Intr-o scrisoare deschisa pentru primul ministru (vezi mai jos) presedintele in functie al ANRC (Autoritatea Nationala de Reglementare in Comunicatii ) Ion Smeeianu protesteaza impotriva recentei abrogari, la sfarsitul saptamanii trecute, a unei prevederi a Ordonantei de urgenta 79/2002, care stabilea ca presedintele si vicepresedintele ANRC pot fi revocati de catre premier doar pentru incalcarea legii in domeniu sau pentru o condamnare penala prin hotarare judecatoreasca definitiva. Prin modificarea procedurii, presedintele si vicepresedintele Autoritatii vor putea fi revocati din functie de presedintele Romaniei, la propunerea premierului. Vezi stire

Dincolo de conotatiile politice ale evenimentului, trebuie sa remarcam faptul ca o asemenea decizie este contrara normelor europene in domeniu ( invocate in mod ciudat de Guvern ?! ) si creeaza posibilitatea ca ANRC sa se transforme intr-un instrument aflat exclusiv la cheremul politic.

In proiectele initiale ale guvernului aparea ca prioritate trecerea ANRC sub control parlamentar, ceea ce era normal din punct de vedere procedural. Prezenta masura insa nu face decit sa ridice unele semne de intrebare cu privire la modul in care PSD-izarea s-ar inlocui cu DA-izarea, precum si la perceptia actualului guvern cu privire la rolul autoritatilor independente din diverse domenii ale economiei ( vezi si ANRE sau ANRGN ) .

Mai mult reactia Guvernului apare chiar daca actualei conduceri ANRC nu i se poate imputa ceva concret cu privire la modul de reglementare al pietei.

Domnule Prim-Ministru,

De la început doresc să precizez faptul că această scrisoare nu reprezintă
un gest politic.

Ea este o reacţie a reprezentantului unei instituţii guvernamentale la un
eveniment care nu va întârzia să producă efecte extrem de negative asupra
statutului şi imaginii, deopotrivă interne şi internaţionale, a Executivului
de la Bucureşti şi, implicit, asupra statutului şi imaginii României ca ţară
care se pregăteşte să devină membră a Uniunii Europene.

Un comunicat lapidar al Biroului de Presă al Guvernului informa în seara
zilei de vineri, 25 februarie, că "Executivul a abrogat alineatul (2) al
articolului 38 din OUG nr.79/2002, care prevedea posibilitatea revocării
preşedintelui şi vicepreşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în
Comunicaţii (ANRC) dacă încălcau prevederile OUG nr.79/2002 sau dacă erau
condamnaţi penal prin hotărâre judecătorească definitivă."

Explicaţia furnizată în comunicat este că "articolul menţionat venea în
contradicţie cu Legea nr.90 din 2001 privind organizarea şi funcţionarea
Guvernului României şi a ministerelor şi, în plus, decizia va permite
asigurarea eficienţei instituţiilor guvernamentale şi va asigura
compatibilitatea normelor şi organismelor publice interne cu normele şi
instituţiile europene."

Ca preşedinte încă în funcţie al Autorităţii Naţionale de Reglementare în
Comunicaţii, am datoria de a vă informa asupra consecinţelor acestui act.

Înlăturând această garanţie elementară de independenţă, care era menită să
protejeze conducerea ANRC de influenţele de ordin politic, din orice parte
ar veni ele, Guvernul României demonstrează că doreşte să transforme
Autoritatea într-un instrument uşor de manevrat. Acest organism a fost
construit pe standardele de independenţă şi profesionalism ale Uniunii
Europene.

Crearea lui a fost gestul prin care România a dat Uniunii Europene în anul
2002 cel mai puternic semnal că vrea într-adevăr să transforme o piaţă
afectată de monopol, aşa cum a fost piaţa românească de telecomunicaţii până
la 1 ianuarie 2003, într-o piaţă competitivă, cu instituţii credibile şi
performante. Autoritatea s-a înfiinţat în iunie 2002, iar capitolul de
telecomunicaţii a fost închis patru luni mai târziu.

Rapoartele de ţară succesive ale Comisiei Europene pe anii 2002, 2003 şi
2004 au remarcat progresele continue pe care România le-a făcut în sectorul
telecomunicaţiilor şi serviciilor poştale, domeniile de competenţă ale
Autorităţii.

Această instituţie şi-a dat măsura competenţei prin rezultatele
liberalizării: concurenţa se dezvoltă pe piaţă, în ciuda condiţiilor
economice dificile într-o ţară în tranziţie, în ciuda rezistenţei fireşti a
marilor companii, care şi-au văzut ameninţată cota de piaţă prin apariţia
competitorilor.

Comisia Europeană, în Raportul de ţară pe anul 2004, aprecia că prin
creşterea numărului furnizorilor de servicii de telefonie alternativi,
concurenţi ai fostului monopolist Romtelecom, "comunicaţiile electronice au
devenit o realitate în România".

Începând cu luna februarie 2004, Autoritatea Naţională de Reglementare în
Comunicaţii a devenit membru cu drepturi depline al Grupului
Reglementatorilor Independenţi (IRG) şi observator în cadrul Grupului
Reglementatorilor Europeni pentru Reţele şi Servicii de Comunicaţii
Electronice (ERG).

Dobândirea acestor două calităţi a însemnat pentru România o recunoaştere
oficială ca stat care se aliniază la normele europene de reglementare a
pieţelor de comunicaţii electronice, iar pentru Autoritate o recunoaştere a
statutului de independenţă, care i-a conferit dreptul de a participa la
crearea regulilor jocului pe piaţa comună europeană în acest domeniu.

Autoritatea a trebuit să facă dovada respectării unor criterii de
independenţă pentru a primi acest statut. Unul dintre criteriile examinate a
fost existenţa unui mandat al conducerii, cu o durată determinată, pe
perioada căruia revocarea să nu fie posibilă decât în circumstanţe
extraordinare, expres stabilite de lege.

Autoritatea a trecut acest test, pentru că alineatul (2) al articolului 38
din OUG nr.79/2002 prevedea posibilitatea revocării preşedintelui şi
vicepreşedintelui numai în cazul în care aceştia încălcau prevederile OUG
nr.79/2002 sau dacă erau condamnaţi penal prin hotărâre judecătorească
definitivă.

În mod evident, aceste garanţii de independenţă nu contravin dreptului
Primului-Ministru de a numi conducerea Autorităţii, însă, ca şi în cazul
altor organisme publice independente numite de către autorităţi politice,
acest lucru ar fi trebuit realizat la sfârşitul mandatului actualei
conduceri a ANRC, în anul 2007, urmând ca şi preşedintele numit de
Dumneavoastră să se bucure de aceleaşi garanţii legale de independenţă,
indiferent de forţele politice aflate la guvernare într-un moment sau altul.

Posibilitatea creată acum, prin abrogarea acestui text de lege, ca
preşedintele şi vicepreşedintele Autorităţii, arbitrul pieţei de
comunicaţii, să fie revocaţi în mod absolut discreţionar de către un guvern
care deţine încă pachete substanţiale de acţiuni la unii dintre cei mai mari
jucători de pe piaţă (46% la Romtelecom, 100% la Societatea Naţională de
Radiocomunicaţii, 100% la Poşta Română ) va compromite iremediabil
credibilitatea acestei instituţii. Independenţa Autorităţii este esenţială
pentru ca ea să aibă forţa de a impune măsuri uneori dure, pentru a face
posibilă intrarea pe piaţă a unor competitori ai companiilor enumerate mai
sus, chiar dacă astfel ar contraveni intereselor unui Guvern-administrator
al acestor companii.

Prin măsura luată de Guvernul pe care îl conduceţi, ANRC devine o instituţie
eminamente politică, fiind în mod structural în imposibilitate de a-şi
exercita în mod obiectiv şi cu profesionalism atribuţiile legale, având în
vedere că asupra conducerii instituţiei va plana în permanenţă ameninţarea
revocării din funcţie fără nici o justificare.

Ridicând garanţiile de independenţă ale conducerii ANRC, executivul de la
Bucureşti demonstrează că doreşte să îşi subordoneze puterea de decizie a
Autorităţii, dând un semnal negativ unei pieţe aflate în plină dezvoltare,
investitorilor, care vor înţelege că ANRC era un factor incomod pentru
Guvern tocmai prin statutul său de independenţă, şi organismelor europene,
care vor privi acest gest ca pe o încălcare a angajamentelor luate de
România în procesul de aderare.

În calitate de cetăţean al României, am încă şi mai mult îndatorirea de a vă
atrage atenţia asupra caracterului profund neconstituţional al actului
aprobat de Guvernul pe care îl conduceţi. Nu cunosc care au fost raţiunile
"urgenţei" ce trebuia să fundamenteze decizia de a adopta o asemenea
ordonanţă, al cărei articol unic nu vine decât să înlăture garanţiile de
independenţă intrinseci statutului unui arbitru imparţial al pieţei de
comunicaţii electronice.

Nu a existat nici o disfuncţionalitate în relaţia ANRC cu Guvernul, astfel
încât să fie justificată urgenţa emiterii acestui act normativ. Abrogarea
alineatului (2) al articolului 38 ar fi putut fi făcută prin lege, timpul
necesar adoptării unei legi cu articol unic nefiind foarte mare, acest lucru
dând ocazia ca această măsură să fie dezbătută în profunzime pentru a se
vedea dacă, într-adevăr, toate organismele implicate în acest domeniu
(Ministerul Integrării Europene, Comisia pentru Tehnologia Informaţiilor şi
Comunicaţiilor din Camera Deputaţilor etc.) o apreciază ca fiind conformă cu
obiectivele României de aderare la Uniunea Europeană.

Aş dori să vă întreb, domnule Prim-Ministru, în acest context, de ce această
ordonanţă nu a obţinut avizul Ministerului Integrării Europene, care ar fi
trebuit să certifice că acest act normativ asigură "compatibilitatea
normelor şi organismelor publice interne cu normele şi instituţiile
europene", aşa cum Biroul de Presă al Guvernului o declară.

De altfel, este, cred, legitim, să mă întreb cum anume măsura luată de
Executiv, al cărei singur efect este slăbirea independenţei Autorităţii, va
conduce la realizarea obiectivelor din Programul de Guvernare, care prevede
trecerea Autorităţii sub control parlamentar tocmai pentru a-i creşte gradul
de independenţă.

Ca om, trebuie să vă fac cunoscut, Dumneavoastră şi opiniei publice, că
acest act marchează apogeul unui şir de presiuni care s-au făcut în ultimele
săptămâni asupra mea. Mi s-a cerut să demisionez din funcţia de preşedinte
al Autorităţii, fără a mi se ascunde nici un moment că trebuie să las locul
unei persoane care se califică mult mai bine pentru această poziţie prin
meritul de a fi susţinut echipa politică aflată în prezent la guvernare, pe
vremea când aceasta se afla în opoziţie. Nu am acceptat şi am cerut să se
respecte legea. Lege care, dacă nu a putut fi respectată, a fost abrogată.

Brutalitatea gestului vine să confirme că pentru scopul înlăturării mele din
funcţie, nici Constituţia, nici legea şi nici chiar angajamentele
internaţionale ale României nu au fost un obstacol de neînvins. Din respect
pentru organizaţia pe care am reprezentat-o vreme de doi ani şi jumătate şi
faţă de colegii mei, nu îmi voi înainta demisia, ci voi aştepta să folosiţi
posibilitatea pe care actul promovat săptămâna trecută v-a creat-o pentru a
mă demite. Sper numai, spre binele pieţei româneşti de comunicaţii şi pentru
a nu compromite iremediabil încrederea cetăţenilor acestei ţări în statul de
drept, că nu veţi modifica legea ori de câte ori interesele de moment o vor
cere.

Cu stimă,

ION SMEEIANU

Preşedintele
Autorităţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii