Digital si Analog

Excelent ultimul articol al lui Vintila Mihailescu “Iarna pe Ulita” din numarul de sapt asta din Dilema Veche si mai ales concluzia sa:

Criza zăpezii a mai evidenţiat însă şi alte hibe majore şi structurale ale societăţii noastre. În primul rînd, faptul că nu avem capacitatea de mobilizare socială în caz de urgenţă, oricare ar fi aceasta, ci doar pe aceea, strămoşească, de a ne „descurca“ pînă la urmă. Mai mult decît atît însă, ea a scos în evidenţă o deficienţă şi mai profundă: moartea clinică a comunicării sociale (s.n.) Nici în caz de urgenţă, de dificultate şi prioritate clară şi precisă, diferiţii actori sociali nu reuşesc să mai comunice între ei. Sîntem, precum am mai spus-o şi cu alte ocazii, într-o stare de logopatie cronică.

Pentru cei ce se blocheaza la ultimele 2 cuvinte, ne ajuta Dexonline:

LOGOPATÍE, logopatii, s. f. Defect de vorbire care constă în exprimarea neclară, confuză a gândurilor. – Din fr. logopathie.
+
CRÓNIC, -Ă, cronici, -ce, adj. (Despre boli) Care are o evoluție lentă, care are un caracter de durată. ♦ Fig. Care se prelungește multă vreme și nu mai poate fi ușor înlăturat. – Din fr. chronique, lat. chronicus.

Dupa ce mi-am dat seama ca filmul Alice in Tara Minunilor nu prea are multe in comun cu cartea cu acelasi titlu, am cautat sa re-citesc anumite pasaje, mai ales de la final. Unele din replicile procesului sunt absolut savuroase:

În clipa aceasta, Regele, care câtva timp zmângălise de zor ceva în
caietul lui cu însemnări, strigă cu glas răsunător:
— Linişte! Apoi citi din caiet: “Regulamentul Patruzeci şi doi. Orice
persoană care are o înălţime mai mare de un kilometru este obligată să
părăsească sala de judecată".
Toată lumea se uită spre Alice.
— Eu n-am o înălţime de un kilometru — spuse Alice.
— Ba ai — zise Regele.
— Ai aproape doi kilometri — adăugă Regina
— Şi dacă! De plecat tot nu plec — spuse Alice — şi-afară de asta
nici nu este un regulament reglementar: l-aţi inventat acuma.
— Este cel mai vechi regulament din cod — spuse Regele.
— Dac-ar fi aşa, s-ar fi chemat Regulamentul numărul Unu, ripostă Alice.
Regele păli şi închise repede caietul cu însemnări.

Sau

Iepurele Alb îşi puse ochelarii.
— Cu ce să încep, Majestate? întrebă.
— Începe cu începutul — porunci Regele cu glas solemn şi citeşte
până se termină, apoi te opreşti.

Si capodopera:

Nu, nu! strigă Regina. Întâi condamnarea şi apoi verdictul!

Nu stiu cum m-am apucat sa citesc Jurnal Rusesc al Anei Politkovskaia - carte absolut tulburatoare care ne arata in ce directie am fi putut ajunge daca nu aveam norocul sa fim mai aproape de Uniunea Europeana decit de Rusia.

Pentru ca in rest imobilismul, lipsa de reactie si concentrarea catre sine descrise ca definitorii ale poporului rus nu fac decit sa imi aduca aminte de societatea romaneasca:

Am iesit din socialism ca niste oameni concentrati in exces asupra lor insisi. (pag. 149)

Sigur, nu exista termen de comparatie insa cu privire la incalcari ale drepturilor omului abjecte, sistematice si plina de ura ca cele din Rusia. La noi se mai greseste numarul casei cind se face o perchezitie, la ei intai il executa si apoi intreaba unde sta:

20 Iulie 2004 - Astazi in jurul orei 4 in Ingusetia, Beslan Arafnov, un sofer de tractor ce statea pe strada Partizanskaia nr. 1 a fost batut in fata sotiei sale si a celor 7 copii inainte de a fi impuscat mortal. (…) Ofiterul FSB Kostenko a scos un mandat de perchezitie pentru strada Partizanskaia nr. 11. In acel moment eroarea a devenit evidenta, dar Kostenko nici macar nu a catadictsit sa ii ceara scuze vaduvei indurerate. (pag 177)

In cele din urma se ajunge ca “valorile statale” sa fie mai importante decit viata umana (ca o consecinta a faptului ca in masacrul din teatrul moscovit din 2002 - Nord-Ost, ostatecii nu au contat, ci doar ca sa se ucida toti teroristii, pentru a preveni o “catastrofa care ar fi putut duce la subminarea pozitiei internationale a Rusiei". )

“Este ingrozitor atunci cind cetatenii unui singur stat au puncte de vedere fundamental diferite fata de valoare vietii umane. Asta este ceea ce a condus la victoria bolsevicilor si a lui Stalin si aceasta caracteristica malefica a vietii noastre nationale este etalata din nou, necrutator, de catre cei care decid azi daca trebuie sa murim sau sa traim.” (pag 181)

Si despre “implicarea” sociala:

“Straturile sociale de mijloc, plasate intre cei mai bogati (care isi transfera banii in afara) si cei mai saraci, sunt letargice pentru moment. Cine nu a fost lovit la buzunar nu are nimic de spus.” (pag 184)

Iar concluzia pare a fi cinica:

Societatea noastra a incetat sa mai fie o societate. Este o colectie de celule izolate, din beton si fara geamuri. (…) Sunt mii care, impreuna ar putea insuma poporul rus, dar zidurile celulelor noastre sunt impermeabile. Daca cineva sufera, este necajit pentru ca nimanui altcuiva nu-i pasa. Dar chiar daca in alte celule cineva se gandeste la el, nu se face nimic si nimeni nu isi aduce aminte cu adevarat de problema celuilalt decat atunci cind propria lui situatie devine absolut intorelabila. (pag 332)

Ma intreg daca si poporul roman ar putea fi considerat o societate, in acceptiunea de mai jos. Si mai grav este ca nu a fost impins in aceasta dezagregare sociala de vreun regim dictorial, ci doar de un consumerism egocentric.

Deznodamintul cartii este absolut previzbil in conditiile in care lista jurnalistilor ucisi in Rusia este impresionanta. Si continua pina astazi…

Am fost in Rosia Montana in vara asta, ca parte a unui itinerar mai lung in Romania. Am stat acolo o noapte, am vizitat Galeriile romane si Taul dintre Brazi - am vazut Muzeul mineritului facut de RGMC si zona lor de prezentare a proiectului, am pus intrebari si ne-am informat.

Si pina in ziua de astazi am fi ramas cu opinii personale, in spatiul personal pentru ca este o problema complicata si prea politizata. Doar ca 2 evenimente recente ma obliga sa scriu. Prima este o insemnare a lui Cornel Vilcu pe Activewatch despre cenzura comentariilor negative pe http://www.scrisoarecatreromania.ro, iar a doua povestea lui Florea Bolog, din aceiasi campanie de mai inainte, vazuta la TV - localnic din Rosia Montana, proprietar de pensiune.

Pensiunea lui Florea Bolog

Eu am stat la pensiunea dnului Bolog (numita Casa Manu) in noaptea de 16-17 August 2011, deci vorbesc in cunostinta de cauza. Trebuie sa subliniez ca am fost cazati foarte bine, pret OK, iar micul dejun a fost pur si simplu sublim (n-am crezut vreodata ca o sa maninc atita slanina la micul dejun!!) si traditional 100%. Si pentru ca ploua cind am ajuns, am profitat de ocazie sa stam la un pahar de visinata (din partea casei!) si de vorba cu dnul Bolog si fiul dumnealui, despre pensiune, RGMC, minerit si altele.

Deci cu atit mai mare imi este surpriza cind il vad pe dnul Bolog la televizor vorbind de ce prost ii merge afacerea. Din cel putin citeva motive:

- “Nu mai mult de 20 de turiști mi-au călcat pragul într-un an întreg” Am fost 4 turisti intr-o zi de marti/miercuri imediat dupa un weekend prelungit. Mai mult, am afat tot de la domnul Bolog, ca in weekendul dinainte pensunea fusese plina (poate pentru ca fusese Fanfest in weekendul dinainte). Alte 2 persoane veneau cind plecam noi sa intrebe de cazare.

- “de sărbatori au venit două familii” Eu am intrebat de curiozitate daca au avut ceva turisti de Craciun si revelion si raspunsul a fost exact pe dos. Mai mult, ne-am amuzat cu detalii despre petrecerea de revelion a unui grup din Cluj (sper ca tin bine minte de unde erau), care stateau dezbracati in zapada dupa ce bausera bine. De asemenea, ne-a zis ca le inchiriase si o sala in Rosia (parca caminul cultural), pentru ca nu aveau loc sa manince bine la pensiune (sala de mese este relativ micuta), dar tot la pensiune s-au intors sa se distreze.

- nu merge pensiunea Hmmm, pai daca nu merge pensiunea cu 8 camere, atunci de ce era in curs de constructie (impreuna cu fiul sau) o noua cladire pentru pensiune - una cu cel putin 1 etaj?? Deci daca nu merg 8 camere, de ce ai construi inca 8???

Ca atare, lasati-ma sa ma indoiesc de cele spuse de dnul Bolog la TV sau pe site, ca si de intreaga campanie in general. Zice-se pe site “Vă rog să mă ajutaţi și să dați o șansă mineritului în Roșia Montană! Spuneți povestea mea și altora!”

Ei bine, tocmai am zis-o. Asa cum am vazut cu ochisorii mei. :D

Turismul in Rosia Montana

Nu e mai putin adevarat ca si noua ni s-a plans toata lumea din zona ca nu merge turismul la ei. Corect, sa vedem insa un pic detaliile..

a. Ce se poate vizita?

Prima intrebare care am adresat-o la pensiune este ce putem face in zona. Raspunsul a fost cvasi-inexistent. Pai daca tu nu stii (sau faci) atractii in zona, cum poti sa te astepti ca va veni cineva sa stea la tine? de ce?
Practic singurele atractii sunt minele romane (se viziteaza in 1h 30), muzeul mineritului (al RGMC - 20 de min de vizitare) si eventual sediul RGMC cu proiectul lor (sa zicem inca 30 de min). In rest te mai plimbi prin comuna si te uiti la case si biserici. Eventual, tragi o tura pina la Taul dintre Brazi. Deci, de ce sa stau mai mult, daca nu imi oferi nimic deosebit?

Sigur, aceasta nu este doar o problema a Rosiei Montane, sunt multe zone in Romania unde daca intrebi ce se poate face acolo - ti se raspunde ca sa respiri aer curat si sa te plimbi ca pensionarul o saptamana. Eventual, faci si un gratar.
Or fi si din cei care vor lucruri d-astea, dar eu oricum stau cu fundul in fata calculatorului prea mult, vreau sa ma misc, sa vad natura, ceva deosebit, etc. (si BTW am descoperit zone extraordinare in Romania - ati fost la Gradina Botanica din Jibou ? Dar la Gradina Zmeilor? )

Nu cred ca RGMC poate face mai mult, decit pot face oamenii locului care sa puna in valoare ceea ce au deja. Povestile frumoase deja existente (taurile, piatra corbului, piatra despicata) trebuie puse in valoare prin niste actiuni simple care stau la indemina oricui: harti (inclusiv de vinzare), trasee marcate si eventual ghizi.

b. Cine viziteaza?

Cind am fost a doua zi la Minele romane, am descoperit de fapt principalul punct de atractie. Doar in 2 ture de vizitatori (si cred ca sunt vreo 5-6 pe zi), cred ca am fost cel putin 150 de persoane. Cite dintre ele au dormit in Rosia Montanta? Pai cred ca 4.
De ce oare?
Pai in afara de pensiunea mai sus amintita si un hostel nu ai unde sa stai. Daca vrei sa maninci in zona exista doar un bar-pizzerie unde se fuma inauntru mai abitir ca intr-un bar turcesc. (asa ca am luat “la pachet", dupa ce am asteptat sa se intoarca “bucatareasa").

Dar cel mai important este ca toti acei 150 de persoane s-au oprit la Mine si, probabil, majoritatea dintre ei nici nu au urcat pina in centrul Rosiei Montane (inca 1-2 km). Iar la intrarea in mine - unde asteptai ca sa intri (ca nu se stie ora exacta, ca la noi) nu era absolut nimic, in afara de o harta veche si ruginita.

Ce sa vorbim de un punct de informare turistica, vreun semn catre Taul dintre brazi, catre pensiuni sau cel putin o taraba care sa vinda apa rece (era putina umbra) sau vreo placinta locala? Chiar iti trebuie investitie de la RGMC ca sa faci asa ceva?

Proectul RGMC se lauda ca vor face un hotel in zona, adica un concurent pt pensiunea mai sus amintita… Hmm..

Deci daca nu ai creativitatea de a aduce ce cca 300 de turisti care vin la 1km de tine pina in localitate ca se vinzi un suc, o bere, o pizza sau macar un suvenir (nu am gasit magazin de suveniruri!), cum poti sa te plangi ca nu merge turismul ?

Concluzii?

Deci avem o campanie minicinoasa la TV si pe net prin care unii oameni din zona cersesc sa li se aprobe proiectul RGMC. Pentru a avea un salariu, pentru ca doar asta stiu sa faca. Dar oare este aceasta solutia?

Cu limitarile mele intelectuale, am ajuns la 4 concluzii:

1. Proiectul actual pare un paleativ. Platim oamenii cu salarii vreme de 20 de ani, dupa care cind terminam de extras aurul, plecam si revenim la problema initiala.

2. Turismul nu poate fi dezvoltat de RGMC, el trebuie dezvoltat tot de oamenii locului si cu resursele la care ei au acces (si peste doar o zi am vazut la cetatea Alba Iulia ca se poate!) Oamenii trebuie sa invete sa intelega si sa actioneze in acest sens. Daca nu o fac, si dupa terminarea proiectului vor ramine copiii lor in aceiasi situatie ca cea de astazi. Doar ca atunci nu vor mai avea bani pentru o noua campanie de presa. Iar Rosia Montana nu va fi niciodata o zona turistica.

3. Proiectul actual se bazeaza in primul rind de sume mari aduse la bugetul national, dar beneficii nesemnificative pe termen lung pentru bugetele locale (salariile alea se vor duce pe traiul zilnic, nu pentru dezvoltare comunitara). Banii luati de Romania ar trebui sa se duca cel putin 50% pentru dezvoltarea zonei respective (regiune, judet, comuna, etc.), iar pentru asta ar trebui un plan coerent pe termen lung.

4. Am plecat cu gindul ca nu eu trebuie sa decid ce se va intampla cu Rosia Montana. Nici macar niste birocrati din vreun birou din Bucuresti. Ci cei care stau in zona respectiva. Doar ca o decizie in acest sens trebuie sa fie luata doar dupa ce sunt corect informati asupra tuturor aspectelor. Si cred ca ar trebui sa fie sau o decizie unanima, sau nicio decizie.

Mai jos citeva poze din periplul in Rosia Montana.

PS: Pentru ca banuiesc ca o sa fie comentatori inversunati - ca sa fim clari- tot ce depaseste bunul simt sau scopul articolului (adica despre turism si nu cianuri) va fi sters fara drept de apel.

Un paragraf extraordinar intr-un articol din ultima Dilema Veche
Cum poți fi o persoană onorabilă de Nicusor Dan.(sublinierile imi apartin)

“România are azi un uriaş deficit de conştiinţă. La nivel concret, acesta se transpune în nivelul extrem de precar, la limita imploziei, al statului de drept. Mecanismul e simplu: cît din energia fiecăruia dintre noi se duce către sprijinirea statului de drept? În ansamblu, extrem de puţin. O generaţie se îmbuibă după o generaţie care a răbdat de foame. Nu există decît două modalităţi de sprijinire a statului de drept: presiune la adoptarea legii (a deciziei politice în general – naţionale şi locale) şi respectarea legii. Prima se realizează prin manifestaţii publice, a doua – prin sesizarea încălcării legii la instituţia de control şi, în cazul nefuncţionării acesteia, prin acţionarea în instanţă a autorităţii şi a funcţionarului responsabil. O spun tranşant. Cine nu face nici una dintre aceste acţiuni este co-responsabil la dezastrul social în care ne găsim.“

Simplu si clar. Nu mai trebuie adaugat nimic.

Acum citeva minute ma suna o prietena sa ma intrebe pe ce numere trebuie sa suna ca sa blocheze 2 carduri de la 2 banci diferite. Ma gindesc ca cel mai simplu ma uit pe card, dar acolo nu mai scrie nimic in sensul asta.

In schimb am gasit pe un blog o informatie extrem de utila si anume ca acum exista un numar unic de tipul stop card, care e si usor de retinut - 021 CARDURI sau 021 227 38 74

Deocamdata disponibila pentru titularii de carduri de la BCR, BRD Groupe Societe Generale, Banca Transilvania, ING Bank, Bancpost si CEC Bank

Culmea e ca pe site-urile bancilor respective informatia nu era asa de vizibila (sau bine indexata).

Dupa ce Washington Post l-a pus pe violinistul Joshua Bell sa cinte in statia de metrou L’Enfant Plaza din DC la ora de varf si au descoperit cu uimire ca abia a strans 30 de USD, iata ca cei de la Romania Libera au replicat ideea in Piata Victoriei din Bucuresti cu Alexandru Tomescu si un Stradivarius.
Cele 2 videoclipuri (cel romanesc facut in colaborare cu HappyFish) vorbesc de la sine.

Alexandru Tomescu -16 Aprilie 2009 - Metrou Piata Victoriei, Bucuresti, Romania

Joshua Bell - Ianuarie 2007 - Metrou L’Enfant Plaza - Washington DC, SUA

Ia 2 minute si 22 de secunde din viata ta si uita-te la filmul asta.

Ia inca 10 secunde, pune mina pe telefonul mobil de linga tine si trimite un sms gol la 848.

Felicitari - tocmai te-ai alaturat altor 300 000 de oameni care vor sa ajute alte 100 de persoane !

Vazuta la Doru, actualizata la Dragos. Iar mesajul original la Ihtis.

PS: Nu-mi plac mesajele de acest tip care doar circula fwd. Deci eu am testat - trimis SMS, primit multumiri, pierdut 3 minute din viata, cistigat un zimbet, back to work…