Povestea legata de dreptul la replica pe Internet mi se pare mai complicata decat ar parea la prima vedere. Daca in cazul unui ziar sau TV, are o insemnatate faptul ca in acelasi loc se poate face o dezmintire,
presupunindu-se ca exista privitorii fideli ce vor receptiona si celalalt punct de vedere - in cazul Internetului lucrurile nu mai par asa de simple - o insemnare care e pe prima pagina a unui blog intra automat in arhiva, cel ce a citit o data un anumit articol poate sa nu mai intre pe acel site niciodata (sau nu la aceeasi stire - de ce ar citi-o de 2 ori), etc. ?

Dar faptul ca e un domeniu sensibil si greu de reglementat (ca de altfel orice avind legatura cu Internetul) nu ii impiedica pe multi sa incerce (nu e vorba de Romania aici - unde inca nu este reglementat nimic pe aceasta tema).

Consiliul Europei a dezvoltat inca din 2004 o Recomandare privind dreptul la replica pe Internet - Rec(2004)16 of the Committee of Ministers to member states on the right of reply in the new media environment.

Parlamentul European adopta si el o Recomandare promovata de Consiliu care se refera si la dreptul la replica in new media - Recommendation of the European Parliament and of the Council on the protection of minors and human dignity and on the right of reply in relation to the competitiveness of the European audiovisual and online information services industry si care ne zice ca ar fi bine daca statele membre s-ar gindi sa bage asa ceva in legislatia interna (considering the introduction of measures into their domestic law or practice regarding the right of reply or equivalent remedies in relation to on-line media).

Si Comisia a vrut sa bage ceva similar in noua directiva privind serviciile media audiovizuale, dar in ultima varianta a restrins-o doar la televiziunea clasica.

Franta, intotdeauna mai catolica decit Papa, avea o asemenea dispozitie in legea lor din 2004 care implementa directiva privind comertul electronic . Dar era doar un text generic care, iata ca devine mai precis o data cu un Decret din 24 Octombrie 2007 care precizeaza termenii in care se realizeaza acest drept la replica. Textul nu este spectaculos, fiind similar cu cel frantuzesc pentru media clasica, dar sunt curios cum o sa se aplice in practica - pentru ca aici e marea buba. Si ca dovada ca nu numai legiuitorul roman arata ca nu are habar de Internet, iata-i si pe frantuji ce stipuleaza ca "raspunsul nu poate fi mai mare de 200 de linii."

Cine stie cit e o linie pe Internet ? :)

Si pentru ca tot suntem la capitolul aplicarii legilor pe Internet, sa notam si un articol al lui Lionel Thoumyre ce discuta pe tema a 2 decizii din Franta - cit de responsabili sunt gazduitorii de continut.
Ca si decizia un judecator mai cu cap din Germania care a considerat ca este practic imposibil sa aplici o interdictie pe Internet pentru cetatenii unui anumit Land (era vorba de jocurile de noroc pe Internet), astfel incit a declarat legea ca fiind "nula si neavenita".