Articol publicat in revista Link2eCommerce

In Romania se adopta legi cu toptanul. Procesul de integrare europeana ne forteaza (oare?) sa traducem ( scuze, sa implementam) noi si noi kilograme de legi care apar peste noapte in Monitorul Oficial si devin obligatorii, indiferent daca le stim sau nu, pentru noi toti : antreprenori, consumatori, internauti, webmasteri sau designeri de pagini web. Gasim norme legislative care merg de la eticheta ecologica pentru grupul de produse calculatoare portabile pina la norme specializate pentru activitatile electronice ale notarului.
Bun! Ce facem cu ele ?
In primul rind, daca discutam despre legi, cu totii trebuie sa intelegem ca dincolo de intreg procesul de elaborare legislativa (si care ar fi bine sa il detaliez intr-un articol separat pentru ca sunt multe chestiuni care ar trebui stiute) si de tot procesul de adoptare al legii, mai exista un pas la fel de important – si anume punerea ei in aplicare. Iar eu cred ca orice punere in aplicare a unei legi ar trebui sa inceapa cu Informarea. Informarea celor care au obligatii noi conform legii, informarea consumatorilor cu privire la drepturilor lor, informarea autoritatilor ca li s-a mai dat o sarcina, dar nu li se suplimenteaza bugetul. Sigur ca pentru informare ne trebuie bani si ca bugetul este limitat, dar practica ne arata ca lipsa acesteia duce in multe cazuri la inaplicarea ei (care ne doare mai tare cind este subliniata si in Raport UE privind Romania).
Legat de subiectul anterior eu as propune ceva – de fiecare data cind este invitat un membru al unei institutii guvernamentale la o conferinta – sa nu mai prezinte starea natiunii si cum merge domeniul, ci sa ia ultimul act normativ promulgat, aprobat sau adoptat si sa Informeze participantii cu privire la dispozitii, posibile efecte asupra pietei si cum ii influenteaza pe principalii subiecti. Este doar o propunere…

In al doilea rind important e sa stim cam care sunt legile din domeniul IT si care sunt principiile pe baza carora au fost realizate. Prin aceasta rubrica cam asta vrem sa facem: Informare. Daca va intereseaza mai mult decit principiile sau unele explicatii practice si vreti sa cititi textul integral, cel mai bine este sa mergeti pe www.legi-internet.ro si gasiti acolo cam toate legile din domeniu puse pe categorii.
Sa ne uitam asadar in fuga la Legea comertului electronic – 365/2002.

Este o lege care are destule articole ce ar intra in categoria protectia consumatorului. Unul dintre principiile care sta la baza ei este : Informarea consumatorului. ( vezi art 5, art 6 alin 2 lit b, art.8). In principiu consumatorul (in cazul nostru internautul) trebuie sa afle in mod clar si direct principalele informatii cu privire ce vede online. Adica nu doar numele firmei care administreaza o pagina (atentie, nu care o gazduieste! ), ci si datele de contact, inclusiv telefon, fax si e-mail, codul unic de inregistrare si alte date publice.
De ce ? Pentru ca spre deosebire de mediul offline unde magazinul din colt va fi intotdeauna acolo (pina cind da faliment), in mediul online un magazin poate astazi sa fie, iar maine sa nu-l gasesti. Pur si simplu este o masura creata pentru a creste increderea in cei care vind diverse servicii online.

Cui ii revine obligatia a prezenta aceste informatii ? Oricarui site ? Nu.
Categoric nu. Legea romana foloseste sintagma de “furnizor de servicii ale societatii informationale” ( vezi definitii la art.1,pct 1-3. A se lua in considerare si modificarile ce probabil se vor aduce prin propunerea MCTI (http://www.mcti.ro/2591.html ) . Interpretarea mea ar fi ca aceasta prevedere ar trebui sa se aplice in mod obligatoriu. magazinelor online si oricaror altor.servicii online platite ( de ex.o firma care vinde domenii online) Eu as considera-o obligatorie si pentru firmele care ofera gazduire, servicii de e-mail, blog sau forum in mod gratuit. Este de asemenea recomandabil si pentru alte serviciile online gratuite, in special daca se culeg date cu caracter personal, alte site-uri cu trafic mare sau care permit interactiunea utilizatorilor (in special pentru a se delimita obligatiile de raspundere cu privire la continut). In cazul site-urilor care ofera doar informatie, nu poate sa existe o obligatie sau recomandare in acest sens, dar cel putin o adresa de e-mail valida poate fi utila.

Cum se indeplineste obligatia ? Cred ca simpla mentionare a acestor informatii minime pe pagina de contact ar fi suficienta, atita vreme cit pagina de contact este direct accesibila de pe orice pagina a unui site. A! Si nu scrisa cu font alb pe background alb :-)

Acum nu mai trebuie decit sa verificati si pagina dumneavoastra sa vedeti daca aveti aceste date sau nu.