CURTEA DE  A P E L   P L O I E Ş T I
SECŢIA PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI  ŞI  DE FAMILIE
DECIZIA NR. 56
Şedinţa publică de la data de 14 mai 2009

Domenii: Infracţiuni privind comerţul electronic - falsificarea instrumentelor de plată electronică, deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică.

M i n i s t e r u l   P u b l i c a fost reprezentat de procuror E. D. din cadrul Parchetului de pe lângă  Î n a l t a   C u r t e de Casaţie şi Justiţie- Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul  T e r i t o r i a l   P l o i e ş t i

 Pe rol fiind pronunţarea asupra apelurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ  Î N A L T A   C U R T E DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE - DIICOT- SERVICIUL  T E R I T O R I A L   P L O I E Ş T I şi inculpaţii E. B. J., (fiul lui E. şi F., născut la data de 6 noiembrie 1984), deţinut în  P e n i t e n c i a r u l   M ă r g i n e n i şi E. A H., (fiul lui lui O. şi N., născut la 29 iunie 1985), domiciliat în D T S,(...), (...)  .4,  .9, judeţul M, împotriva sentinţei penale nr.76 din 13 februarie 2009 pronunţată de  T r i b u n a l u l   P r a h o v a.
Dezbaterile şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa publică din 4 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, după care instanţa, având nevoie de timp pentru studierea actelor şi materialului din dosarul cauzei, a amânat pronunţarea la 11 mai şi respectiv 14 mai 2009, când a luat următoarea decizie:

CURTEA,

Asupra apelurilor de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 76 din 13 februarie 2009,  T r i b u n a l u l   P r a h o v a a dispus condamnarea inculpaţilor:
 - E. B. J. (fiul lui E. şi F., născut la 06 noiembrie 1984 în municipiul B, cetăţean român, necăsătorit, studii 12 clase, fără ocupaţie, domiciliat în municipiul Focşani,(...), bloc 10,  . 15, judeţul V şi reşedinţa în B,(...) bloc 16 B,  . A,  . 15, sector 6, respectiv în municipiul T, E. N., bloc 3,  . 20, judeţul T, fără antecedente penale), în prezent deţinut în  P e n i t e n c i a r u l   M ă r g i n e n i, la pedepsele de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi b Cod penal pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003; 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi b Cod penal pentru infracţiunea prev. de art. 24 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal şi 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplic. art. 18 din Legea nr. 508/2004, urmând ca potrivit art. 33 lit. a şi art. 34 lit. b Cod penal să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi b Cod penal.
S-a menţinut starea de arest iar conform art. 88 Cod penal s-a computat reţinerea şi arestarea preventivă începând cu 04 septembrie 2008, la zi.

- E. A H. (fiul lui O. şi N., născut la 29 iunie 1985 în D T S, judeţul M, cetăţean romând, necăsătorit, studii 12 clase, student, domiciliat în municipiul D T S,(...), (...)  . 2,  . 6 şi reşedinţa în municipiul T, E. N. nr. 2, bloc 3,  . 20, judeţul T, fără antecedente penale) la pedepsele de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi b Cod penal şi 2 ani închisoare pentru infracţiunile prev. de art. 24 alin. 1 din Legea nr. 365/2002 şi respectiv art. 25 din Legea nr. 365/2002, ambele cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 18 din legea nr. 508/2004, urmând ca potrivit art. 33 lit. a şi art. 34 lit. b cod penal să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi b Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod proc. penală, inculpatul E. A H. a fost achitat pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2002 cu aplic. art. 18 din Legea nr. 508/2004.

În baza art. 71 Cod penal s-au aplicat pedepsele accesorii privind interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a şi b Cod penal, pentru ambii inculpaţi.

 Conform art. 861 , art. 862 şi art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei principale şi accesorii, sub supraveghere stabilită inculpatului E. A H. pe o durată de 5 ani, în condiţiile respectării măsurilor prev. de art. 863 alin. 1 lit. a, b , c şi d Cod penal.

Ca urmare, s-a dispus punerea de îndată în libertate a acestui inculpat,  dacă nu este arestat în altă cauză, computându-se reţinerea şi arestarea preventivă de la 04 septembrie 2008 la zi.

 Potrivit art. 118 alin. 1 lit. b cod penal s-a luat măsura de siguranţă a confiscării speciale, dispunându-se confiscarea de la ambii inculpaţi a bunurilor ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată în locuinţa din T, E. N. nr. 3,  . 20, judeţul T, bunuri produse, modificate sau adaptate în scopul săvârşirii infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi.

 Măsura s-a luat şi faţă de sumele de bani ridicate cu aceeaşi ocazie şi consemnate la dispoziţia  T r i b u n a l u l u i   P r a h o v a prin chitanţele nr. (...)/1, (...)/1, (...)/1, aferente recipiselor nr. (...)/1, (...)/1 şi (...)/1 (filele 38-45; 63-68 dosar u.p. vol. II).

 În fine, fiecare inculpat a fost obligat şi la plata sumei de câte 3.600 lei cheltuieli judiciare către stat.

 Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

 La începutul anului 2005 învinuitul Ş. D. B., persoană cunoscută în mediul infracţional, s-a orientat către frauda informatică ca mijloc de a obţine lesne câştiguri considerabile.

 În acest scop, a iniţiat şi condus o grupare de infractori care şi-a desfăşurat activitatea pe teritoriul mai multor state.

 Modalitatea de operare consta în montarea unor dispozitive de copiere a bandei magnetice de pe cardurile persoanelor fizice care le utilizau legal la bancomate, precum şi camere de luat vederi ce înregistrau codul PIN al acestora (varianta skimming).

În continuare, datele erau transferate în computere şi cu anume programe informatice şi dispozitive tip “N.” , prin inscripţionarea unor carduri blank, se fabricau altele noi, utilizându-se pentru extrageri de numerar.

Atât această tehnică cât şi cea phishing  au fost folosite de membrii grupării iniţiate şi conduse de învinuitul Ş. D. B. pentru “spargerea” măsurilor de securitate ale calculatoarelor sau reţelelor de calculatoare, gruparea acţionând pe teritoriul mai multor state.

 Fiind contactat prin reţeaua Internet de o persoană cunoscută la acel moment sub numele “E.”, în anul 2005 inculpatul E. B. J. a aderat la acest grup infracţional ce acţiona în Cehia, activitatea sa constând în crearea unei pagini de spam, identică cu pagina oficială “E.” şi un validator de e-mail, folosind ca model programe de acest tip care nu funcţionau, furnizate de liderul grupării.

 În urma unor neînţelegeri financiare cu acesta din urmă, inculpatul a revenit în România însă ulterior a fost contactat de acelaşi lider, situaţie în care a executat acte materiale ce intră în componenţa activităţi specifice de skimming, desfăşurate de gruparea respectivă.

Astfel, în perioada noiembrie - decembrie 2007 la solicitarea învinuitului Ş. D. B., utilizând mulajul unei fante de bancomat şi fotografii în detaliu ale acesteia, el i-a confecţionat şi predat un aparat artizanal constând în montarea unui cap de citire pe un dispozitiv skimming la B..
Ulterior, în aceleaşi condiţii şi pentru acelaşi lider, inculpatul E. B. J. a confecţionat şi alte dispozitive ce au fost folosite atât în state membre ale Uniunii Europene cât şi în U..

 În intervalul următor, acesta a perfecţionat aparatura electronică utilizată pentru decodarea datelor cardurilor magnetice, folosind ca bază elemente din funcţionarea componentei mai vechi, primită de la liderul grupării.

Predarea acestora se realiza după ce în prealabil personal verifica funcţionalitatea la diferite B.-uri de pe raza municipiului B.

 În concret, actele de executare efectuate de inculpatul E. B. J. au constat în turnarea modelelor de feţe de bancomat pentru care a utilizat un material special achiziţionat la indicaţiile sale de învinuitul Ş. D. B., de la o societate din Budapesta, Ungaria; finisarea feţelor false de bancomat pentru a imita cât mai bine originalele, perfecţionarea programului de “descărcare” a dispozitivelor de skimming şi respectiv decodarea datelor capturate de acesta.

Practic, după reproiectarea plăcilor primite de la învinuit şi alţi membri ai grupării acesta a modificat camere video miniaturale care să permită citirea şi copierea de carduri, prin amplificarea semnalelor provenite de la cititorul de card magnetic.

Un astfel de echipament, inclusiv codurile sursă de la electronică şi soft-ul de descărcare, schemele şi lista de componente au fost vândute pentru suma de 10.000 euro învinuitului Ş. B. D. (echivalată drept compensaţia unor datorii din Cehia de secundul) în luna mai 2008, predarea realizându-se în municipiul P, după iniţierea prealabilă asupra utilizării şi în prezenţa învinuitului H. G., zis „O.”, (un alt membru al grupării respective, cu atribuţii şi supravegherea celorlalţi precum şi cu transportul ansamblurilor electronice).
După verificarea funcţionalităţii, imputându-i datoriile din Cehia, învinuitul a refuzat remiterea sumei solicitate, ameninţându-l în acelaşi timp să nu-l mai contacteze pe „omul său”, învinuitului T. T. T., electronistul din T M ce asigura asistenţa de specialitate în acelaşi scop.

Ca urmare, ulterior inculpatul E. B. J. a refuzat să mai dea curs solicitărilor transmise telefonic de acelaşi învinuit Ş. B. D., pentru confecţionarea unui dispozitiv electronic artizanal folosit la skimming.

Fără a ţine cont de ameninţările adresate la întâlnirea din municipiul P, acesta a păstrat legătura cu învinuitul T. T. T., secundul continuând să-i efectueze diverse activităţi, cum ar fi lipirea componentelor microelectronice pe plăcile cu circuite folosite în activitatea de skimming şi respectiv modificarea micro-camerelor video, prin crearea unei extensii ce permitea amplasarea obiectivului în orice poziţie pe dispozitivele de skimming la B.-uri.

F. realizate au fost vândute în schimbul unor sume considerabile nu numai grupării căreia îi aparţinea dar şi altor persoane contactate prin intermediari ori prin reţeaua Internet.

Prin ultima modalitate, în luna august 2008 o persoană apelată sub numele „E. T.” din municipiul B, i-a intermediat vânzarea unui atare echipament contra sumei de 3.400 euro unor cumpărători din B („H.” şi „C B. J.”).
În perioada imediat următoare, cei doi cumpărători l-au pus în legătură cu o altă persoană „B.”, căruia în decursul a trei luni i-a vândut trei carcase ce imitau fanta de intrare a bancomatului, fără dispozitivele electronice aferente, precum şi un dispozitiv complet pentru skimming, primind în schimb suma de 2100 euro (700 euro/carcasă) şi respectiv 2.500-3.000 euro pentru echipamentul complet.

Tot prin intermediul lui “E. T.”, la sfârşitul lunii iulie 2008, inculpatul E. B. J. a cunoscut o altă persoană apelată „B.”, la cererea căruia s-a deplasat în Spania pentru a-i vinde echipamente electronice artizanale folosite în acelaşi scop, respectiv o carcasă nefinisată şi 5-10 piese electronice (confecţionate de el cu sprijinul învinuitului T. T. T.).

După remiterea acestora s-a convenit ca plata să se facă ulterior prin expedierea unei „părţi” din sumele extrase de la B.-uri, în final, intrând în posesia sumei de 3.500 euro.

Referitor la inculpatul E. B. H., tribunalul a reţinut că în vara anului 2007, pentru suma de 400 euro, acesta şi-a achiziţionat de pe internet un aparat de scriere de carduri de tip N. 206, cablurile de conectare la calculator şi 40 de carduri tip blank.

 În aceeaşi modalitate a luat legătura cu diferite persoane care i-au transmis informaţii despre folosirea echipamentului respectiv, iar pe baza acestora şi a cunoştinţelor posedate în domeniul informatic, el a reuşit să obţină datele mai multor titulari legali de carduri bancare, după care le-a inscripţionat pe circa 40 carduri blank.

Prin folosirea cardurilor clonate, prin accesarea B.-urilor de pe raza municipiului T, fără drept, inculpatul E. A H. a intrat în posesia sumei de 300 lei.

Tot în vara anului 2007, aflându-se la mare acesta l-a cunoscut pe inculpatul E. B. J.. Ulterior vizitându-l în locuinţa sa din B şi constatând că deţinea şi construia feţe false de bancomat, i-a cerut să-l înveţe să confecţioneze asemenea echipamente.

Acceptând propunerea, la circa o lună de zile, trecând prin T, secundul i-a dăruit schiţa unui echipament şi componentele necesare realizării acestuia, precum şi o trusă folosită la lipirea componentelor, inclusiv un mulaj de gură B..

S-a mai stabilit că pentru executarea echipamentelor de skimming confecţionate artizanal, aprovizionarea cu materiale specifice s-a realizat atât de inculpatul E. B. J. cât şi ceilalţi membri ai grupării, camerele video fiind achiziţionate de la societatea comercială Nevada E. SRL P N.

La data de 4 septembrie 2008, efectuându-se percheziţie domiciliară în locuinţa folosită de cei doi coinculpaţi, au fost găsite echipamente electronice, bunuri şi alte obiecte destinate contrafacerii cardurilor bancare şi obţinerii de date de identificare pentru inscripţionare benzii magnetice a acestora, circuit electronic miniatural prevăzut cu mini-cameră video, un număr de 32 carduri contrafăcute, mulajul din ghips al unei fante de intrare a cardului B., mai multe ambalaje ale unor camere video miniaturale tip „gumă” şi dispozitiv de citire-scriere carduri bancare tip N. 206.

Cu aceeaşi ocazie, s-au ridicat din imobil sisteme informatice (laptop-uri, memory stick-uri) şi suporturi optice, parte din sisteme neputând fi perchiziţionate informatic faţă de refuzul inculpaţilor de a furniza parola.
În aceste condiţii s-a reuşit identificarea unor fişiere ce conţineau adrese de e-mail capturate ilegal precum şi găsit pagini de „phishing”, utilizate pentru capturarea datelor de pe cărţile de credit ale victimelor, fişiere ce reprezintă kit-ul de instalare al unui program   generării codurilor PIN (primele şase cifre ale numărului de card) ale cardurilor bancare.

S-au mai găsit multe fişiere ce conţineau date despre cărţi de credit (numărul cardului, codul PIN, D., data expirării, datele de identificare ale titularilor cardurilor bancare, date despre tipul şi banca emitentă a acestora), fotografii ale unor B.-uri, fante de introducere a cardului în bancomat, confecţionate artizanal, alte circuite electronice alcătuite în acelaşi scop, un aparat de citire/scriere bandă magnetică a cardului, dezasamblat, precum şi trei scheme de circuite electrice.

În ce priveşte determinarea prejudiciilor civile produse prin actele materiale stabilite, s-a observat că deşi s-au solicitat relaţii în legătură cu identificarea părţilor vătămate ce ar fi putut exercita acţiunea civilă în procesul penal, până la momentul prezentării materialului de urmărire penală, nu s-au putut obţine nici un fel de informaţii.

S-a apreciat că atitudinea procesuală era previzibilă faţă de discrepanţa prejudiciilor suferite şi cheltuielile aferente deplasării acestora din SUA în România iar băncile emitente a cardurilor falsificate preferă să-şi despăgubească clienţii cu sumele ce le-au fost sustrase, evitând astfel o publicitate negativă.

Pe de altă parte, s-a reţinut că fantezia şi cunoştinţele aprofundate în materia utilizării aparaturii IT ca şi a navigaţiei pe internet deţinute de membrii grupului infracţional, astfel cum au fost detaliate în precedente, au fost canalizate într-un singur scop şi anume acela de a obţine într-un timp foarte scurt câştiguri materiale foarte importante, neţinându-se cont de calitatea sau puterea financiară a persoanelor păgubite.

În privinţa inculpatului E. A H. s-a considerat că în cauză nu au fost administrate probe certe, decisive, care să confirme aderarea la grupul infracţional organizat, condus de învinuitul Ş. D. B., că ar fi cunoscut sau ar fi sprijinit în vreun fel gruparea respectivă.

Dimpotrivă, inculpatul E. B. J. a declarat constant că acesta a cunoscut întâmplător pe unii dintre membrii grupului cu care el a colaborat, nedeţinând vreo informaţie privind existenţa şi activitatea reţelei infracţionale.
S-a apreciat în lipsa administrării altor probe din care să rezulte că el a cunoscut această structură, că a acceptat să adere sau să o sprijine, că a primit un rol în cadrul ei şi că a acţionat în mod coordonat sau în alt mod în cadrul grupului, simplu fapt că l-a cunoscut pe inculpatul E. B. J. nu constituie o dovadă suficientă pentru a se reţine în sarcina sa „calitatea” de membru al grupului şi implicit comiterea infracţiunii prev. şi ped. art.7 alin.1 din Legea nr. 39/2003.

Ca urmare, în temeiul art.11 pct.2 lit.a) rap. la art.10 alin.1 lit.d) cod proc. penală s-a dispus achitarea acestuia pentru această faptă.
S-a considerat însă ca fiind probate actele materiale constând în confecţionarea diferitelor dispozitive artizanale, achiziţionarea de echipamente de falsificare a instrumentelor de plată, falsificarea acestora şi deţinerea unor asemenea instrumente de plată, fapte ce realizează conţinutul infracţiunilor prevăzute şi pedepsite prin dispoziţiile art.24 alin.1 şi respectiv art.25 din Legea nr.365/2002, ambele cu aplic. art.41 alin.2 cod penal.

Reţinându-se că în cursul urmăririi penale inculpatul E. B. J. iar inculpatul E. A H., în măsura în care a avut cunoştinţă, au denunţat activitatea frauduloasă a altor persoane, respectiv au făcut cunoscute identitatea, actele materiale, mijloacele de probă şi au facilitat administrarea probelor pentru tragerea la răspundere penală a acestora, tribunalul a primit ca legală propunerea procurorului privind aplicarea dispoziţiilor art.18 din Legea nr.508/2004 faţă de ambii apelanţi.

Cât priveşte individualizarea pedepselor, s-a apreciat că infracţiunile stabilite în sarcină sunt grave, cu impact negativ atât în rândul populaţiei cât şi a sistemului bancar, deosebit de greu de probat iar făptuitorii greu de depistat, situaţie în care chiar dacă inculpatul E. B. J. nu are antecedente penale se impune sancţionarea cu o pedeapsă care să fie executată cu privare de libertate.

În schimb, circumstanţele reale şi personale ale inculpatului E. A H., au condus la concluzia că a comis faptele mai mult din curiozitate specifică vârstei şi că perioada infracţională a reprezentat un episod pasager în comportamentul său, ce a fost bine conştientizat, astfel că scopul pedepsei poate fi atins în condiţiile suspendării executării sub supraveghere conform art.861 -864  Cod penal.

Sentinţa primei instanţe a fost apelată în termenul legal atât de Parchetul de pe lângă Î.C.C.J.-D.I.I.C.O.T-Serviciul  T e r i t o r i a l   P l o i e ş t i cât şi inculpaţii E. B. J. şi E. A H..

D. de atac exercitată unitatea de parchet priveşte exclusiv pe inculpatul E. A H., susţinându-se că achitarea pentru infracţiunea prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003 este nelegală, contravenind probelor administrate în cauză, inclusiv declaraţiilor făcute la urmărirea penală şi în primă instanţă, din care rezultă că el a cunoscut despre existenţa grupului infracţional din care făcea parte inculpatul E. B. J. şi la care a aderat, fiind racolat de acesta din urmă.

Recunoaşterea inculpatului ar fi confirmată inclusiv de învinuitul T. T. T. şi procesul verbal conţinând rezultatul percheziţiei domiciliare efectuată la reşedinţa acestora din municipiul T.

S-a solicitat desfiinţarea în parte, în latură penală, a sentinţei adoptate în primă instanţă iar pe fond pronunţarea unei noi hotărâri sub acest aspect prin care să se dispună condamnarea inculpatului E. A H. conform art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, fiind întrunite elementele constitutive cerute de textul incriminator.

Prin apelul declarat, astfel cum a fost susţinut cu ocazia dezbaterilor din şedinţa publică de la 04 mai 2009, sub un prim aspect inculpatul E. B. J. a invocat greşita condamnare pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 întrucât:
- în sarcina acestuia s-a reţinut că a aderat la grupul infracţional constituit de învinuitul Ş. D. B. în anul 2005, deşi pentru activitatea desfăşurată pe teritoriul Cehiei în perioada 2005 - 2006, prin rechizitoriu s-a disjuns cauza urmând a se completa cercetările ulterior;
- din probele administrate în cauză nu rezultă existenţa unui grup infracţional, cu structură organizată, care să acţioneze după reguli bine stabilite, iniţiată sau constituită de inculpaţi ori la care aceştia să fie aderat sau să fi avut un rol prestabilit, astfel cum cer dispoziţiile art. 2 lit. a din Legea nr. 39/2003;
- pretinsul lider al grupării organizate, învinuitul Ş. D. B. este cercetat în stare de libertate, nefiind inculpat din lipsă de probă sau indicii temeinice privind comiterea vreunei infracţiuni;
- au fost trimise în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 numai două persoane, inculpaţii în cauza de faţă, acuzate de aderare la grupul infracţional organizat, în final stabilindu-se existenţa faptei şi vinovăţia numai pentru una, respectiv apelantul E. B. J.;
- nici în rechizitoriu, nici în sentinţa apelată nu se reţine rolul bine determinat pe care l-ar fi avut aceştia în cadrul grupului infracţional ori că ar fi fost ordonat învinuitului Ş. D. B., între cei doi existând raporturi comerciale (vânzare – cumpărare) privind valorificarea unor echipamente artizanale de skimming şi alte componente, acţiuni desfăşurate sporadic şi nu constant;
- în contextul neînţelegerilor privind executarea obligaţiilor asumate acelaşi învinuit a interzis apelantului E. B. J. să mai ia legătura cu “omul său”, învinuitul T. T. T.;
- tranzacţionarea echipamentelor apte interceptării de date personale s-a concretizat în plata unor sume de bani fixe şi anterior utilizării, reprezentând contravaloarea acestora şi nu a unui procent din beneficiul obţinut ulterior de lider ori membrii vreunui grup infracţional;
- aderarea apelantului E. B. J. la gruparea infracţională s-a reţinut exclusiv pe baza interceptării convorbirilor telefonice purtate cu alte persoane necercetate în cauză, care în lipsa altor probe nu poate conduce la dovedirea existenţei faptei şi vinovăţiei;
- infracţiunile informatice sunt infracţiuni de prejudiciu contra persoanelor, or în speţă nu s-a dovedit că membri pretinsei grupări organizate ar fi comis atari fapte şi nici că el ar fi beneficiat de vreo sumă de bani obţinută din infracţiunile recunoscute, respectiv deţinerea şi falsificarea de echipamente pentru preluarea de date;

Aşa fiind, s-a solicitat în principal achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod proc. penală, nefiind întrunit conţinutul legal al infracţiunii prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003, lipsind subiectul activ calificat (pluralitatea de participanţi) şi elementul material din compunerea laturii obiective, iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. şi ped. de art. 323 Cod penal.

Al doilea motiv de apel susţinut de inculpatul E. B. J., greşita reţinere a infracţiunii incriminată în dispoziţiile art. 24 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 365/2002, deoarece:
- fapta sa a constat în fabricarea şi deţinerea de echipamente cu scopul de a servi la interceptarea şi preluarea ilicită de date personale, inapte confecţionării instrumentelor de plată determinate în Legea nr. 365/2002 şi care nu au fost folosite personal pentru retrageri numerar de la B.;
- nicio probă existentă la dosar nu indică faptul că el ar fi desfăşurat vreo activitate de achiziţionare a cardurilor tip blank, pe care ulterior să lipească E. magnetică inscripţionată cu datele preluate ilicit de la bancomate; că ar fi deţinut ori pus în circulaţie atari instrumente de plată;
- punerea în circulaţie a instrumentelor de plată electronică presupune alte activităţi decât cele recunoscute, inclusiv prezenţa fizică pentru efectuarea operaţiunilor bancare ilicite, or actele comise s-au epuizat odată cu vânzarea şi preluarea echipamentelor fabricate de către cumpărători;
- cardurile găsite în imobilul din T au aparţinut exclusiv inculpatului E. A H., aspect recunoscut şi de acesta din urmă.

S-a solicitat achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod proc. penală şi pentru infracţiunea de falsificare a instrumentelor de plată electronică prev. de art. 24 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, întrucât fapta nu există.

Pentru aceleaşi considerente, printr-un alt motiv de apel s-a susţinut că se impune schimbarea încadrării juridice a unicei fapte săvârşite şi recunoscute în totalitate, constând în fabricarea şi deţinerea de echipamente în scopul de a servi la interceptarea de date, din infracţiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, în aceea prev. de art. 46 din Legea nr. 161/2003 ce protejează confidenţialitatea şi integritatea datelor şi sistemelor informatice.

Un alt motiv de netemeinicie invocat tot în subsidiar a vizat individualizarea pedepsei, considerată prea aspră atât ca întindere cât şi modalitate de executare.

 Faţă de datele personale, respectiv colaborarea cu organele de urmărire penală prin denunţarea altor persoane implicate în comiterea faptelor de acest gen ca şi lipsa prejudiciului civil, s-a susţinut că scopul acesteia poate fi atins prin reaprecierea cuantumului spre limita minimă specială şi suspendarea sub supraveghere a executării conform art. 861 – 864 Cod penal.

Prin calea de atac exercitată, inculpatul E. A H. a criticat cuantumul pedepselor stabilite în primă instanţă, considerând că nu s-a făcut o deplină aplicare a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 508/2004, art. 74 şi 76 Cod penal.

Astfel, circumstanţele sale reale şi personale ca şi deţinerea preventivă circa 6 luni ar constitui suficiente garanţii privind posibilităţile de resocializare pe o durată mai mică,impunăndu-se  redozarea acestora sub limita minimă specială.

În susţinerea motivelor de apel invocate coinculpaţii E. B. J. şi E. A H. au depus extrase din practica instanţelor judecătoreşti în materie, precum şi înscrisuri privind activitatea licită desfăşurată în perioada 2005-2008 şi respectiv după punerea în libertate, ca dovezi a posibilităţilor de reintegrare în societate şi continuarea pregătirii profesionale şi universitare.

Având în vedere caracterul devolutiv al apelului, cazurile de reformare invocate vizând nelegalitatea soluţiei de condamnare, precum şi S. Serviciului Executare al Consiliului Uniunii Europene, în şedinţa publică din 04 mai 2009 instanţa de control judiciar a procedat la ascultarea celor doi inculpaţi.
Revenind asupra declaraţiilor date până în prezent inculpatul E. B. J. a susţinut că faptele sale au constat exclusiv în confecţionarea unor echipamente artizanale pentru interceptarea unor date personale precum şi a unor chip-uri apte citirii benzilor magnetice de pe cardurile utilizate în operaţiunile bancare ale B..

A precizat totodată că nu a făcut parte din grupul infracţional condus de învinuitul Ş. D. B., cunoscându-l în alte împrejurări în urmă cu 2 ani când se afla în Cehia, că după întoarcerea în ţară a acţionat singur intenţionând   să-i vândă echipamentele confecţionate dar nereuşind, le-a valorificat altor persoane.

Verificând sentinţa atacată, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, a înscrisurilor depuse ca acte noi şi declaraţiilor făcute în faţa instanţei de apel, în raport de motivele de reformare invocate precum şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept dar în limitele art. 371 alin. 2 şi art. 372 alin. 1 cod proc. penală curtea reţine că apelurile exercitate nu sunt fondate pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Faptele, împrejurările săvârşirii acestora şi vinovăţia inculpaţilor E. B. J. şi E. A H. au fost corect stabilite în primă instanţă, găsindu-şi corespondent în probele pertinente şi concludente pentru aflarea adevărului în cazul criminalităţii organizate transfrontaliere având ca obiect obţinerea unor beneficii financiare din operaţiuni bancare efectuate cu instrumente de plată electronică falsificate prin decodarea datelor cardurilor magnetice folosite la B.-uri de titulari, în modalitatea de operare skimming.

1. În ce priveşte pe inculpatul E. B. J.:

Sub un prim aspect este de observat că potrivit art. 2 lit. a din Legea nr. 39/2003 elementul material al laturii obiective ce intră în compunerea infracţiunii încriminate prin art. 7 alin. 1, în modalitatea aderării este realizat ori de câte ori se dovedeşte că făptuitorul şi-a manifestat voinţa (tacită sau formală) de a face parte dintr-un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii unor infracţiuni.

O atare manifestare de integrare în grupul constituit, urmată de acţiuni sau inacţiuni apte realizării scopurilor sale ilicite este suficientă, nefiind necesar ca cel în cauză să fi activat în cadrul structurii, să fi luat parte la vreo consfătuire privind modalitatea concretă de operare şi nici măcar să cunoască pe toţi membrii săi cu condiţia însă ca solicitarea să fie acceptată de aceştia.

Pe de altă parte, este ştiut că în această modalitate subiectul activ al infracţiunii poate fi o singură persoană, astfel că trimiterea în judecată ca şi stabilirea responsabilităţii penale nu este condiţionată de punerea sub acuzare a tuturor membrilor grupării constituite ori liderului acesteia sau existenţa unei hotărâri definitive de condamnare.

Ca urmare, în faza de urmărire penală raportat la complexitatea administrării probelor pentru identificarea autorilor şi stabilirea pe cât posibil a activităţii infracţionale desfăşurate în contextul eventualelor denunţuri sau indiciilor rezultate în cursul cercetărilor, disjungerea cauzei conform art. 38 Cod proc. penală şi sesizarea instanţei competente cu judecata fondului numai pentru autorii ce au aderat la grupul infracţional organizat nu contravine dispoziţiilor art. 52 comb. cu art. 681 Cod proc. penală.

Dimpotrivă, dacă procurorul apreciază că a strâns suficiente probe de vinovăţie, este în interesul persoanei inculpate, cercetată în stare de arest preventiv să fie prezentată în faţa unui tribunal legal constituit pentru clarificarea situaţiei juridice în cadrul unui proces echitabil desfăşurat în termen rezonabil şi în condiţii de publicitate, contradictorialitate şi nemijlocire a verificării existenţei faptelor deduse judecăţii.

În fine, urmarea imediată ce întregeşte conţinutul legal al infracţiunii încriminate în art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 în modalitatea aderării, constă în starea de pericol creat pentru ordinea publică, derivând din posibilitatea ca grupul infracţional organizat să treacă la îndeplinirea scopului în vederea căruia a fost alcătuit.

De aceea caracterul organizat ca şi ameninţarea rezultând din însăşi această organizare raportat la natura infracţiunilor vizate, legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată de regulă este implicită, pentru existenţa acesteia fiind suficientă comiterea vreuneia dintre acţiunile apte consumării rezoluţiei delictuoase, în unele cazuri chiar şi a actelor preparatorii incriminate ca infracţiuni de sine stătătoare prin legile speciale cum ar fi Legea nr. 365/2002 şi Legea nr. 161/2003.

În speţă, prima instanţă a fost învestită prin rechizitoriul nr. 21/D/P/2008 întocmit la 26 noiembrie 2008, astfel cum a fost şi susţinut în cursul cercetării judecătoreşti şi cu ocazia dezbaterilor în fond cu judecata inculpaţilor E. B. J. zis “B.” şi E. A H. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 24 alin. 1 şi 2 şi art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal şi respectiv art. 18 din Legea nr. 508/2004 comise în perioada 2007-2008, prima în modalitatea aderării la grupul infracţional organizat condus de către Ş. B. D..

Prin actul de sesizare s-a dispus în acelaşi timp disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor faţă de apelantul E. B. J. pentru infracţiunile prev. de art. 42 alin. 1 şi 2, art. 44 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal respectiv acces ilegal la un sistem informatic, modificarea, ştergerea sau transmiterea neautorizată de date în sisteme informatice, art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 fapte comise în perioada 2005-2007.

Aceeaşi măsură s-a luat şi faţă de învinuiţii Ş. D. B., T. T. T., E. N. D., T. N. S., I. J. D., E. J. H., H. G., Ş. N., Ş. O. S., B. B. privind infracţiunile prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 42 alin. 1 şi 2, art. 44 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 161/2003, art. 24 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 365/2002 , art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 365/2002.

Dispoziţia privind scoaterea de sub urmărire penală în ce priveşte infracţiunile prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 24, art. 25, art. 27 din Legea nr. 365/2002, fapte comise începând cu anul 2007 privind acelaşi grup infracţional nu se referă la apelantul E. B. J., ci la învinuitul E. E. E., fratele său născut la data de 17 noiembrie 1982.

Pe de altă parte, din materialul dosarului rezultă că după pornirea acţiunii penale respectiv la data de 20 octombrie 2008 înţelegând să colaboreze cu organele de urmărire penală ambii inculpaţi E. B. J. şi E. A H. au denunţat activitatea frauduloasă a altor membri ai reţelei (E. D. M., B. B., J. N., N. N.), situaţie în care faţă şi de rezultatul convorbirii telefonice interceptate s-a impus efectuarea unor acte procedurale complexe condiţionate logistic şi temporal inclusiv de activitatea instituţiilor abilitate din alte state, relaţiile comunicate confirmând sustragerea de la cercetări a unor membri importanţi ai reţelei inclusiv liderul acesteia Ş. D. B., identificat în final pe teritoriul Canadei.

Mai mult, probele administrate de procuror au creat prezumţia verosimilă a existenţei unor indicii privind acţiunea grupului respectiv alcătuit din peste 30-40 persoane pe teritoriul mai multor state europene sau alte continente.
Faţă de cele ce preced şi principiile procedurale mai sus menţionate, critica principală invocată în apelul inculpatului E. B. J. privind contradictorialitatea dintre dispozitivul şi considerentele rechizitoriului şi respectiv depăşirea limitelor sesizării la judecata fondului, nu se justifică.

Pe de altă parte, din examinarea mijloacelor de probă administrate în cauză rezultă că în mod corect s-a reţinut în sarcina acestuia infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat incriminată în dispoziţiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, făcându-se dovada atât a existenţei subiectului calificat activ cât şi a elementului material al laturii obiective astfel cum sunt determinate în art. 2 lit. a din legea specială.

Prin declaraţiile date la urmărirea penală, susţinute cu denunţul din 20 octombrie 2008 şi precizările detaliate făcute în şedinţă publică cu ocazia audierii în primă instanţă, asistat fiind de avocat ales, apelantul E. B. J. a recunoscut că în considerarea relaţiilor stabilite cu grupul infracţional constituit de învinuitul Ş. D. B., pe teritoriul Cehiei în anul 2005, la circa un an şi J a acceptat propunerea acestuia de a lucra din nou pentru gruparea condusă.
Astfel, aflându-se în ţară, după câteva luni de zile cât a activat ca administrator de reţea în cadrul firmei din P, aparţinând învinuitului, în perioada noiembrie - decembrie 2007 la cererea acestuia a confecţionat aparatură electronică precum şi alte dispozitive necesare activităţii grupării atât în ţări din Uniunea Europeană cât şi în U., ştiind că va fi  utilizată pentru decodarea datelor cardurilor magnetice în modalitatea de operare skimming.
Mai mult, în acest scop el a depus eforturi în vederea perfecţionării în turnarea modelelor de feţe de bancomat, utilizând un material special achiziţionat de liderul structurii, la indicaţiile sale de la o societate din Budapesta - Ungaria, a finisat feţe false de B. pentru a imita cât mai bine originalele, a reabilitat programul de “descărcare” a dispozitivelor de skimming şi decodare a datelor capturate de acestea, lucrări ce le executa de regulă la reşedinţa sa din B.

A recunoscut de asemenea că în acest context şi mai înainte de preluarea şi primirea preţului, se proceda la verificarea funcţionalităţii echipamentelor electronice comandate prin deplasări personale la bancomatele din capitală sau prin liderul structurii ori persoanele cu care acesta îl punea în contact.
Că pe lângă echipamentele de skimming confecţionate şi valorificate altor persoane contactate prin internet sau numitul “E. T.”, în perioada 2007-2008 apelantul E. B. J. a desfăşurat acţiuni specifice pentru realizarea scopurilor ilicite în vederea cărora activa grupul infracţional menţionat, rezultă şi din declaraţiile altor membri ai acestuia, învinuitul T. T. T. (electronist), H. G. zis “O.” (cu atribuţii de supraveghere şi transport a ansamblelor electronice), cu care a intrat în contact pentru definitivarea sarcinilor încredinţate.

Separat de aceasta fie la locaţia sa din B fie la aceea din P el a avut posibilitatea să constate acte materiale specifice derulării activităţii infracţionale în vederea căreia se organizase structura, percepând direct întâlnirile liderului cu diverşi membri apelaţi “E., Ţ., M.”, predarea ori primirea de materiale ori componente specifice decodificării datelor captate ori inscripţionării cardurilor blank, modalitatea împărţirii sumelor retrase dar şi să afle ţările ori localităţile pe raza cărora urmau să se monteze echipamentele sau să se efectueze retragerile în numerar.

A explicat de asemenea apelantul E. B. J. că personal la comanda şi având asigurată plata transportului de învinuitul Ş. D. B., a efectuat deplasări în Italia, Spania sau Ungaria unde s-a întâlnit cu alţi membrii al grupării în vederea predării sau preluării datelor acumulate prin modalitatea de operare expusă, ori participând la operaţiunile bancare derulate de membrii cu atari atribuţii pentru retragerea sumelor de bani cu ajutorul cardurilor clonate.
Aceste recunoaşteri, de altfel detaliate atât în rechizitoriu cât şi în considerentele sentinţei atacate se coroborează cu declaraţiile învinuiţilor şi martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale, necontestate de apelant dar şi cu procesele verbale de redare în scris a convorbirilor telefonice şi prin intermediul Internet-ului, interceptate şi înregistrate conform art. 911 - 915  Cod proc. penală.

Susţinerea apărării în sensul că acestea din urmă n-ar fi concludente pentru reţinerea aderării apelantului E. B. J. la vreo grupare infracţională organizată nu este întemeiată.

Din examinarea conţinutului proceselor verbale rezultă cu certitudine că parte din persoanele rămase neidentificate ce au purtat atari convorbiri sunt membrii ai structurii conduse de învinuitul Ş. D. B., concluzie susţinută atât prin apelativele folosite, obiectul acestora, trimiterile făcute în stabilirea relaţiei, inclusiv aprecierile asupra activităţii acestuia ori altor învinuiţi.
Incidentele ivite pe parcursul colaborării în România privind neplata integrală a activităţii prestate, prin ele însele nu pot dovedi întreruperea aderării la gruparea respectivă, cât timp s-a confirmat continuarea unor raporturi specifice cu ceilalţi membrii ai grupării şi după întâlnirea din noaptea de 30 aprilie 2008.

Tocmai în considerarea acestora în toamna anului 2008, revenind din Spania unde plasase alte echipamente pentru efectuarea aceluiaşi gen de infracţiuni, învinuitul Ş. D. B. a încunoştiinţat apelantul că este urmărit, situaţie în care a trasferat echipamentele şi celelalte corpuri delicte inclusiv carduri blank la locuinţa din T deţinută împreună cu inculpatul E. A H..

De altfel, este şi firesc ca în executarea manifestării de voinţă şi a actelor determinate în cadrul grupului, el să fi lucrat în principal cu liderul acestuia, regula impusă în funcţionarea structurii fiind aceea ca legătura dintre cele trei subgrupe (confecţionare aparatură artizanală, inscripţionarea cardurilor blank cu datele preluate şi operaţiuni financiare cu instrumentele de plată falsificate la B.-uri) să fie realizată exclusiv de acesta din urmă iar membrii lor să nu se cunoască decât atunci când ar primi acordul său.

Chiar dacă de regulă pentru echipamentele artizanale confecţionate apelantul a primit sume de bani fixe, faptele sale nu se situează în afara activităţii infracţionale derulată de structura condusă de acesta din urmă.
 Prin toate declaraţiile date inclusiv denunţul depus în scris în faza de urmărire penală, el recunoaşte că în multe situaţii a supravegheat funcţionalitatea acestora, a folosit componente şi materiale achiziţionate în prealabil de lider, finalizându-le cu participarea altor învinuiţi desemnaţi de secundul, a cunoscut uneori locaţia şi perioada în care vor fi “atacate” sistemele de securitate ale B.-urilor, a asigurat chiar transportul membrilor activi la locul faptei (Ungaria 2007).

Actele materiale derulându-se în mai multe rânduri, inculpatul E. B. J. a avut posibilitatea să prevadă şi a acceptat că în realitate preţul primit reprezintă parte din retragerile în numerar realizate prin infracţiuni vizând comerţul electronic şi deci prin folosirea fără drept a instrumentelor de plată a căror falsificare nu s-ar fi putut realiza decât prin decodarea cardurilor titularilor cu ajutorul echipamentelor artizanale confecţionate.

Dovedindu-se aşadar, că în perioada 2007-2008 inculpatul E. B. J. a acceptat propunerea învinuitului Ş. D. B. de a face parte din grupul de făptuitori despre care ştia că este bine constituit, organizat şi coordonat de acesta în scopul săvârşirii de infracţiuni în domeniul informatic şi comerţului electronic, punându-şi la dispoziţia structurii cunoştinţele sale privind confecţionarea şi perfecţionarea unor echipamente artizanale apte copierii cardurilor bancare folosite de titulari în locaţiile B., - acte materiale indispensabile falsificării acestor instrumente de plată electronică şi efectuării retragerilor în numerar, executate la comanda, cu sprijinul şi sub controlul liderului structurii -, sunt realizate elementele constitutive ale infracţiunii încriminate în dispoziţiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2002 în modalitatea aderării şi sprijinirii unui grup infracţional organizat în sensul art. 2 lit. a din acelaşi act normativ.
Prin urmare, după anul 2006 relaţiile dintre inculpatul E. B. J. şi învinuitul Ş. D. B. nerezumându-se la simple afaceri comerciale ori asociere temporară pentru obţinerea unor beneficii din fraudă electronică, cererea subsidiară privind schimbarea încadrării juridice dată activităţii infracţionale pe larg expuse în precedente, în dispoziţiile art. 323 Cod penal nu se justifică.
Şi condamnarea apelantului pentru infracţiunile de falsificare a instrumentelor de plată electronică şi deţinere de echipamente în vederea falsificării acestora, încriminate în art. 24 alin. 1 şi 2 şi respectiv art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic, este legală.

Analiza comparativă a acestor dispoziţii legale şi acelora reglementate prin Legea nr. 161/2003 modificată, capitolul II şi III Secţiunea a II-a determină concluzia că esenţial în delimitarea infracţiunilor privind comerţul electronic de acelea contra confidenţialităţii şi integrităţii datelor şi sistemelor informatice este obiectul juridic principal protejat, rezultat din intenţia cu care a acţionat făptuitorul în defăşurarea rezoluţiei delictuoase.

De aceea, atunci când se probează că furtul de identitate bancară în realitate a constituit numai acte de executare componente a laturii obiective a infracţiunii de falsificare a instrumentelor de plată electronică în cadrul rezoluţiei prealabile privind obţinerea de beneficii patrimoniale prin operaţiuni de retragere în numerar ilicite, finalizată cu prejudicierea titularilor de cont, cele două categorii de infracţiuni nu se exclud ci se află în concurs real în sensul art. 33 lit. a Cod penal.

Pe de altă parte, este ştiut că falsificarea instrumentelor de plată electronică presupunând operaţiuni deosebit de dificile este realizată, în cele mai multe cazuri prin participarea unor persoane cu aptitudini sau calificare specială cum ar fi informaticieni, electronişti, tipografi, graficieni etc. iar acţiunea de contrafacere implică şi interceptarea fără drept a transmisiei de date informatice protejate prin Legea nr. 161/2003.

Într-adevăr inculpatul E. B. J. în principal în cadrul grupului organizat şi separat pentru alte persoane interesate a executat operaţiuni de confecţionare şi perfecţionare a unor dispozitive necesare captării unor date ale cardurilor bancare folosite la B., prin metoda skimming iar bancomatele nu constituie intrumente de plată electronică în sensul art. 1 pct. 11 din Legea nr. 365/2002.

El a recunoscut însă şi s-a probat atât prin convorbirile telefonice interceptate cât şi declaraţiile celorlalţi învinuiţi şi percheziţia domiciliară efectuată la locuinţa din T că prin aceste echipamente se realiza prima etapă indispensabilă falsificării instrumentelor de plată electronică (copierea benzii magnetice şi înregistrarea prin filmare a codului PIN al cardurilor, “descărcarea” dispozitivelor de skimming şi decodarea datelor capturate de acestea).

Mai mult acesta a cunoscut şi urmărit finalizarea operaţiunilor de contrafacere a cardurilor blank, asigurând funcţionarea şi instruirea persoanelor interesate să folosească componentele sau dispozitivele respective, inclusiv prin efectuarea unor deplasări chiar în afara teritorului statului român (Italia, Spania, Ungaria), convenind fie preţuri fixe, fie o parte din retragerile în numerar realizate de la B.-uri prin instrumentele de plată clonate.

Aşadar, prin actele materiale stabilite în sarcina acestuia nu s-au încălcat numai dispoziţiile legale ce asigură securitatea datelor informatice în sensul art. 42-46 din Legea nr. 161/2003, rezoluţia infracţională având drept scop principal prejudicierea patrimonială a titularilor de carduri bancare, prin retrageri de numerar din disponibilul de cont.

 Deci afectarea securităţii comerţului electronic, emiterea şi utilizarea instrumentelor de plată electronică precum şi utilizarea datelor de identificare în vederea efectuării de operaţiuni financiare astfel cum sunt protejate prin Legea nr. 365/2002 sunt consecinţa secundară a faptelor, constituind mijlocul de operare folosit pentru îndeplinirea scopului urmărit de structura organizată sau potenţialii cumpărători ai echipamentelor confecţionate.

De aceea, nu există temei legal pentru schimbarea încadrării juridice a acestui segment al activităţii infracţionale, cu atât mai mult cu cât potrivit practicii judiciare actele materiale realizează conţinutul a două infracţiuni concurente în sensul art. 33 lit. b Cod penal, respectiv art. 41 şi 46 din Legea nr. 161/2002 şi respectiv art. 24 alin. 1 şi 2 şi art. 25 din Legea nr. 365/2002, calificare care excede limitelor investirii instanţelor judecătoreşti, agravând situaţia inculpatului E. B. J. în lipsa apelului parchetului sub acest aspect.

Concluzionând, situaţia de fapt reţinută în primă instanţă în sarcina acestui inculpat este corectă iar condamnarea pentru infracţiunile prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 24 al. 1 şi 2 şi art. 25 din Legea nr. 365/2002 ultimele două cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal şi respectiv art. 18 din Legea nr. 508/2004 fapte comise în perioada 2007/2008, este legală.

Nici motivul subsidiar privind individualizarea pedepsei invocat prin calea de atac exercitată nu se justifică, cuantumul şi modalitatea de executare satisfăcând într-totul dispoziţiile art. 72 Cod penal.

Astfel cum s-a reţinut la judecata fondului în concret faptele stabilite în sarcina acestuia prezintă gravitate ridicată determinată de perseverenţa manifestată în prejudicierea conturilor bancare prin fraudă electronică, perfecţionându-se în confecţionarea unor echipamente noi artizanale necesare furtului de identitate al titularilor, iar pentru obţinerea beneficiilor acţionând atât în cadrul structurii organizate, cât şi separat prin contactarea prin Internet altor infractori.

Aceste elemente unite cu rolul esenţial deţinut pentru realizarea scopului în care a fost constituit grupul infracţional de către învinuitul Ş. D. B. precum şi participarea efectivă la derularea şi a altor acte materiale sprijinind membrii acestuia inclusiv prin transportarea în afara statului român în vederea derulării actelor materiale justifică convingerea că prezervarea ordinii publice ca şi scopul preventiv-educativ şi de constrângere al pedepsei pot fi realizate numai prin executarea acesteia în regim instituţionalizat penitenciar.
Chiar dacă situaţia de fapt s-a stabilit în principal în condiţiile cooperării cu organele judiciare, atitudinea adoptată a primit suficientă eficienţă juridică atâta timp cât pedepsele stabilite s-au dozat la limita sau în imediata apropiere a limitei minime speciale admise de textele încriminatorii în condiţiile art. 18 din Legea nr. 508/2004.

2. În ce priveşte pe inculpatul E. A H.:

Prima instanţă a reţinut în sarcina acestuia că în vara anului 2007 şi-a achiziţionat de pe Internet un aparat de scriere carduri tip N. şi mai multe carduri blank iar prin intermediul Internet-ului a obţinut informaţii privind modalitatea folosirii acestui echipament, de la alte persoane.

Ca urmare, fiind student la Universitatea de Vest din T specializarea Fizică-Informatică şi deci posedând cunoştinţe în acest domeniu a reuşit să capteze datele mai multor persoane după care le-a folosit la înscripţionarea a circa 40 de carduri.

În continuare, prin utilizarea instrumentelor de plată clonate la diferite B.-uri de pe raza municipiului T, a obţinut retrageri în numerar de circa 300 lei.
Separat de aceasta s-a mai stabilit că în aceeaşi perioadă, aflându-se la mare inculpatul l-a cunoscut pe apelantul E. B. J. iar ulterior aceştia s-au vizitat reciproc, astfel că în iulie 2008 secundul a acceptat rugămintea de a-l iniţia în alcătuirea unui echipament artizanal de skimming.

Faptele au fost încadrate în dispoziţiile art. 24 alin. 1 şi art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 şi art. 18 din Legea nr. 508/2004, existenţa acestora, împrejurările săvârşirii şi vinovăţia reţinându-se prin coroborarea declaraţiilor de recunoaştere făcute de apelantul E. A H. cu cele date de coinculpat, învinuitul T. T. T. precum şi rezultatul percheziţiei domiciliare efectuate în locuinţa din T la data de 04 septembrie 2008.

În  privinţa infracţiunii prev. şi ped. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2002 s-a apreciat că nu au fost administrate probe certe care să confirme că  în perioada de mai sus, în realitate acesta ar fi activat în cadrul grupului infracţional organizat şi condus de învinuitul Ş. D. B., la care ar fi aderat racolat fiind de coinculpatul E. B. J..

Soluţia de achitare a inculpatului E. A H. conform art. 10 lit. d Cod proc. penală pentru această faptă, este corectă.

Din examinarea mijloacelor de probă menţionate, precum şi a proceselor -verbale conţinând redarea în scris a convorbirilor telefonice interceptate, propuse prin actul de sesizare a instanţei ca probe în acuzare, se confirmă faptul că cei doi inculpaţi s-au cunoscut întâmplător în cursul anului 2007, actele materiale au fost realizate separat, fără vreun control ori coordonare cu structura organizată la care aderase apelantul E. B. J..

De aceea, în lipsa altor dovezi concludente administrate pentru aflarea adevărului în faza de urmărire penală sau rezultate în cursul cercetării judecătoreşti, întemeiat s-a considerat că în ce priveşte acuzarea pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2002 există un serios dubiu ce profită inculpatului, reţinându-se situaţia de fapt în limitele recunoaşterii acestuia confirmate de inculpatul E. B. J. şi învinuitul T. T. T..
 

Şi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exerciţiului unor drepturi civile prev. de art. 64 alin. 1 Cod penal a cărei executare s-a suspendat sub supraveghere conform art. 861 – 864 rap. la art. 83 şi 84 cod penal pe termenul de încercare de 5 ani, este justă.
 

Într-adevăr, apelantul E. A H. a fost arestat preventiv circa 6 luni şi a făcut dovada că după punerea în libertate a depus stăruinţă pentru reintegrare socială inclusiv în mediul universitar, iar probele administrate au confirmat că faptele stabilite în sarcina sa sunt consecinţa mai mult a curiozităţii specifice vârstei fiind un episod în comportamentul său a cărui gravitate a fost serios conştientizată.

F. fenomenului infracţional în domeniul fraudei informatice, modalitatea şi perioada de operare justifică concluzia că nu există temei legal pentru redozarea cuantumului pedepsei sub limita minimă specială stabilită conf. art. 18 din Legea nr. 508/2004 comb. cu art. 74 şi 76 Cod penal.
 Faţă de cele ce preced, Curtea reţine că motivele de reformare invocate atât în apelul parchetului cât şi de către coinculpaţii E. B. J. şi E. A H. nu se justifică, sub aspectele analizate sentinţa atacată fiind temeinică şi conformă legii.

 Ca urmare, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod proc. penală se va dispune respingerea căilor de atac exercitate în cauză, ca nefondate.

 Apelantul inculpat E. B. J. este arestat preventiv în cauză, măsură dispusă prin încheierea nr. 27 din 05 septembrie 2008 a  T r i b u n a l u l u i   P r a h o v a şi menţinută în condiţiile art. 3001 şi art. 3002 rap. la art. 160 lit. b Cod proc. penală, constatându-se că se află în situaţia prev. de art. 148 lit. f din acelaşi cod.

 Întrucât cu ocazia exercitării controlului judiciar s-a apreciat că există mijloace de probă certe ce confirmă existenţa faptei şi vinovăţiei acestuia pentru infracţiuni pedepsite cu închisoarea mai mare de 5 ani, inclusiv sancţionate prin Legea nr. 39/2003 iar pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită în primă instanţă este justă, în baza art. 381 rap. la art. 350 Cod proc. penală se va menţine starea de arest.

Totodată, se va computa din durata acesteia timpul executat conform mandatului de arestare nr. 114/U/2008 începând cu data de 04 septembrie 2008, la zi.

 Văzând şi disp. art. 192 alin. 2 cod proc. penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge, apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ  Î N A L T A   C U R T E DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE – DIICOT - SERVICIUL  T E R I T O R I A L   P L O I E Ş T I şi de inculpaţii E. A H. domiciliat în D T S,(...), (...)  . 4,  . 9, judeţul M şi E. B. J., ultimul în stare de arest în  P e n i t e n c i a r u l   M ă r g i n e n i, împotriva sentinţei penale nr. 76 din 13 februarie 2009 a  T r i b u n a l u l u i   P r a h o v a, ca nefondate.

Menţine starea de arest a inculpatului E. B. J. şi compută deţinerea conform mandatului de arestare nr. 114/U/2008 emis de  T r i b u n a l u l   P r a h o v a începând cu data de 4 septembrie 2008, la zi.

Obligă pe inculpaţii apelanţi la plata sumei de câte 80 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunţare, iar pentru apelantul arestat de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 mai 2009.