In anul 2006 si 2008 la art.269 din Codul de procedura penala au fost operate anumite modificari si completari prin care a fost extinsa competenta materiala a organului de urmarire penala al C.C.C.E.C. Astfel, actualmente in competenta acestuia, se include efectuarea urmaririi penale in privinta:
· infractiunilor economice;
· infractiunilor informatice;
· infractiunilor din domeniul telecomunicatiilor;
· infractiunilor de coruptie;
· infractiunilor conexe actelor de coruptie;
· unor infractiuni savarsite de persoanele cu functie de raspundere, precum si de persoanele care gestioneaza organizatii nestatale;
· etc.
Totusi, desi, prevederile procesual penale acorda competenta exclusiva organului de urmarire penala al C.C.C.E.C. la efectuarea urmaririi penale atat in cazul infractiunilor informatice, cat si a celor din domeniul telecomunicatiilor, Legea privind prevenirea si combaterea criminalitatii informatice [1] (in continuare – Legea 20/2009) indica, expres, ca desfasurarea activitati operative de investigatie, de urmarire penala, de cooperare internationala, de identificare a persoanelor care comit infractiuni informatice tine de competenta Ministerul Afacerilor Interne [2]. Totodata, Legea cu privire la Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice si Coruptiei [3] (in continuare – Legea 1104/2002) prevede in atributiile de baza ale Centrului, doar, preintampinarea, depistarea, cercetarea si curmarea contraventiilor si infractiunilor economico-financiare, fiscale, coruptiei, protectionismului, spalarii banilor si finantarii terorismului, nefiind enumerate si infractiunile informatice si cele din domeniul telecomunicatiilor (alin.(1) al art.5 din Legea 1104/2002).
Existenta contradictiilor dintre Codul de procedura penala si Legile 20/2009 si 1104/2002 genereaza un conflict de competenta artificial, intre organele de urmarire penala din cadrul C.C.C.E.C. si M.A.I.
Prevederile Legii 20/2009 par a fi mai eficiente decat cele existente in alin.(1) al art.269 din C.P.P., reiesind din posibilitatile mai vaste ale M.A.I. in domeniul prevenirii si combaterii criminalitatii informatice, precum si din specificul activitatii si atributiile de baza ale C.C.C.E.C.
Totusi, aplicarea Legii 20/2009 in cadrul procesului penal este inadmisibila [4], deoarece normele juridice cu caracter procesual din orice legi nationale, pot fi aplicate numai cu conditia includerii lor in Codul de procedura penala [5].
Mai mult decat atat, reiesind din anexa nr.4 la Hotararea Guvernului nr.844 din 30.07.98 cu privire la structura organizatorica, limita efectivului si Regulamentul Ministerului Afacerilor Interne [6] in lista subdiviziunilor subordonate M.A.I. era inclusa si Directia prevenire si combatere a delictelor cibernetice, informatice si transnationale, pe cand, o subdiviziune similara lipseste in structura aparatului central al C.C.C.E.C. [7] In atributiile de baza ale acestei Directii intra: depistarea, contracararea, curmarea si preintampinarea cyber-infractiunilor, infractiunilor in sfera tehnologiilor inalte si altor delicte din domeniul informatic cu caracter interraional, transnational sau cu rezonanta sociala deosebita, ce atenteaza la sistemul informatic al statului… [8]
La 10 februarie 2009, prin ordinul MAI nr.57 „Cu privire la statele de organizare ale organelor si subdiviziunilor Ministerului Afacerilor Interne”, in temeiul Hotararii Guvernului nr.113 din 10.02.2009, s-a creat Serviciul prevenire si combatere a delictelor cibernetice, informatice si transnationale al Ministerului Afacerilor Interne cu un efectiv-limita de 70 unitati subordonat ministrului afacerilor interne [9].
Prescriptii similare celor din Legea 20/2009 referitor la competenta organului de urmarire penala abilitat cu functii de prevenire si combatere a infractiunilor informatice nu se regasesc, atat nici in Legea telecomunicatiilor [10], cat si nici in Legea comunicatiilor electronice [11], in ceea ce priveste organul imputernicit in investigarea infractiunilor din domeniul telecomunicatiilor.
In aceasta ordine de idei, este de mentionat faptul ca la 29.03.2010 M.A.I. a inaintat Guvernului un proiect de Lege pentru aprobarea modificarilor si completarilor ce se opereaza in unele acte legislative (Legea nr.45/1994 privind activitatea operativa de investigatii, Codul penal, Codul de procedura penala, Legea comunicatiilor electronice nr.241/2007, Codul contraventional) [12] expertizat in prealabil de catre C.C.C.E.C. asupra nivelului coruptibilitatii. Una din finalitatile urmarite prin promovarea proiectului este transferarea competentei de urmarire penala in privinta infractiunilor prevazute la capitolul XI din Partea Speciala a Codului penal care cuprinde articolele 237, 259-261/1 referitoare la infractiunile informatice, infractiunile in domeniul telecomunicatiilor si fabricarea sau punerea in circulatie a cardurilor sau a altor carnete de plata false de la C.C.C.E.C. la M.A.I. Intentia de a retrage din competenta C.C.C.E.C. a infractiunii de fabricare sau punere in circulatie a cardurilor sau a altor carnete de plata false (infractiune economica, art.237 din Codul penal) a fost dictata de includerea expresa a acesteia in dispozitia art.260 si art.2604 din Codul penal, in calitate de semn obligatoriu al laturii subiective a componentei de infractiune.
La randul sau, la 16.04.2010 C.C.C.E.C. nemijlocit a inaintat Guvernului un proiect de lege cu privire la modificarea si completarea unor acte legislative (Codul penal, Codul de procedura penala) [13], printre scopurile promovarii careia era, de-asemenea, transferarea infractiunilor informatice si celor din domeniul telecomunicatiilor, precum si falsificarea si punerea in circulatie a banilor falsi (infractiune economica, art.236 din Codul penal), din competenta organului de urmarire penala al C.C.C.E.C. in competenta organului similar al M.A.I.
In cadrul expertizarii proiectului de lege inaintat de catre M.A.I., Centrul s-a opus vehement asupra transferarii competentei de urmarire penala in privinta infractiunii prevazute la art.237 din Codul penal, de la C.C.C.E.C. la M.A.I., motivand, pe buna dreptate, prin faptul ca aceasta nu este suficient fundamentata si excede finalitatea urmarita prin promovarea proiectului de lege si anume cea de fortificare a activitatii de combatere a criminalitatii informatice, iar obiectul juridic al infractiunii respective vizeaza normala desfasurare a relatiilor sociale din domeniul activitatii bancare si este diferit de obiectul juridic al infractiunilor informatice, excluzand din proiect aceasta initiativa legislativa [14]. Este de remarcat, insa faptul, ca in propriul sau proiect de lege, Centrul a inclus in competenta M.A.I. si efectuarea urmaririi penale in privinta infractiunii prevazute de art.236 din Codul penal, or, in acest caz, obiectul juridic al infractiunii de fabricare sau punere in circulatie a banilor falsi sau a titlurilor de valoare false, de-asemenea, nu face parte din obiectul juridic al infractiunilor informatice, mai mult decat atat, la Capitolul XI al Partii Speciale din Codul penal „Infractiuni informatice si infractiuni din domeniul telecomunicatiilor” nu exista nici o norma juridica de trimitere la art.236 din Codul penal, spre deosebire de art.237 din acelasi act normativ.
In concluzie, consideram ca urmeaza a fi amendat art.269 din Codul de procedura penala, in sensul excluderii din competenta organului de urmarire penala al C.C.C.E.C. efectuarea urmaririi penale in privinta infractiunilor informatice si infractiunilor din domeniul telecomunicatiilor, prevazute la art.259-2611 din Codul penal. Totodata, este oportun ca investigarea, atat a infractiunii prevazute de art.236 din Codul penal (fabricarea sau punerea in circulatie a banilor falsi sau a titlurilor de valoare false), cat si celei prevazute de art.237 din Codul penal (fabricarea sau punerea in circulatie a cardurilor sau a altor carnete de plata false) sa ramana in sarcina organului de urmarire penala al C.C.C.E.C., iar in cazul survenirii situatiei de comitere a infractiunii prevazute de art.260 sau 2604 in scopul savarsirii infractiunii prevazute de art.237 din Codul penal (indivizibilitate sau conexitate a cauzelor penale), urmeaza a se proceda prin analogie in corespundere cu prevederile referitoare la concursul de competenta intre judecatorii (alin.(6) al art.42 din Codul de procedura penala), fireste, cu asigurarea respectarii dreptului persoanei la un proces echitabil.
[11] Legea comunicatiilor electronice nr.241 din 15.11.2007, Monitorul Oficial 51-54/155, 14.03.2008.