. Conventia privind infractionalitatea informatica: Legi internet
Legi Internet Legi Internet
Legi Internet
 

CONVENížIE PRIVIND INFRACížIONALITATEA INFORMATICíƒ

 

Traducere neoficiala de Ch Mitu

Budapesta, 23.XI.2001

 

 Preambul:


Statele membre ale Consiliului Europei și celelalte state semnatare,

Având în vedere că scopul Consiliului Europei este realizarea unei unități sporite a membrilor săi;

Recunoscând valoarea cuvenită cooperării cu celelalte state-părți ale acestei Convenții;

Convinse de nevoia de promovare, cu prioritate, a unei politici antiinfracționale comune orientate spre protejarea societății contra criminalității informatice, printre altele, pe calea adoptării unei legislații corespunzătoare și a promovării cooperării internaționale;

Conștiente de schimbările profunde aduse de digitizarea, convergența și globalizarea continuă a rețelelor de computere;

Îngrijorate de riscul ca rețele de computere și informațiile în format electronic să fie folosite la comiterea de infracțiuni, și ca probele în legătură cu aceste infracțiuni să fie păstrate și transferate de aceste rețele;

Constatând că o combatere eficientă a infracționalității informatice necesită o cooperare internațională sporită, rapidă și funcțională în probleme de drept penal;

Cu convingerea că prezenta Convenție este necesară pentru a descuraja acțiuni îndreptate împotriva confidențialității, integrității și disponibilității sistemelor computerizate, rețelelor de computere și informațiilor în format electronic, ca și utilizarea abuzivă a unor asemenea sisteme, rețele sau informații, prin incriminarea unor asemenea activități, așa cum sunt descrise în Convenție, și crearea unor instituții suficiente pentru combaterea efectivă a unor asemenea activități infracționale, prin facilitarea descoperirii, investigării și combaterii acestui gen de infracțiuni atât în plan intern cât și în plan internațional, și prin instituirea de înțelegeri cu privire la cooperare internațională rapidă și viabilă;

Preocupate de nevoia de a asigura un echilibru corespunzător între interesele aplicării legii și respectul pentru drepturile fundamentale ale omului, așa cum a fost el instituit prin Convenția Consiliului Europei privind Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale din 1950, a Acordului Internațional al Națiunilor Unite asupra Drepturilor Civile și Politice, ca și prin alte tratate internaționale în vigoare ce privesc drepturile omului, care reafirmă dreptul oricui de a avea opinii fără a fi influențat și dreptul la libertatea de expresie, incluzând dreptul de a căuta, primi și distribui informații și idei de orice fel, indiferent de frontierele de stat, și drepturile care definesc protecția intimității;

De asemenea, preocupate de protejarea datelor cu caracter personal, așa cum este reglementată de Convenția Consiliului Europei din 1981 referitoare la Protecția Individului în privința Procesării Automate a Datelor cu Caracter Personal;

Luând în considerare Convenția Națiunilor Unite din 1989 asupra Drepturilor Copilului și Convenția Organizației Internaționale a Muncii din 1999 cu privire la Forme Abuzive de Exploatare a Muncii Copiilor;


Având în vedere convențiile existente ale Consiliului Europei în materia cooperării în dreptul penal, ca și alte tratate similare existente între statele membre ale Consiliului Europei și alte state, scoțând în evidență faptul că prezenta Convenție este destinată a completa aceste convenții în scopul eficientizării efectuării de investigații penale și desfășurării de proceduri privind activități infracționale în legătură cu sisteme și informații computerizate, și pentru a permite strângerea de informații în format electronic cu privire la fapte penale;

Salutând recentele decizii care sporesc cooperarea internațională în combaterea criminalității informatice, inclusiv acțiuni ale Organizației Națiunilor Unite, Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare din Europa, Uniunii Europene și ale G8;

Luând în considerare Recomandarea nr. (85) 10 cu privire la aplicarea Convenției Europene asupra Asistenței Mutuale în Probleme de Infracționalitate în materia actelor necesare pentru interceptarea telecomunicațiilor, Recomandarea nr. (88) 2 cu privire la pirateria în domeniul drepturilor de autor și a drepturilor conexe, Recomandarea nr. (87) 15 referitoare la utilizarea datelor cu caracter personal de către serviciile de poliție, în Recomandarea nr. (95) 4 asupra protecției datelor cu caracter personal în domeniul serviciilor de telecomunicații, cu precădere în privința referirilor la serviciile de comunicații telefonice, ca și Recomandarea nr. (89) 9 cu privire la criminalitatea informatică, ce stabilește unele reguli de definire a criminalității de această natură pentru legislativele statelor membre, și Recomandarea nr. (95) 13 privind aspecte de procedură penală în legătură cu tehnologia informației;

Respectând Rezoluția nr. 1 adoptată de Miniștrii Europeni de Justiție la cea de-a 21-a lor Conferință (Praga, iunie 1997), care a recomandat Comitetului de Miniștri să sprijine eforturile Comitetului European asupra Problemelor de Criminalitate (C.D.P.C.) în materia infracționalității informatice, în scopul compatibilizării dispozițiilor de drept penal intern și al creării de mijloace eficace de combatere a acestei forme de infracționalitate, și Rezoluția nr. 3, adoptată la a 23-a Conferință a Miniștrilor Europeni de Justiție (Londra, iunie 2000), care a încurajat statele participante să își continue demersurile în scopul găsirii de soluții corespunzătoare sporirii numărului de state semnatare ale prezentei Convenții și a recunoscut nevoia creării unui sistem prompt și eficace de cooperare internațională, cu caracteristicile necesare combaterii infracționalității informatice;

Respectând de asemenea Planul de Acțiune adoptat de ªefii de Stat și Guverne ai Consiliului Europei, cu ocazia celui de-al II-lea Summit (Strasbourg, 10-11 octombrie 1997), în vederea identificării de strategii comune, bazate pe standardele și valorile Consiliului Europei, de întâmpinare a noilor tehnologii;

Au ajuns la următorul acord:

 


Capitolul I – Folosirea termenilor

Articolul 1 – Definiții:
În scopul acestei Convenții:

a. “sistem computerizat” înseamnă orice dispozitiv sau grup de dispozitive interconectate, dintre care unul sau mai multe, urmând un program, realizează o procesare automată de date;

b. “date în format electronic” înseamnă orice reprezentare de fapte, informații sau concepte într-o formă care să poată fi procesată de un sistem computerizat, inclusiv un program care să permită sistemului computerizatsă realizeze o funcție;

c. “furnizor de servicii” înseamnă:

i. orice entitate publică sau privată care asigură celor ce folosesc serviciile ei posibilitatea de a comunica prin intermediul unui sistem computerizat, și

ii. orice altă entitate care procesează sau stochează date în format electronic în numele unor astfel de servicii de comunicare sau al unor utilizatori de astfel de servicii;

d. “trafic de date” înseamnă orice date în format electronic legate de comunicarea printr-un sistem computerizat, generate de un sistem computerizat care a format o parte din lanțul (procesul) de comunicare, indicând originea comunicării, destinația, ruta, ora, data, mărimea, durata, sau tipul de servicii.


Capitolul II – Măsuri ce trebuie luate la nivel național

Secțiunea 1 – Reglementări în materie penală

Titlul 1 – Infracțiuni împotriva confidențialității, integrității și disponibilității unui sistem computerizat sau datelor în format electronic.

Articolul 2 – Accesul ilegal
Fiecare parte va adopta legislația și măsurile necesare pentru a desemna ca infracțiune prin legislația locală, atunci când este comis intenționat, accesarea fără permisiune a unei părți din sistemul computerizatsau a întregului sistem. O parte poate considera că infracțiunea se comite prin încălcarea măsurilor de siguranță, cu intenția de a obține date în format electronic, sau cu orice altă intenție necinstită, sau în relație cu un sistem computerizat care este conectat la un alt sistem computerizat.

Articolul 3 – Interceptarea ilegală
Fiecare parte va adopta măsurile și legislația necesare pentru a desemna ca infracțiune sub legislația locală, atunci când este comisă cu intenție, interceptarea fără drept, prin mijloace tehnice, a transmisiilor de date non-publice, dintr-un sistem computerizat, inclusiv emisiile electromagnetice dintr-un sistem computerizat cu astfel de date în format electronic. O Parte poate considera fapta infracțiune dacă este comisă cu intenție necinstită sau în relație cu alt sistem computerizat care este conectat la alt sistem.

Articolul 4 – Modificarea datelor
1. Fiecare Parte va adopta legislația și măsurile necesare pentru a stabili ca infracțiuni sub legislația locală, atunci când sunt comise cu intenție, avarierea, ștergerea, deteriorarea, alterarea sau ascunderea datelor în format electronic, fără a avea acest drept.

2. Orice parte își rezervă dreptul de a cere ca oricare dintre faptele specificate în paragraful 1 să aibă consecințe grave.


Articolul 5 – Accesul neautorizat într-un sistem computerizat
Fiecare Parte va adopta legislația și măsurile necesare pentru a stabili ca infracțiune sub legislația locală, atunci când este comisă cu intenție, împiedicarea funcționării unui sistem computerizat prin introducerea, transmiterea, avarierea, ștergerea, deteriorarea, schimbare sau suprimarea datelor în format electronic.

Articolul 6 – Utilizarea metodelor ilicite

1. Fiecare Parte va adopta legislația și măsurile necesare pentru a stabili ca infracțiuni în legislația locală, atunci când sunt comise cu intenție și fără drept:

a. producerea, vânzarea, procurarea pentru utilizare, importul, distribuirea sau punerea în circulație prin orice mod a următoarelor:

i. un dispozitiv, care să includă un program de calculator, conceput sau adaptat cu scopul principal de a comite oricare dintre infracțiunile stabilite în concordanță cu articole 2 – 5 de mai sus;


ii. o parolă, un cod de acces sau o informație similară prin care întregul sistem computerizat sau orice parte a acestuia poate fi accesat/ă, cu intenția de a fi folosite în scopul de a comite oricare dintre infracțiunile stabilite în articolele de la 2 la 5; și

b. posedarea oricăruia dintre obiectele menționate în paragrafele a.i sau ii de deasupra, cu intenția de a le utiliza pentru a comite oricare dintre infracțiunile stabilite în Articolele de la 2 la 5. O Parte poate permite prin lege posesia unor anumite astfel de obiecte.


2. Acest articol nu va fi înțeles ca impunând răspundere penală în cazul în care producția, vânzare, procurarea cu intenția utilizării, importul, distribuirea sau punerea la dispoziție spre utilizare prin alte metode a articolelor menționate în paragraful 1 nu se face cu scopul de a comite una dintre infracțiunile stabilite în concordanță cu Articolele de la 2 la 5 din această Convenție, cum ar fi, de exemplu, pentru testarea autorizată sau pentru protejarea unui sistem computerizat.

3. Fiecare Parte își poate rezerva dreptul de a nu aplica paragraful 1 al acestui articol, cu condiția ca acest fapt să nu privească vânzare, distribuirea sau punerea la dispoziție spre utilizare prin alte metode a articolelor menționate în paragraful 1 a.ii ale acestui articol.


Titlul 2 – Infracțiuni în domeniul sistemelor computerizate

Articolul 7 – Falsuri în domeniul sistemelor computerizate

Fiecare Parte va adopta legislația și măsurile necesare pentru a stabili ca infracțiuni sub legislația locală, atunci când sunt comise cu rea intenție și fără drept, introducerea, modificarea, ștergerea sau ascunderea datelor in format electronic, având ca rezultat date neconforme cu originalul, în scopul de a fi considerate sau utilizate cu efecte juridice ca și când ar fi autentice, indiferent dacã informațiile sunt sau nu accesibile direct sau neinteligibile. Pãrțile semnatare pot stipula condiția intenției de a frauda, sau altã intenție ilicitã, pentru nașterea rãspunderii penale.

Articolul 8 – Fraude în domeniul sistemelor computerizate

Fiecare Parte va adopta legislația și măsurile necesare pentru stabilirea ca infracțiune prin legislația locală, când este comisă cu intenție și fără a avea acest drept, cauzarea pierderii de proprietate unei alte persoane prin:

a. orice introducere, modificare, ștergere sau ascundere a datelor de computer;
b. orice intervenție în funcționarea unui sistem computerizat, cu intenție de a obține fără drept, un beneficiu economic pentru sine sau pentru altul.

Titlul 3 – Infracțiuni legate de conținutul datelor în format electronic

Articolul 9 – Infracțiuni legate de pornografia infantilă

1. Fiecare parte va adopta legislația și măsurile necesare pentru a stabili ca infracțiune sub legislația locală, atunci când sunt comise cu intenție și fără a avea acest drept, următoarele conduite:

a. producerea de materiale pornografice cu minori în scopul distribuirii ei într-un sistem computerizat;

b. oferirea sau comercializarea pornografiei infantile printr-un sistem computerizat;

c. distribuirea sau transmiterea pornografiei infantile printr-un sistem computerizat;

d. procurarea materialelor de pornografie infantilă printr-un sistem computerizat, pentru propria persoană sau pentru o altă persoană;

e. păstrarea materialelor de pornografie infantilă într-un sistem computerizat sau într-un mediu de stocare a datelor în format electronic.


2. În scopul paragrafului 1 de deasupra, termenul „pornografie infantilă” va include materiale pornografice care descriu în mod vizual:

a. un minor implicat într-un act sexual (activitate cu conținut sexual) explicit;

b. o persoană care pare să fie minoră implicată într-un act sexual (activitate cu conținut sexual) explicit;

c. imagini realiste reprezentând un minor implicat într-un act sexual (activitate cu conținut sexual) explicit.

3. În scopul paragrafului 2 de mai sus, termenul „minor” va include toate persoanele sub 18 ani. O parte are totuși dreptul de a cere o limită de vârstă mai mică, dar care nu va fi însă sub 16 ani.

4. Fiecare Parte își poate rezerva dreptul de a nu aplica, în totalitate sau în parte, pragrafele 1, sub-paragrafele d. și e, și 2, sub-paragrafele b. și c.


Titlul 4 – Infracțiuni legate de încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală și a drepturilor conexe.

Articolul 10 – Infracțiuni legate de încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală și a drepturilor conexe.

1. Fiecare Parte va adopta legislația și măsurile necesare pentru a stabili ca infracțiuni încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală și a drepturilor conexe, așa cum sunt ele prevăzute în legislația respectivei Părți, respectând obligațiile pe care și le-a asumat prin Actul de la Paris din 24 iulie 1971 cu privire la Convenția de la Berna pentru Protecția Operelor Literare și de Artã, cu Acordul privind Aspectele Comerciale ale Drepturilor de Proprietate Intelectualã și cu Tratatul asupra Drepturilor de Autor al Organizației Mondiale a Proprietãții Intelectuale, cu excepția drepturilor nepatrimoniale instituite prin aceste convenții, când fapta este comisã cu intenție, cu caracter comercial și prin intermediul unui sistem computerizat.
2. Fiecare Parte va adopta vor adopta mãsuri legislative ºi alte mãsuri, de naturã a incrimina ca infracțiune în cadrul propriului drept penal fapta de încãlcare a drepturilor conexe dreptului de autor, cum este definitã prin legea pe care fiecare Parte a adoptat-o în conformitate cu obligațiile ce-i reveneau prin Convenția Internaționalã de la Roma pentru Protecþia Artiștilor, Producãtorilor de Fonograme și Organizațiilor de Difuzare (Convenþia de la Roma), Acordului asupra Aspectelor Comerciale ale Drepturilor de Proprietate Intelectualã ºi Tratatului asupra Înregistrãrilor al Organizaþiei Mondiale a Proprietãþii Intelectuale, când fapta este comisã cu intenþie, cu caracter comercial ºi prin intermediul unui sistem computerizat.
3. Pãrþile semnatare îºi pot rezerva dreptul de a nu institui rãspunderea penalã în condiþiile paragrafelor 1 ºi 2 ale prezentului articol, cu condiþia sã existe ºi alte soluþii reparatorii pentru faptele comise, ºi cã aceste limitãri nu derogã de la obligaþiile Pãrþilor aºa cum sunt ele instituite prin acordurile internaþionale la care se face referire în paragrafele 1 ºi 2.


Titlul 5 – Răspundere și sancțiuni

Articolul 11 – Tentativa, complicitatea și instigarea

1. Fiecare Parte va adopta măsuri legislative și alte măsuri, de natură a incrimina ca infracțiune în cadrul propriului drept penal fapta, comisă cu intenție, de a ajuta sau instiga la comiterea oricăreia din infracțiunile comise în concordanță cu art. 2-10 ale prezentei Convenții, în scopul comiterii faptei.
2. Fiecare parte va adopta măsuri legislative și alte măsuri, de natură a incrimina ca infracțiune în cadrul propriului drept penal tentativa, comisă cu intenție, de a săvârși oricare din infracțiunile descrise de art. 3, 5, 7, 8, 9(1)a și 9(1)c ale acestei Convenții.

3. Părțile își pot rezerva dreptul de a nu aplica, parțial sau integral, dispozițiile paragrafului 2 al prezentului articol..


Articolul 12 – Răspunderea persoanelor juridice

1. Fiecare Parte va adopta legile și măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele juridice pot fi trase la răspundere pentru infracțiunile stabilite în conformitate cu această Convenție, când faptele sunt comise în folosul persoanei juridice de orice persoană fizică care acționează fie în nume propriu fie ca parte a unui organ de conducere al persoanei juridice, în temeiul:

a. puterii de reprezentare a persoanei juridice;

b. prerogativei de a lua decizii în numele persoanei juridice;

c. autoritatea de a exercita controlul în numele persoanei juridice.

2. Pe lângă cazurile specificate deja în paragraful 1 al acestui articol, fiecare Parte va lua măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele juridice vor fi considerate răspunzătoare legal în cazul în care lipsa de supraveghere sau de control asupra persoanei fizice la care se face referire în paragraful 1 a făcut posibilă comiterea infracțiunii stabilite în conformitate cu această Convenție în beneficiul acelei persoane juridice, de către o persoană fizică, acționând sub autoritatea persoanei juridice.


3. Conform legislației fiecărei Părți, răspunderea unei persoane juridice poate fi penală, civilă sau administrativă.

4. Existența răspunderii persoanei juridice nu va diminua răspunderea penală a persoanelor fizice care au comis în fapt infracțiunea.

 


Articolul 13 – Sancțiuni și alte măsuri

1. Fiecare Parte va adopta legile și măsurile necesare pentru a se asigura că infracțiunile stabilite în conformitate cu Articolele de la 2 la 11 sunt pedepsibile prin sancțiuni eficiente și proporționate, care să includă și privarea de libertate.

2. Fiecare Parte se va asigura ca persoanele juridice considerate răspunzătoare conform articolului 12 vor fi supuse unor sancțiuni sau măsuri eficiente, proporționate, penale sau non-penale, inclusiv sancțiuni pecuniare.


Secțiunea 2 – Reglementări procesuale

Titlul 1 – Dispoziții generale

Articolul 14 – Rolul reglementărilor procesuale

1. Fiecare Parte va adopta legile și măsurile necesare pentru a asigura competențele sau procedurile specificate în această secțiune în vederea desfășurării de investigații sau proceduri penale specifice.

2. Cu excepția situațiilor menționate în mod specific în Articolul 21, fiecare Parte va aplica competențele și procedurile la care se face referire în paragraful 1 al acestui articol în cazul:

a. infracțiunile stabilite în Articolele de la 2 la 11 ale acestei Convenții;

b. altor infracțiuni comise prin intermediul unui sistem computerizat;

c. acumulării de dovezi în format electronic ale unei infracțiuni.


3. a. Fiecare Parte . își pot rezerva dreptul de a aplica măsurile prevăzute în art. 20 numai cu privire la infracțiunile sau categoriile de infracțiuni pe care le stabilesc, cu condiția ca sfera acestor infracțiuni sau categorii de infracțiuni să nu fie mai restrânsă decât cea la care vor aplica măsurile prevăzute de art. 21. Părțile pot alege să limiteze aceste restricții în vederea unei aplicări cât mai cuprinzătoare a măsurii prevăzute în art. 20.

În cazul în care o Parte, din cauza limitărilor legislației proprii în vigoare la momentul adoptării prezentei Convenții, este în imposibilitate să aplice măsurile conținute în art. 20 și 21 în privința comunicațiilor transmise în interiorul unui sistem computerizat al unui furnizor de servicii, și care sistem:
i. este utilizat în folosul unui grup definit de utilizatori; și care
ii. nu folosește rețele publice de comunicații și care nu este conectat la alt sistem computerizat, public sau privat,
acea Parte își poate rezerva dreptul de a nu aplica aceste măsuri la aceste categorii de comunicații. Părțile pot alege să limiteze aceste restricții în vederea unei aplicări cât mai cuprinzătoare a art. 20 și 21

Articolul 15 – Condiții și garanții

1. Fiecare Parte va garanta că instituirea, introducerea și aplicarea competențelor și procedurilor prevăzute în această Secțiune sunt conforme cu condițiile și garanțiile stabilite prin legile proprii care contribuie la protecția drepturilor omului și libertăților cetățeanului, inclusiv drepturile născute prin ratificarea Convenției din 1950 a Consiliului Europei, pentru Protecția Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, Acordului din 1966 al Organizației Națiunilor Unite asupra Drepturilor Civile și Politice, și a altor acte de drept internațional privind drepturile omului, și care încorporează principiul proporționalității.

2. Aceste condiții și garanții vor impune, corespunzător naturii și forței lor, Părților semnatare, să instituie obligativitatea existenței unui control judiciar sau a unei alte forme independente de control, definirea temeiurilor de aplicare, și limitarea întinderii și duratei prerogativelor și procedurilor instituite în conformitate cu convenția.

3. Părțile vor putea ajusta impactul pe care prerogativele și procedurile instituite în virtutea prevederilor acestei Secțiuni îl vor avea asupra drepturilor, obligațiilor și intereselor legitime ale terților, până la concurența cu interesul public, și în special cu bunul mers al justiției.


Titlul 2 – Salvarea de urgență a datelor în format electronic

Articolul 16 – Salvarea de urgență a datelor în format electronic

1. Fiecare Parte va adopta legile și măsurile necesare pentru a permite autorităților competente să ordone sau să obțină în mod similar păstrarea rapidă a unor date în format electronic specifice, inclusiv informații de trafic, care au fost stocate prin intermediul unui sistem computerizat, mai ales atunci când există motive pentru a crede că datele în format electronic sunt în mod deosebit în pericol de a fi pierdute sau modificate.

2. În cazul în care o Parte aplică dispozițiile paragrafului 1 al prezentului articol pe calea ordinului prin care unei persoane i se impune să salveze anumite date în format electronic aflate în posesia sau controlul său, Partea va adopta măsuri legislative și de altă natură necesare pentru a obliga respectiva persoană să păstreze și să mențină integritatea acelor date în format electronic cât timp este necesar, până la 90 de zile, pentru a permite autorităților competente să obțină dreptul de acces la date. Părțile pot institui posibilitatea reînnoirii unui asemenea ordin.

3. Fiecare Parte va adopta legile și măsurile necesare pentru a obliga custodele sau alte persoane cu atribuții similare să păstreze confidențialitatea declanșării procedurilor pe perioada prevăzută în legea națională

4. Competențele și procedurile la care se face referire în acest articol vor fi supuse Articolelor 14 și 15.

Articolul 17 – Salvarea de urgență și divulgarea parțială a datelor de trafic

Cu privire la datele de trafic ce vor fi păstrate în conformitate cu Articolul 16, fiecare Parte va adopta legile și măsurile necesare pentru:

a. să asigure că o asemenea salvare de urgență a datelor privind traficul este posibilă indiferent dacă implică unul sau mai mulți furnizori de servicii; și
b. să asigure că dezvăluirea parțială de urgență a datelor se face către autoritatea competentă a Părții, sau către o persoană desemnată de acea autoritate, și că aceasta constă într-o cantitate de informații suficientă pentru a putea fi identificați furnizorii de servicii și ruta pe care s-a efectuat comunicarea.

3. Competențele și procedurile la care se face referire în acest articol vor respecta prevederile art. 14 și 15 ale Convenției..


Titlul 3 – Ordinul de punere la dispoziție

Articolul 18 – Ordinul de punere la dispoziție

1. Fiecare Parte va adopta legile și măsurile necesare pentru a da dreptul autorităților competente să ordone:

a. unei persoane aflate pe teritoriul său să prezinte anumite date în format electronic aflate în posesia sau sub controlul acelei persoane, date care sunt stocate într-un sistem computerizat sau într-un mediu de stocare a datelor în format electronic; și

b. unui furnizor de servicii care își desfășoară activitatea pe teritoriul Părții să pună la dispoziție autorităților în drept informații referitoare la clienții săi, aflate în posesia sau controlul său

2. Competențele și procedurile la care se face referire în acest articol vor respecta prevederile art. 14 și 15 ale Convenției.

3. În acest articol, prin "informații referitoare la clienții săi" se vor înțelege orice informații, în format electronic sau alt format, deținute de un furnizor de servicii, în legătură cu clienții săi sau serviciile pe care le prestează acestora, altele decât informațiile referitoare la traficul de informații sau la conținutul acestuia, și prin care se pot stabili:
a. tipul de serviciu de comunicații folosit, caracteristicile tehnice ale acestuia și perioada de utilizare a serviciului;
b. identitatea utilizatorului, adresa poștală sau geografică, numărul de telefon sau alt cod numeric de acces, informații referitoare la plata facturilor, disponibile în temeiul contractului de prestări servicii;
c. orice alte informații referitoare la amplasarea echipamentelor de comunicații, și care sunt disponibile în baza contractului de prestări servicii.

Titlul 4 – Căutarea și luarea în custodie a datelor în format electronic

Articolul 19 – Căutarea și luarea în custodie a datelor în format electronic

1. Fiecare Parte va adopta legile și măsurile necesare pentru a conferi dreptul autorităților competente să verifice sau să aibă acces la:

a. un sistem computerizat sau o parte a acestuia și datele în format electronic stocate în acesta; și

b. un mediu de stocare a datelor în format electronic în care ar putea fi stocate astfel de date, aflat pe teritoriul său.

2. Fiecare Parte va adopta legile și măsurile necesare pentru a se asigura că, în cazul în care autoritățile caută sau accesează în mod similar un anumit sistem computerizat sau o partea a acestuia, în conformitate cu prevederile paragrafului 1.a, și au motive să creadă că datele căutate sunt stocate în alt sistem computerizat sau într-o partea a acestuia, aflat pe teritoriul acesteia. iar aceste date sunt accesibile legal sau disponibile prin sistemul inițial, autoritățile vor avea dreptul să extindă imediat căutarea sau accesarea similară la alte sisteme computerizate.

3. Fiecare Parte va adopta legile și măsurile necesare pentru a conferi autorităților competente dreptul de a confisca sau de a asigura într-un mod similar datele în format electronic accesate în conformitate cu prevederile paragrafelor 1 sau 2. Aceste măsuri vor include dreptul de a:

a. confisca sau asigura în mod similar un sistem computerizat sau o parte a acestuia sau un mediu de stocare a datelor în format electronic;

b. de a face și reține copii a acestor date în format electronic;

c. de a menține integritatea datelor în format electronic relevante stocate;

d. de a interzice accesarea datelor în format electronic sau de a șterge datele respective din sistemul computerizat accesat.


4. Fiecare Parte va adopta legile și măsurile necesare pentru a conferi autorităților competente dreptul de a ordona oricărei persoane care are cunoștințe despre funcționarea sistemului computerizat sau despre măsurile aplicate pentru protejarea datelor în format electronic, să ofere, în mod rezonabil, informațiile necesare pentru a facilita întreprinderea măsurilor la care se face referire în paragrafele 1 și 2.

5. Competențele și procedurile la care se face referire în acest articol vor respecta prevederile art. 14 și 15 ale Convenției.

Titlul 5 – Colectarea în timp real a datelor în format electronic

Articolul 20 – Colectarea în timp real a datelor de trafic

1. Fiecare Parte va adopta legile și măsurile necesare pentru a conferi autorităților competente dreptul de a:

a. colecta sau înregistra, prin utilizarea de mijloace tehnice, pe teritoriul propriu, și

b. obliga un furnizor de servicii, în limita capacității tehnice existente:

i. să colecteze și să înregistreze prin aplicarea metodelor tehnice pe teritoriul Părții; sau

ii. să coopereze și să asiste autoritățile competente în colectarea și înregistrarea datelor de trafic, în timp real, asociate unor comunicații determinate, pe teritoriul Părții, efectuate prin intermediul unui sistem computerizat.

2. În cazul în care o Parte, din cauza prevederilor sistemului legislativ propriu, nu poate adopta măsurile la care se face referire în paragraful 1.a, poate adopta în loc legi și măsuri necesare pentru a asigura colectarea și înregistrarea în timp real a datelor de trafic ale anumitor comunicații transmise pe teritoriul său, prin aplicarea mijloacelor tehnice în respectivul teritoriu.

3. Fiecare Parte va adopta legile și măsurile necesare pentru a putea obliga furnizorii de servicii să păstreze confidențiale desfășurarea procedurilor descrise în prezentul articol, și informațiile privind acestea

4. Competențele și procedurile la care se face referire în acest articol vor respecta prevederile art. 14 și 15 ale Convenției.


Articolul 21 – Interceptarea conținutului datelor

1. Fiecare Parte va adopta legile și măsurile necesare în legătură cu o serie de delicte grave ce vor fi specificate de legislația națională. pentru a conferi autorităților competente dreptul de a:

a. colecta sau înregistra, prin utilizarea de mijloace tehnice, pe teritoriul propriu, și

b. obliga un furnizor de servicii, în limita capacității tehnice existente:

iii. să colecteze și să înregistreze prin aplicarea metodelor tehnice pe teritoriul Părții; sau

iv. să coopereze și să asiste autoritățile competente în colectarea și înregistrarea conținutului datelor în format electronic, în timp real, asociate unor comunicații determinate, pe teritoriul Părții, efectuate prin intermediul unui sistem computerizat.

2. În cazul în care o Parte, din cauza prevederilor sistemului legislativ propriu, nu poate adopta măsurile la care se face referire în paragraful 1.a, poate adopta în loc legi și măsuri necesare pentru a asigura colectarea și înregistrarea în timp real a datelor de trafic ale anumitor comunicații transmise pe teritoriul său, prin aplicarea mijloacelor tehnice în respectivul teritoriu.

3. Fiecare Parte va adopta legile și măsurile necesare pentru a putea obliga furnizorii de servicii să păstreze confidențiale desfășurarea procedurilor descrise în prezentul articol, și informațiile privind acestea

4. Competențele și procedurile la care se face referire în acest articol vor respecta prevederile art. 14 și 15 ale Convenției.


Secțiunea 3 – Jurisdicție

Articolul 22 – Jurisdicție

1. Fiecare Parte va adopta legile și măsurile necesare pentru a impune jurisdicția asupra oricărei infracțiuni stabilite în conformitate cu Articolele de la 2 la 11 ale aceste Convenții, atunci când delictul este comis:

a. în teritoriul său; sau

b. la bordul unei nave sub drapelul Părții; sau

c. la bordul unui avion înregistrat în statul Parte; sau

d. de unul din cetățenii săi, dacă infracțiunea se pedepsește conform legilor locului în care a fost comisă, sau dacă infracțiunea este comisă în afara jurisdicției teritoriale a oricărui Stat.

2. Fiecare Parte își poate rezerva dreptul de a nu aplica, sau de a aplica doar în cazuri și condiții specifice regulile de jurisdicție stabilite în paragrafele de la 1.b la 1.d al acestui articol.

3. Fiecare Parte va adopta legile și măsurile necesare pentru a stabili jurisdicția asupra delictelor menționate în Articolul 24, paragraful 1, al acestei Convenții, în cazurile în care un presupus infractor este prezent în teritoriu și nu îl extrădează altei Părți, exclusiv pe baza naționalității, după o cerere de extrădare.

4. Prezenta Convenție nu înlătură jurisdicțiile instituite în conformitate cu legile naționale ale Părților.

5. Când mai multe Părți revendică jurisdicția asupra unei presupuse infracțiuni stabilite în conformitate cu această Convenție, Părțile implicate, se vor consulta, dacă este cazul, în vederea determinării jurisdicției sub care se va face judecata

Traducere neoficiala de Ch Mitu

Legi Internet Legi Internet