Am iesit din socialism ca niste oameni concentrati in exces asupra lor insisi.
Nu stiu cum m-am apucat sa citesc Jurnal Rusesc al Anei Politkovskaia - carte absolut tulburatoare care ne arata in ce directie am fi putut ajunge daca nu aveam norocul sa fim mai aproape de Uniunea Europeana decit de Rusia.
Pentru ca in rest imobilismul, lipsa de reactie si concentrarea catre sine descrise ca definitorii ale poporului rus nu fac decit sa imi aduca aminte de societatea romaneasca:
Am iesit din socialism ca niste oameni concentrati in exces asupra lor insisi. (pag. 149)
Sigur, nu exista termen de comparatie insa cu privire la incalcari ale drepturilor omului abjecte, sistematice si plina de ura ca cele din Rusia. La noi se mai greseste numarul casei cind se face o perchezitie, la ei intai il executa si apoi intreaba unde sta:
20 Iulie 2004 - Astazi in jurul orei 4 in Ingusetia, Beslan Arafnov, un sofer de tractor ce statea pe strada Partizanskaia nr. 1 a fost batut in fata sotiei sale si a celor 7 copii inainte de a fi impuscat mortal. (…) Ofiterul FSB Kostenko a scos un mandat de perchezitie pentru strada Partizanskaia nr. 11. In acel moment eroarea a devenit evidenta, dar Kostenko nici macar nu a catadictsit sa ii ceara scuze vaduvei indurerate. (pag 177)
In cele din urma se ajunge ca “valorile statale” sa fie mai importante decit viata umana (ca o consecinta a faptului ca in masacrul din teatrul moscovit din 2002 - Nord-Ost, ostatecii nu au contat, ci doar ca sa se ucida toti teroristii, pentru a preveni o “catastrofa care ar fi putut duce la subminarea pozitiei internationale a Rusiei". )
“Este ingrozitor atunci cind cetatenii unui singur stat au puncte de vedere fundamental diferite fata de valoare vietii umane. Asta este ceea ce a condus la victoria bolsevicilor si a lui Stalin si aceasta caracteristica malefica a vietii noastre nationale este etalata din nou, necrutator, de catre cei care decid azi daca trebuie sa murim sau sa traim.” (pag 181)
Si despre “implicarea” sociala:
“Straturile sociale de mijloc, plasate intre cei mai bogati (care isi transfera banii in afara) si cei mai saraci, sunt letargice pentru moment. Cine nu a fost lovit la buzunar nu are nimic de spus.” (pag 184)
Iar concluzia pare a fi cinica:
Societatea noastra a incetat sa mai fie o societate. Este o colectie de celule izolate, din beton si fara geamuri. (…) Sunt mii care, impreuna ar putea insuma poporul rus, dar zidurile celulelor noastre sunt impermeabile. Daca cineva sufera, este necajit pentru ca nimanui altcuiva nu-i pasa. Dar chiar daca in alte celule cineva se gandeste la el, nu se face nimic si nimeni nu isi aduce aminte cu adevarat de problema celuilalt decat atunci cind propria lui situatie devine absolut intorelabila. (pag 332)
Ma intreg daca si poporul roman ar putea fi considerat o societate, in acceptiunea de mai jos. Si mai grav este ca nu a fost impins in aceasta dezagregare sociala de vreun regim dictorial, ci doar de un consumerism egocentric.
Deznodamintul cartii este absolut previzbil in conditiile in care lista jurnalistilor ucisi in Rusia este impresionanta. Si continua pina astazi…