CURTEA DE  A P E L   B U C U R E Ş T I
SECŢIA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1392
Şedinţa publică de la 21.05.2009

Domenii: Contencios administrativ şi fiscal - anulare act administrativ. Prelucrarea datelor cu caracter personal. Notificarea autorităţii de supraveghere.

Pe rol soluţionarea recursului declarat  de contestatoarea SC H. E. HOTEL SA împotriva sentinţei civile nr. 81 pronunţată  T r i b u n a l u l   B u c u r e ş t i – Secţia a –IX-a Contencios Administrativ şi Fiscal la data de 09.01.2009 în dosarul nr.39991/3/CA/2008, în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE SUPRAVEGHERE A E. E. CU CARACTER PERSONAL.
 

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns părţile: contestatoarea –prin consilier juridic M. S. O., cu delegaţie de reprezentare la dosar, intimata – prin consilier juridic E. O., cu delegaţie de reprezentare la dosar.
 

Procedura legal îndeplinită. 
 

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei că s-a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 18.05.2009, întâmpinare formulată de intimată la recursul ce face obiectul cauzei dedusă judecăţii.
 

Curtea înmânează reprezentantului contestatoarei copie de pe întâmpinarea depusă la dosar de intimată.
 

Reprezentanţii părţilor precizează că nu mai au cereri de formulat, excepţii de invocat şi probe de administrat, solicitând cuvântul pe cererea de recurs.
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, excepţii de invocat şi probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de recurs.

Reprezentantul contestatoarei solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat şi motivat, apreciind că sancţiunea ce ar fi trebuit aplicată era numai „ avertismentul”, pentru că fapta nu a fost gravă. T. ea este  de „gravitate redusă” ( art. 7 alineat 2 din OG nr. 2/2001). NU trebuiau aplicate şi sancţiunea avertismentului şi ce a amenzii, astfel cum a arătat pe larg în cadrul motivelor de recurs.

Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat şi menţinerea hotărârii de fond, ca fiind legală şi temeinică. Solicită ca şi instanţa de recurs  să aibă în vedere că fapta este de o gravitate mare, cum în mod corect a constatat şi instanţa de fond.  Depune la dosar Concluzii T. pe fondul recursului.

Curtea, în conformitate cu dispoziţiile art. 150 C.pr.civ., declară dezbaterile închise şi reţine cauza spre soluţionare.
 
                                            C U R T E A,
 
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.81/09.01.2009 pronunţată de tb9 a fost respinsă plângerea formulată de contestatoarea SC H. Plaza Hotel SA, în contradictoriu cu intimata Autoritatea Naţională de Supraveghere a E. E. cu Caracter Personal, fiind menţinut ca legal şi temeinic procesul verbal de constatare şi sancţionare nr.198/09.10.2008 emis de intimată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin procesul verbal de constatare/sancţionare nr.198/09.10.2008, petenta a fost sancţionată cu amendă contravenţională în sumă de 1.000 lei pentru săvârşirea contravenţiei de omisiune de a notifica prevăzută de art.31 din Legea nr.677/2001.

Prin acelaşi proces verbal, petentei  i-a fost aplicată sancţiunea avertisment conform prevederilor art.5 şi art.7 din OG NR.2/2001, pentru săvârşirea contravenţiei de prelucrare nelegală a datelor cu caracter personal, prevăzută de art.32 din Legea nr.677/2001.

În sarcina petentei s-a reţinut că, până la data de 09.10.2008, nu a notificat prelucrarea de date cu caracter personal pe care o realizează prin sistemul de supraveghere video începând din  luna februarie a anului 2004, deşi avea această obligaţie, conform prevederilor art.22 din Legea nr.677/2001 şi că, până la aceeaşi dată, a nesocotit drepturile prevăzute de art.12 – 15 din Legea nr.677/2001, prin aceea că nu a realizat informarea persoanelor vizate cu privire la drepturile pe care le au conform legii.
Procesul  verbal a fost întocmit în prezenţa reprezentantului petentei, domnul F. N., manager în activitatea de turism, fiind semnat de acesta cu menţiunea „Nu am obiecţiuni”.

Actul contestat cuprinde toate menţiunile esenţiale a căror lipsă este sancţionată, potrivit dispoziţiilor art.17 din OG nr.2/2001, cu nulitatea absolută.

Situaţia de fapt constatată personal de agentul intimatei rămâne pe deplin stabilită, aşa cum a fost redată în cuprinsul actului atacat.

Petenta nu a contestat conformitatea acestei situaţii de fapt cu realitatea obiectivă.

Faptele reţinute în sarcina sa întrunesc elementele constitutive ale contravenţiilor pentru  care a fost sancţionată.

În ceea ce priveşte tratamentul sancţionator, petenta este în eroare atunci când afirmă că intimata trebuia să sancţioneze faptele constatate fie cu avertisment, fie cu amenda şi nu cu ambele.

Potrivit disp. art.10 alin.1 din OG nr.2/2001, dacă aceeaşi persoană a săvârşit mai multe contravenţii, aşa cum este cazul în speţă, sancţiunea se aplică pentru fiecare contravenţie.

Nici susţinerea petentei în sensul că fapta pentru care a fost sancţionată cu amenda contravenţională este de gravitate redusă, impunându-se aplicarea sancţiunii cu avertisment, nu poate fi primită.

Agentul  sancţionator a realizat o corectă individualizare, valorificând în mod judicios criteriile enumerate în cuprinsul art.21 alin.3 din OG nr.2/2001.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta, arătând că procesul verbal de contravenţie este netemeinic şi nelegal, pentru una şi aceeaşi contravenţie putându-se aplica numai o sancţiune contravenţională principală.

În mod greşit s-a motivat de instanţă că prin plângere, reclamanta recunoaşte că a săvârşit cele două fapte contravenţionale, în nici un moment nefiind recunoscută săvârşirea faptelor.

Recurenta a apreciat că pârâta trebuia să sancţioneze faptele cu avertisment sau cu amendă şi nu cu ambele, avertismentul putându-se aplica şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede această sancţiune, Legea 677/2001 nu prevede sancţiunea cu avertisment a persoanei juridice.

În cadrul procesului verbal este indicată greşit prevederea legală care sancţionează fapta, respectiv art.32 din Legea nr.677/2001, articol care nu prevede sancţiunea constând în avertisment, ci sancţiunea amenzii.
S-a mai susţinut că fapta săvârşită este de gravitate redusă.

Intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

Analizând actele aflate la dosar prin prisma motivelor de recurs invocate şi a disp. art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

În primul  rând, se constată că în cererea de recurs reclamanta reia motivele de fapt şi de drept E. plângere şi nu formulează critici în sensul disp. art.304 Cod procedură civilă, cu privire la sentinţa prin care a fost soluţionată plângerea.

În al doilea rând, toate motivele invocate au fost analizate de instanţa de fond care a reţinut în mod corect săvârşirea de către recurentă a celor două contravenţii prev. de art.31 şi respectiv 32 din Legea 677/2001 pentru care i s-au aplicat amendă contravenţională şi avertisment.

Astfel, reclamanta nu a notificat la autoritatea pârâtă prelucrările de date pe care le efectuează din luna februarie 2004 şi a realizat o prelucrare nelegală a datelor cu caracter personal în forma nesocotirii drepturilor prev. de art.12 – 15 din Legea 677/2001, întrucât nu a realizat informarea persoanelor vizate cu privire la drepturile pe care le au.

Susţinerea recurentei că trebuia aplicată o singură sancţiune contravenţională în cauză, nu poate fi reţinută prin prisma art.10 alin.1 din OG 2/2001 care stabileşte că în cazul săvârşirii mai multor contravenţii, sancţiunea se aplică pentru fiecare contravenţie.

Nu poate fi reţinută nici încălcarea disp. art.5 alin.7 din OG 2/2001 care prevăd că pentru una şi aceeaşi contravenţie se poate aplica numai o sancţiune contravenţională principală, reclamantei fiindu-i aplicată pentru fiecare contravenţie o singură sancţiune principală.

În considerentele sentinţei, instanţa de fond a arătat împrejurările pe care le-a avut în vedere atunci când a apreciat că fapta nu are o gravitate redusă în sensul art.7 din OG 2/2001, apreciere corectă faţă de numeroasele fapte constatate în urma controlului efectuat de pârâtă şi faţă de perioada de timp în care reclamanta a încălcat disp. Legii 677/2001.

S-a mai susţinut de către recurentă că ulterior încheierii procesului verbal a realizat informarea persoanelor vizate, dar această susţinere nu constituie un argument în favoarea admiterii recursului, o asemenea împrejurare nefiind de natură să înlăture răspunderea contravenţională pentru faptele săvârşite până la data încheierii procesului verbal.

Conformarea faţă de norma legală încălcată reprezintă aşa cum a constatat şi prima instanţă, o obligaţie a cărei nerespectare atrage răspunderea contravenţională a reclamantei.

Faţă de toate aceste considerente, în temeiul disp. art.312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat  de contestatoarea SC H. E. HOTEL SA împotriva sentinţei civile nr. 81 pronunţată  T r i b u n a l u l   B u c u r e ş t i – Secţia a –IX-a Contencios Administrativ şi Fiscal la data de 09.01.2009 în dosarul nr.39991/3/CA/2008, în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE SUPRAVEGHERE A E. E. CU CARACTER PERSONAL.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 21.05.2009.