Am vazut zilele trecute deja celebrul film prescurtat ca 432.
Merita vazut in cinema....

Auzisem povestea filmului inainte si am crezut ca dupa ce am citit Gherla de Paul Goma (versiunea de la Humanitas) nu mai pot fi asa usor impresionat.
Mare gresala ! De prin minutul 20 al filmului mi s-a pus un nod in stomac care m-a tinut cam cu o ora dupa terminare. Filmul este intr-adevar extraordinar si ar merita chiar pus in orice clasa de liceu.
Chiar daca generatia de azi ar intelege mai putin imaginile (traite si de mine) ale comunismului cu autobuzele sterse, atitudinile receptionerelor sau expresia "pachetul de Kent", ar avea inca extrem de multe la care sa se mediteze.

Dupa e o vazusem pe Anamaria Marinca plina de zimbete intr-o emisiune la Tuca dupa ce au cistigat Palme d'Or, am ramas cu imaginea ei grava, serioasa si parca mereu stapina pe situatie ce rezbate din film. Iar Vlad Ivanov merita cu prisosinta laudele primite de la Patapievici :
„Domnule Ivanov, felicitari, sunteti un actor minunat! V-am urat tot timpul!”

N-am reusit sa-mi aduc aminte pe loc care este primul film al lui Mungiu vazut ( si eram sigur ca l-am vazut si pe primul). Apoi mi-am adus aminte - era un film opus celui de astazi - Occident, dar una din comediile romanesti pe care am vazut-o de vreo 3 ori fara sa ma plictisesc. Iarasi un film plin de faze memorabile cu Dorel Visan in rolul politistului ce trebuie sa anunte o moarte sau cu Gyuri Pascu ce ajuta o baba sa bea cafeaua cu cit mai mult zahar sau cind suna la un strain sa vada ce face Romania in meciul de fotbal..

Si mi-am adus aminte, din nou, de :

Noi in anul 2000
Cand nu vom mai fi copii
Vom face ce-am vazut candva
Toate visele indraznete
In fapte le vom preschimba
Vom fi mesteri iscusiti
Sa va facem fericiti
Pe voi parintii ce veti fi
La a doua tinerete ïn 2000