Articol publicat in MarketWatch - http://www.marketwatch.ro/articles.php?ai=1678

Vezi si partea I

Utilizatorii p2p in Europa

Actiunile impotriva utilizatorilor de programe de tip p2p, care le folosesc pentru a partaja opere fara acordul titularilor drepturilor de autor, nu s-au lasat asteptate prea mult nici in Europa. Pe 30 martie 2004 IFPI (Federatia Internationala a Producatorilor de Fonograme si Videograme) a inceput actiuni similare cu cele din SUA impotriva a 247 de utilizatori din Danemarca, Germania, Italia, Franta si Elvetia, in pofida mai multor actiuni ale societatii civile care au condamnat metodele folosite, lipsa de interoperabilitate a produselor muzicale, inexistenta metodelor eficiente de cumparare online de muzica, dar si numarul mic de produse puse spre vanzare in acest mod.

In aprilie 2006, numarul celor acuzati de IFPI era deja de 5 500 in afara Statelor Unite. Campaniile sunt motivate de IFPI prin scaderile industriei de profil, motivate de partajarea de fisiere prin p2p, fara insa ca vreun studiu independent sa dovedeasca acest lucru. Actiunile sunt indreptate impotriva utilizatorilor care pun la dispozitie sute si mii de fisiere cu muzica prin retele de tip p2p (upload), in vreme ce pana la ora actuala nu au fost luate masuri impotriva celor ce doar descarca muzica (download).

Majoritatea cazurilor castigate de IFPI duc la plata unor despagubiri de cateva mii de euro, in vreme ce suma pentru care se ajunge la o tranzactie cu IFPI � care determina incheierea procesului - este de 2 633 de euro. Producatorii de muzica sustin ca procesele ar da rezultate si utilizatorii p2p sunt in scadere. Pe de alta parte, un studiu independent facut de compania de cercetare britanica XTN in aprilie 2006 ne arata ca download-urile ilegale au crescut in Marea Britanie in medie cu 5% din septembrie 2005, dovedind ca frica de procese este cea mai putin eficienta.

Cazurile initiate in Europa insa nu au fost lipsite de probleme, in special in ceea ce priveste dezvaluirea de catre furnizorii de servicii Internet (ISP) a datelor de identificare ale utilizatorilor banuiti ca au folosit p2p in mod ilegal. Astfel instantele din Olanda si Germania au decis ca furnizorii de servicii Internet nu trebuie sa dezvaluie numele acelor utilizatori, invocand de cele mai multe ori chestiuni legate de protectia datelor cu caracter personal, software-ul folosit pentru identificarea acestora sau ca ISP-istii nu pot fi facuti responsabili pentru actele realizate de abonatii sai.

Trebuie precizat si ca marea majoritatea a actiunilor luate in statele europene sunt civile, insa IFPI a depus si plangeri penale in statele a caror legislatie permite acest lucru: Italia, Germania, Finlanda sau Islanda. In acelasi timp trebuie sa remarcam faptul ca pana la ora actuala nu exista o pedeapsa penala data in vreun caz de p2p in Europa, in schimb sunt foarte multe solutii de amenzi administrative, dar si plata unor daune catre IFPI.

Cazul Pirate Bay

Unul dintre cazurile cele mai discutate din anul 2006 este fara indoiala actiunea luata impotriva PirateBay.org. Site-ul nu se incadreaza nici in categoria de programe de tip p2p, dar nici in categoria utilizatorilor, fiind un site de trackere de Bittorent (un alt program de tip p2p), dar negazduind propriu-zis nici un fisier schimbat de utilizatori. PirateBay este gazduit pe servere aflate in Suedia si este estimat a fi cel mai vizitat site de acest gen din lume cu 15-20 milioane de vizitatori unici pe zi. In plus administratorii PirateBay au si un mod foarte ironic de a raspunde la e-mail-urile de amenintare trimise de IFPI si alte organizatii similare, publicand pe site-ul propriu intreaga corespondenta.

La sfarsitul lui mai 2006, dupa unele presiuni politice, Politia suedeza a facut un raid la sediul PirateBay, ridicand mai multe servere, dar fara sa gaseasca gazduite ilegal opere protejate de dreptul de autor. Site-ul a fost indisponibil vreme de 2 zile, timp in care IFPI a jubilat considerand ca �Actiunile de azi din Suedia reamintesc piratilor din toata lumea, ca nu exista vreun port sigur pentru hotii de copyright pe Internet�. Prea devreme insa, pentru ca dupa cateva zile site-ul era din nou disponibil pe Internet, gazduit in Olanda, iar 2 saptamani mai tarziu revenind chiar pe niste servere aflate in Suedia.

In final, actiunea nu a facut decat sa creasca popularitatea site-ului. Mai mult, se pare ca pe serverele ridicate erau gazduite si alte 10 afaceri cat se poate de legale care nu au putut sa-si desfasoare activitatea, motiv pentru care Politia a fost data in judecata. In plus, un nou partid in Suedia numit Partidul Piratilor si-a marit numarul de membri cu aceasta ocazie, intr-o tara unde se estimeaza ca sunt 1 milion de utilizatori de programe p2p. (din cei 9 milioane cat are Suedia).

Concluzii

Prezentarea aceasta are scopul de a ilustra faptul ca problemele ridicate de p2p sunt departe de a fi intalnite numai in Romania, iar modul de actiune cu procese intentate utilizatorilor este criticat pe scara larga, fie si daca luam in calcul doar amploarea fenomenului. Dar chestiunea p2p are implicatii mult mai adanci plecand de la structura globala a utilizatorilor, avand sisteme juridice diferite, si mergand pana la ratele impresionante de utilizatori si din tarile dezvoltate, care te poate pune pe ganduri daca nu cumva intreg sistemul existent are probleme.

Cu privire la solutii, ele nu sunt usor de gasit. Din partea academica/societate civila o propunere interesanta vine prin adoptarea unei taxe globale fixe care sa fie platita de cei ce utilizeaza p2p. Propunerea, sustinuta printr-un raport detaliat al Profesorului francez Andre Lucas, a fost la un moment dat pusa in discutie in dezbaterea privind legea dreptului de autor in Franta, insa respinsa de casele de discuri. (vezi raportul in engleza )

De partea cealalta, reprezentantii titularilor de drepturi de autor, sustin ca procesele in masa sunt o solutie viabila, si incearca la nivel european revitalizarea unei propuneri de directiva care ar duce la sanctiuni penale peste tot in Europa in cazul incalcarii drepturilor de proprietate intelectuala.

Nota mea : Dupa am scris articolul am mai gasit un nou caz foarte interesant din Suedia - explicat pentru EDRI-gram de
Georg Philip Krog care ne arata cit de greu este in practica sa dovedesti un asemenea caz ...
Articolul il gasiti la http://www.edri.org/edrigram/number4.19/p2p_sweden
sau mai jos

Filesharing and digital evidence case in Sweden
11 October, 2006

Andreas Bawer was accused in 2005 of sharing a film, called Hip Hip Hora, breaching the Swedish Penal Code. He was found guilty in the Swedish Court of First Instance, (Västmanlands Tingrätt) in December 2005. However, in a recent decision on 2 October 2006 of the Swedish Appeal Court (Svea Hovrätt) he was acquitted, the court identifying several faults in the digital evidences presented.

Bawer, having allegedly shared film files, could, in accordance with the Swedish penal code, be sentenced for criminal liability on condition it was proven beyond reasonable doubt that the IP address used for file sharing was assigned to the computer Bawer owned or used, and that the court could not rule out others had used the said computer at the time of the alleged file sharing. The legal question in issue was whether there was sufficient evidence of probability that Bawer had shared a film file Hip Hip Hora.

In Swedish law, the prosecuting authority has the burden of proof both for the subjective and objective conditions for criminal liability, and only evidence proven before the court make up the basis for the court´s assessment and judgement. In the Bawer-case the prosecuting authority contended the IP address was connected to Bawer´s computer. The evidence was a record made by the Swedish Antipiratbyrån (Swedish Antipiracybureau) of Bawer´s file sharing. Antipiratbyrån had access to a file sharing service named Walhall through which it made a search for the film Hip Hip Hora which allegedly was made available by Bawer. Antipiratbyrån requested to download the film from Bawer using the file-sharing service Walhall, through which a download was performed. With the control program CommView, the Antipiratbyrån recorded the traffic data between the computer of Antipiratbyrån and Bawer's computer.

Expert witnesses proved several faults with the record of the traffic data carried out by the Antipiratbyrån through its use of the control program CommView. First, the recorded IP address could have belonged to a router or a firewall, which in turn, could have assigned the IP address to the culprit to use for filesharing. Second, the control program CommView monitored simultaneously file sharing carried out with different IPaddresses, whereas only one filesharing was recorded without any description of how the evidence was secured. Third, the record of the file sharing did not show a transcript of the time zone used for the record. Fourth, the record of the file sharing did not show a transcript of the date and time for the file sharing allegedly committed by Bawer. Fifth, the programs used to define the time of the record on the CD/DVD made by the Antipiratbyrån showed discrepancies. Hence, the Swedish Appeal Court could not prove beyond reasonable doubt that the film file was shared from Bawer's computer. Consequently, Bawer was acquitted.

The judgement shows the difficulties in proving with sufficient probability who acted, from where and at what time. The problems of digital evidence are complex and of a heterogeneous character. Electronic evidence, such as traffic, location and time data, can originate, be scattered and end on different formats and different coordinates in time and space, and may easily be manipulated and hard to identify, due to services offering anonymity or pseudonymity.

Court citation- Judgement - Svea Hovrätt (Swedish Appeal Court)(in Swedish only, 2.10.2006)
http://www.domstol.se/default____966.aspx

File Sharer acquitted (in Swedish only, 3.10.2006)
http://www.aftonbladet.se/vss/rss/story/0,2789,898480,00.html

Freedom of actions for file sharers ? ( in Norvegian only, 5.10.2006)
http://forbruker.no/digital/nyheter/data/article1480842.ece

(Contribution by Georg Philip Krog, doctoral researcher in Private International Law, University of Oslo - Norway)