Digital si Analog

Acum citeva minute ma suna o prietena sa ma intrebe pe ce numere trebuie sa suna ca sa blocheze 2 carduri de la 2 banci diferite. Ma gindesc ca cel mai simplu ma uit pe card, dar acolo nu mai scrie nimic in sensul asta.

In schimb am gasit pe un blog o informatie extrem de utila si anume ca acum exista un numar unic de tipul stop card, care e si usor de retinut - 021 CARDURI sau 021 227 38 74

Deocamdata disponibila pentru titularii de carduri de la BCR, BRD Groupe Societe Generale, Banca Transilvania, ING Bank, Bancpost si CEC Bank

Culmea e ca pe site-urile bancilor respective informatia nu era asa de vizibila (sau bine indexata).

Prostia este una din cele mai distructive forte din istoria umanitatii. Nu poate fi invinsa. Dar se pot face multe pentru a reduce si a controla puterea sa. Cu cit o intelegem mai mult, cu atit o putem evita si sa-i prevenim efectele.

Vorbele de mai sus sunt deschiderea cartii Puterea prostiei (The Power of Stupidity, Il potere della stupidita), o carte care abordeaza o tema neobisnuita: Prostia.

Nu e vorba de o carte cu vorbe goale. Autorul (Giancarlo Livraghi) priveste la ceea ce au scris altii inaintea lui, incearca sa explice prostia prin exemple simple si grafice matematice.

Va recomand o lectura simpatica despre un subiect care poate parea ridicol, daca nu ar fi serios.

Nu o cautati in librarii. O gasiti in intregime online in Engleza sau Italiana. (sau chiar pe Google Books)

Am prins ieri pe TVR Cultural un documentar extrem de interesant (da, imi plac mult documentarele bine realizate) intitulat Sclavii Internetului. Documentarul e fratuzesc si pare a avea titlul original Les Esclaves Du Cyber-Monde.

Promo-ul oficial este: “Odată cu apariţia Internetului s-a creat o nouă delocalizare fără drept de muncă. Un univers în care se clădesc averi uriaşe, dar în care apar şi noi nenorociri…
În China, tineri adolescenţi muncesc zi şi noapte pentru a elabora jocuri video pentru mari companii americane. Internetul are şi propriul său infern: în faţa camerelor, un salariat chinez înarmat cu un revolver a luat ostatic un alt salariat pentru a-i obţine salariul.”

Dar documentarul este extraordinar de bine realizat. Pentru cine a lucrat pe rentacoder sau alte site-uri unde iti vinzi serviciile, prima parte nu aduce ceva nou, ba chiar poate avea o tenta socialista.
Dar a doua parte care discuta despre modul cum sunt angajati “gold farmers” in China tineri care 12 ore pe zi stau in fata calculatorului si se joaca pentru a produce bunuri virtuale.

Documentarul devine absolut socant spre final, cind arata negru pe alb, cum practic seful IGE ajunge sa cistige miliarde pe exploatarea altora.

Extrem de bine realizat si merita vazut ! O adevarata proba de jurnalism forte.
Daca nu il gasiti, puteti afla pe scurt ideea intr-un articol din Liberation.

Sper ca cei de la TVR Cultural il vor relua. Din pacate, nici la inceput si nici la final nu au aratat cine este autorul sau data productiei. O sa le trimit un email sa vad daca aflu datele.

Baiatul asta - Remi Gaillard - este fenomenal, un adevarat comendian de web 2.0. Atit in idei, cit si in realizare. Vezi mai jos o mostra de comedie Remi.

Iar aici mai multe videoclipuri si linkul catre site-ul sau oficial (in franceza).

Cit de multa intelepciune iti trebuie sa poti rezuma in 3 cuvinte succesul in profesia ta, dupa 70 de ani de munca.

Sa nu pierzi niciodata starea de elev este expresia cheie pe care Radu Beligan, la 90 de ani ne-o transmite ca fiind chintesenta succesului sau.

Am fost bucuros sa particip, acum citeva saptamani, la o poveste de 2 ore, spusa de insusi Beligan despre cariere sa si oamenii care l-au marcat in viata. In multiudinea de atotstiutori si de “calare pe informatie” este o lectie din care cu totii ar trebui sa stam un moment si sa cugetam mai adinc.

Sau dupa cum zice Radu Beligan:
“Marea mea izbândă este că mi-am păstrat până astăzi starea de elev (…) Într-o lună fac 90 de ani şi mă pregătesc de un rol nou",

” Pentru multi - inclusiv pentru autorul acestei carti, internetul nu reprezinta cea mai buna dintre lumile posibile, insa reprezinta cea mai buna promisiune ca o astfel de lume ar putea exista cu adevarat”

Sorin Tudor - Politica 2.0.08, Ed Tritonic, 2008 (lansarea oficiala pe 29.10.2008)

Adevarat zice Sorin!
Ar fi cu adevarat stupid sa fac o recenzie a cartii, cit abia am avut timp ieri, dupa prelansare, s-o rasfoiesc in autobuz.
Dar ar fi nedrept sa nu il recomand pe autorul pe care il citesc.
Nu pentru ca scrie bine pe blog, ci pentru ca in carte scrie mai bine, cel putin in capitolul 9 care l-am citit. Nu e usor sa vorbesti despre trecutul apropiat, sa iti dai seama ca Armaggedonul din trecutul apropiat reprezinta un punct important de istorie de comunicare.
Si cu atit mai greu e sa scrii despre asta. Nu bazandu-te pe ce ai auzit, ci pe surse si citate exacte.

Felicitari Sorin!

Am ramas suprins astazi sa vad niste politicieni (nici macar nu conteaza din ce partid sunt) sa protesteze fata de deschiderea pe 10 Septembrie a noului accelerator de particule de la LHC.
Nu imi place sa comentez un subiect la care nu ma pricep(stiu mai multe despre proiect dintr-un articol din National Geografic - Particula lui Dumnezeu ) asa ca caut incerc sa informatia care sa ma ajute sa inteleg. Pe limbajul meu.

Astfel ajung nu la niste informatii sforaitoare facute de alti oameni care nu se pricep, ci la un articol excelent scris de Lucian, un doctorand in fizica si intitulat “De la particule elementare la gauri negre care inghit Pamantul” (recunosc ca imi plac articolele care incearca sa prezinte lucruri extrem de complexe intr-un limbaj cit mai pe intelesul tuturor si stiu ca de fapt nu e usor deloc).

Concluziile lui Lucian fac cit 10 000 de declaratii politicianiste sforaitoare. Sa ne ascultam expertii, nu nebunii :

“LHC trebuie privit doar ca ceea ce este: unul dintre cele mai extraordinare experimente realizate vreodata de omenire. Un experiment in spatele caruia se afla mai bine de 10.000 de fizicieni si ingineri din toate tarile planetei si care au lucrat la acest proiect de mai bine de 20 de ani. Un proiect care a fortat tehnologia sa inainteze in multe domenii. Un proiect care aduce cu el internet mai rapid pentru utilizatorii de rand si sper cat mai multe raspunsuri la toate intrebarile pe care noi fizicienii urmeaza sa i le spunem.

Astfel ca Miercuri 10 Septembrie puteti fi martorii pornirii unei masini care va schimba fata lumii asa cum o stim. De aceea merita sa urmariti acest proiect si sa stati cu ochii pe el nu din frica unui iminent sfarsit al lumii ci din bucuria de a fi martori la un moment care va revolutiona stiinta de astazi.”

Nu-i asa ca ai vrut sa multumesti cuiva si fie nu l-ai mai gasit sau crezi ca un simplu Multumesc nu e suficient?

Dar daca ai povesti asta unor alte persoana interesate, doar ca sa ne simtim cu totii mai bine ?

Iete ca se poate si pe Internet - azi am descoperit multumeste.net, un blog excelent dezvoltat de niste entuziasti si in care putem sa povestim fapte bune sau orice intamplari care merita un multumesc.

Si pentru cred ca multumesc poate avea o valoare curativa, pot sa le multumesc eu celor care s-au gindit si apoi au facut site-ul !

Asa ca povestesc si eu una comisa si una patita.

Cea patita:
Craiova este singurul oras in care taximetristul insista sa platesti mai putin decit scrie pe aparat. Pentru unul care vine din Bucuresti unde pretul se rontunjeste de la 1 RON la 10 RONi daca mergi la aeroport - lucrul asta poate sa socheze.
De doua ori sa ti se intample in aceeasi zi - deja nu mai e o intamplare. In primul caz - am reusit sa-l conving pe nenea ala dupa 3 minute ca nu e o problema sa ii las 0.5 Ron.
In al doilea caz insa - soferul a preferat sa ia cu vre-un RON mai putin, decit sa ma lase sa ma duc sa schimb niste bani.
Poate concurenta sa faca vizibil acest bun simt, dar eu am ramas profund socat pozitiv asa ca le Multumesc :-)

Cea comisa:
Acum un an. Bucuresti. Piata Unirii. Gregory’s. Caldura Mare, dar nu canicula inca.
Ma duc sa-mi iau ceva de papica. Intra un batrinel, imbracat destul de bine si curat, profita de aerul conditionat dinaintru si ii cere domnisoarei o apa. Domnisoara i-o da din frigider si omul nostru scoate o batista cu citeva monede sa o plateasca. Dar apa costa mai mult, asa ca tipa sta cu sticla in mina si ii spune ca nu are suficienti bani sa isi cumpere apa. Batrinul e descumpanit. Fata nu prea pare impresionata suficient de mult. Eu din spate ma uit la toata povestea si imi e jena situatia batrinului si imi e rusine ca nu poate sa cumpere o apa - asa ca ii fac semn tipei ca ii platesc eu apa omului.
Sticla reuseste astfel sa treaca tejgheaua si sa ajunga in mina omului insetat, care insista sa dea maruntisul. Tipa ii explica ca nu trebuie, ca am platit-o eu. Batrinelul se rasuceste spre mine, imi zimbeste usor si imi daruieste un multumesc.

De fapt - eu ar trebui sa ii multumesc ca a reusit sa-mi faca o zi buna printr-un simplu gest. Dupa intamplarea asta am simit ca merit sa mai traiesc o zi, ca macar am reusit o fapta buna.

Si cred deoseori ca astfel de fapte ne fac viata mai buna. Ce sa fac - sunt idealist ! ;-)