Ieri Curtea Europeana de Justitiei a decis ca integrarea amprentelor digitale in pasapoartele electronice este legala, inclusiv in conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Decizia, pe care va recomand sa o cititi in intregime sau macar comunicatul oficial)

Rezumatul rezumatului deciziei ar fi:

Chiar dacă prelevarea amprentelor digitale şi stocarea lor în pașaport constituie o atingere adusă dreptului la respectarea vieţii private şi dreptului la protecţia datelor cu caracter personal, aceste măsuri sunt în orice caz justificate de obiectivul de a asigura protecţia paşapoartelor împotriva utilizării lor frauduloase.

Pentru cei care imi citesc regulat blogul si au mai citit din ce am vrut sa scriu pe tema asta n-o sa le fie greu sa imi recunoasca dezamagirea. Citeva idei ar trebui discutate din motivarea judecatorilor CEJ:

1. Pentru securitatea voastra, Statul are voie sa va incalce viata privata.

Cam asta inteleg eu din partea de substanta a deciziei. Instanta zice ca:

- daca exista un obiectiv clar stipulat in regulament ("prevenirea falsificării pașapoartelor + prevenirea utilizării lor frauduloase")
- chiar daca tehnologia folosita nu este 100% fiabila ("nu este hotărâtor faptul că metoda menționată nu este pe deplin fiabilă"; “este suficient să reducă în mod considerabil riscul")
- si “măsura de prelevare a amprentelor digitale nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului menționat.”

atunci incalcarea vietii private este acceptabila.

2. Prelevarea amprentelor nu este ceva deosebit dpdv al vietii private

Instanta zice:

În această privință, este necesar să se amintească, pe de o parte, că prelevarea constă numai în luarea amprentei a două degete. Acestea sunt de altfel în mod normal expuse vederii celorlalți, astfel încât nu este vorba despre o operațiune cu caracter intim. Aceasta nu implică nici o neplăcere fizică sau psihică specială pentru persoana interesată (…)

Asta este punctul in care probabil ma despart cel mai mult de motivarea instantei. Eu credeam ca prelevarea amprentelor este un procedeu care este inca legat de Politie sau incarcerare. Nu de identificare. Ei bine, se pare ca am gresit. Atunci, daca intr-adevar este o chestiune banala, ar trebui implementata la intrarea in orice spatiu ne-public.

Exista insa si citeva chestiuni pozitive mentionate de instanta:

3. Prelevarea amprentelor digitale și stocarea lor în pașapoarte sunt o incalcare a vietii private.

Asta ar trebui sa fie la mintea cococosului, doar ca in ultimele dezbateri legate de cartea electronica de identitate s-a sustinut sus si tare ca nu este si ca nu exista nicun impact asupra drepturilor omului. Ei bine instanta constata, fara niciun dubiu, ca aceasta incalcare exista - vezi considerentele 25-30.
Doar ca instanta considera ca aceasta incalcare este justificata in cadrul acestui Regulament.

4. O baza de date centralizata cu amprentele ar fi probabil ilegala.

Regulamentul “nu prevede stocarea amprentelor digitale decât în pașaport, care rămâne în posesia exclusivă a titularului său.

Întrucât acest regulament nu preconizează nicio altă formă și niciun alt mijloc de stocare a acestor amprente, el nu poate fi interpretat, astfel cum se subliniază în considerentul (5) al Regulamentului nr. 444/2009, ca furnizând ca atare un temei juridic unei eventuale centralizări a datelor colectate pe baza acestuia (…)”

Totusi instanta nu se pronunta in mod direct asupra acestui aspect, pt ca nu era cazul in speta. (dar sunt alte state in Europa, care au creat o baza de date centralizata cu toate amprentele colectate)

5. Prelucrarea trebuie sa se faca doar pentru un singur scop, iar datele trebuie sa fie pastrate in singuranta.

“legiuitorul trebuie să se asigure că există garanții specifice care vizează să protejeze eficient aceste date împotriva prelucrărilor necorespunzătoare și abuzive “

“Articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2252/2004 precizează în mod expres că amprentele digitale pot fi utilizate numai pentru a verifica autenticitatea pașaportului și identitatea titularului său.”

“acest regulament asigură o protecție împotriva riscului de citire a datelor care conțin amprente digitale de către persoane neautorizate. În această privință, reiese din cuprinsul articolului 1 alineatul (2) din regulamentul menționat că datele în cauză se stochează pe un suport de stocare integrat în pașaport și de înaltă securitate.”

Concluzie

Cu exceptia cazului in care CEDO ar lua alta decizie in vreun caz similar, situatia pare destul de evidenta dpdv al conflictului dintre documentele biometrice si dreptul la viata privata:

Pasapoartele (sau alte documente) biometrice sunt legale in UE, fiind o incalcare justificata a dreptului la viata privata, cita vreme nu exista o baza de date centralizata, scopul este clar precizat si respectat iar nivelul de securitate este suficient.

Pina una alta, Comisia Europeana a trecut la planul urmator de asigurare a securitatii Smart Borders - o baza de date de 1 miliard de euro - in care sa pastreze toate datele celor ce vor sa intre in UE - 10 amprente + detaliile personale ale oricarei persoane de peste 12 ani. Intr-o baza de date centralizata. Unde sunt limitele? Asta o mai fi proportionala si justificata? :)