori nu a furnizat toate aceste informaţii, sau a
furnizat informaţii inexacte;
b)
nu a pus la dispoziţie destinatarului, în condiţiile
prevăzute de lege, informaţiile menţionate la art.
8 alin. (1) lit. a)-e), ori nu a furnizat toate aceste informaţii,
sau a furnizat informaţii inexacte, dacă nu sunt
aplicabile prevederile art. 8 alin. (3) sau (5);
c) a
încălcat obligaţia prevăzută la art. 8 alin.
(2), dacă nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (3) sau
(5);
d) a
încălcat obligaţia prevăzută la art. 8 alin.
(4).
Art.
22: Contravenţii
Constituie
contravenţie, dacă nu este săvârşită în
astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să
constituie infracţiune, şi se sancţionează cu
amendă de la 10.000.000 lei la 500.000.000 lei fapta
furnizorului de servicii care:
a)
efectuează comunicări comerciale încălcând condiţiile
stabilite la art. 6 alin. (1) şi alin. (2) lit. a)-d);
b)
nu pune la dispoziţie destinatarilor şi autorităţilor
publice, în condiţiile prevăzute de lege, informaţiile
prevăzute la art. 5 lit. a)-i), ori nu furnizează toate
aceste informaţii, sau furnizează informaţii
inexacte;
c)
nu pune la dispoziţie destinatarului, în condiţiile
prevăzute de lege, informaţiile prevăzute la art. 8
alin. (1) lit. a)-e), ori nu furnizează toate aceste informaţii,
sau furnizează informaţii inexacte, dacă nu sunt
aplicabile prevederile art. 8 alin. (3) sau (5);
d)
încalcă obligaţia prevăzută la art. 8 alin.
(2), dacă nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (3) sau
(5);
e)
încalcă obligaţia prevăzută la art. 8 alin.
(4);
f)
încalcă obligaţia prevăzută la art. 9 alin.
(3);
g)
încalcă obligaţiile prevăzute la art. 16 alin.
(1)-(3);
h)
nu furnizează informaţiile solicitate potrivit art. 17
alin. (3) sau (5), ori nu furnizează toate aceste informaţii,
sau furnizează informaţii inexacte.
Art.
23: Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor
(1)
Constatarea contravenţiei prevăzute la art. 22 lit. a)
şi aplicarea sancţiunii corespunzătoare se fac, la
sesizarea oricărei persoane sau din oficiu, de către
reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii
de reglementare în comunicaţii şi tehnologia informaţiei
sau ai autorităţii de supraveghere prevăzute de
Legea nr. 677/2001
privind protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea
datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a
acestor date.
(2)
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor
prevăzute la art. 22 lit. b)-h) se fac de către
reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii
sau ai celorlalte autorităţi publice competente, la
sesizarea oricărei persoane sau din oficiu.
(3)
Constatarea contravenţiilor se poate face, în toate
cazurile, şi de către ofiţerii sau subofiţerii
de poliţie.
(4)
Contravenţiilor prevăzute la art. 22 le sunt aplicabile
prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările
ulterioare.
CAPITOLUL VIII: Infracţiuni săvârşite în legătură
cu emiterea şi utilizarea instrumentelor de plată
electronică şi cu utilizarea datelor de identificare în
vederea efectuării de operaţiuni financiare
Art.
24: Falsificarea instrumentelor de plată electronică
(1)
Falsificarea unui instrument de plată electronică se
pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi
interzicerea unor drepturi.
(2)
Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează punerea în
circulaţie, în orice mod, a instrumentelor de plată
electronică falsificate sau deţinerea lor în vederea
punerii în circulaţie.
(3)
Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea
unor drepturi, dacă faptele prevăzute la alin. (1)
şi (2) sunt săvârşite de o persoană care, în
virtutea atribuţiilor sale de serviciu:
a)
realizează operaţii tehnice necesare emiterii
instrumentelor de plată electronică ori efectuării
tipurilor de operaţiuni prevăzute la art. 1 pct. 10; sau
b)
are acces la mecanismele de securitate implicate în emiterea sau
utilizarea instrumentelor de plată electronică; sau
c)
are acces la datele de identificare sau la mecanismele de
securitate implicate în efectuarea tipurilor de operaţiuni
prevăzute la art. 1 pct. 10.
(4)
Tentativa se pedepseşte.
Art.
25: Deţinerea de echipamente în vederea falsificării
instrumentelor de plată electronică
Fabricarea
ori deţinerea de echipamente, inclusiv hardware sau software,
cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată
electronică se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la
5 ani.
Art.
26: Falsul în declaraţii în vederea emiterii sau utilizării
instrumentelor de plată electronică
Declararea
necorespunzătoare adevărului, făcută unei
instituţii bancare, de credit sau financiare ori oricărei
alte persoane juridice autorizate în condiţiile legii să
emită instrumente de plată electronică sau să
accepte tipurile de operaţiuni prevăzute la art. 1 pct.
10, în vederea emiterii sau utilizării unui instrument de
plată electronică, pentru sine sau pentru altul, atunci
când, potrivit legii ori împrejurărilor, declaraţia făcută
serveşte pentru emiterea sau utilizarea acelui instrument, se
pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Art.
27: Efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos
(1)
Efectuarea uneia dintre operaţiunile prevăzute la art. 1
pct. 10, prin utilizarea unui instrument de plată electronică,
inclusiv a datelor de identificare care permit utilizarea
acestuia, fără consimţământul titularului
instrumentului respectiv, se pedepseşte cu închisoare de la
1 la 12 ani.
(2)
Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează efectuarea
uneia dintre operaţiunile prevăzute la art. 1 pct. 10,
prin utilizarea neautorizată a oricăror date de
identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive.
(3)
Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează
transmiterea neautorizată către altă persoană
a oricăror date de identificare, în vederea efectuării
uneia dintre operaţiunile prevăzute la art. 1 pct. 10.
(4)
Pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani şi interzicerea
unor drepturi, dacă faptele prevăzute la alin. (1)-(3)
sunt săvârşite de o persoană care, în virtutea
atribuţiilor sale de serviciu:
a)
realizează operaţii tehnice necesare emiterii
instrumentelor de plată electronică ori efectuării
tipurilor de operaţiuni prevăzute la art. 1 pct. 10; sau
b)
are acces la mecanismele de securitate implicate în emiterea sau
utilizarea instrumentelor de plată electronică; sau
c)
are acces la datele de identificare sau la mecanismele de
securitate implicate în efectuarea tipurilor de operaţiuni
prevăzute la art. 1 pct. 10.
(5)
Tentativa se pedepseşte.
Art.
28: Acceptarea operaţiunilor financiare efectuate în mod
fraudulos
(1)
Acceptarea uneia dintre operaţiunile prevăzute la art. 1
pct. 10, cunoscând că este efectuată prin folosirea
unui instrument de plată electronică falsificat sau
utilizat fără consimţământul titularului său,
se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 12 ani.
(2)
Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează acceptarea
uneia dintre operaţiunile prevăzute la art. 1 pct. 10,
cunoscând că este efectuată prin utilizarea neautorizată
a oricăror date de identificare sau prin utilizarea de date
de identificare fictive.
(3)
Tentativa se pedepseşte.
Art.
29: Efectuarea de operaţiuni neautorizate într-un sistem
informatic
(1)
Accesul neautorizat într-un sistem informatic sau într-un
domeniu se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani
sau cu amendă.
(2)
Transferul neautorizat de date dintr-un sistem informatic sau
domeniu pentru uzul personal ori către terţi se pedepseşte
cu închisoare de la 1 la 12 ani.
(3)
Modificarea, distrugerea parţială sau totală, în
mod neautorizat, a informaţiei stocate într-un sistem
informatic sau domeniu se pedepseşte cu închisoare de la 3
la 15 ani.
Art.
30: Constatarea şi judecarea infracţiunilor
(1)
Infracţiunile prevăzute în prezenta lege se constată
de către autorităţile publice competente, care înaintează
actul de constatare la organul local de urmărire penală.
(2)
Infracţiunile prevăzute la art. 24 şi 25 se judecă,
în primă instanţă, de către tribunal.
(3)
Prevederile prezentului capitol se completează cu dispoziţiile
Codului penal şi ale Codului de procedură penală.
CAPITOLUL IX: Dispoziţii finale
Art.
31: Sarcina probei în cazul litigiilor privind furnizarea de
servicii ale societăţii informaţionale
În
cazul oricărui litigiu privind furnizarea unui serviciu al
societăţii informaţionale, declanşat între
furnizorul serviciului respectiv şi un destinatar al acestui
serviciu, sarcina probei îndeplinirii obligaţiilor prevăzute
la art. 5, 6, 8 şi 9 revine furnizorului de servicii dacă
destinatarul are calitatea de consumator.
Art.
32: Abrogarea unor dispoziţii contrare
Litera
f) a articolului 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 130/2000
privind regimul juridic al contractelor la distanţă se
abrogă.
Art.
33: Intrarea în vigoare şi aplicarea legii
(1)
În termen de 3 luni de la data publicării prezentei legi în
Monitorul Oficial al României, Partea I, Ministerul Comunicaţiilor
şi Tehnologiei Informaţiei va elabora normele
metodologice de aplicare a acesteia, care se aprobă prin hotărâre
a Guvernului.
(2)
Prezenta lege intră în vigoare la data publicării ei în
Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se pune în
aplicare la 3 luni de la data intrării în vigoare.
Această
lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 9 mai
2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia
României.
PREŞEDINTELE
SENATULUI
NICOLAE
VĂCĂROIU
Această
lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa
din 9 mai 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din
Constituţia României.
PREŞEDINTELE
CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALER
DORNEANU
Publicat
în Monitorul Oficial cu numărul 483 din data de 5 iulie 2002
|