Moartea clinica a comunicarii sociale
Excelent ultimul articol al lui Vintila Mihailescu “Iarna pe Ulita” din numarul de sapt asta din Dilema Veche si mai ales concluzia sa:
Criza zăpezii a mai evidenţiat însă şi alte hibe majore şi structurale ale societăţii noastre. În primul rînd, faptul că nu avem capacitatea de mobilizare socială în caz de urgenţă, oricare ar fi aceasta, ci doar pe aceea, strămoşească, de a ne „descurca“ pînă la urmă. Mai mult decît atît însă, ea a scos în evidenţă o deficienţă şi mai profundă: moartea clinică a comunicării sociale (s.n.) Nici în caz de urgenţă, de dificultate şi prioritate clară şi precisă, diferiţii actori sociali nu reuşesc să mai comunice între ei. Sîntem, precum am mai spus-o şi cu alte ocazii, într-o stare de logopatie cronică.
Pentru cei ce se blocheaza la ultimele 2 cuvinte, ne ajuta Dexonline:
LOGOPATÍE, logopatii, s. f. Defect de vorbire care constă în exprimarea neclară, confuză a gândurilor. – Din fr. logopathie.
+
CRÓNIC, -Ă, cronici, -ce, adj. (Despre boli) Care are o evoluție lentă, care are un caracter de durată. ♦ Fig. Care se prelungește multă vreme și nu mai poate fi ușor înlăturat. – Din fr. chronique, lat. chronicus.