Bogdan, ca sa incep cu finalul, eu zic sa il ignori pe omu in cauza (ala care confunda nesimtirea ironic autodeclarata cu nesimtirea crasa). Sa fie el sanatos si sa isi duca crucea mai departe, spre pripasirea Romaniei moderne si a celor ce il citesc si aproba.

Abordarea lui e genul de reactie care pune blogurile la egalitate cu adunarile asociatiilor de locatari / proprietari de la unele dintre blocurile romanesti. Mult misto, tupeu cat cuprinde, sentiment de preaplin de el (desi preaplin-ul se refera la anumite zone anatomice ale omului). Si tot asa. :)

Uita-l si iarta-l. Ca face ce poate.

In privinta mesei rotunde, noi continuam sa organizam astfel de evenimente. Si vom chema in continuare bloggeri. Si presupun ca impreuna, clarificam macar 5 sau 6 probleme majore ale internetului romanesc pe an. O astfel de initiativa are scopul de a credibiliza internetul, de a-l face mai transparent si mai demn de a fi numit mediu de afaceri.

Spor la treaba si hai sa mergem inainte. :)

Ca participant la masa rotunda din partea unui operator de site de licitatii-instant/microlicitatii/entertainment shopping (asa i se zice in tarile anglo-saxone - vezi Swoopo - www.swoopo.com, primul si cel mai mare site de profil) ma declar multumit de intalnire desi ar fi fost de dorit sa participe mai multi reprezentanti ai autoritatilor. ANPC si Ministerul Finantelor Publice sunt autoritatile cu cel mai greu cuvant de spus in domeniu. Poate apar data viitoare…

In legatura cu intrebarea daca o microlicitatie este sau nu joc de noroc, intrucat nu sunt jurist voi oferi o opinie mai degraba pragmatica, bazata pe realitatea constatata in UE si SUA unde microlicitatiile exista de cativa ani buni.

UE: doar doua state UE permit firmelor rezidente sa organizeze jocuri de noroc online. Acestea sunt Marea Britanie si (fapt mai putin cunoscut) Italia (http://www.igamingbusiness.com/sidebar/70_finance.pdf).

In acelas timp siturile de microlicitatii sunt perfect legale peste tot incepand cu Germania (unde a aparut prima oara - vezi si http://www.guardian.co.uk/media/pda/2008/jul/07/elevatorpitchtelebidwantst). Autoritatile fiscale sunt cel putin la fel de riguroase acolo precum la noi iar faptul ca Swoopo este un AG (SA) in Germania (care nu permite jocuri de noroc online) trebuie sa aiba o explicatie.

Din cate am aflat de la juristii grupului care detine 85% din Internet Mall Online SRL (operatorul www.bidandwin.ro), si care mai are in proprietate asemenea situri in Scandinavia si tarile Baltice, motivul pentru care in zona lor de expertiza juridica aceste situri nu sunt considerate de jocuri de noroc este faptul ca acolo, (ca si la noi), jocul de noroc presupune elemente aleatorii in sensul matematic al termenului.

Eu am fost cadru didactic asociat la ASE in 2003, 2004 si 2005 unde am tinut seminarii de cercetari de marketing - un subiect care foloseste intens statistica si teoria probabilitatilor. Statistica, probabilitatile si matematica in general pot fi extrem de seci si plictisitoare pentru 99,9999% din populatie. Sau pot fi explicate pe intelesul tuturor daca cei care vorbim despre asta ne straduim putin.

Sa consideram cel mai simplu si la indemana experiment aleator: aruncarea zarului. Termenul “aleator” vide de altfel de la cuvantul “zaruri” in latina ("Alea jacta est” - “Zarurile au fost aruncate"). Un zar nemasluit odata aruncat va arata 1, 2, 3, 4, 5 sau 6 fara ca cineva sa poata influenta rezultatul. La fel si bila ruletei se poate opri pe oricare numar intre 1 si 36 sau pe 0 ori 00 (la ruleta americana). Dintr-un pachet de carti corect amestecat intotdeauna cartile vor iesi intr-o succesiune complet intamplatorare s.a.m.d. Din punct de vedere stiintific (si demonstrabil matematic) nimeni nu poate influenta in nici un fel fenomenele respective.

La microlicitatii pe de alta parte rezultatul este, din punct de vedere stiintific/matematic, perfect controlabil. Cine vrea sa castige trebuie doar sa depuna o oferta. Ca procedeul se poate dovedi prea costisitor ca sa fie continuat la infinit este ceva care tine de natura umana, nu de fenomenul fizic sau de modelul matematic care-l descrie.

De aceea, fara sa fie expert in drept, pot sa-mi imaginez de ce chiar si in statele UE unde nu sunt permise jocurile de noroc online sunt autorizate microlicitatiile. Fie factorii de decizie au avut experti care cunosteau intelesul termenului “aleator” si atunci nu s-au obosit sa le incadreze microlicitatiile la jocuri de noroc, fie au facut-o, masura a fost constestata si s-a ajuns in instanta. Acolo operatorul sitului de licitatii a dus un academician profesor doctor in matematica pe post de expert, care a certificat ca intr-adevar fenomenul/modelul matematic nu este unul aleator iar Fiscul nu a putut gasi nici un matematician dispus sa se faca de ras in comunitatea stiintifica (singura a carei opinie conteaza cu adevarat pentru acesti oameni) sustinand contrariul.

Asta ar fi explicatia pragmatica, probabil naiva si/sau amuzanta pentru un jurist (dar am spus in disclaimer ca nu sunt unul), pentru care situatia de fapt din UE este ca nici dupa 4 ani de la aparitie, siturile de microlicitatii nu sunt incadrate la jocuri de noroc online. Nicaieri.

SUA: Fiscul american are reputatia de a fi cel mai necrutator din lume. La urma-urmei Fiscul l-a infundat pe Al Capone, nu FBI-ul. in plus, SUA este raiul procesomanilor si a avocatilor care traiesc de pe urma lor. Chiar si asa, Swoopo are o filiala pe teritoriu american intr-un stat care nu permite jocurile de noroc (California - pentru distractie de gen trebuie trecuta granita in Nevada). Sunt cu atat mai putin expert in legislatia americana federala sau statala dar banuiesc ca matematica e aceeasi peste tot si din cauza asta nici acolo Swoopo nu este incadrat la jocuri de noroc pe Internet.

Acestea fiind zise pe tema incadrarii sau nu la jocuri de noroc a microlicitatiilor, ramane de discutat protectia clientilor fata de inselaciune. Faptul ca un operator necinstit foloseste “boti” nu schimba modelul matematic al afacerii. Un bot este un program deci functioneaza pe baza de instructiuni si are astfel comportament perfect previzibil. Dar si fara a fi expert in legi pot spune ca folosirea botilor se incadreaza perfect in articolul 215 din Codul Penal care zice la alineatul 3:

“Inducerea sau mentinerea in eroare a unei persoane cu prilejul incheierii sau executarii unui contract, savarsita in asa fel incat, fara aceasta eroare, cel inselat nu ar fi incheiat sau executat contractul in conditiile stiute, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta in alineatele precedente, dupa distinctiile acolo aratate.”

Ma indoiesc ca un utilizator in deplinatatea facultatilor sale mentale ar utiliza un site pe care exista un disclaimer de tipul “acest site utilizeaza boti". in plus nu am vazut inca nici un asmenea disclaimer pe undeva…

Desi in teorie orice persoana care se considera inselata poate face o plangere la ANPC si/sau politie, si/sau poate deschide o actiune in justitie, in practica omul pur si simplu se enerveaza, injura tzeparii pe forumuri si in bloguri si cam atat. De cele mai multe ori valoarea creditelor cumparate e mult mai mica decat costul unui avocat care sa se ocupe problema. La fel si costul nervilor si al timpului pierdut e mult mai mare decat prejudiciul material.

Acest comportament al consumatorilor, cuplat cu usurinta cu care se poate da drumul la un asemenea site, cu cu viteza mica de reactie a autoritatilor si cu lentoare cu care se taraie procesele prin tribunale, face ca tzepele sa se perpetueze.

Solutia, in opinia mea si a celorlalti doi operatori de situri de microlicitatii prezenti la masa rotunda organizata de APTI e ca “acul de cojoc” va fi mai degraba gasit in colaborarea dintre sectorul privat si non-guvernamental.

Operatorii corecti au cel mai mult de pierdut. Daca un utilizator individual risca sa ramana fara 100 - 200 de euro, piata potentiala a microlicitatiilor este, pentru Romania, estimata la 20 milioane de euro lunar. Sau un sfert de miliard de euro anual. Asta cu conditia, desigur, ca utilizatorii sa aiba incredere ca microlicitatiile se desfasoara corect, fara boti, iar produsele adjudecate la microlicitatii se si livreaza. Fie si prin prisma impozitarii unei afaceri potentiale de un sfert de miliard pe an Statul ar trebui sa fie mai interesat de reglementarea domeniului. Dar daca nu o face si prefera sa se ocupe de maruntisuri forfetare, e treaba operatorilor legitimi sa se auto-reglementeze.

Solutia exclusiv privata si neguvernamentala ar consta din:

1. Constituirea unui Patronat al industriei microlicitatiilor conform legii nr. 356/2001. Patronatul ar urma sa stabileasca un Cod de Bune Practici care sa includa in mod obligatoriu auditarea lunara si cotizarea la un Fond de Garantare al Livrarilor. Siturile ai caror operatori se inscriu in acest patronat si respecta Codul de Bune Practici vor avea un “sigiliu” care va indica acest lucru.

Daca vor fi utilizatori care si in aceste conditii vor continua sa foloseasca situri neauditate si la care livrarea obiectelor adjudecate nu este garantata, aceia si-o vor cauta cu lumanarea.

Daca vor fi tzepari care vor indrazni sa afiseze fara drept sigiliul pe siturile lor , se va putea imediat interveni atat la organele competente cat si la firmele de hosting, procesatorii de carduri si de SMS-uri. Afisarea sigiliului fara drept ar fi de altfel cea mai rapida metoda de a inchide afacerea unui tzepar.

2. Procesatorii de carduri ar putea pretinde clientilor operatori de situri de microlicitatii niste conditii minimale pe care acestia sa le indeplineasca indiferent daca sunt sau nu membri in Patronat. De exemplu li s-ar putea cere auditarea lunara si incheierea unui contract de asigurari pentru cazul de nelivrare. Asemenea cerinte nu sunt ceva nou in bransa procesarii de carduri: cel putin marii procesatori straini si bancile care furnizeaza interfete de procesare a platilor prin card au reguli speciale pentru siturile pentru adulti si pentru cele de jocuri de noroc online.

3. Continuarea de catre sectorul NGO a actiunilor de informare a publicului si a Autoritatilor despre acest tip de afacere online, prin orice fel de activitati de genul celei recent organizate de APTI. Persistenta aduce rezultate, chiar daca uneori mai incet decat ne-am dori.

Desigur, cel mai putin costisitor pentru toti (consumatori si operatori deopotriva) ar fi ca Statul sa trateze domeniul ca pe o sursa generatoare de venituri la buget si in schimbul impozitelor percepute sa asigure asanarea atat de necesara. Ministerul Finantelor Publice are un departament care avizeaza softurile de contabilitate. Pot la fel de bine sa avizeze si softurile de microlicitatii pentru ca doar TV-aul colectat la vanzari de jumatate de miliard de euro inseamna 50 de milioane Euro anual…

Insa asteptarea reactiei autoritatilor e adesea frustranta. Putem sa facem parte din problema, putem sa facem parte din solutie. Sau, daca doar asteptam sa se miste Autoritatile, sa facem parte doar din decor.

Eu cred ca responsabilitatea le revine procesatorilor de carduri si utilizatorilor acestora .

Procesatorii de carduri nu pot fi facuti responsabili de actiunile clientilor lor.

Nici producatorii de automobile nu sunt vinovati daca cineva se urca beat la volan sau daca foloseste masina ca sa fuga dupa ce a jefuit o banca.

Pe de alta parte procesatorii de carduri pot in mod voluntar sa se alature initiativei de a face microlicitatiile mai sigure stabilind niste cerinte minimale care sa reduca riscul de frauda. “Tzepele” in microlicitatii se dau in 2 moduri:

1. Prin nelivrare - livrarea se poate garanta fie prin intocmirea unei polite de asigurari pentru acest risc (operatorul se asigura impotriva riscului ca ramane fara bani si nu mai poate livra), fie prin cotizarea la un Fond de Garantare ca cel propus de firmele care pun acum pe picioare un Patronat in domeniul microlicitatiilor. Din experienta directa stiu ca firmele de asigurari din Romania sunt foarte reticente sa asigure si riscuri comerciale “clasice” gen riscul de faliment. Asa incat fie vor refuza sa incheie polita fie vor cere niste prime foarte ridicate. De aceea Fondul de Garantare este practic singura alternativa realista.

2. Prin folosirea botilor - acest risc este eliminat prin auditarea lunara a operatorilor.

Asadar daca procesatorii de carduri ar hotari sa impuna ca reguli minimale garantarea livrarilor si auditarea lunara tuturor operatorilor de situri de microlicitatii s-ar ingusta foarte mult domeniul de actiune al tzeparilor.

Pe de alta parte procesatorii de carduri nu au nici o obligatie sa sustina aceasta initiativa, mai ales in conditiile in care ea risca sa le afecteze veniturile. Orice tzepar, pana este dovedit si i se reziliaza contractul genereaza venituri din taxa de instalare si din comisioane. Aplicarea principiului “hotul neprins e negustor cinstit” este mai profitabila decat “prevenirea e mai buna decat tratamentul". Ca asa stau lucrurile se vede si din faptul ca un operator caruia i s-a inchis contul la un procesator din cauza de tzepe s-a mutat la alt procesator care n-a avut nici o retinere sa-l accepte.

Din principiu sunt impotriva unor astfel de chilipiruri si nu ma bag.
As avea o curiozitate strict tehnica. Traim in tara lui Caragiale si stiti poanta cu “cineva a zis ceva despre tine - nu stiu cine, persoana importanta! “
Sa ne explice domnul Cazacu(daca poate) urmatoarea situatie ipotetica: o anume entitate X foloseste boţi pentru (scuzati expresia) “a da la bot“ entitatii Y. Cum demonstram tehnic ca botul in cauza provine de la X sau de la Y ?

Am sa reformulez pentru a vedea daca am inteles corect intrebarea:

Y este un site de microlicitatii.
X este un bot.

Cum verificam daca X este controlat de Y sau este controlat de cineva care vrea sa strice reputatia site-ului Y?

Raspuns:
Daca X este un bot extern, adica nu face parte integrala din softul platformei de microlicitatii Y atunci pentru a functiona trebuie sa se logheze ca orice utilizator uman.

Odata logat el poate participa la licitatii numai daca are credite in cont. Credite in cont poate avea doar daca le-a cumparat. Cumpararea presupune efectuarea unei plati prin card sau SMS. Altfel spus cumpararea de credite trebuie sa “lase urme” verificabile de catre auditor. Daca X are credite in contul de pe situl de microlicitatii dar auditorul nu identifica nici un mod prin care creditele au fost achizitionate, al cui e botul X?

Daca X a cumparat credite atunci nu vorbim de un bot ci de o persoana reala. Nici o persoana reala in deplinatatea facultatilor mentale nu cheltuieste bani pe situl Y ca sa-l compromita (pentru ca nici nu are cum - din moment ce e persoana reala, nu e bot).

Sa presupunem acum ca X este un “asociat” uman al sitului de microlicitatii Y. Proprietarii sitului de microlicitatii ii dau bani lui X astfel incat X sa aiba cu ce sa cumpere credite si sa joace impotriva tuturor celorlalti utilizatori de buna credinta. Scopul ar fi ca site-ul de microlicitatii sa nu fie obligat niciodata sa livreze premiile. Ele ar fi castigate mereu de X, care lucreaza pentru site.

Din pacate pentru cine ar incerca sa faca asa ceva si sa se auditeze, scenariul este extrem de costisitor:

In primul rand, din banii dati lui X se pierd din prima:
- 19% prin TVA
- vreo 4,5% prin comisioanele percepute de procesatorul de card (la SMS-uri procentul poate fi si de 30%).

Asadar doar mutarea banilor dintr-un buzunar in altul conduce la pierderea a aproape un sfert din ei.

Apoi, pentru a insela auditul, produsele castigate trebuie totusi cumparate (altfel nu exista pentru ele facturi de intrare) si livrate (altfel nu exista facturi de iesire, facturi de la curier si AWB-uri care sa fie aratate auditorului).

Asadar operatorul necinstit isi ingroapa totusi banii in produse pe care oficial si le scoate din gestiune.

Din acel moment le mai poate valorifica doar vanzandu-le ca persoana fizica la second-hand pe vreun site gen okazii.ro. Adica mai pierde o parte sanatoasa din valoarea lor. Sa zicem in mod optimist vanzandu-le la second-hand pierde numai 20%.

Pierderile insa nu se opresc aici. Daca afacerea apare profitabila in contabilitate atunci statul va taxa profitul cu 16% si dividendele cu inca 10%. Intrucat aceste doua impozite se aplica in cascada ele “musca” in total 24,6% din suma cheltuita de X. Ceea ce ridica totalul pierderilor la 48%.

Asadar schema de a plati un “colaborator” ca sa joace pe situl de microlicitatii, daca situl este auditat, rezulta la pierderea a aproape jumatate din acei bani. Insa atentie, asta nu e singura pierdere!

Un astfel de “bot uman” intra in actiune daca utilizatorii legitimi nu cheltuiesc destul pe site. Altfel na are rost sa se recurga la el, nu?

Asta inseamna ca veniturile de pe urma utilizatorilor legitimi sunt insuficiente ca sa acopere cheltuielile de functionare si valoarea premiilor. Prin interventia “botului uman” operatiunea devine profitabila doar pe hartie.

Asta inseamna ca statul va percepe impozit pe profit si pe dividende si asupra veniturilor provenite de la utilizatorii legitimi. Afacere nu e profitabila in realitate (altfel n-ar mai fi nevoie de “boti umani"), folositea botilor umani duce la pierderea a 50% din banii incasati de la ei, banii veniti de la utilizatorii umani legitimi se impoziteaza si ei desi de fapt nu aduc profit iar pe marfa vanduta la second-hand se mai pierd inca 20%. Numai un operator care nu e in toate mintile ar incerca sa triseze astfel si sa se supuna totusi unui audit. Mai ieftin ar fi sa-si ia banii cu care vrea sa porneasca o asemenea afacere si sa le dea foc!

Asta e motivul pentru care noi sustinem ca auditarea elimina tzeparii: e imposibil ca un site de microlicitatii sa se auditeze, sa triseze si sa mai si supravietuiasca.

Doamne ajuta !!! Sa speram ca logica dvs. e beton si lucrurile chiar asa stau.

Si mie mi s-a parut un dialog civilizat, care s-a dovedit foarte util, cu toate ca ar fi fost necesara prezenta autoritatilor si a mai multor reprezentanti din partea detinatorilor de astfel de platforme online.

Nu am observat, in schimb, prezenta persoanei care “venise sa vada sange” :)) - se poate, intr-adevar sa imi fi scapat mie acest lucru, dar singura persoana, care venise sa discute personal cu cei de la pretbomba, era un simplu consumator fraudat, dornic sa primeasca explicatii de la cei in masura - spre parerea de rau a lui Alin :) consumatorul in cauza nu este detinator al niciunei publicatii online sau offline.

Monica, e vorba de un tip care a fost extrem de tacut cind a fost invitat la discutie, dar extrem de virulent in scris dupa.
Imi plac oamenii care iti spun verde-n fata ce gindesc, nu cei care te balacaresc (si nefondat, dar asta e parerea mea) dupa ce te saluta. Nici nu merita sa pun un link catre el.
Gata - capitol inchis.
Mai bine discutam pe fondul problmei, ca e mai interesant.

Intr-adevar si din punctul meu de vedere, intalnirea cred ca a fost o reusita. Chiar daca nu s-au stabilit niste concluzii certe macar am stabilit niste parametrii si niste pasi care trebuie urmati. De asemenea la initiativa domnului Mihail Cazacu sper ca impreuna cu participarea si a celorlalte site-uri de MicroLicitatii sa reusim sa dam nastere unei asociatii chiar daca va fi sau nu patronala, in cadrul careia sa stabilim un set de reguli sau un “cod de bune practici” cum ii place domnului Mihail Cazacu sa spuna.
Fiind in postura celui mai tanar dintre cei care au participat la intalnirea de pe 7 mai, cred si sper ca entuziasmul pe care l-am simtit in urma intalnirii se va concretiza in cele din urma intr-o forma mai transparenta si mai putin controversata a acestui tip de licitatii si ca astfel utilizatorii vor castiga mai multa incredere in site-urile care sunt cu adevarat serioase. Pacat ca la intalnire au fost doar 3 reprezentanti ai site-urilor de licitatii, deoarece cu cat suntem mai multi, cu atat ne va fi mai usor sa atingem scopul propus.

De asemenea tin sa multumesc organizatorilor acestei mese rotunde; din cate stiu eu este prima intalnire oficiala care are ca subiect site-urile de MicroLicitatii din Romania.

Cu stima, Ciuca Mihai Felix
www.MicroPret.ro

@Mihail Cazacu

dvs incercati sa explicati termenul “aleatoriu” pornind de la provenienta acestuia - nu va contrazic, este posibil sa aveti dreptate facand trimitere la zaruri, dar cred o definitie a ceea ce inseamna “aleatoriu” trebuie raportata la explicatiile oficiale din dex-ul romanesc si anume - “care depinde de o imprejurare viitoare si nesigura, intamplator".

“Zarurile” pot fi in concluzie doar un exemplu sau mai degraba folosirea lor poate crea un exemplu de circumstanta in care apare un element aleatoriu.

Daca acest element intamplator si nesigur se regaseste in cazul microlicitatiilor ele pot fi interpretate ca jocuri de noroc.

Acum in analiza a ceea ce inseamna “procedura de atribuire …in functie de anumite elemente aleatorii", trebuie plecat nu numai de la perceptia organizatorului, ci si a participantului;

- fiecare castig depinde atat de dexteritatea participantului cat si de hazard, de o intamplare favorabila - cum ar fi: ceilalti participanti ies din sistem sau refuza sa mai joace ori nu mai au credite ori intampina erori in a plasa o alta oferta - sunt tot atatea exemple de evenimente, intamplari in lipsa carora participantul “ar putea castiga".

- in concluzie, chiar daca ai plasat o comanda in ultimele 5 secunde, nu ai de unde sa stii ca nu intervine cineva “mult mai abil” care sa plaseze in ultimele 2 secunde, punandu-te pe tine in imposibilitatea de a mai plasa comenzi si de a fi ultimul participant. Dar evenimentele “aleatorii” pot lucra, evident si in favoarea ta, putand fi surprins sa descoperi, ca participant, ca, desi mai sunt la dispozitie destule minute cat pentru a plasa multe oferte inainte de terminarea “licitatiei", in concret nimeni nu mai plaseaza bid-uri.

- poate considerati ca atribuirea efectiva fiind realizata exclusiv in considerarea ultimului participant cu oferta cea mare, dovedeste faptul ca sistemul este controlabil si nu contine elemente aleatorii - repet, analiza trebuie sa priveasca perceptia participantilor, pentru acestia este evidenta existenta elementului aleatoriu. Daca am considera ca nu poate fi considerat joc de noroc niciun sistem prin care premiul ar fi atribuit de catre organizator prin raportare la un functie exacta, am desfiinta absolut toate jocurile - loteria de exemplu - sunt selectate anumite numere castigatoare si atribuirea premiului se realizeaza in considerarea persoanei care a selectat acele numere. Asta e principiul de atribuire a premiilor, perfect controlabil dpv al organizatorului.

Raportarea la alte legislatii este, de asemenea neelocventa, trebuie studiate sau mai degraba, aduse contraargumente juridice raportate la legislatia romaneasca.

Nu ne uitam, in concluzie, in stanga si in dreapta, vedem ca se poate, si sustinem ca este normal ca la noi sa fie la fel.

Eu repet disclaimerul ca nu sunt jurist. In acelasi timp imi pot inchipui de ce nu s-a incercat, iar daca s-a incercat de ce nu s-a reusit incadrarea microlicitatiilor la categoria jocurilor de noroc indiferent de tara membra UE in care ele functioneaza:

Cazul 1: La Fisc sau la autoritatea statului respectiv care se ocupa de incadrare lucreaza experti in fenomene aleatorii (pentru ca ei nu numai ca trebuie sa incadreze o activitate in categoria jocurilor de noroc dar mai trebuie sa si verifice ca procesul fizic este corect fata de participanti). Acesti experti sunt deobicei statisticieni sau matematicieni specialisti in teoria probabilitatilor si atunci nu vor incadra din start microlicitatiile la jocuri de noroc.

Cazul 2 La respectiva autoritate nu lucrau experti in fenomene aleatorii (destul de greu de crezut). Sau din considerente de crestere a veniturilor la buget ori pentru ca nu-stiu-ce-functionar considera microlicitatiile “imorale” opinia expertilor a fost ignorata (mult mai probabil). Atunci s-a ajuns in instanta si acolo au vorbit in sfarsit expertii in fenomene aleatorii. Intrucat Fiscul nu a avut cum sa aduca un statistician sau matematician care sa sustina o opinie contrara treaba s-a terminat cum o indica starea de fapt de astazi.

Altfel spus, indiferent de cum ar incadra in viitor Ministerul Finantelor Publice de la noi microlicitatiile, daca hotararea va dezavantaja operatorii de situri de microlicitatii se va ajunge in instanta. Iar faptul ca Romania face parte din UE transforma finalul povestii din ceva aleatoriu (cum ar fi fost pana la 1 ianuarie 2007) in ceva perfect determinist :-)

Statul Italian “s-a fript” intr-o situatie chiar mai clara la Curtea Europeana de Justitie (cazul Palacanica). Nota bene: in acel caz era clar vorba de jocuri de noroc, fara nici o urma de indoiala. Iar ca urmare a deciziei CEJ Italia a fost obligata sa acorde licente operatorilor de jocuri de noroc online.

Piata estimata a microlicitatiilor fiind in Romania de vreun sfert de miliard de euro e clar ca exista suficienta motivatie (iar in unele cazuri sunt si suficiente resurse financiare) ca sa se ajunga la CEJ in cazul in care lucrurile nu se rezolva pe plan local din cauza ca judecatorii romani au dificultati in a “digera” marturia unor experti cu privire la ce este si ce nu este un fenomen aleator.

De aceea din punctul meu de vedere cel mai important din punct de vedere practic este sa se asaneze cat mai rapid industria eliminandu-se tzeparii.

Faptul ca Ministerul Finantelor Publice ar putea decide ca microlicitatiile sunt jocuri de noroc si apoi faptul ca ar reusi sa si obtina o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila in sensul asta e o intamplare viitoare si extrem de nesigura :-)

Dom` Cazacu, nu trebuie sa fii asa de sigur ! Am o veste buna si una proasta:
1. In UE aceste “preocupari“ nu sunt vazute ca jocuri de noroc.
2. In RO fiscul umbla cu luminarea dupa bani.
Sa traim noi fericiti si sa vedem care varianta va fi prioritara. Dupa aiureala cu forfetarul ma astept la orice timpenie.

Ce nu inteleg eu, este cum pot aceste site-uri sa fie in legalitate cand produsele oferite spre licitatie ajung sa se vanda cu un pret cu mult sub pretul achizitiei acestora? Cum ramane cu acea lege care interzice persoanelor juridice sa vanda in pierdere?

Pentru ca un astfel de site sa aiba success trebuie sa dispuna de multi bani ca sa fie sustinut, si nu prin tepe ca alte siteuri.

Am citit in mare despre ce este vorba si m-a intreb daca in situatia de mai jos ce se intampla d.p.d.v. legal?

1. Incepand de la lansarea Site-ului se face o promotie pana se ajunge de exemplu la un numar X de utilizatori! de exemplu 5 credite gratuite de joc / utilizator nou inregistrat. Promotia sa dureze sa spunem 7 zile.
2. In acele 7 zile se creeaza boti astfel: la fiecare user se creeaza 2 boti, deci site-ul va avea asigurat mai multe credite decat orice user…

Astfel, site-ul este asigurat ca va castiga, deoarece are mai multe credite, folosind aleatoriu botii/ licitatie.

Asteptand ca userii reali sa bage banuti pe site in speranta ca vor castiga ceva..

Nasoala situatie nu?

D.