Drept & Internet - noutati si opinii

Update 12.03 - s-a anunțat data plenarei la care se va vota propunerea de directiva - 26 & 27 martie 2019.

Dacă nu ați urmărit îndeaproape dezbaterile din zona publică pe proiectul de directivă pentru o așa-zisă "reformă copyright", puteți afla că Germania și Franța au ajuns la un compromis, deci președiția română a Consiliului poate "bifa un succes" de pe 13 februarie, iar proiectul se apropie de finalizare, urmând doar ultimul vot final din Parlamentul European la finalul lui martie 2019. Modificările nu sunt deloc substanțiale, iar articolele 11 și 13 au același spectru negativ, în opinia mea. (o analiza bună a formei finale a art 13 o găsiti la Communia).

Daca vreti însă sa va clarificati ideile sau intereseaza detaliile proiectului de directiva de "copyright reform" care este pe punctul de a fi votat de Parlamentul European, dar si ce impact ar putea sa aiba asupra Internetului european și nu numai, va recomand sa citiți întrebările si răspunsurile din sesiunea de AMA (Ask Me Anything) cu europarlamentarul Julia Reda din 7 Martie 2019 pe Reddit r/Europe.. Julia este unul din cei mai activi europarlamentari împotriva directivei

Pentru cei care sunt interesati de argumente pro-directiva (in special art 11 si 13), a avut loc un interesant AMA pe 6 Martie 2019, tot pe r/Europe, cu unul din asistentii unuia dintre europarlamentarii (Joulaud) care au negociat si sustinut propunerea de directiva.

Dincolo de opiniile mele personale (no suprise there! - am mai scris si despre articolul 11 si articolul 13), este extrem de util să vezi cum se poate discuta pe argumente (cu pasiune, uneori!), dar cu respect pentru opinia celuilal. Pe politici publice care ne afecteaza pe toti. Intr-un fel e mai bine ca dezbaterea asta are loc la nivel european și nu național.

Deci să ne bucurăm că suntem parte din UE și putem să dezbatem și așa. In conditiile in care în România se "dezbat" la TV OUG-uri după ce au fost adoptate. Asta spune tot despre cultura noastra pe procesul legislativ sî cum o astfel de atitudine în loc să ne scoată din minți intra în normal. Nici măcar nu trebuie intram pe fondul a ceea ce s-a adoptat.

Șî dacă tot vorbeam de democrație europeană, nu uitațî sa votați la alegerile europarlamentare din mai.

Iar dacă vreți o participare activă în democrația europeană, există unelte online făcute de activiști care vă permit o participare activă:

• Puteți să vă sunați gratuit europarlamentarul/a să vă spuneți opinia voastră despre articolul 11 si 13. Sau despre ce vreți voi
• Puteți sa-i anuntați că nu îi veți vota, dacă se adoptă proiectul actual. . Găsiți pe site-ul ApTI și lista de europarlamentari români care se pare că vor candida din nou la alegerile din mai 2019.

Update 8.03 - Iar daca vreți sa vedeti democrația europeană în acțiune cu bune și cu rele - puteți să mergeți la Bruxelles sau Strasbourg să vorbiți cu europarlamentarii despre proiectul de "reformă copyright". Colegii din EDRi au si un grant pentru a acoperi costurile de deplasare pentru o astfel de actiune. EDRi va organiza un workshop cu o zi înainte de plecare, pentru cei cu mai puțină experiență în domeniul advocacy.

Autoritatea de protectia a datelor din Franta a amendat Google cu 50 de milioane de euro pentru incalcarea GDPR - ca urmare a sesizărilor de la organizații non-guvernamentale care se ocupa de respectarea drepturilor civile digitale - in cazul nostru  None of Your Business  si LaQuadratureDuNet.

Patru chestiuni de detaliu, dar care merita punctate daca cititi comunicatul si decizia:

• Ati observat ca Google isi schimba - chiar de astazi - termenii de utilizare, acum toate serviciile pt consumatori fiind in mod clar oferite de "Google Irlanda"? Acum intuiti de ce, nu? Parte din explicatie este si decizia de mai sus, unde s-a decis ca autoritatea din Franta este competenta, și nu se implica principiul "one stop shop". S-ar putea ca data viitoare, sa poată ca doar cea din Irlanda sa aplice sanctiuni...
• S-a considerat ca nu exista un consimtamant valid pentru personalizarea reclamelor. Daca asta nu este, va dati seama ca toate site-urile care te forteaza sa iti dai "acordul" nu au nicio sansa sa se considere că iau un consimțământ. Oricum este clar - sper ca pentru toata lumea, macar acum - ca nu este legal conform GDPR sa obligi utilizatorul să accepte reclame personalizate pentru folosirea altor servicii.
• S-a mentionat ca este o incalcarea continua, iar sanctiunea este mai mare datorita pozitiei dominante a Google pe sistemele de operare Android de pe mobile. Deci este posibila revenirea cu o sanctiune mai dura, daca nu sunt adresate problemele ridicate...
• A durat 8 luni investigația...

Curtea Europeana de Justitie a decis astazi că directiva europeana privind pastrarea datelor de trafic (data retention) este nevalida, incalcand in mod grosolan drepturile omului in general si dreptul la viata privata in special. (vezi decizie integrala - in engleza)

Cazul nu poate decat sa imi dea apa la moara, pentru ca am scris de 10 ani  despre ineptia asta si am argumentat fie la nivel national sau european de ce avem de a face cu o incalcare crasa a drepturilor omului. Evident “expertii romani” au putut sa scrie in lege si ca nu exista un impact la adresa dreptului la viata privata.

Dupa ce inclusiv Curtea Constitutionala romana a decis ca legea nationala este o mare porcarie, iata ca si Curtea Europeana de Justitie - in 2 cazuri conexate initiate de colegi din EDRi (AK vorrat Austria si Digital Rights Ireland) desfiinteaza fara drept de apel si cu argumente irefutabile ceea ce am argumentat in ultimii 10 ani:

Curtea consideră că prin impunerea păstrării acestor date și permițând accesul autorităților naționale competente, directiva reprezintă o imixtiune deosebit de gravă în drepturile fundamentale la respectarea vieții private și la protecția datelor cu caracter personal. În plus, faptul că păstrarea și utilizarea ulterioară a datelor sunt efectuate fără ca abonatul sau utilizatorul înregistrat să fie informat poate da persoanelor vizate sentimentul că viața lor privată este obiectul unei supravegheri constante.

si

Curtea consideră că prin adoptarea directivei privind păstrarea datelor, legiuitorul Uniunii a depășit limitele impuse de respectarea principiului proporționalității. (…)  ingerința amplă și deosebit de gravă în drepturile fundamentale în cauză nu este suficient delimitată pentru a garanta că ingerința respectivă se limitează efectiv la strictul necesar.

Sunt bucuros pe de o parte pentru ca argumentele aduse vreme de ani de zile (nu numai in Romania) sunt reluate intr-o decizia a celei mai inalte Curti din Uniunea Europeana. In acelasi timp sunt trist pentru ca toate argumentatiile legate de acest subiect s-au lovit de prea multe urechi si minti inchise, pentru care drepturile omului sunt doar niste litere pe o hartie. Daca nu luam in serios ce ne califica drept oameni, avem toate sansele sa creeam un regim juridic in care suntem doar niste animale.

Marturisesc ca inca nu stiu ce se va intampla cu legile de implementare ale directivei, fiind o chestie procedurala europeana care ma depaseste. Observ doar ca in comuncatul de presa se conteaza ca “Întrucât Curtea nu a limitat efectele în timp ale hotărârii, declararea nevalidității își produce efectele de la data intrării în vigoare a directivei.", ceea ce ar putea sa insemne ca toate legile de implementare incalca drepturile omului, iar toate cazurile care sunt bazate pe aceste legi sunt bazate pe probe obtinute pe o lege neconstitutionala. Ramine de vazut - o sa intreb niste oameni mai destepti decat mine.

Oricum, aceasta decizie este probabil cea mai importanta hotarire a CJE cu privire la drepturile omului. Din cite stiu eu, s-ar putea sa fie si prima care invalideaza o directiva pentru incalcarea drepturilor omului prevazute in Carta Europeana.

Parlamentul European a votat astazi, 3 aprilie 2014, in favoarea unui text care consacra principiul neutralitatii Internetului din punct de vedere legislativ. In mod suprinzator (sau nu!) media online romaneasca a ignorat acest subiect aproape intru totul, desi efectul asupra pietei de servicii ar fi fost unul semnificativ.

“Net neutrality” means the principle according to which all internet traffic is treated equally, without discrimination, restriction or interference, independently of its sender, recipient, type, content, device, service or application.

Desi bucuria in randul suporterilor este mare - pentru ca este si rezultatul unei campanii intense cu peste zecii de mii de emailuri, faxuri si telefoane catre europarlamentari din partea utilizatorilor obisnuiti de Internet - meciul nu este jucat pina la capat. Textul va ajunge acum in Consiliul European unde reprezentantii statelor membre vor putea sa accepte textul adoptat sau sa inceapa alte negocieri cu Comisia si Parlamentul. Care pot sa duca meciul la final sau… in prelungiri. :) (adica sa se inceapa o alta negociere).

Probabil textul de astazi va fi mai vizibil in cadrul campaniei pentru europarlamentare pentru decizia de a aboli taxele de roaming din Decembrie 2015, o decizia logica in sensul unei piete unice europene si in zona telecom.

Dar - cel mai important - cred ca sunt alte 2 idei care merita subliniate:

1. Deciziile importante se iau din ce in ce mai mult la Bruxelles si nu la Bucuresti. Dap, pare o butada europeana, dar textul de mai sus ne da dreptate in special daca ne uitam ca in afara de Olanda si Slovenia, toate statele europene s-au codit sa respecte dreptul la un Internet liber in ciudat tuturor argumentelor de bun simt si a dovezilor clare de blocarea sau limitare a traficului!

Mai mult, textul adoptat este un Regulament, deci va fi direct aplicabil in statele membre.

2. Opinia cetatenilor conteaza.

Cu toate ca este departe de a fi un organism democratic perfect, Parlamentul European ramine deschis si atent la optiunea cetațenilor, exprimate din ce în ce mai mult prin unelte online de activism. Din pacate europarlamentarii romani actuali sunt in mare masura repetenti la aceste mesaje venite din partea cetatenilor interesati. Cu 1-2 exceptii si nici acelea constante, toti europarlamentarii romani nu au catadisctit sa raspunda la intrebarile si problemele adresate public.

In aceste conditii, daca va mai pasa in ce Europa traim, e importanta participarea la alegerile europarlamentare de la sfarsitul lui mai 2014, dar mai ales sa votati cu cei care promit sa respecte drepturile noastre digitale de actori ai Internetului si sa-i trageti de mineca inclusiv pe perioada mandatului.

S-auzim de bine!

Astăzi se desfășoară o campanie masivă coordonată de Electronic Frontier Foundation (EFF) și alte grupuri digitale împotriva monitorizării Internetului de către NSA, GCHQ și alte organisme similare. Principiul este unul simplu: că monitorizarea conținutului de pe Internet, așa cum a demonstrat Snowden că se întâmpla este pur și simplu o încălcare flagrantă a dreptului la viață privată, așa cum este reglementat astăzi prin numeroase tratate internaționale de drepturile omului (ce ar trebui sa fie prioritare fata de orice altă legislația națională).

Campania se numește The Day We Fight Back Against Mass Surveillance
și se concentrează în special pe SUA, unde americanii sunt invitați să își contacteze aleșii și să protesteze față de activitățile NSA. În campania la nivel internațional se încurajează semnarea unui document intitulat Principii internaționale privind aplicarea drepturilor omului în monitorizarea comunicațiilor care explica ce este greșit cu abordarea actuală.

E un gest mic prin care puteți arata ca și vouă va pasă și deja s-au strâns peste 125 000 de semnături și câteva zeci de mii de mailuri si telefoane către legislatorii americani.

Dar exista și alte motive, mai aproape de cămașa voastră, care va permit să fiți implicați în respectarea drepturilor civile digitale, deci puteți fi cetățeni activi și implicați și în următoarele feluri:

• În România o noua instituție din domeniul jocurilor de noroc vrea să transforme ISP-istii în cenzori ai informatiei pe care o transmit (un subiect care re-apare pe agenda publică din partea altor instituiții și unde se confundă aspecte tehnice, juridice și de drepturile omului în mod constant). Puteți citi poziția ApTI si a altor organizații pe această temă.. Între timp proiectul de OG pur și simplu a dispărut din zona de transparenta decizionala (ceea ce nu știu dacă e un semn bun sau rău). Dar puteți să le scrieți un email să le spuneți părerea voastră despre cum au cerut ISP-istilor să le transmită toate site-urile vizitate de clienții lor sau sa blocheze un site. (detalii la Răzvan)


• La nivelul Parlamentului European se va decide până la finalul lunii dacă vom avea Neutralitatea Internetului prin lege sau nu. Deși premisele primelor voturi erau bune în urma unor jocuri mai dubioase decizia e pe muchie de cuțit. Prin aplicația făcuta de EDRi la SaveTheInternet, puteți contacta orice Europarlamentar sunând gratuit, trimițând gratuit un fax sau un simplu email. Acum e banal să participi, deci este doar în mâinile tale dacă îți pasă de Internet sau nu.

• Pe 22-25 Mai 2014 sunt programate alegerile europene. Se știe deja că viitoarea legislatura europeană va avea de luat niște decizii critice în legătură cu o serie de aspecte legate de drepturile tale pe Internet. Este momentul în care poți să fii implicat direct.

  Un proiect al EDRi propune un pact cu o dublă însemnătate. Pe de o parte o listă cu candidații la europarlamentare care promit public să respecte Carta Drepturilor Digitale.
  Pe de cealaltă parte o listă cu cetățeni care promit public să voteze cu unul dintre parlamentarii care respectă Carta. Aceasta este și oportunitatea ta de a maximiza numărul de membri ai Parlamentului European. Nu te costă decât semnarea Cartei ca cetățean cu un simplu email.

Unelte digitale ne pot ajuta să tragem mai ușor la răspundere pe cei care ne conduc. Dar tot noi, ca cetățeni trebuie fim cei activi. Aveți mai sus 4 metode concrete de vă spune părerea la probleme actuale ale Internetului. Dar vă pasă?

Curtea Europeana de Justitie a Uniunii Europene a publicat astazi opinia Avocatului General Cruz Villalón care confirma ca directiva privind pastrarea datelor de trafic este incompatibila cu Carta Drepturilor Fundamentale, in conexarea a 2 cazuri de care v-am mai povestit pe blog.

In opinia care va fi publicata astazi (deocamdata avem doar comunicatul de presa in engleza) Avocatul General ca directiva, ca un intreg, este incompatibila cu obligatiile impuse de Carta, care spune ca orice limitare a drepturilor fundamentale trebuie stabilita prin lege. Directiva constituie o interferenta serioasa cu dreptul fundamental la viata privata, prin obligarea pastrarii datelor de trafic.

Avocatul propune ca Directiva sa fie suspendata, pina cind legislativul UE va implementa masuri de remediere a acestor invaliditati.

Textul integral al Opiniei va fi publicat aici, iar opinia Avocatului General nu este obligatorie pt decizia finala a Curtii Europene de Justitie.

Ieri Curtea Europeana de Justitiei a decis ca integrarea amprentelor digitale in pasapoartele electronice este legala, inclusiv in conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Decizia, pe care va recomand sa o cititi in intregime sau macar comunicatul oficial)

Rezumatul rezumatului deciziei ar fi:

Chiar dacă prelevarea amprentelor digitale şi stocarea lor în pașaport constituie o atingere adusă dreptului la respectarea vieţii private şi dreptului la protecţia datelor cu caracter personal, aceste măsuri sunt în orice caz justificate de obiectivul de a asigura protecţia paşapoartelor împotriva utilizării lor frauduloase.

Pentru cei care imi citesc regulat blogul si au mai citit din ce am vrut sa scriu pe tema asta n-o sa le fie greu sa imi recunoasca dezamagirea. Citeva idei ar trebui discutate din motivarea judecatorilor CEJ:

1. Pentru securitatea voastra, Statul are voie sa va incalce viata privata.

Cam asta inteleg eu din partea de substanta a deciziei. Instanta zice ca:

- daca exista un obiectiv clar stipulat in regulament ("prevenirea falsificării pașapoartelor + prevenirea utilizării lor frauduloase")
- chiar daca tehnologia folosita nu este 100% fiabila ("nu este hotărâtor faptul că metoda menționată nu este pe deplin fiabilă"; “este suficient să reducă în mod considerabil riscul")
- si “măsura de prelevare a amprentelor digitale nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului menționat.”

atunci incalcarea vietii private este acceptabila.

2. Prelevarea amprentelor nu este ceva deosebit dpdv al vietii private

Instanta zice:

În această privință, este necesar să se amintească, pe de o parte, că prelevarea constă numai în luarea amprentei a două degete. Acestea sunt de altfel în mod normal expuse vederii celorlalți, astfel încât nu este vorba despre o operațiune cu caracter intim. Aceasta nu implică nici o neplăcere fizică sau psihică specială pentru persoana interesată (…)

Asta este punctul in care probabil ma despart cel mai mult de motivarea instantei. Eu credeam ca prelevarea amprentelor este un procedeu care este inca legat de Politie sau incarcerare. Nu de identificare. Ei bine, se pare ca am gresit. Atunci, daca intr-adevar este o chestiune banala, ar trebui implementata la intrarea in orice spatiu ne-public.

Exista insa si citeva chestiuni pozitive mentionate de instanta:

3. Prelevarea amprentelor digitale și stocarea lor în pașapoarte sunt o incalcare a vietii private.

Asta ar trebui sa fie la mintea cococosului, doar ca in ultimele dezbateri legate de cartea electronica de identitate s-a sustinut sus si tare ca nu este si ca nu exista nicun impact asupra drepturilor omului. Ei bine instanta constata, fara niciun dubiu, ca aceasta incalcare exista - vezi considerentele 25-30.
Doar ca instanta considera ca aceasta incalcare este justificata in cadrul acestui Regulament.

4. O baza de date centralizata cu amprentele ar fi probabil ilegala.

Regulamentul “nu prevede stocarea amprentelor digitale decât în pașaport, care rămâne în posesia exclusivă a titularului său.

Întrucât acest regulament nu preconizează nicio altă formă și niciun alt mijloc de stocare a acestor amprente, el nu poate fi interpretat, astfel cum se subliniază în considerentul (5) al Regulamentului nr. 444/2009, ca furnizând ca atare un temei juridic unei eventuale centralizări a datelor colectate pe baza acestuia (…)”

Totusi instanta nu se pronunta in mod direct asupra acestui aspect, pt ca nu era cazul in speta. (dar sunt alte state in Europa, care au creat o baza de date centralizata cu toate amprentele colectate)

5. Prelucrarea trebuie sa se faca doar pentru un singur scop, iar datele trebuie sa fie pastrate in singuranta.

“legiuitorul trebuie să se asigure că există garanții specifice care vizează să protejeze eficient aceste date împotriva prelucrărilor necorespunzătoare și abuzive “

“Articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2252/2004 precizează în mod expres că amprentele digitale pot fi utilizate numai pentru a verifica autenticitatea pașaportului și identitatea titularului său.”

“acest regulament asigură o protecție împotriva riscului de citire a datelor care conțin amprente digitale de către persoane neautorizate. În această privință, reiese din cuprinsul articolului 1 alineatul (2) din regulamentul menționat că datele în cauză se stochează pe un suport de stocare integrat în pașaport și de înaltă securitate.”

Concluzie

Cu exceptia cazului in care CEDO ar lua alta decizie in vreun caz similar, situatia pare destul de evidenta dpdv al conflictului dintre documentele biometrice si dreptul la viata privata:

Pasapoartele (sau alte documente) biometrice sunt legale in UE, fiind o incalcare justificata a dreptului la viata privata, cita vreme nu exista o baza de date centralizata, scopul este clar precizat si respectat iar nivelul de securitate este suficient.

Pina una alta, Comisia Europeana a trecut la planul urmator de asigurare a securitatii Smart Borders - o baza de date de 1 miliard de euro - in care sa pastreze toate datele celor ce vor sa intre in UE - 10 amprente + detaliile personale ale oricarei persoane de peste 12 ani. Intr-o baza de date centralizata. Unde sunt limitele? Asta o mai fi proportionala si justificata? :)

Ar fi trebuit să vă spun vreo doua vorbe despre Prism sau Tempora, dar poate lăsăm să se mai liniștească apele (mai ales, asa cum bine zice John Naughton din pacate scandalul nu va avea un ecou deosebit in randul populatiei, care va inghiti si galusca asta).

Asa ca mai bine va zic de doua cazuri interesante.

1. Primul este la Curtea Europeana de Justitie si il priveste pe Google impotriva Autoritatea de Protectia Datelor din Spania, Iata situația de fapt:

La începutul anului 1998, un ziar cu difuzare largă în Spania a publicat în ediţia sa tipărită două anunţuri cu privire la o licitaţie de imobile asociată unei proceduri de executare silită având legătură cu o datorie la asigurările sociale. O persoană era menţionată drept proprietar al acelor imobile. Ulterior, editorul a publicat online o versiune electronică a ziarului menționat.

În noiembrie 2009, persoana menționată l-a contactat pe editorul ziarului afirmând că, la introducerea numelor şi a prenumelui său în motorul de căutare Google, apare trimiterea la paginile cotidianului care conţin anunţurile respective. Aceasta susţinea că procedura de executare silită fusese complet soluţionată de mai mulţi ani şi era lipsită de relevanţă în prezent. Editorul a răspuns că nu putea proceda la ştergerea datelor sale, întrucât publicarea se realizase la cererea Ministerului Muncii şi Afacerilor Sociale din Spania.

În februarie 2010, persoana respectivă a contactat Google Spania şi a solicitat ca la introducerea numelor şi a prenumelui său în motorul de căutare Google linkurile către ziarul respectiv să nu mai apară în rezultatele căutării. Google Spania a transmis solicitarea către Google Inc., cu sediul social în California, Statele Unite, considerând că aceasta din urmă era societatea care furniza serviciul de căutare pe internet.

Ulterior, persoana menționată a formulat o reclamaţie la Agencia Española de Protección de Datos (Agenția spaniolă pentru protecția datelor, denumită în continuare „AEPD”) împotriva editorului și Google. Directorul AEPD a pronunţat la 30 iulie 2010 o decizie prin care a admis reclamaţia formulată împotriva Google Spania şi Google Inc., pe care le-a obligat să adopte măsurile necesare pentru a scoate datele din indexul lor şi pentru a face imposibil accesul ulterior la aceste date. Reclamaţia formulată împotriva editorului a fost însă respinsă deoarece publicarea datelor în presă fusese justificată din punct de vedere juridic. Google Spania şi Google Inc. au formulat două acţiuni la Audiencia Nacional (Înalta Curte de Justiție, Spania), prin care au solicitat anularea deciziei AEPD. În acest context, instanța spaniolă a adresat Curții mai multe întrebări preliminare.

Cazul inca nu s-a decis, dar a fost publicata opinia Avocatului general (care nu este obligatorie pt Curte) si care raspunde, zic eu foarte pertinent, la 2 chestiuni destul de complicate:

• Ii este aplicabila legislatia nationala a unui stat lui Google Inc.? Raspunsul pe scurt este: DA, atita vreme cit face afaceri in acel stat
  “legislația națională privind protecția datelor se aplică furnizorului de motor de căutare atunci când înfiinţează într-un stat membru un birou sau o filială, care este destinată promovării şi vânzării spaţiului publicitar de pe pagina motorului de căutare și a cărei activitate este orientată către locuitorii acelui stat.”
• Este Google responsabil de continutul paginilor indexate care apar in cautarile sale? (am largit un pic spectrul). Raspunsul scurt este NU.
  o autoritate naţională pentru protecţia datelor nu poate solicita unui furnizor de servicii de motor de căutare să retragă o informaţie din indexul său, cu excepţia cazurilor în care acest prestator de servicii nu a respectat codurile de excludere sau nu a respectat solicitarea site-ului web cu privire la actualizarea memoriei cache.

2. Al doilea caz vine de la Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) si priveste accesul la informatiile publice in cazul supravegherii electronice in cazul Youth Initiative for Human Rights v. Serbia. Intrebarea adresata catre SRI-ul din Serbia a fost - cite persoane au fost supravegheate electronic de catre serviciile secrete sirbesti in 2005. Serviciile secrete nu au putut sa dea un raspuns, in ciuda unei decizii favorabile a unei instante.

CEDO a decis sa avem de a face cu o incalcare a art 10 a Conventiei Europene a Drepturilor Omului, considerind ca “libertatea de a primi informatii” contine dreptul de acces la informatii.

Mi se par insa mult mai pline de substanta opiniile suplimentare din partea a doi judecatori ai curtii (text original in engleza, sublinierile imi apartin)

1. In the world of the Internet the difference between journalists and other members of the public is rapidly disappearing. There can be no robust democracy without transparency, which should be served and used by all citizens.

2. The case raises the issue of the positive obligations of the State, which arise in respect of the accessibility of data controlled by Government. The authorities are responsible for storing such information and loss of data cannot be an excuse, as the domestic authorities erroneously claimed in the present case. The difference between the State’s negative and positive obligations is difficult to determine in the context of access to information. Given the complexity of modern data management the simple lack of a prohibition of access may not suffice for the effective enjoyment of the right to information.

3. Without prejudice to the specific circumstances of the Leander case, to grant the citizen more restricted access to important information that concerns him or her and is generated or is used by the authorities than to the general public on public information may seem illogical, at least in certain circumstances. An artificial distinction between public data and data of personal interest may even hamper access to public information. Of course, access to information under Article 10 must respect, in particular, informational self-determination and the considerations referred to in Klass and Others v. Germany (6 September 1978, § 81, Series A no. 28).