Dupa ce mi-am dat seama ca filmul Alice in Tara Minunilor nu prea are multe in comun cu cartea cu acelasi titlu, am cautat sa re-citesc anumite pasaje, mai ales de la final. Unele din replicile procesului sunt absolut savuroase:

În clipa aceasta, Regele, care câtva timp zmângălise de zor ceva în
caietul lui cu însemnări, strigă cu glas răsunător:
— Linişte! Apoi citi din caiet: “Regulamentul Patruzeci şi doi. Orice
persoană care are o înălţime mai mare de un kilometru este obligată să
părăsească sala de judecată".
Toată lumea se uită spre Alice.
— Eu n-am o înălţime de un kilometru — spuse Alice.
— Ba ai — zise Regele.
— Ai aproape doi kilometri — adăugă Regina
— Şi dacă! De plecat tot nu plec — spuse Alice — şi-afară de asta
nici nu este un regulament reglementar: l-aţi inventat acuma.
— Este cel mai vechi regulament din cod — spuse Regele.
— Dac-ar fi aşa, s-ar fi chemat Regulamentul numărul Unu, ripostă Alice.
Regele păli şi închise repede caietul cu însemnări.

Sau

Iepurele Alb îşi puse ochelarii.
— Cu ce să încep, Majestate? întrebă.
— Începe cu începutul — porunci Regele cu glas solemn şi citeşte
până se termină, apoi te opreşti.

Si capodopera:

Nu, nu! strigă Regina. Întâi condamnarea şi apoi verdictul!