Din nou despre domeniile cele mai bine platite de drept in Romania-Sa fie oare dreptul comercial international printre acestea?
Cum am promis ca voi aduce acest topic in prim plan odata ce voi primi raspunsuri la intrebarea mea, iata un prim raspuns (de fapt au fost trei, aici, toate interesante, dar pentru discutia noastra voi aborda doar unul dintre ele):
Raspunsul este, desigur, dreptul comercial international, intocmirea de contracte comerciale cu parteneri externi si reprezentarea in instante internationale. Aceasta este evident o piata foarte restransa fiindca majoritatea absolventilor de drept se chinuie sa aprofundeze "cunoasterea si aplicarea legii" romane, nu a intregului sistem de drept international. In loc sa ne laudam ca facem parte dintr-un stat bananier cu presedinti de cacialma, ar trebui sa cunoastem ce se intampla in jurul insulei noastre de balcanism.De ce ?? ... Deoarece, necunoasterea legislatiei internationale NU inlatura efectele acesteia asupra / impotriva / in defavoarea NOASTRA . Quod erat demonstrandum.
Inteleg ca "domeniul" cel mai bine platit ar avea o componenta tranzactionala (contracte) si una "litigationala" (litigii internationale), ambele oarecum "out of reach" in prezent de absolventii (de scoala profesionala/pardon facultate de drept) romani, ori chiar de practicienii romani.
Acum in lipsa unor date statistice (cite companii romanesti au intr-adevar de a face cu companii straine si au nevoie de reprezentare, transactionala sau litigationala, cu componenete de extraneintate, in diverse domenii in care activeaza...ce buget au alocat pentru asemenea reprezentare, cite contracte de asistenta pentru litigii sau contracte se incheie anual in Roamania, si pe ce pret comparativ cu litigiile mundane, ori cu reprezentarea trazactionala mai mundana; ori cite departamente legale desfasoara cu adevarat asemenea activitati la dorinta companiilor in care activeaza) este destul de greu sa argumentam daca asemenea domenii sint intr-adevar cele mai bine platite, ori daca "ratia" -cost pentru avocat/consilier- in raport cu venitul obtinut este intr-adevar superioara aceleia din reprezentarea pe dreptul intern, dar asumind pentru argumentul nostru ca intr-adevar ar fi, cred ca putem incerca sa vedem care ar fi cauzele pentru care domeniul respectiv, desi bine platit, nu este suficient de atractiv pentru practicienii romani.
-Astfel, cred ca o prima explicatie ar fi aceea ca o companie straina, care doreste sa activeze de exemplu in Romania, nu are nevoie de un practician roman care sa cunoasca necesar dreptul din tara sediului companiei mama (exista intotdeauna practicieni de acolo mai calificati decit cei din Romania), ci mai degraba de practicieni care sa cunoasca foarte bine dreptul roman, care afecteaza operatiunile sucursalei companiei mama ce intentioneaza sa stabileasca un asemenea punct de lucru in Romania.
-O a doua explicatie ar fi aceea ca onor companiile straine vin in Romania pentru a face mai mult profit, iar una dintre sursele acelui profit este si plata mai scazuta in raport cu tara de origine a personalului pe care companiile il angajeaza. Astfel, cred ca exista ab initio ideea ca un profesionist al dreptului din Romania trebuie sa fie platit mai putin decit un profesionist al dreptului din tara mama, si, avind in vedere salariile ori veniturile obtinute de practicienii romani ai dreptului in general(inclusiv cei care lucreaza pentru asemenea investitori straini, unde argumentabil din nou, o idee minima despre cum functioneaza dreptul din tara acelui investitor ar fi necesara, pentru a nu intra intr-un blocaj cultural si de comunicare cu cei de la "centru") , putem oare spune ca nu este asa?
-O a treia explicatie ar fi aceea ca in domeniul in care doreste sa activeze, compania straina care vine in Romania are deja contractele tip pregatite de la "centru", de avocatii din tara mama, iar eventualul consilier roman, va fi folosit intr-o pozitie nu de conceptie, ci de pura executie, de adaptare a acelor contracte,eventual, la dreptul romanesc, cu reducerea subsecventa a prestigiului/salariului in cadrul companiei.
Daca acestea ar fi trei motive care ar oferi un fel de lipsa de "incentives"a practicianului roman pentru a-si bate cu adevarat capul cu dreptul strain, "bataie" care este si costisitoare (ai nevoie nu doar de carti, ci si de un "mediu" cultural, ca sa ii spun asa, in care sa inveti cu adevarat nuanetele, cartile nu iti dau intotdeauna cheia, si oricum, studiul lor este mai time intensive, decit studiul direct cultural...) si putin "premiata" de actorii straini care ar trebui sa puna un premiu pe acele cunostiinte, cred ca si la "intern" functioneaza citeva obstacole.
-Astfel, majoritatea companiilor romanesti nu sint antrenate intr-o activitate de export care sa duca cu adevarat la litigii (de multe ori litigiile se rezolva cumva pe cale "amiabila",ori un eventual litigiu este pur si simplu abandonat pentru ca sustinerea lui este prea "costisitoare" pentru firma, samd) internationale, in care ar fi nevoie de un avocat roman (daca ai un eventual litigiu cu o companie din Franta, si ai semnat ca primarul un contract care investeste instantele franceze cu jurisdictie, pentru ca nu ti-ai permis un avocat care sa iti evite acea clauza, ori nu ai tinut cont de sfaturile sale in cazul in care ti l-ai permis la incheierea contractului, vei avea nevoie de un avocat francez, nu?).
-In al doilea rind, un domeniu in care argumentabil ar fi mai ieftina "reprezentarea" de catre un avocat/consilier roman, dreptul european, este prea nou pentru Romania (si companiile/si juristii romani) pentru a putea argumenta ca in cazul unui eventual litigiu pe rolul CEJ, un avocat/consilier roman ar putea oferi o consultanta mai "buna" decit un avocat luxemburghez ori vest european care face de ani de zile acest lucru. In mod asemanator, as aplica acelasi argument pentru eventualele litigii la ICSID, ori WTO, ori chiar la diversele camere de arbitraj international unde teoretic ar putea merge si un avocat/consilier roman (este atit de scump ca sa te tii up to date doar cu lucrurile noi care apar in domeniu, incit abonamentele la revistele de specialitate te-ar ruina mai inainte sa poti scoate vreun ban de la client care sa iti plateasca macar acele abonamente)....Nu mai spun ca ratio (cost pentru avocat/client// venituri obtinute din asemenea reprezentare) ar putea fi mult mai scazuta decit aceea din cazul reprezentarii la intern (unde investitia in cunostiinte este minima/cererea pentru serviciile tale e mare/ si in plus mai cunosti si instantele in care practici)
Iata tot atiti factori care in optica mea impiedica (ori functioneaza ca factori inhibitori) practicianul roman sa se specializeze eventual in domeniile de mai sus, chiar daca acestea ar fi argumentabil printre cele mai bine platite domenii in Romania.
Alte ginduri? Bogdan? Alin? Andrei?
P.S. 1. Sincer sa fiu, chiar m-ar distra sa ii acord o consultanta de drept international (sa spunem, despre avantajele unei investitii in Statele Unite, sau in unele state ale SUA, ori in zona Caraibelor, ori in America Latina, ori de ce nu, chiar in "paradisurile fiscale europene") unui distins om bogat din Romania, ori sa incerc sa fac concurenta pe drept comercianl "international" unei distinse practiciene a dreptului precum aceasta....
2. In alta ordine de idei, una dintre cele mai distractive experiente de care am avut parte in ultimul an a fost solicitarea unui coleg din tara de a-i da un fel de "consultanta" unui client de al sau din tara, un "trucker" care cindva si-a cumparat un lucru care devenise lipsit de valoare prin modificarea legii romane. Bineinteles ca teoretic "trucker"-ul avea un drept de a da in judecata firma care ii furnizaze obiectul, si bineinteles ca omul nu avea un chior sa o faca, sau sa plateasca cercetarea (deh, e mereu vorba de cercetare ca sa determini drepturile si obligatiile cuiva in drept cu elemente de extraneintate si cercetarea asta trebuie cumva platitia, daca consilierul juridic nu a decis cumva sa actioneze pro-bono)necesara in asemenea caz, astfel ca l-am sfatuit pe colegul meu sa il "precalifice" pe viitor pe un asemenea client pentru serviciile sale, si eventual sa foloseasca "intake sheet-ul"atit de necesar si rar folosit in raporturile cu clientii de catre practicienii dreptului in Romania. Nu mai spun ca colegul meu mi-a sugerat ca omul, adica trucker-ul ar fi eventual dispus sa plateasca ceva, daca l-as putea convinge de importanta acelei cercetari pentru el...He,he, adica sa convingi clientul care vrea litigiu, ca e totusi important sa plateasca serviciile unui avocat pentru a determina daca are vreo sansa de cistig in primul rind....
3. Gratie lui Nino (nu, nu sint Nino, cum cineva m-a numit intr-un mesaj, dar din cind in cind ii citesc blogul cu mult interes)am dat de acest articol din Buzinez magazin in care piata "avocaturii de business"(care desigur inglobeaza mai mult decit dreptul comercial international-ori mai bine spus inglobeaza acum prea putin din acesta in Ro) ar fi "estimata la peste 100 de milioane de euro"(bineinteles fara a ni se spune pe ce se bazeaza acele estimari).
Are cineva vreun fel de date legate la cit ar fi "estimata" piata serviciilor legale de dreptul familiei, de exemplu, ori cea legata de drepturi reale (real estate)-desi probabil ca si asta e inclusa in cea de buzinez....Oricum, avind in vedere citi par deja ingramaditi pe onor piata respectiva si citi altii sint pe ginduri daca sa se ingramadeasca ori nu, ar fi aceasta cea mai tentanta piata-din punctul de vedere investie/cistig? Ar mai fi si altele, cu o ratio mai buna?
4. Aceiasi revista pe care am citat-o mai sus, estimeaza aici piata de bricolaj, de exemplu, la 700 milioane de euro (deci la de 7 ori mai mult decit distinsa noastra piata), pe care o voi accepta fara comentarii pentru scopul acestui argument. Avind in vedere investia de ani pe care o faci ca sa poti practica avocatura/consilierea juridica (desi in Romania este ieftin si relativ usor sa termini o scoala de drept, chiar daca nu inveti acolo prea mare lucru, in raport cu alte tari),reglemenatarile numeroase ale profesiilor juridice, cotizatiile de tot felul pe care le platesi unor asociatii mai mult sau mai putin interesate de profesie, chiar atunci cind o reprezinta, si necesitatea doar a unui capital oarecare pentru a intra intr-o piata de 7 ori mai mare, precum cea a bricolajului, voi ce ati alege daca ar fi sa vorbim doar despre "return"-ul investitiei voastre?
Ori, in alte cuvinte, desi lumea in general crede ca avocatii ori consilierii sint foarte bine platiti (in raport cu alte activitati), din interiorul profesiei stiu foarte bine ca aceasta nu este nici pe departe chiar atit de adevarat pe cit pare in cultura populara.
4 comments
Comment from: bogdan
Comment from: dan.stoica
ar mai fi un motiv: marile firme evita litigiile din romania, prin clauze de arbitraj. ergo, n-au nevoie de avocati romani. ergo au nevoie de consultanti. care la un anumit nivel trebuie sa aiba o anumita experienta. experienta la care romania are muuuulllt de lucru.asa ca tot consultantii romani sunt preferati ca presigiu, reputatie, soliditate (lucruri atit de importante cind lucrezi cu increderea oamenilor de afaceri). valori adaugate pe care consultantul roman le poate oferi doar rareori si oricum pe tranzactii la un nivel destul de redus de complexitate. asta e.
Comment from: dan.stoica
erata: evident voiam sa spun “consultantii straini sunt preferati” scuze
Dreptul comertului international ar fi unul din punctele mele de mare interes, ma bucur ca ai scris ceva in legatura cu aplicarea acestei materii deosebit de frumoase - o sintetizare a intregului drept privat (civil, comercial, international privat in special).
Poate o idee sa iti dea si articolul asta
http://www.adevarulonline.ro/articole/zamfirescu-predoiu-in-topul-international/305083
In rest, nu ma pricep atit de bine la piata avocaturii in .ro, dar cred ca acea comparatie cu piata de bricolaj nu este foarte reusita, pentru ca cred ca se refera la cifra de afaceri. Ori daca ne uitam la cheltuielile pe care le au niste firme de bricolaj cred ca sunt mult mai mari decit cele ale unei firme de avocati.