(Am publicat articolul principal inițial pe blogul Trusted.ro. La final am adăugat câteva vorbe și despre documentul final de politica publică pe eCommerce despre care am scris pe Linkedin)

Este trist cum informațiile din mass-media tradițională românească tind să devina doar un clickbait și o formă fără fond. Ieri apare un articol în ZF, scris de un autor de la Mediafax care titrează "Se schimbă regulile în comerţul electronic: Cea mai nouă lege promulgată de Klaus Iohannis".

Speriat ca iară mi-a scăpat ceva din șuvoiul legislativ, citesc cu nesaț articolul respectiv, pentru a identifica de fapt ce s-a schimbat. Ignor deja automat faptul ca autorul refuză să pună un link către sursa informației, deci o caut eu, bine ca știu unde - e vorba de PL 741/2018 - legea 60/2019, adoptată de Parlament pe 20.03.2019 . E vorba de o modificare a unei definiții din codul fiscal din capitolul cu TVA, cea cu privire la art 266(1) pct 28, unde s-a adăugat următoarea frază:

În cazul în care prestatorul unui serviciu şi clientul său comunică prin intermediul poştei electronice, acest lucru nu înseamnă, în sine, că serviciul furnizat este un serviciu furnizat pe cale electronică;

Nu se schimbă nimic în comerțul electronic

Evident, această frază nu va schimba nimic în comerțul electronic, pentru că definițiile sunt exclusiv valabile pentru acel domeniu - cel referitor la TVA și la codul fiscal. Mai mult, fraza de fapt este o clarificare a unui text care este de mult timp știut. Un efort de copy&paste într-un motor de căutare (că legiuitorul român de obicei copiază, nu creează texte legislative), ne arată că textul identic exista cel puțin în Directiva 2008/8/CE Art 58.

Și totuși ce nu înseamna un serviciu pe cale electronică?

Dar ce vrea să spună textul. Ei, bine, textul clarifică ceea ce era de mult știut în zona celor care se ocupă de legislația în domeniul comerțului electronic- mai rog cel puțin dacă ați citit cu atenție art. 8 și 9 din legea 365/2002, faptul că exista o distincție clară între comunicările prin email (chiar dacă ele duc la un contract) și contractele la distanța. Contractul la distanța este clar reglementat de OUG 34/2014 art 2 alin 7 și se referă un contract în cadrul "unui sistem de vânzări sau de prestare de servicii la distanta organizat, fără prezenta fizica simultana a profesionistului si a consumatorului, cu utilizarea exclusiva a unuia sau a mai multor mijloace de comunicare la distanta, pana la si inclusiv in momentul in care este încheiat contractul;" Definiția este suficient de largă și neutră dpdv tehnologic pentru a cuprinde orice comunicare la distanța one-to-many în scop de vânzare, cum ar fi vânzarea online printr-un magazin online, marketplace (ex. emag marketplace, amazon marketplace), anunțuri online (ex. Olx, Okazii, ebay) sau vânzarea prin orice sistem de tip social media (ex. Facebook, Instagram). Sau ce o mai apărea în viitor. Excepția la care se referă paragraful de mai sus se referă la situațiile în care întreaga comunicare comerciala în vederea contractării se face prin comunicări prin email (de obicei, acum cred că trebuie să acceptăm și alte metode de comunicare one-to-one) sau comunicarea prin email este doar incidentală în acel caz.

Concluzia

Deci ceea ce doar clarifica textul adoptat prin legea 60/2019 este ceea ce știam/presupuneam deja: Faptul că se comunică prin email între un furnizor și un client nu înseamnă - per se - că acesta este un serviciu furnizat pe cale electronică, în contextul dat de obligațiile de TVA conform Codului Fiscal. De aici, până la "Se schimbă regulile în comerţul electronic" e cale lungă...

PS: Propunerea de Politică publică de e-commerce a României

Daca tot vorbeam de comerț electronic mi se pare cel puțin ciudat ca nicio mass-media nu a zis ceva substanțial de varianta finala a propunerii de Politica Publica pe site-ul MCSI, deși pare publică de pe 21 martie 2019. E adevărat sunt 333 de pagini, deci e mai greu de găsit un titlu bombastic. :>

Deși am comentat destul de mult pe documentul lor (si au acceptat destul de puține) , n-am primit nicio informare ca s-a publicat vreo varianta finala. Dar noroc ca mai intru eu din când in când pe site-ul Ministerului.

Cu toate cârcotelile mele pe partea de proceduri (fără de care am fi săraci si triști :), trebuie subliniate doua lucruri pozitive:

• chiar au notat toate comentariile si întrebările, inclusiv cele ajunse mai târziu, si au răspuns la toate;
• propunerile si concluziile sunt in mare parte ok. Nu știu cum, dar ma așteptam la ceva mai slăbuț. :-) Chiar si partea de analiza legislativa este bine fundamentata, chiar daca sunt câteva aspecte cu care sunt in dezacord. (in special pe momentul încheierii contractului la distanta si necesitatea reglementarii exprese).

Acum rămâne doar ca Ministerul sa si tina cont de ele...