Acest text este o alegorie la un an de la data intrării în vigoare a GDPR. Prezentat prima dată, cu unele mici modificări, la conferința Universul Juridic din 23 mai 2019.

Exonerare de responsabilitate: Toate personajele nu sunt reale si orice asemănare cu realitate este pur întâmplătoare. Niciun animal nu a fost vătămat in realizarea acestui material.

A fost o dată ca niciodată un GDPR...

Preambul - Nașterea

GDPR-ul s-a născut greu. Creatorii din acele vremuri, un spațiu numit UE, s-au chinuit vreme de aproape 10 ani sa-i dea o forma concreta.

În cele din urma in mai 2016 s-a născut GDPR-ul.

Sa fim clari, GDPR nu e un copil si nici un animal - si ar fi greșit sa  îl consideram ca sa-l punem într-o categorie stricta, dar nu e lipsit nici de simțăminte si nici de dorințe sau năzuințe.

GDPR fu creat cu un scop nobil si întreaga UE se uita la el cu un simțământ deosebit. Unii cu interes, alții sperați, dar - sa fim onești - cei mai mulți l-au ignorat, cel puțin in primul an si jumătate.

Asta deși fusese înzestrat cu niște mijloace de apărare nemaiîntâlnite la vreme lui - doua vipuști care atingeau până la 20 de milioane de volți sau topirea instantanee a 4% din grăsimea acumulata.

In primii doi ani GDPR-ul crescu in creșa unui oraș a cărui nume a fost uitat in istorie, dar după doi ani urma soarta tuturor acelor de seama lui - se multiplica in 27 sau 28 (cine mai știe de atunci exact cate erau!) de exemplare cvasi-identice, fiind trimis in pâine in diverse colturi ale Europei. Acolo ar fi trebui să primească lecțiile naționale, ca să știe exact cum să se descurce după creșa.

Tot in primii ani se petrecu un lucru obișnuit in vremea aceea, dar care pentru unii mai slabi de inima ar putea fi considerat un fratricid - își ucise fratele mai mare, care avea un nume demn de un robot: 95/46 - astfel încât din 25 mai 2018 când pleca in toată Europa, acesta era deja o amintire.

Capitolul 1 - Transferul

Transferul GDPR in colturile Europei se petrecu atunci exact când era stabilit, deși mulți se treziseră în ultimul moment că nu sunt pregătiți și ar fi vrut o amânare.

Transferul se făcea către un tutore in fiecare stat, tutore care avea rolul sa ii ajute sa crească si sa se plieze pe plaiurile respective/

Unii fura mai norocoși - au ajuns in Alemandia, unde au fost întâmpinați cu urale pe strada principala. Aveau nu doar o tutela, ci peste 10. Aici erau pregătite peste 95 de evenimente de sărbătorire si lecții cu care micul GDPR devenii in doar un an nu doar o vedeta precoce, ci si un invitat de seama la toate petrecerile juriștilor si experților in securitate.

Alții au fost ignorați, in special pe insulele mai mici ale Europei.

Doar subiectul nostru principal când a aflat ca merge într-un din colturile mai îndepărtate ale Europei - cunoscut mai degrabă pentru ceață si mirosul de usturoi - era descumpănit. Puține se știau de acest domeniu in zona respectiva, dar pe de alta parte avea șansa sa ajute peste 19 milioane de locuitori.

A ajuns in seara de 23 in fata unei clădiri cu bulină roșie. Se gândi ca este o clădire foarte importanta, ca doar de aceea atât de mare, cât și cu o bulina roșie la intrare si intra plin de entuziasm. Înauntru imaginea unui lift vechi și în care îi fu teamă să urce îl aduse instant cu picioarele pe pământ. Își dădu seama curând că familia tutorelui nu ocupa întreaga clădire, ci doar vreo 2 etaje parcă.

In primele zile a apucat sa cunoască tutorele si familia lui.

Cu familia a fost mai bine decât se aștepta - unii bărbați si femei din familie lucraseră cu fratele sau (da, e vorba de 95/46) si vroiau sa-l ajute si pe el sa fie recunoscut in societatea usturoiului si ceții.

Tutorele fu mai rece si distant: "Ești ca un copil care trebuie sa-si facă treaba si ai toate uneltele deja. Te vei descurca singur, n-avem ce lecții să-ți dăm", ii zise la prima întâlnire. GDPR-ul încerca in schimb sa intre in detalii de implementare și, așa cum fusese învățat aruncă în luptă câteva acronime - DPIA, LIA sau PbD, dar ele se loviră de un zid. Era prea mic sa își dea seama ce fel de zid era. Știa doar ca zidul putea fi format din cărămizi cu nume diferite - incompetenta, durere, ignoranta, neștiința sau teama. Dar îi fu prea greu să își dea seama. In schimb vice-tutorele a fost de neîntâlnit.

Atunci GDPR-ul a sughițat prima dată.

Din fericire pentru GDPR, anumiți membri ai familiei l-au ajutat sa treacă peste acest pas.

Capitolul 2 - Politica

GDPR-ul invatase in orașul european ca o sa fie zona mai sensibile cu care o sa aibă de-a face. Politica era una dintre ele, un animal foarte urât in acele vremuri.

Dar in schimb datele legate de orientarea politica erau de o sensibilitate aparte – ca un fel de cristal care trebuia sa fie păstrat de fiecare secret (dacă vor, evident) si depus doar atunci când trebuie. Cum ar fi pe 26 mai 2019.

Eh, in contextul asta afla GDPR-ul ca in patria usturoiului partidele politice pot sa colecteze date personale fără consimțământ.... Inclusiv datele speciale.

I se paru bizar – cum pentru restul – societăți comerciale, persoane fizice si alte specimene de acest gen, regulile erau extrem de complexe. Iar la animalul ala urât de toate lumea, i se dă practic acces la borcanul cu miere fără probleme.

Atunci GDPR sughiță a doua oara.

Între timp GDPR află ca si Espaniarda a avut aceeași problemă, dar a rezolvat-o chiar în primul an.

Capitolul 3 - Amenzile

GDPR abia aștepta să își folosească vipuștile care atingeau până la 20 de milioane de Volți sau topirea instantanee a 4% din grăsimea acumulata, după cum ați aflat deja.

Nu avu ocazia in primul an, fiind ținut in frâu, așa ca se antrena pe margine de zor. Nu era singurul GDPR in situația respectiva (ca sa fim sinceri), doar ca frâul îl ținea parcă mai din strâns.

Curând afla si de ce – in patria usturoiului si a ceții – instituțiile publice aveau un scut pe care îl puteau folosi împortrivă lui . Daca vroia sa folosească vipușca, prima oara nu funcționa. Ba mai mult, se întorcea împotriva lui cu un instrument byrocratic – adică hârtii în limbajul de atunci - numit plan de remediere. Chiar si daca trecea peste pasul birocratic, vipușca lui era limitat cam la 1/1000 din puterea inițială.

Așa ca planurile lui de intervenție din primul an pe chestiunile care - doar de departe, din capitala aia europeană - păreau sa fie problemele majore ale societății usturoiului – cum ar fi datele medicale ale potențial 19 milioane de cetățeni, care sunt colectate într-un sistem, parcă numit SIUI, care cade in mod regulat – au fost amânate.

Când afla asta, GDPR sughiță a treia oara.

Capitolul 4 - Valiza

Într-o duminica GDPR găsi o valiză.

Valiza era a prietenului sau FOE.

GDPR știa ca FOE trebuia sa fie prietenul sau. Știa ca vin din aceeași familie, dar FOE nu-si omora frații si era destul de apreciat într-o societate democratica. De asemenea, știa ca daca are o problema cu FOE, ar trebui sa facă o anumita balanta care sa indice cine are dreptate, conform lecției 85. Nu era atât de ușor.

Doar că luni GDPR-ul primi un semn si înțelese ca trebuie sa pună o serie de întrebări. Inclusiv de unde este Valiza. Numai ca a-l întreba pe FOE unde este Valiza va înseamna cu siguranță un val de critici si probleme publice, nu doar in patria usturoiului.

GDPR-ul se ținu de nas, închise ochii si trimise întrebările.

Atunci GDPR sughiță a patra oara.

Va urma?